Pentru Legionari

PENTRU LEGIONARI

By

CORNELIU ZELEA CODREANU

In acest volum este scrisa povestea tinerepi mele, de la 19 la 34 ani, cu simp rile,
credint;a, gandurile, faptele si greselile ei.

CORNELIU ZELEA CODREANU

CUPRINSUL

Legionari

PA§IND IN VI ATA

In padurea Dobrina

La universitate din Iasi

Se pregatea revolufia

Garda Constiinfei Na(ionale

Constantin Pancu

Ocuparea Regiei Monopolurile Statului de catre Garda Con§tiinJei Najionale

Steagul tricolor deasupra Atelierelor de la Nicolina

Socialismul nat;ional-cre§tin, sindicatele najionale

Crezul socialismului naJional-cre§tin

Un tablou fidel al situajiei de la 1919

Conducatorii muncitorilor romani

Atitudinea presei jidane§ti

Primul congres student;esc dupa razboi

Deschiderea Universitapi din Ia§i in toamna anului 1920

Anul universitar 1920-1921

Eliminat pentru totdeauna din Universitatea ie§eana

Consiliul Facultajii de Drept

Anul universitar 1921-1922

Presedinte la Societatea Studenjilor in Drept

Vizita la Universitatea din Cernauji

Revista „Apararea Najionala"

Infiinjarea Asociajiei Studenjilor Crestini

Angajament de onoare

La sfarsitul studiilor universitare

Vara anului 1922

In Germania

MI$CAREA STUDENJEASCA

10 decembrie 1922

Numerus clausus

Numarul jidanilor

Problema pamantului romanesc

Noi si pamantul nostril

Problema oraselor

Problema scolii romanesti

Problema paturii conducatoare romanesti

Problema culturii najionale

Reintoarcerea in t,ara

La Iasi

La Bucuresti

La Cluj

Adunarea de la Ia§i din 4 martie 1923, Infiint;area Ligii Apararii Naponale Creatine

4 mar-tie 1923

Alte organizapi antisemite sau nationalists

Fascia Najionala Romana si Acjiunea Romaneasca

Modificare art. 7 din Constitute

Prima mea arestare

Vasile Conta, Vasile Alecsandri. Mihail Kogalniceanu, Mihail Eminescu, Ion Heliade
Radulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Costache Negri. A. D. Xenopol

Logodna

Procesul Mot;a-Vlad

In jurul celor petrecute la gradina

Intrunirile de protestare contra lui Manciu

Se ordona ancheta administrativa, memoriul d-lui Maior Ambrozie

Ziua fatala, 25 octombrie 1 924

Doua articole in jurul cazului Manciu

Greva foamei

Singur la Galata

Mutarea procesului la Focsani

La Turnu Severin

Procesul

Spre Iasi

IUNIE 1925 - IUNIE 1927

Nunta

Botezul de la Ciorasti

Dupa un an reincepe munca

Primejdii care pandesc o mi§care politica

Critica conducatorului

Un proces de con§tiinJa

In Franfa, la carte

La Grenoble

Alegeri generale in Jara

In Munjii Alpi

La Bucure§ti, Liga Apararii Naponale Creatine s-a rupt in doua

Ce se intamplase?

Cum am procedat in faja acestei situajii

LEGIUNEAARHANGHELULUI MIHAIL

Legiunea Arhanghelului Mihail

Materia

Vasile Conta

Vasile Alecsandri

Mihail Kogalniceanu

Mihail Eminescu

Ion Heliade Radulescu

Bogdan Petriceicu Ha§deu

Costache Negri

A. D. Xenopol

Greva generala a studenpmii continua

Iunie 1923

Planurile iudaismului

Planurile mari ale iudaismului faja de pamantul si neamul romanesc

Planurile iudaismului faja de miscarea studenjeasca

Argumente si atitudini jidanesti

Congresul conducatorilor mi§cahlor student;e§ti

Congresul de la Campulung al L.A.N.C.

Complotul studen$esc din octombrie 1923

Afara

Obolul mojilor

Ganduri de viaja noua

Izolarea politicianismului

Pedepsirea tradarii si procesul

La Ia§i

UN AN DE MARI INCERCARI
MAI 1924 - MAI 1925

Caminul Cultural Cre§tin

Prima tabara de munca

O noua lovire

Coplesit de lovituri

Sus, in cabinetul prefectului

Incercarea de sfaramare a blocului nostru

Rajiunea

In contra miseliei

Primele inceputuri de viaja legionara

Programul nostru

Privelisti din viaja publica romaneasca

Ganduri in faja acestei lumi

Etapele de dezvoltare ale Legiunii

Conjinutul primului numar („Pamantul Stramo§esc")

„Pamantul Stramo§esc" nr.2

Dezinteresarea in lupta

Disciplina §i dragostea

Lupta pentru menjinerea revistei

Alte nume care se desprind citind primele numere ale revistei

Cum era privita acjiunea noastra

Dincolo de forme

Miscarile najionale si dictatura

Primele inceputuri de organizare

Legamantul primilor legionari

O noua batalie

Probleme de ordin material

Vara lui 1928

In lupta cu mizeria

Profesorul Gavanescul primeste sacusorul cu Jarana

3-4 ianuarie 1929

SPRE MASELE POPULARE

La moji

Vara lui 1929

Hotararea de a pa§i In mase

15 decembrie 1929

In Ardeal, la Ludosul de Mures

In Basarabia

Din nou in Basarabia

Framantari in Mara mures

Marsul in Basarabia

Atentatul contra Ministrului Anghelescu

Dizolvarea Legiunii Arhanghelului Mihail §i a Garzii de Fier

Procesul

Mi§carea Legionara in primele alegeri

Lupta de la Neamt;

DEMOCRAJIA IMPOTRIVA NEAMULUI

In Parlament

Cateva observajiuni asupra democrajiei

Elecjiune, selecjiune si ereditate

Individ, colectivitate najionala, najiune

Neamul

Jelul final al neamului

Monarhia si legea monarhiei

Lupta de la Tutova

A doua dizolvare a Garzii

Noi alegeri generate

Pentru a doua oara in Parlament

Cum se prezenta organizapa legionara in 1932-1933

OFENSIVA CALOMNIILOR

„Mi§carea anarhica §i terorista"

„In slujba strainilor"

„Suntem in solda hitleri§tilor"

Fabrica de bancnote false de la Rasinari

Echipa mortii

La Teius

Digul de la Vi§ani

Camarazi,

6 Decembrie 1935,

Carmen Sylva

LEGIONARI,

Scriu pentru familia noastra legionara. Pentru toji legionarii: din sat, din fabrica si din
universitate.

Nu Jin seama de nici un fel de regula impusa autorilor de carji. N-am timp. Scriu in
fuga condeiului, de pe campul de lupta, din mijlocul atacurilor. La ora aceasta
suntem inconjuraji din toate parole. Dusmanii ne izbesc miseleste si tradarea musca
din noi.

De doi ani de zile stam legaji cu lanjurile infamei cenzuri.

De doi ani de zile numele nostril si acela de legionar nu sunt tolerate Tn ziare decat
pentru a fi insultate. Curge asupra noastra ploaie de miselii in aplauzele
dusmanilor si in speranjele lor ca vom pieri. Dar acesti cavaleri ai lasitajii, ca si
stapanii lor, se vor convinge, de altfel, in curand, ca toate atacurile in care si-au
acumulat nadejdile de nimicire a miscarii legionare, toate framantarile si toate
sforjarile disperate, raman incercari zadarnice. Legionarii nu mor. Drepji, nemiscaji,
neinvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvarcolirile urii
neputincioase.

Imi este indiferenta parerea pe care ar putea s-o aiba lumea nelegionara si nu ma
intereseaza efectele pe care ele l-ar avea in acea lume.

Eu vreau ca voi, soldaji ai unor alte orizonturi romanesti, citind aceste amintiri sa
recunoasteji in ele propriul vostru trecut si sa va aduceji aminte de luptele voastre.
Sa retraiji suferinjele indurate si loviturile primite pentru neam. Sa va umpleji inimile
de foe si de hotarare in lupta grea si dreapta, in care v-aji inclestat si din care avem
cu tojii porunca de a iesi: biruitori sau morji. La voi ma gandesc cand scriu. La voi,
acei care veji trebui sa muriji, primind cu seninatatea stramosilor Thraci, botezul
morjii. Si la voi, acei ce veji trebui sa pasiji peste morji si mormintele lor, ducand in
mainile voastre steagurile triumfatoare ale Romanilor.

PA^IND IN VI ATA

MARTIE 1919

IN PADUREA DOBRINA

In primavara anului 1919, iata-ne adunaji intr-o dupa-amiaza in padurea Dobrina
care sta de straja pe inaljimile din jurul Husului. Cine? Un grup de vreo 20 elevi de
liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a.

Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problema grava, desi
viaja noastra abia inmugurea. Ce facem daca vin bolsevicii peste noi? Parerea mea,
asupra careia au cazut si ceilalji de acord, era aceasta: daca armata bolsevica va
trece Nistrul si apoi Prutul ajungand sa incalce si locurile noastre, noi sa nu ne
supunem, ci sa ne retragem cu tojii in padure inarmaji. Aici sa organizam un centru
de acjiune si de rezistenja romaneasca, si prin lovituri date cu maiestrie sa
zdruncinam inamicul, sa menjinem o stare de spirit de neaplecare, si sa intrejinem o
scanteie de nadejde in mijlocul masei romanesti din sate si orase. Am depus cu tojii
juramant in mijlocul padurii seculare. Era aceasta padure un colt; al acelui vestit
codru al Tigheciului, pe cararile caruia, in decursul istoriei Moldovei, mulji dusmani isi
gasisera moartea. Am hotarat sa ne procuram arme si munijii, sa pastram un secret
desavarsit, sa facem recunoasteri si exercijii de lupta in padure si sa gasim o forma
care sa mascheze intenjia noastra.

Forma am gasit-o usor si in scurt timp am pus-o in practica: o societate cultural-
najionala a elevilor liceului din Husi, careia i-am dat numele: "Mihail Kogalniceanu".
Ea a fost aprobata de direcjiunea liceului. Au inceput sezatori si conferinje in oras. In
public tratam obisnuitele subiecte, darin padure faceam exercijii de lupta. Arme pe
vremea aceea erau pe toate drumurile incat in vreo doua saptamani ne adunasem
tot ce ne trebuia.

***

Era in timpul acela o stare de haos in tara, pe care noi desi copii, abia trecuji de 18
ani, o injelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revolujiei bolsevice care se
desfasura in toiul ei la cajiva pasi de noi. Jaranimea din instinct se opunea acestui
val distrugator, dar complect dezorganizata, nu prezenta o posibilitate serioasa de
rezistenja. Muncitorimea insa aluneca vertiginos spre comunism, intrejinuta
sistematic in cultul acestor idei, de presa jidaneasca, si in general de toata jidanimea
oraselor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, in raza sa de
acjiune, era un agent al acestor idei revolujionare anti-romanesti. Romanii
intelectuali erau indecisi, aparatul de stat dezorganizat. Din moment in moment, te
puteai astepta, fie la o izbucnire interna a unor elemente organizate si decise, fie la o
navalire de peste Nistru. Aceasta acjiune externa coordonata cu aceea a bandelor
iudeo-comuniste din interior, care, napustindu-se asupra noastra, distrugand
podurile si aruncand in aer depozitele de munijii, ar fi hotarat de soarta noastra ca
neam.

In atari imprejurari, framantaji de ganduri si tremurand de grija viejii si libertajii Jarii
noastre abia unita, in urma unui greu razboi, a incoljit in mintea noastra de tineri
ideea unei acjiuni care ne-a adus la juramantul din padurea Dobrinei.

Facusem cinci ani de liceu militar la Manastirea Dealului, la umbra capului lui Mihai
Viteazul si sub ochiul cercetator al lui Nicolae Filipescu. Acolo sub comanda Maiorului
si apoi Colonelului Marcel Olteanu, Comandantul scolii, a Capitanului Virgil Badulescu,
a Locotenentului Emil Palangeanu si sub indrumarea profesorilor, mi-am facut o
severa educate ostaseasca si mi-am capatat o sanatoasa Tncredere in puterile mele.

De altfel, educajia militara de la Manastirea ma va urmari toata viaja. Ordinea,
disciplina si ierarhia turnate la o varsta frageda in sangele meu, alaturi de
sentimentul demnitajii ostasesti, vor forma un fir rosu de-a lungul intregii mele
activitatji viitoare.

Tot aici am fost invajat sa vorbesc pujin, fapt care mai tarziu ma va duce la ura
contra vorbariei si a spiritului retoric. Aici am invajat sa-mi placa transeea si sa
disprejuiesc salonul.

Nojiunile de stiinja militara capatate acum ma vor face sa judec mai tarziu totul prin
prisma acestei stiinje.

Iar cultul sentimentului demnitajii de om si de ostas, in care m-au crescut ofijerii, imi
va crea greutaji si ma va expune la suferinje, intr-o lume lipsita adesea si de onoare
si de simjul demnitajii.

Vara lui 1916 am petrecut-o acasa la Husi.

Tatal meu era concentrat de doi ani si plecat cu regimentul in Carpaji.

intr-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plangand si inchinandu-se, mi-a
spus: "Scoala, ca trag clopotele la toate bisericile". Era 15 August 1916, Sfanta
Maria. Am injeles ca s-a decretat mobilizarea si ca in acel moment armata romana a
trecut munjii.

Cuprins de emojie, imi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acasa dupa tatal
meu, impins de dorul de a fi si eu printre luptatorii de pe front. In sfarsit, dupa multe
peripejii, am ajuns la acelasi regiment in care era si tatal meu comandant de
companie, Regimentul 25 Infanterie de sub comanda colonelului V. Piperescu, pe
cand inainta in Ardeal pe valea Oituzului.

Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavand decat 17 ani, comandantul
regimentului a refuzat sa ma primeasca voluntar. Totusi am luat parte la inaintarea
si retragerea din Ardeal, iar la 20 septembrie cand tatal meu a cazut ranit deasupra
Sovatei pe muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos, ajutandu-l in faja inamicului
care inainta. Desi ranit, a refuzat sa se lase evacuat conducandu-si compania tot
timpul retragerii si apoi in grelele lupte cari au urmat la Oituz.

intr-o noapte pe la ora doua, regimentul a primit ordin de inaintare. Ofijerii isi
inspectau in tacere de mormant trupele masate pe sosea.

Tatal meu fusese chemat de colonel. Revenind dupa pujin timp imi spune: "N-ar fi
bine sa te intorci tu acasa? Noi o sa intram in lupte si nu e bine sa murim amandoi
aici, caci mama ramane acasa cu sase copii mici, fara nici un sprijin. §i Colonelul m-a
chemat si mi-a spus ca nu vrea sa-si ia raspunderea ramanerii tale pe front".

Simteam ca e cu sufletul indoit: ezita sa ma lase in miezul nopjii singur, in camp, pe
drumuri necunoscute, la 40 km. de linia ferata.

Observand insistent^ lui, am predat carabina si cele doua cartusiere si in timp ce
coloanele regimentului paseau inainte, pierzandu-se in linistea si intunericul nopjii,
eu am ramas singur pe marginea unui sanj, luandu-mi apoi drumul catre vechea
frontiera.

Mai tarziu, peste un an, la 1 Septembrie, am intrat in Scoala Militara de Infanterie,
de la Botosani, cu acelasi gand de a putea ajunge pe front. Aici mi-am completat
educajia si cunostinjele militare, de la 1 Septembrie 1917 la 17 Iulie 1918, in
compania activa a Scolii Militare. Cei patru ofijeri distinsi: Colonelul Slavescu,
Capitanul Ciurea, Locotenentul Florin Radulescu si Maiorul Steflea, mi-au indrumat
pasii pe caile luptelor si al sacrificiilor pentru Jara.

Si acum, dupa un an - 1919 - era pace. Iar noi, copiii cei gata de moarte, eram
raspandiji pe la casele noastre.

Tatal meu, profesor de liceu, a fost o viaja intreaga luptator nationalist. Bunicul meu
a fost padurar, strabunicul tot padurar. Neamul a fost din inceputuri, in vremuri de
restriste, neamul codrilor si al munjilor. De aceea educajia ostaseasca si sangele din
vine imprimau acjiunii de la Dobrina - naiva ca manifestare - o nota de seriozitate
pe care varsta noastra frageda n-ar fi presupus-o.

In acele momente, noi simjeam in inimi, sfatul si experienja lor, prezenja sirurilor de
stramosi, care au luptat pentru Moldova pe aceleasi carari nepatrunse de dusmani.

LA UNIVERSITATEA DIN IASI
SEPTEMBRIE 1919

Vara a trecut. In toamna mi-am dat bacalaureatul si grupul nostru s-a desparjit
indreptandu-se fiecare spre university.

De la Dobrina nu ne-au ramas decat amintirile de a ne apara Jara in contra valurilor
de vrajmasie care se ridicau ameninjatoare si dinlauntru si din afara hotarelor.

Plecam din Husi in momentul acestei raspantii pentru fiecare tanar, inscrierea la
universitate, mult asteptata inscriere la universitate! Ca pregatire aveam bagajul de
cunostinje pe care mi-l daduse liceul. Literatura de senzajie, de pervertire
sufleteasca ce astazi ocupa un loc important in procesul de formajie al elevului de
liceu - spre nenorocirea lui - eu n-am gustat-o. Pe langa literatura fireasca a
clasicilor romani citisem toate articolele din "Semanatorul" si "Neamul Romanesc" ale
lui N. Iorga si A. C. Cuza. Tatal meu le avea in niste lazi, in podul casei. In ceasurile

libere, ma suiam acolo si ma ocupam cu acest soi de literatura. Esenja acestor
articole cuprindea manifestarea intr-o forma inalta, a celor trei idealuri de viaja ale
poporului roman:

1) Unirea tuturor Romanilor.

2) Ridicarea Jaranimii prin improprietarire si drepturi politice.

3) Rezolvarea problemei jidanesti.

Doua maxime insojeau manseta tuturor publicajiilor najionaliste din acea vreme:

"Romania Romanilor, numai a Romanilor si a tuturor Romanilor." N.Iorga

"Najionalitatea este puterea creatoare a culturii umane, cultura e puterea creatoare a
nationalitajii." A. C. Cuza

Cu mare evlavie ma apropiam de Iasiul pe care nu era roman sa nu-l iubeasca, sa
nu-l injeleaga sau macar sa nu doreasca a-l vedea.

Multe orase din Moldova au cate o farama de glorie. Nu putem pronunja numele:
Hotin, Barlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Alba, Soroca, fara ca sa nu ne simjim sufletul
rascolit.

Deasupra tuturor insa se ridica Suceava si Iasiul.

Suceava cetatea lui §tefan eel Mare, Iasiul orasul lui Cuza Voda.

Orasul unirii de la 1859, care prin Tnfiinjarea Universitajii, devine orasul tinerejii si a
celor mai curate aspirajii ale ei.

In Iasi au trait: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu, Ion
Creanga, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Mihail Kogalniceanu,
Simion Barnujiu, Vasile Conta, N. Iorga, Ion Gavanescul . Aici lumineaza ca un far, la
catedra de Economie Politica, marea personalitate a profesorului Cuza. Universitatea
devine o scoala a najionalismului; Iasiul, orasul marilor avanturi romanesti, al
inaljimilor, al idealurilor, al aspirajiunilor noastre najionale. Mare prin durerile de la
1917, cand aici si-a gasit refugiul in ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui
Ferdinand, mare prin destinul de a fi la 1918 orasul unirii tuturor Romanilor; mare
prin trecutul sau si mare prin tragedia lui prezenta - caci orasul celor patruzeci de
biserici - moare uitat in fiecare zi sub nemiloasa cotropire jidaneasca. Iasiul zidit pe
sapte dealuri, ca Roma, este si ramane cetatea eterna a romanismului.

Cate amintiri glorioase!

Aici s-au auzit pentru prima data rasunand acele armonioase versiuni ale lui
Alecsandri:

"Hai sa dam mana cu mana,

Cei cu inima romana"

Aici, ca nicaieri in alta parte, studentul simte plutind prin vazduh pe deasupra Iasului
tacut, cu chemari nepatrunse si cu Tndemnurile lor sfinte, duhurile marilor inaintasi.
Studentul iesean, in linistea nopjii tarzii, aude alergand innebunit de durere pe
strazile intortocheate si straine ale Iasiului, sufletul lui Mihail Eminescu care canta ca
o naluca:

"Cine-a indragit strainii,

Manca-i-ar inima cainii,

Manca-i-ar casa pustia

Si neamul nemernicia..."

De acest oras ma apropriam, cu adanca evlavie, in toamna lui 1919 atras de marea
lui aureola, dar si miscat pentru ca ma nascusem aici, cu douazeci de ani in urma. Si
ca orice copil veneam emojionat sa revad si sa sarut pamantul natal.

***

M-am inscris la Facultatea de Drept.

Universitatea ieseana, intrerupta in timpul razboiului, se redeschisese de un an.
Studenjii vechi, intor§i acum de pe front, pastrau linia tradijiei najionaliste a viejii
studenje§ti dinainte de razboi. Erau impartiti in doua tabere: una sub conducerea lui
Labusca de la Litere si alta sub aceea a lui Nelu Ionescu, de la Drept. Grupul
acestora, redus ca numar, era coplesit de masa imensa a studenjilor jidani veniji din
Basarabia, toji agenji si propagatori ai comunismului.

Profesorii Universitajii, afara de un grup foarte restrans in frunte cu A. C. Cuza, Ion
Gavanescul si Corneliu Sumuleanu , erau partasii aceleasi idei de stanga. Profesorul
Paul Bujor, unul din exponent^ majoritajii, rostise chiar lapidarin plin senat al
Romaniei: " Lumina vine de la Rasarit", adica de peste Nistru.

Aceasta atitudine a profesorilor care considerau ca "barbarie" orice idee si nota
najionalista, a avut ca efect dezorientarea totala a studenjilor. Unii susjineau
bolsevismul pe faja, aljii - cei mai mulji - spuneau: " Orice s-ar zice, a trecut timpul
najionalismului, omenirea merge spre stanga". Grupul Labusca a alunecat de-a
binelea in direcjia aceasta. Grupul Nelu Ionescu, careia ma afiliasem si eu, s-a risipit
cu timpul in urma unor alegeri din care iesisem infranji.

Inaintarea acestor idei antiromanesti, susjinuta de o masa compacta de profesori si
studenji si incurajata de toji dusmanii Romaniei intregite, nu mai gasea in lumea
studenjeasca nici o rezistenja romaneasca. Cajiva care mai incercam sa ramanem pe
pozijie eram invaluiji intr-o atmosfera de disprej si dusmanie. Colegii de alte pareri,

cei cu " libertatea de constiint;a" si cu principiul tuturor libertat;ilor, scuipau in urma
noastra, cand treceam pe strada sau pe salile facultajilor si devenisera agresivi, din
ce in ce mai agresivi. Intruniri peste Tntruniri cu mii de studenji, in care se propaga
bolsevismul, se ataca Armata, Justijia, Biserica, Coroana. O singura societate isi mai
pastra un caracter romanesc: " Avram Iancu " a Bucovinenilor si Ardelenilor de sub
conducerea studentului Vasile Iasinschi .

Universitatea cu tradijie de nationalism de la 1860, devenise un focar de
antiromanism.

SE PREGATEA REVOLUJIA

Dar nu numai in universitate era aceasta situajie. Masa muncitoreasca ieseana,
cuprinsa aproape in intregimea ei de comunism, statea gata sa izbucneasca in
revolujie. In fabrici se lucra foarte pujin. Se Jineau ceasuri intregi comitete, consilii,
adunari. Se facea mai mult politica. Ne gaseam in plina sabotare sistematica, facuta
cu plan si cu ordin: " sfaramaji, distrugeji masini, creaji starea de mizerie materiala
generala care duce la izbucnirea revolujiei ". Si intr-adevar, cu cat ordinul se executa
mai bine, cu atat mizeria se intindea, foamea se proiecta mai ameninjatoare si
revolta crestea in sufletul muljimilor.

La fiecare 3-4 zile, pe strazile Iasiului, mari demonstrajii comuniste. Cele 10-15.000
de lucratori, inflamanziji si manevraji de mana criminala de la Moscova, parcurgeau
strazile in cantecul Internajionalei, in strigate de: "Jos Armata!", "Jos Regele!",
purtand placarde pe care se putea citi: "Traiasca revolujia comunista!", "Traiasca
Rusia Sovietica!".

Daca ar fi invins acestia? Am fi avut eel pujin o Romanie condusa de un regim
muncitoresc romanesc? Ar fi devenit muncitorii romani stapanii Jarii? Nu! Ar fi
devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania talmudica, jidaneasca.

Romania Mare, dupa mai pujin de o secunda de viaja, s-arfi prabusit.

Noi, poporul roman, am fi fost exterminate fara mila, ucisi sau deportaji pe drumurile
Siberiei: Jarani, muncitori, intelectuali, cu tojii de-a valma.

Pamantul din Maramures pana la Marea Neagra, rupt din mana romanilor, ar fi fost
colonizat de mase jidanesti. Aici s-arfi ridicat adevarata Palestina.

Aveam constiinja clara, ca in acele ceasuri juca balanja viejii si a mortii poporului
roman.

Aceeasi constiinja o aveau toji jidanii, care impingeau de la spate pe muncitorii
romani la revolujie. N-aveau nimic comun cu ingrijorarea, care in acele clipe, Jasnea
din ochii si din inimile noastre. Erau constienti. NUMAI INTELECTUALI ROMANI ERAU
INCONSTIENJI. Intelectualii care au invajat carte si care aveau chemarea de a

lumina calea poporului in clipe grele - caci pentru aceasta erau intelectuali - lipseau
de la datoria lor. Acesti nevrednici in ceasurile ACELEA HOTARATOARE susjineau cu o
inconstienja criminala, ca " lumina vine de la Rasarit ". Coloanelor revolujionare, care
strabateau ameninjatoare strazile tuturor oraselor, cine sa li se opuna? Studenjimea?
Nu! Polijia? Siguranja? Acestia, cand auzeau ca se aproprie coloanele, intrau in
panica si dispareau. Nici armata nu le putea sta in cale. Caci nu era vorba de 1.000
de oameni, ci de 15.000, de 20.000, organizaji si inflamanziji.

GARDA CONSTIINJEI NAJIONALE

Intr-o seara ploioasa din toamna lui 1919, in sala de mese a Scolii de Arte si Meserii,
unde eram pedagog, un prieten imi arata o notija dintr-un ziar.

" Garda Constiinjei Najionale Jine sedinja asta seara, Joi, ora 9 in Str. Alecsandri Nr.
3 ".

Am plecat imediat in goana cu o mare nerabdare de-a cunoaste si a ma inrola in
randurile acestei organizajii ale carei manifeste de lupta anticomunista le citisem cu
cateva luni inainte.

In camera din Str. Alecsandri Nr. 3, amenajata cu band de lemn de curand facute,
am gasit un singur om de vreo 40 de ani. Statea la o masa, posomorat si aspru,
asteptand sa se adune lumea pentru consfatuire. Un cap mare, niste braje puternice,
pumni grei, statura mijlocie. Era Constantin Pancu, presedintele Garzii Constiinjei
Najionale.

M-am prezentat, spunandu-i ca sunt student si ca doresc sa fiu primit ca soldat in
Garda. M-a primit. Am asistat la consfatuire. Venisera vreo 20 de persoane: un
tipograf culegator, Voinescu, un student, vreo 4 mecanici de la R. M. S., vreo doi de
la calea ferata, cajiva meseriasi si muncitori, avocatul Victor Climescu, un preot. S-
au discutat cateva chestiuni in legatura cu dezvoltarea si avantul luat de miscarea
comunista in diverse fabrici si cartiere si apoi probleme de organizare a Garzii.

Din seara aceea drumul meu se bifurca: jumatate in lupta de la universitate si
jumatate cu Constantin Pancu, in randurile muncitorimii. Eu m-am legat sufleteste de
acest om si am ramas cu el, sub conducerea lui, tot timpul pana la desfiinjarea
organizatjiei.

CONSTANTIN PANCU

Constantin Pancu, numele acesta flutura pe acea vreme pe buzele tuturor Iesenilor
din ambele tabere, rostit cu nadejde de Romani si cu groaza de ceilalji, nu era un
intelectual.

Era meserias. Instalator de apa si electricitate. Nu avea mai mult decat patru clase
primare. Avea o minte clara, asezata, pe care si-o imbogajise singur cu suficiente
cunostinje. Douazeci de ani se ocupase cu probleme muncitoresti. De mai mulji ani
era presedintele corporajiei metalurgice. Vorbitor de mana intaia. La tribuna, in faja
muljimii, impunea. Un suflet si o constiint;a clar romaneasca. Isi iubea tara, armata,
Regele. Un bun crestin. O musculatura de luptator de circ si o forja in adevar
herculeana. Iesenii il cunosteau inca demult.

Inainte de razboiu venise la Iasi un circ cu atleji. Luptau toate najiile: Unguri, Turci,
Romani, Rusi etc. Intr-una din seri, cand unul singur batuse pe toji ceilalji luptatori,
din mijlocul muljimii spectatorilor se ridica in cetajean, care cere sa lupte si el cu
invingatorul. I se admite. Se dezbraca si lupta incepe. In doua minute Ungurul a fost
trantit la pamant, invins. Romanul care biruise in mijlocul sentimentelor de admirajie
de admirajie ale muljimii, era Constantin Pancu.

De aceea cand a aparut pentru prima data pe strazile Iasiului chemarea la lupta a lui
Pancu, lumea, care are cultul fort;ei, a primit-o cu incredere.

Acjiunea lui a durat un an. S-a marit in masura primejdiei bolsevice si apoi s-a
micsorat in masura scaderii ei.

La inceput consfatuiri, apoi Tntruniri care ajungeau pana la 5-6 si chiar 10000 de
oameni. Acestea erau, in perioada critica, saptamanale. Aveau loc in sala Principele
Mircea si uneori chiar in Piaja Unirii. Printre cei care luau cuvantul regulat eram si eu.
Atunci am invajat sa vorbesc in faja muljimii. Este incontestabil ca Garda Constiinjei
Najionale a inaljat intr-un moment critic constiinja najionala a Romanilor intr-un
punct de importanja ca acela al Iasiului si a asezat-o ca o bariera in faja valului
comunist.

Activitatea aceasta nu s-a marginit numai la Iasi. Ne-am deplasat si in alte orase.
Apoi foaia "Constiinja", care aparea regulat, patrunsese cu strigatul ei de alarma
aproape in toate orasele din Moldova si Basarabia.

In domeniul acjiunii, ciocnirile intre cele doua tabere, ciocniri inerente, sangeroase,
erau aproape zilnice.

Din ele noi ieseam cu mai mulji raniji. Situajia aceasta de incordare a durat pana in
primavara. Dupa doua mari victorii ale noastre, puterea ofensiva a adversarilor a fost
cu mult redusa.

OCUPAREA REGIEI MONOPOLURILOR STATULUI DE CATRE GARDA CONSTIINJEI
NAJIONALE

Era pe la 10 sau 11 Februarie 1920. De doua saptamani se vorbea de greva generala
in toata £ara. Se apropia batalia decisiva. Pe la ora 12, se zvoneste in oras ca la
Regie, unde erau circa 1.000 de lucratori, s-a declarat greva, a fost arborat drapelul
rosu, tablourile Regelui au fost date jos si sfaramate in picioare, iar in locul lor
asezate fotografiile lui Karl Marx, Trotzki si Racowski.

Oamenii nostri au fost batuji, mecanicii de la masini, care erau din Garda, raniji. La
ora 1, suntem la sediu adunaji cam o suta. Ce facem ? Pancu prezideaza discujia.
Doua pareri. Unii susjineau sa trimitem telegrame guvernului, cerand intervenjia
armatei. Eu eram de parere sa mergem toji cei prezenji la Regie si cu orice rise sa
dam steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am luat steagul nostru si la ora
1 am pornit cu Pancu in frunte pe Lapusneanu si Pacurari, in mars forjat, cantand
"Desteapta-te Romane". In apropierea fabricii, in strada, cateva grupuri de comunisti
sunt date peste cap.

Intram in curtea fabricii. Patrundem in cladire. Ma urc cu steagul pana la acoperis si
il infig sus. De acolo incep sa vorbesc. Apare armata si ocupa fabrica. Noi ne
retragem cantand. Ne reintoarcem la sediu. Ne gandim: Incursiunea noastra rapida a
fost buna. In oras vestea atitudinii pe care am avut-o se raspandeste ca fulgerul.
Totusi greva continua. Armata nu poate decat sa pazeasca steagul, ea nu poate pune
fabrica in miscare. Ce facem ? In mintea noastra incoljeste o idee. Sa cautam in tot
Iasiul mana de lucru si sa deschidem fabrica. In trei zile, 400 de lucratori noi,
adunaji din toate coljurile Iasiului, sunt introdusi in fabrica. Aceasta incepe sa
funcjioneze. Greva a esuat. Peste doua saptamani, jumatate din grevisti cer sa fie
reprimiji la lucru. Victoria noastra e mare.

Cel dintai pas catre greva generala este respins. Planurile consorjiului iudeo-
comunist incep sa fie dejucate. Acjiunea aceasta a avut un rasunet puternic in
randurile romanesti, ridicandu-le moralul.

STEAGUL TRICOLOR DEASUPRA ATELIERELOR DE LA NICOLINA

Cel mai puternic centru comunistil formau Atelierele C.F.R. de la Nicolina. Aici erau
peste 4.000 de lucratori, aproape toji bolsevizaji. Cartierele din jurul acestor ateliere,
Podul Ros, Socola si Nicolina erau cotropite de un numar considerabil de jidani. De
aceea conducatorul din Iasi al miscarii comuniste, Doctorul Ghelerter si aghiotantul
sau, Gheler, isi fixasera aici punctul de rezistenja.

Nu trecuse o luna de la infrangerea suferita la Regie si ca un semnal de incepere a
grevei generale si a luptei decisive, apare steagul rosu fluturand pe ateliere. Greva
este declarata. Miile de lucratori parasesc atelierele. Autoritajile sunt neputincioase.

Noi convocam pentru a doua zi, prin manifeste, pe toji Romanii la o intrunire in sala
Principele Mircea. Dupa discursuri, iesim cu steagurile afara si pornim intreaga
muljime spre Nicolina. In Piaja Unirii, autoritajile ne opresc si ne sfatuiesc sa nu
mergem, deoarece sunt peste 5.000 de comunisti inarmaji care ne asteapta si vor fi
mari varsari de sange.

Noi apucam atunci din Piaja Unirii spre gara.

Aici arboram drapele pe depou si pe cladirea garii. Apoi ocupam un tren care se afla
la peron si pornim cu el spre Nicolina. In gara Nicolina cineva schimba macazul si
patrundem cu tren cu tot in ateliere. Coboram. In ateliere, nimeni. Pe una din cladiri,
steagul rosu. Eu incep sa ma cajar pe niste trepte de fier prinse in perete luand in
gura un steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru ca era o inaljime mare, ajung
pana la acoperis. Ma ridic deasupra si ma tarasc pana la varf. Smulg steagul rosu si
in mijlocul uralelorin adevar de nedescris, care se prelungesc cateva minute, ridic si
leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comunistii se aduna mereu
in masa compacta si manifesteaza ameninjator. O muzica infernala. Inauntru urale,
afara huiduieli si injuraturi. Cobor incet pana jos. Pancu da ordin de plecare. La
poarta insa comunistii masaji bareaza iesirea si striga: "Sa vina Pancu si
Codreanu !". Trecem 30 de metri inaintea muljimii si pornim spre poarta. La mijloc,
Pancu, in dreapta un meserias, Margarint si in stanga eu. Toji trei cu mainile in
buzunare pe revolvere inaintam fara sa vorbim nimic. Cei din poarta ne privesc tacuji
si nemiscaji. Iata-ne la cajiva pasi. Ma astept la un Jiuit de glonj pe la ureche. Pasim
inainte drepji si hotaraji. Totusi un moment sufletesc neobisnuit. Suntem la doi pasi.
Comunistii se dau intr-o parte si alta lasandu-ne loc liber. Pe o distanja de aproape
zece metri, trecem intr-o tacere mormantala, prin mijlocul lor. Nu ne uitam nici la
dreapta nici la stanga. Nu se aude nimic, nici macar rasuflarea omeneasca.

Din urma vin ai nostri. Tree si ei, dar nu se mai pastreaza tacerea. Incep injuraturi,
ameninjari de ambele parti. Nici o incaierare. Ne indreptam compacji pe linia ferata
spre gara Iasi. Pe deasupra atelierelor bate vantul in panza tricolorului biruitor.

Efectul moral al acestei acjiuni este incomparabil. Iasiul huieste. Pe strada nu se
vorbeste decat de Garda Constiinjei Najionale. Un curent de redesteptare
romaneasca pluteste prin aer. Trenurile due mai departe, spre cele patru parti ale
tarii, reinvierea.

Ne dam seama, ca bolsevismul va fi invins, pentru ca in fata lui, la dreapta, la stanga
s-a ridicat o bariera de constiinta care nu-i va mai permite sa se extinda.

Toate drumurile de inaintare ii sunt inchise. De acum va trebui sa dea inapoi.

Nu mult dupa aceasta a intervenit si actiunea intreprinsa de guvernul Generalului
Averescu care a taiat orice perspectiva acestei miscari.

SOCIALISMUL NAJIONAL-CRESTIN. SINDICATELE NAJIONALE

Garda Constiintei Nationale a fost o organizatie de lupta, de daramare a
adversarului.

De multe ori vorbeam cu Pancu in serile lui 1919, caci necontenit eram impreuna si
aproape regulat la masa sa. Si-i spuneam:

- Nu-i de-ajuns sa invingem comunismul. Trebuie sa si luptam pentru dreptatea
muncitorilor. Au dreptul la paine si dreptul la onoare. Trebuie sa luptam in contra
partidelor oligarhice, creand organizajii muncitoresti najionale care sa-si poata
castiga dreptatea in cadrul statului, nu in contra statului.

Nu admitem nimanui ca sa caute si sa ridice pe pamantul romanesc alt steag decat
acela al istoriei noastre najionale. Oricata dreptate ar putea avea clasa muncitoare,
nu-i admitem ca sa se ridice peste si impotriva hotarelor Jarii. Nu va admite nimeni
ca pentru painea ta sa pustiesti si sa dai pe mana unei najii straine de bancheri si
camatari, tot ce a agonisit truda de doua ori milenara a unui neam de muncitori si de
viteji. Dreptatea ta, in cadrul dreptajii neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta
sa sfarmi in bucaji dreptatea istorica a najiei careia aparjii.

Dar nici nu vom admite ca la adapostul formulelor tricolore, sa se instaleze o clasa
oligarhica si tiranica, pe spatele muncitorilor de toate categoriile si sa-i jupoaie
literalmente de piele, fluturand prin vazduh necontenit: Patrie - pe care n-o iubesc -
Dumnezeu - in care nu cred, - Biserica - in care nu intra niciodata, - si Armata - pe
care o trimit la razboi cu brajele goale.

Acestea sunt realitaji, care nu pot fi embleme pentru escrocherie politica in mana
unor scamatori imorali.

Am inceput apoi organizarea muncitorilor in sindicate najionale si chiar a unui partid
politic: "Socialismul najional-crestin" (1. Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler si
de Najional-Socialismul german.)- Pancu a scris atunci:

CREZUL SOCIALISMULUI NAJIONAL-CRE§TIN

"Cred intr-unul si nedesparjit Stat Roman de la Nistru la Tisa, cuprinzatorul tuturor
Romanilor si numai al Romanilor, iubitor de munca, cinste si in frica lui Dumnezeu cu
durere de Jara si neam. Datatorul de drepturi egale, civile si politice la barbaji si
femei. Protector a I familiei, salariind funcjionarii si muncitorii pe baza numarului de
copii si pe baza muncii depuse, injelegand cantitatea si calitatea, si intr-unul Stat
sprijinitor al armoniei sociale prin restrangerea numarului de grade; iar pe deasupra
salariului socializand fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si pamantul distribuit
tuturor plugarilor.

Repartizarea beneficiilor intre patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul
(particular) pe langa salarierea muncii sale va primi un procent descrescand
proportional cu marimea capitalului. Si intr-unul Stat asigurator al muncitorilor prin
"fondul riscurilor". Intemeietor de depozite de hrana si imbracaminte pentru
muncitori si funcjionari care organizaji in sindicate najionale vor avea reprezentanji
in comitetele administrative de pe langa diferite institute industriale, agricole si
comerciale.

Si intr-unul mare si puternic "parinte al muncitorilor" si Rege al Jaranilor, "Ferdinand
I-iu", care pentru fericirea Romaniei totul a jertfit si care pentru mantuirea noastra

una cu poporul s-a facut. Care in fruntea ostilor de la Marasti si Marasesti a biruit, si
care din nou cu dragoste si Tncredere se uita catre ostasii ce-i datoreaza credinja, si
care vor gasi in cazarmi o adevarata scoala a najiunii, pe care sa o treaca in
termenul de un an.

Intr-un tricolor inconjurat cu razele Socialismului Najional-Crestin, simbol de armonie
intre frajii si surorile Romaniei Mari.

Intr-una Sfanta Biserica Crestina cu Preoji traind din Evanghelie si care sa se
jertfeasca apostoleste pentru luminarea celor mulji.

Marturisesc alegerea ministrilor de catre Camera, suprimarea Senatului, organizarea
polijiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agriculture! si meserii la sate,
"cercusoare" pentru gospodine si adulji, azile pentru invalizi si batrani, case
najionale, cercetarea paternitajii, aducerea legilor efectiv la cunostinja tuturor,
incurajarea inijiativei particulare in interesul Neamului si dezvoltarea industriei
casnice Jaranesti.

Astept invierea constiinjei najionale la eel din urma pastor si coborarea celor luminaji
in mijlocul celor trudiji spre a-i intari si ajuta in adevarata frajie, temelia Romaniei de
maine. Amin!

"Garda Constiinjei Najionale"

Ziarul "Constiinja", Luni 9 Februarie 1920.

Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor najionale.

lata un proces-verbal de constituire a unui sindicat. II public pentru a scoate in relief
constiinja muncitorimii iesene in acele ceasuri:

"Proces-verbal

Subsemnajii meseriasi, muncitori si funcjionari ai Fabricii de tutun R.M.S., intruniji
aseara, Luni 2 Februarie 1920 in localul "Garzii Constiinjei Najionale" Str. V.
Alecsandri No. 3, sub presedinjia D-lui C. Pancu, presedinte activ al Garzii, faja cu
tendinjele criminale ale unor indivizi care servesc alte interese decat acelea ale
Neamului lor si faja cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi si in bunul mers al
acestei institute Ji in existenja noastra a acelor care muncim de o viaja intreaga
pentru bucajica de paine, care e si singura hrana a noastra si a copiilor nostri, noi
muncitori romani cinstiji si legali care injelegem sa mergem sub steagul Jarii noastre,
si care injelegem sa mergem pe drumul pe care il dicteaza interesele supreme ale
neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei institute, pentru a face sa se
inceteze odata propaganda dusmanului printre randurile noastre, am hotarat sa ne
constituim intr-un sindicat national profesional, pentru care am ales urmatorul
comitet si un delegat al "Garzii Constiinjei Najionale".

Urmeaza 183 de semnaturi.

"Constiinta" 9 Februarie 1920. Nr.17 si 18.

UN TABLOU FIDEL AL SITUAJIEI LA 1919

Incerc sa redau momentul de la 1919-20, luand din ziare si manifeste ceea ce cred a
fi semnificativ.

Primul manifest lansat de Constantin Pancu in Iasi in August 1919, lipit pe toate
zidurile Iasiului, Tntr-un moment de dezorientare generala, este semnalul de lupta al
Iasiului muncitoresc romanesc:

"APEL CATRE MESERIASI, MUNCITORI, SOLDAJI §1 JARANI ROMANI

Frajilor,

Dupa ani de groaznice lupte lumea sarbatoreste pacea intre oameni, conducatorii
luminaji din toate Jarile civilizate se silesc sa inlature razboiul prin intemeierea unei
legi pentru unei vietjuiri pasnice in viitor.

Dar iata ca din rasarit se aud glasuri de ura care vadesc nazuinja dusmanilor nostri
de a ne sfasia, prin invrajbire si neinjelegerile dintre noi. Din Rusia, stapanita de
intunericul invajaturilor gresite, pornesc Tndemnuri de lupta la foe si la uciderea
frajilor de acelasi sange.

Din Ungaria, care-si plange marirea de altadata, se aud aceleasi Tndemnuri. Dusmanii
din rasarit s-au unit cu cei din apus ca sa tulbure linistea noastra pentru ca apoi sa
ne poata cotropi.

Strainii de peste hotare incearca sa imparta paharul cu otrava intre noi, prin
instrainajii care traiesc la sanul Jarii noastre. Ei au cutezanja sa spuna ca indemnurile
lor le fac in numele pacii, in numele dreptajii si al libertajii, in numele muncitorilor.
Cuvantul lor e minciuna, indemnul lor e venin omorator, caci:

Ei zic ca voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omorand pe cei mai vrednici.

Cer libertatea, dar cu ameninjari de moarte, silesc lumea sa li se supuna.

Doresc infrajirea, dar ei seamana ura, nedreptatea si desfraul in mijlocul popoarelor.

Mai mult inca: ei zic ca voiesc desfiinjarea capitalului castigat prin sudoarea frunjii.

Ne spun ca nu voiesc razboiul dar ei se razboiesc.

Cer desfiinjarea armatei, dar ei se inarmeaza. Ne indeamna sa aruncam steagul
tricolor, dar voiesc sa ridice in locul lui steagul rosu al urii. Sa nu daji crezare
manifestelor si indemnurilor lor precum n-aji dat crezare manifestelor dusmane cand
luptaji la Oituz, Marasti si Marasesti.

Datoria oricarui bun Roman este de a se ingriji ca si pe viitor samanja neinjelegerii,
pe care o incearca sa o arunce intre noi, sa nu prinda radacini.

Desavarsiji lucrul inceput prin munca si cinstea voastra. Dusmanii vostri sunt: lenea,
ura si necinstea care domnesc peste hotare si care ne ameninja si pe noi.

Fiji cu luare aminte! Pastraji-va sufletul curat, nu uitaji ca mantuirea noastra este
munca, unirea si cinstea.

Fraji soldaji,

Cu credinja in Dumnezeu a£i infrant puterea vrajmasului. Cu armele voastre a£i tras
pentru vesnicie hotarele Jarii.

Cu sangele vostru a£i desavarsit si pecetluit jertfele voastre.

De aceea nu ingaduiji ca maini straine si nelegiuite sa strice ceea ce voi a£i savarsit.
Pastraji mai departe iubirea de £ara si credinja catre Rege. AJi jurat ca veji apara cu
ultima picatura de sange hotarele Patriei. Paziji-le in luare aminte, contra relelor
porniri ale vrajmasilor, caci asa au facut parinjii si strabunii nostri.

Fraji Jarani,

Dumnezeul parinjilor nostri s-a induiosat de suferinjele noastre si ne-a dat un an
imbelsugat cum rar s-a vazut. Fiji recunoscatori faja de bunul Dumnezeu prin munca
si credinja voastra. Innoiji-va puterile de munca, strangeji cu sarguinja roadele
pamantului. Fiji linistiji caci pamantul din Tisa, Dunare si Marea Neagra, l-aji castigat
in intregime.

Pastraji-I cu sfinjenie, aparaji bogajia lui prin munca si iubirea voastra.

Fraji romani,

In voi sta nadejdea si puterea acestei Jari. Voi sunteji si fericirea zilei de maine. Iar
voi sa nu va agonisiji blesteme, ci binecuvantari.

Dusmanii ne ataca la Nistru si la Tisa. Ei incearca sa tulbure si pacea inauntru Jarii.

Mantuirea noastra e munca, cinstea, iubirea de neam si credinja in Dumnezeu.

Fiji cu luare aminte, chemaji la calea adevarata si pe cei care s-au ratacit si au trecut
in randurile celor fara neam si credinja. Stransi in jurul tronului si uniji sub umbra
steagului tricolor vegheaji la linistea Jarii.

Spuneji strainilor si instrainajilor care incearca sa ne tulbure, ca in jurul nostru s-a
format o garda najionala care vegheaza si va lupta contra celor ce voiesc sa semene
neinjelegeri intre noi.

Romani de pretutindeni, muncitori, meseriasi, soldaji si Jarani, fiji vrednici de
stramosii nostri si de inaljimea vremurilor pe care le traim.

(ss) Cercul roman al imeseriasilor, Sindicatul tracjiunii C.F.R., Sindicatul profesional
C.F.R., Societatea invalizilor de razboi, Breasla fierarilor etc."

"Constiinta" Anul I. Nr. 1, 30 August 1919.

CONDUCATORII MUNCITORILOR ROMANI

Conducatorii muncitorilor romani comunisti, nu erau nici romani si nici muncitori.

La Iasi: Dr. Ghelerter, jidan; Gheler, jidan; Spiegler, jidan; Schreiber, jidan etc.

La Bucuresti: Hie Moscovici, jidan; Pauker, jidan etc.

In jurul lor o serie de muncitori romani rataciji.

In caz de reusita a revolujiei, presedinte de republica, ce ar fi uzurpat locul maritului
Rege Ferdinand, trebuia sa fie Hie Moscovici.

in parlamentul Romaniei Mari la 1919, in timp ce toji deputajii si senatorii tuturor
Jinuturilor romanesti unite, infioraji de marele act al Unirii, se ridicasera in picioare si
aplaudau pe Marele Rege intregitor, acest domn Hie Moscovici a refuzat sa se ridice,
stand jos ostentativ.

ATITUDINEA PRESET JIDAN ESTI

Este necesar de subliniat atitudinea presei jidanesti in acele momente de mare
primejdie pentru neamul romanesc. Ori de cate ori najia romaneasca a fost
ameninjata in existenja ei, aceasta presa a susjinut tezele care conveneau mai bine
dusmanilor nostri.

Dupa cum, urmarind evenimentele, usor se poate vedea ca aceleasi teze au fost
combatute cu inversunare ori de cate ori ele erau in favoarea unei miscari de
renastere romaneasca.

ingrijorarile noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre au fost
pentru ei zile de doliu.

LIBERTATEA

Libertatea asa de mult contestata azi miscarii najionale, era atunci ridicata la rangul
de dogma, intru cat ea trebuia sa serveasca cauza nimicirii noastre.

lata de pilda ce scria "Adevarul" din 28 Decembrie 1919 sub semnatura lui Emil D.
Fagure (Honigmann):

"...Acordandu-se dreptul de libera manifestare partidului socialist, nu se poate
susjine ca se acorda un privilegiu acestui partid. Oricare arfi partidul care ar voi sa
manifesteze, va trebui sa se respecte acest drept...".

URA

In aceeasi foaie putem citi:

"Ura trebuie sa fie vesnic calauza contra partidului de ucigasi care a domnit in cap cu
Ion Bratianu".

Ura iudaica impotriva Romanilor e binecuvantata. E susjinuta; se face apel la ea. Nu
e o crima. Nu e o rusine medievala.

Cand e vorba insa ca Romanii sa-si apere drepturile lor incalcate, acjiunea lor este
etichetata drept ura si ura devine un semn al barbariei, un sentiment injositor pe
care nimic nu se poate cladi.

ORDINEA LEGALA
("ADEVARUL" 5 OCT. 1919)

"S-a ispravit! Prin <<!naltul>> decret lege, pe timpul perioadei electorale se instituie
un nou regim mult mai aspru ca inainte, al starii de asediu si al cenzurii, opozijia si
Jara intreaga este scoasa in afara de lege.

Este pur si simplu regimul dictaturii militare in care singura coroana este atot-
puternica. Coroana si partidul liberal, iar ca executor al acestor doua voinje este

guvernul de generali astfel decretul lege ne interzice atacurile contra coroanei.

Daca va fi luat ca un atac spunerea adevarului ca coroana si-a asumat greaua
sarcina de a conduce singura si cu partidul liberal tara, acest atac va trebui totusi sa-
I dam.

Decretul ne interzice atacul contra formei actuale de guvernamant, daca prin aceasta
se Tnjelege ca nu avem dreptul sa protestam cu toata vehement^ contra guvernului
actual care este rezultatul voinjei neconstitujionale a doua persoane, noi vom
protesta...

Daca alta cale nu este deschisa impotriva acestei stari de lucruri, daca am sti ca
incitarea la revolta sau contra ordinii asa zise legale, ar avea un efect, ceea ce din
nenorocire nu este n-am ezita un singur moment sa o facem, caci contra unui regim
dictatorial si de teroare nu exista alt mijloc de lupta.

...Ne socotim in faja unei bande inarmate care se pune in afara de legi si uzeaza de
fort;e brutale...

Cu toate acestea vom flutura acest steag si cazand vom striga totusi: jos tirania;
traiasca libertatea".

lata presa jidaneasca de la 1919.

Deci: incitarea la revolta contra Coroanei, contra formei de guvernamant si ordinii
legale.

INCITAREA LA REVOLTA
("ADEVARUL" din 11 OCT. 1919)

"Nebunii! Unde sunt nebunii?"

"Cum am zis, avem prea mulji oameni cuminji si nici un nebun. Ori nebuni ne
trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni si au dezradacinat regimul boieresc de atunci...

Ne trebuie si noua nebuni. Cu oameni cuminji care despica un par in 14 si tot nu se
hotarasc, nu este nimic de facut. Ne trebuie eel pujin un nebun, daca nu mai mulji
nebuni. Ce va face nebunul asta, de unde vreji sa stiu eu?...

...Se cere dar un nebun. Sa vina dar nebunii.

Pana si socialistii s-au cuminjit. Ei au realmente un partid in dosul lor si oameni care
n-ar trebui sa aiba frica de nimeni. Frica vad ca n-au. Dar sunt si cuminji. Ca si
altadata, I. Nadejde, se Jin grapis de starea legala. Cei de la putere civili si militari
vor sa-i scoata. Inutila incercare. Tactica lor e starea legala. Chiar cand sunt
impuscaji ca la 13 Decembrie 1918, cand sunt snopiji in batai, cand Frimu este
coborat in mormant de zbirii sai, socialistii protesteaza, ce-i drept, cu multa
demnitate, dar nu se abat de la calea legilor.

In orice caz, ne trebuie nebuni.

Sa iasa nebunii care sa inceapa acjiunea ilegala sau in contra legii, Tmpotriva starii de
lucruri de astazi.

COROANA

Coroana a constituit intotdeauna pentru Romani un patrimoniu scump. Ea fiind
garanjia unitajii si a rezistenjei noastre in faja oricaror primejdii, jidanii n-au
pregetat de a o ataca, de a o insulta si de a o compromite prin orice mijloace.

lata, de pilda, cum trateaza „Dimineat;a" din 16 Noiembrie 1919, pe Regele
Ferdinand:

,Din cauza unei gre§eli'

„Un animal are nevoie de preocupari marginite, insa mintea lui ajunge ca sa le
satisfaca. Rareori, foarte rareori, animalul se inseala. Si astfel, tot inteligenja lui,
oricat de mica, Tl impiedica de a cadea in greseli grosolane.

Nu tot astfel se Tntampla cu Regele.

Voiesc sa vorbesc de regele creajiunii.

Regele creajiunii este mult mai inteligent decat un cane, un cal, un magar. E cert.
Dar pe cand nici unul din aceste trei animale n-ar calca pe marginea unei prapastii,
nu s-ararunca pe valurile apei spre a se ineca ori n-arincerca o miscare
vatamatoare, regele creajiunii savarseste in fiecare zi greseli de neiertat.

Injelepciunea cere ca Regele sa nu se lase prizonier in mana unui singur om si a unui
singur partid.

Cu tot respectul sunt dator sa spun Majestajii Sale ca a gresit. Situajia atat de
neclara este opera Majestajii Sale. Fiindca Majestatea Sa cedand unor obsesiuni
vinovate si interesate, a fugit de solujiunile firesti pe care le poruncea situajia
interna.

Daca nici astazi coroana nu se va hotari sa intre pe caile firesti care sunt desparjite
de interesele viitoare, natura isi va lua drepturile ei cu inca si mai mare hotarire.

Regele creajiunii este avizat".

BISERICA CRESTINA

(„OPINIA" DIN 10 AUGUST 1919)

„Na£ionalistii din Iasi incep sa se agite: sunt insa prea pujini si prea bicisnici, de
aceea agitata lor care altadata revolta, astazi este pur si simplu ridicola.

Najionalistii au format o Garda a Con§tiint;ei Naponale. S-au lansat manifeste. Se Jin
Tntruniri... Au fost chemaji si studenjii sovini. Au venit si preoji de rigoare... Cand
pretutindeni, din legiuirile cele mai despotice se sterg deosebirile intre nationality,
la noi najionalistii vor sa accentueze aceste deosebiri... si mai ales in momentul cand
conferinja pacii vrea sa ne impuna in tratat controlul minoritarilor...

Cand pretutindeni Biserica se desparte de stat, ramanand o afacere particulara a
fiecaruia, la noi najionalistii fac apel la cler pentru propaganda religioasa organizata
si cu caracter de principii...

Atunci intervine preotul: cu duhul blandejii, el isi implanta mana in chica poporului pe
care il bate cu fruntea de lespezile Bisericii pana cand il amejeste. Poporul in Biserica
invaja umilinja si resemnarea. Asa a dat Dumnezeu.

Minciunile acum nu mai amagesc pe nimeni. In zadar najionalistii isi anina benzi
tricolore la maneca, in zadar asmuja vulgul intelectual impotriva evreilor, in zadar
pun preojii in biserici sa ne afuriseasca. Nu se mai teme nimeni astazi de afuriseala
Dumnealor.

...propovaduim dragostea intre oameni. Si dam cu piciorul in usa templelor care
adapostesc ura si razbunarea".

Iscalit: M. Sevastos

PROCESIUNEA

COPINIA" DIN 26 OCTOMBRIE 1919)

„La apelul „Garzii Constiinjei Najionale", onoratul cler si-a pus la dispozijia
manifestanjilor barbile, odajdiile si praporii...

Luxul insa de avea la dispozijie un Dumnezeu cu un intreg stat major ar trebui platit.
Noi preferam ca in birul nostril sa se tocmeasca un profesor, nu un preot. Dorim deci
separajia Bisericii de stat. Caci nu admitem sa se incurajeze - prin contribujia
noastra forjata - obscurantismul, renunjarea si spiritul de resemnare care menjin
regimurile polijiste...

Indarat spre Evul mediu? Spre inchizijie? Suntem exasperaji de teroarea in sacou si
in tunica, nu mai putem suporta si teroarea in rasa... Cu durere privim manifestable
de pe strazi cu sfori si cu epolete - si nu vrem sa mai asistam la defilarea mitrelor si
a basmalelor rosii...

De ajuns.

Boljile Bisericilor apasa pe umeri neamul omenesc - metaniile il atrag la pamant.

Va fi o procesiune fada. Vor trece pe strazi odajdii de muzeu, sceptre cu briliante,
mitre... Vor trece cruci si patrafire.

Vor trece barbi. Oratori cu gesturi crancene isi vor desface pieptul aratand muljimii
coasta lor insangerata - vor suge intre dinji bureji cu ojet..."

Iscalit: M. Sevastos

Este clar. De aici si pana la atacarea ofijerilor pentru ruperea epolejilor nu mai este
decat un pas. §i tot numai un pas pana la daramarea bisericilor cu tarnacoapele sau
pana la transformarea lor in grajduri sau localuri de petrecere sadica pentru jidanasii
de la „Opinia", „Adevarul", „Dimineata" si neamul lor.

Am vazut in coloanele acestor ziare, intr-un ceas de grea cumpana romaneasca,
toata ura si vicleana uneltire a unei najii vrajmase, asezata si tolerata aici din mila si
numai din mila Romanilor. Lipsa de respect pentru gloria armatei romane si pentru
sutele de mii de mort;i in uniforma ei sfinjita; lipsa de respect pentru credinja
crestina a unui popor intreg.

Nu era zi sa nu se arunce pe fiecare pagina venin in inimile noastre.

Din lectura acelor ziare care mi-au crispat sufletul, am cunoscut adevaratele
sentimente ale acestor venetici pe care s le-au dezvaluit, fara nici un fel de rejinere,
in momente in care ne-au crezut doboraji la pamant.

intr-un an de zile am invajat atata antisemitism ca sa-mi ajunga pe trei vieji de om.
Caci nu poji sa izbesti in credinjele sfinte ale unui popor, in ceea ce inima lui iubeste

si respecta, fara ca sa nu ranesti in adancuri si fara ca din rana facuta sa nu picure
sange. Sunt 17 ani de atunci si rana sangereaza mereu.

***

Sa-mi fie ingaduit inca odata a-mi indeplini o datorie sacra, amintind aici de acest
erou, atlet al muncitorimii crestine, meseriasul Constantin Pancu, sub a carui
comanda am fost si alaturi de care am stat pana cand „Bestia rosie", asa cum ii
spunea el, a fost infranta.

Acestui om - curajului si pieptului lui - se datoreaza salvarea Iasiului de la nimicire.

Sapte ani mai tarziu, acest urias slabit de suferinja si de saracie, umbla ca o umbra
pe strazile Iasiului, cerand ajutor pentru a merge sa se caute de o boala de inima.

A murit bolnav si sarac, uitat si neajutat, in mijlocul unei Jari nepasatoare si a unui
oras pe care l-a aparat cu pieptul sau, in ceasurile cele mai grele.

PRIMUL CONGRES STUDENJESC DUPA RAZBOI
CLUJ, 4, 5, 6 SEPTEMBRIE 1920

Congresul acesta a avut loc in sala Teatrului National din Cluj, intr-o atmosfera de
mare entuziasm, datorita unirii neamului romanesc prin forja armelor si jertfelor lui.
Era cea dintai intalnire a tinerilor intelectuali ai unui popor razlejit in cele patru
vanturi de soarta si de nenoroc. Doua mii de ani si de nedreptaji si suferinje se
incheiau acum.

Cat entuziasm, cate emojii sfinte, cate lacrimi n-am varsat cu tojii!

Dar pe cat era de mare entuziasmul care ne coplesea inimile prim marejia lui, pe atat
era de mare dezorientarea faja de linia viitorului. De aceasta dezorientare a cautat
sa profite puterea iudaica. Ea a sugerat si pana la sfarsit a facut presiuni la minister,
prin masonerie si oameni politici, ca la ordinea de zi a congresului sa se puna
intrarea studenjilor evrei in centrele studenjesti.

Cu alte cuvinte se incerca transformarea unor centre romanesti in centre mixte
romano-jidanesti.. Primejdia era mare: cu bolsevismul batand la usa si cu
perspectiva de a fi coplesiji ca numar de elemente iudeo-comuniste in propriile
noastre centre. Cel pujin in doua dintre ele, Iasi si Cernauji, situajia era tragica.

Cu toate acestea, conducatorii congresului, Labusca, presedintele Iasiului, cu intreg
comitetul, Nazarie, presedintele Bucurestiului, cu intreg comitetul si cu toate
societajile, Puscasu, presedintele Clujului, erau castigaji de aceste idei. Tinerii
studenji sunt foarte influenjabili, mai ales cand le lipseste o credinja. Ei se lasa

amagiji nu atat prin avantajele materiale imediate care li s-ar oferi, cat mai ales prin
magulirile ce li se aduc si prin perspectives de mare viitor ce li se ofera.

Tanarul insa va trebui sa stie ca in orice post va fi, este o santinela in slujba
neamului si ca a se lasa cumparat, flatat, ademenit, Tnseamna o parasire de post,
poate insemna o dezertare sau chiar o tradare.

Micul nostru grup de la Iasi, invincibil prin hotararea sa, unit cu grupul bucovinenilor,
s-a luptat cu indarjire timp de doua zile. pana al sfarsit a invins. Congresul a admis
mojiunea propusa de mine, prin vot nominal, Tmpotriva mojiunii susjinuta de
intreaga conducere studenjeasca. Votul acesta cred ca nu l-a dat congresul din
convingere, ci mai mult impresionat de hotararea si disperarea cu care a fost dusa
lupta.

Studenjimea cernaujeana, care nu trecea de 60 la numar, s-a purtat admirabil. Micul
nostru grup al iesenilor, nu trecea de 20, de asemenea. Daca mai adaugam inca 20,
grupul Ciochina, tot de la Iasi, lupta de 2 zile a fost de 100 contra 5.000.

Victoria noastra de atunci a fost hotaratoare. Centrele studenjesti, daca punctul
nostru de vedere ar fi cazut, si-ar fi pierdut caracterul lor romanesc si, in contact cu
jidanii, ar fi apucat pe calea bolsevismului. Studenjimea romana a fost la o mare
raspantie.

Iar eel mai tarziu, la 1922, n-am mai fi avut o izbucnire a unei miscari studenjesti
romanesti, ci poate o izbucnire a revolujiei comuniste.

DESCHIDEREA UNIVERSITAJII DIN IA§I IN TOAMNA ANULUI 1920

La celelalte centre universitare, liniste. Noi eram insa condamnaji la razboire.

Pentru prima oara in istoria Universitajii iesene, senatul universitar anunja
deschiderea cursurilor fara preoji si fara serviciul religios. Pentru a injelege cineva
durerea noastra, trebuie sa stie ca aceasta solemnitate era, neintrerupt, de o
jumatate de veac, cea mai frumoasa sarbatoare a universitajii. Veneau: tot senatul
universitar, toji profesorii, toji studenjii si cei nou inscrisi; era prezenta elita
intelectuala a Iasiului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba in aula,
binecuvantand inceputul muncii pentru cultura poporului roman. Dar acum
universitatea noastra se dezbraca, printr-un gest al senatului universitar, de podoaba
tradijiei ei semiseculare.

Mai grav: universitatea Iasiului crestin, cea mai inalta scoala romaneasca, proclama
in ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din
scoala, din institute, din Jara.

Profesorii Universitajii din Iasi, afara de cei 4-5 cunoscuji, au primit cu mare
satisfacjie hotararea pagana a senatului, acest pas inainte, care va scoate „stiinja

romaneasca" din „barbarie" si din „prejudecat;ile medievale". Studenjii comunisti
jubilau, jidanimea triumfa, iar noi, cajiva, ne intrebam cu durere: oare cat mai este
pana cand vor fi daramate bisericile iar preojii in odajdii rastigniji in altare?

Un numar de vreo opt studenji nat;ionalisti, care ne aflam in Iasi, am umblat zadarnic
pe la usile multor profesori, incercand sa-i convingem a reveni asupra masurilor
luate. Repetatele noastre intervenjii n-au dus la nici un rezultat.

§i atunci, in ajun, am hotarat un lucru grav: sa ne opunem cu forja la deschiderea
universitatjii.

Ne-am culcat cu tojii in str. Suhupan nr.4, sediul acjiunii noastre, pentru a ramane
grupaji. La 6 dimineaja eu am plecat inainte cu Vladimir Frimu, urmand ca ceilalji sa
vina dupa noi. Am inchis si baricadat usa din dos a universitajii, lasandu-l pe Frimu
acolo.

Eu am facut un afis scris cu creionul rosu, pe care l-am lipit pe usa cea mare de la
intrare: „Aduc la cunostinja domnilor studenji precum si a domnilor profesori, ca
aceasta universitate nu se deschide decat in urma slujbei religioase tradijionale".

Restul camarazilor n-a venit decat tarziu, prea tarziu.

De la ora 8 au inceput sa vina studenjii. Eu am rezistat singur la usa pana la ora 9 si
jumatate, cand in faja universitajii se adunasera peste 300 de studenji.

In momentul cand profesorul Muller de la matematici voia sa intre cu forja, i-am
spus: „Cand aji intrat profesor la universitate aji jurat pe cruce. Pentru ce va ridicaji
cum impotriva crucii? Sunteji un sperjur, pentru ca aji jurat intr-un lucru in care nu
aji crezut, iar acum va calcaji juramantul.

Atunci studenjii, peste 300, in frunte cu Marin, seful comunistilor, cu Hrijcu, cu
Ionescu de la Botosani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis usa
de la universitate, m-au introdus in sala pasilor pierduji, unde m-au purtat ca intr-un
vartej de la un capat la celalalt al salii timp de aproape o jumatate de ora, dandu-mi
cu bastoanele si cu pumnii in cap. Nici o aparare si nici o riposta nu mai era posibila,
deoarece eram prins la mijloc si impins din toate parjile primind lovituri de
pretutindeni.

In sfarsit am fost lasat. Pe cand stateam intr-un colt; si ma gandeam la nenorocul
infrangerii mele, au sosit si cei sase. Biruinja adversarilor n-a durat insa mult pentru
ca peste pujin timp secretarul universitajii s-a coborat de la rectorat si a afisat
urmatoarele: „Se aduce la cunostinja tuturora ca rectoratul a hotarat ca
universitatea sa ramana inchisa pana Miercuri, cand se va deschide cu serviciul
religios". Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusa.

Miercuri dimineaja, peste doua zile, in sala arhiplina de lume din intreg orasul s-a
oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toji. A vorbit neintrecut de frumos
profesorul A. C. Cuza.

De atunci mi s-a inradacinat credinja care nu ma va parasi, ca eel care lupta, chiar
singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata.

In opinia publica a Iasiului, aceste lupte, in special cele de la Regie si Ateliere si
acum in urma cea de la Universitate au avut un puternic rasunet. Adversarii au
inceput sa-si dea seama ca bolsevismul nu poate inainta fara obstacole serioase,
chiar atunci cand de partea lui sunt aproape toji profesorii universitajii, toata presa,
toata jidanimea, marea majoritate a muncitorilor, iar de cealalta parte numai un
minim grup de tineri care nu opun altceva acestor valuri uriase decat uriasa lor
credinja in viitorul Jarii. Tinerii acestia prezentau rezistenja unor voinje infipte in
pamant ca niste stand peste care lumea usor putea vedea, nu numai ca nu se poate
pasi fara pericol, dar ca nu se poate pasi niciodata.

Adversarilor le era teama, nu de noi, ci de hotararea noastra.

Lumea cealalta, Iasiul crestin si romanesc, ne incuraja si ne urmarea cu simpatie.

ANUL UNIVERSITAR 1920-1921

inceput in condijiunile aratate mai sus, anul acesta a fost un sir neintrerupt de lupte
si ciocniri. Noi, studenjii luptatori, nea-m organizat in jurul cercului studenjesc
„§tefan Voda" al carui presedinte eram. De aici ne-am atacat adversarii, biruindu-i
rand pe rand.

Disprejuitori faja de cultura romaneasca, acestia ne priveau de sus universitatea si
tot ce aveam noi in Jara aceasta, cu pretenjii de savanji si indrumatori, ca niste
oameni sosiji dintr-o mare Jara pe un pacatos si inapoiat pamant romanesc.

Or fi avut ei dreptate in unele privinje, dar in curand aveau sa se izbeasca in mica
noastra Jara de un mare bun simt; romanesc secular, pe care acolo, in marea lor
imparajie de peste Nistru, s-a dovedit a nu-l fi avut de loc.

La universitate intrunirile devenisera imposibile. Nici o hotarare nu se mai putea lua.
Marea majoritate a studenjilor era formata din comunisti si simpatizanji de-ai lor.
Dar nu putea face nici un pas inainte deoarece grupul nostru, care nu trecea de 40,
era totdeauna prezent. El ataca si nu mai permite vanturarea ideilor si practicilor
comuniste.

Greva generala incercata in Universitatea ieseana, cu ocazia arestarii studentului
comunist Spiegler, esueaza dupa o zi, deoarece grupul nostru ocupa cantina si
interzice intrarea la masa a grevistilor, bazandu-se pe principiul: „Cine nu munceste,
nu mananca". Toate intervenjiile rectorului si ale profesorilor de a ne convinge ca
acesti studenji sa fie lasaji la masa, raman zadarnice.

Peste pujin timp, grupul nostru va castiga o alta victorie: schimbarea uniformei.

Studenjii comunisti purtau sepci rusesti. Nu pentru ca nu aveau altceva, ci
ostentativ, ca sa afirme bolsevismul. Cu ocazia unei incaierari la universitate, aceste
sepci au fost luate si arse in Piaja Unirii. Apoi, in fiecare zi, la universitate, pe strazi,
prin localuri, incepe vanatoarea. Toate sepcile sunt arse. Dupa o saptamana au
disparut complet si pentru totdeauna.

***

Grupul nostru trece mai departe. Se ia la lupta cu presa iudeo-comunista. El insa n-
are presa ca sa se lupte pe calea scrisului. In urma unor articole necuviincioase la
adresa Regelui, Armatei si Bisericii, grupul nostru scos din rabdari patrunde la
redacjiile si tipografiile ziarului „Lumea", condus de jidanul Hefter, si „Opinia" si
sfarma tiparnijele care imprastiau otrava si insulta.

Provocam dezordini, fara indoiala, dar acele dezordini vor opri marea dezordine,
ireparabila dezordine pe care o pregateau in Jara aceasta simbriasii revolujiei
comuniste.

Toate acestea insa ma vor fixa in obiectivul razbunarilor.

Presa jidaneasca ne ataca. Eu voi riposta violent.

Intalnind pe strada redactorii „Opiniei", in urma unui schimb de cuvinte, dupa ce le
cer socoteala pentru ofensele aduse, ne incaieram. Adversarii mei sunt batuji bine.

A doua zi insa toate ziarele din Iasi fac front contra mea: „Opinia", „Lumea",
„Miscarea".

ELIMINAT PENTRU TOTDEAUNA DIN UNIVERSITATEA IE§EANA

Lucrurile nu se opresc aici. Imediat intervine senatul universitar, se intruneste si,
fara a ma audia, ma elimina pentru totdeauna din Universitatea ieseana.

In sfarsit Universitatea si Iasiul vor scapa de tulburatorul ordinii publice, care timp de
doi ani a stricat pacea iudeo-comunistilor si s-a opus la toate incercarile acestora de
a dezlanjui revolujia pentru detronarea regelui, arderea bisericilor, impuscarea
ofijerilor si masacrarea a sute de mii de romani.

Oamenii ordinii si legalitajii sunt, pentru senatul universitar, comunistii. Eu, sunt
tulburatorul acestei ordini.

CONSILIUL FACULTAJII DE DREPT

Dar planul lor se sfarma. Pentru ca intervine un fapt intr-adevar unic, in manifestable
obisnuite ale viejii noastre universitare. Consiliul Facultajii de Drept se sesizeaza de
eliminarea pronunjata de senat si, avand in frunte pe profesorii Cuza, decan, Matei
Cantacuzino si Dimitrie Alexandrescu se opune acestei eliminari.

Incercarile consiliului de a tempera furia senatului universitar dau gres. Senatul nu
renunja la pedeapsa data.

Atunci Facultatea de Drept isi retrage reprezentantul din senat, nu se supune
hotararii acesteia si se declara independent^.

Pe mine facultatea ma anunja ca ma pot prezenta la cursuri, deoarece consiliul
profesoral refuza sa recunoasca hotararea senatului universitar.

A ramas astfel pe mai departe, student al Universitajii din Iasi.

In urma acestui fapt, timp de trei ani, consiliul Facultajii de Drept nu si-a mai trimis
reprezentant in senat. Conflictul a durat ani de zile, chiar dupa plecare mea din
universitate.

Mai tarziu, cand mi-am luat licenja, rectoratul a refuzat sa-mi elibereze diploma. Nu
mi-a eliberat-o nici pana in ziua de azi. Pentru inscrierea in barou si pentru
continuarea cursurilorin strainatate m-am servit numai de certificatul eliberat de
facultate.

ANUL UNIVERSITAR 1921-1922

Noul an universitar s-a deschis in condijii normale. Cu serviciu religios. Din nou
universitatea si Iasiul sunt in sarbatoare.

In Bucuresti, acest mare eveniment trece aproape neobservat.

Acolo, muljimea studenjilor, masa studenjeasca se pierde in muljimea sutelor de mii
de oameni, a zgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc brutal. La Iasi,
cand pleaca studenjii, e melancolie generala, ca la plecare cocorilor si a pasarilor,
toamna; cand vin studenjii, vine tinerejea, vine viaja. E zi de sarbatoare. La
Bucuresti studentul se simte singur in mijlocul unei lumi imense care nu-l vede, nu-l
apreciaza, nu-l mustra, nu se intereseaza de el, nu-l iubeste.

Educajia studentului la Iasi este incomparabila, pentru ca el se dezvolta ca si un copil
sub iubirea mamei sale, la adapostul dragostei romanilor. Aici neamul isi creste
studenjii. Eu insumi datorez acestui Iasi o parte insemnata de recunostinja pentru
tot ce am putut sa fac. Am simjit totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet

al Iasiului, am simjit raza iubirii lui, i-am simjit mustrarea, incurajarea, indemnul,
chemarea la lupta.

Pe noi, studenjii de la Iasi, ne urmaresc acestea si acum si ne vor urmari pana la
sfarsitul viejii, ca amintirea indemnurilor si dragostei mereu prezenta a mamei.

Din toate generajiile studenjesti care s-au perindat prin Iasi, pe caji nu i-a urmarit
toata viaja indemnul, chemarea la lupta a Iasiului! Pe caji nu i-a urmarit, pana in
mormant, pe caji nu-i urmareste si astazi, mustrarea lui!...

***

De la inceputul anului se observa ca iudeo-comunismul dadea inapoi dezorientat si cu
moralul aproape pierdut. Nici o incercare de rezistenja.

Noul val de studenji, acum inscrisi, auzisera cu tojii de luptele noastre si de mult
asteptau sa vina alaturi de noi. Ajunsi aici, au intrat in randuri.

PRE$EDINTE LA SOCIETATEA STUDENJILOR IN DREPT

In toamna aceea am fost ales presedinte as Societajii Studenjilor in Drept. Senatul
universitar n-a voit sa ma valideze sub pretext ca sunt eliminat din universitate. M-
am validat singur.

Societatea Studenjilor in Drept, ca si toate celelalte societaji pe facultaji, avea ca
scop activitatea stiinjifica de completare si aprofundare a studiilorin domeniul
respectiv.

Asa bunaoara, sub presedinjia lui Nelu Ionescu, cu doi ani inainte de mine,
Societatea Studenjilor in Drept tinea sedinje aproape saptamanal. Un student citea o
carte de drept sau in legatura cu dreptul, o rezuma in sedinja, o critica si apoi urmau
discujii contradictorii.

Eu am pastrat norma generala, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste lucrari si
referate nu se puteau face decat avand ca obiect problema jidaneasca in lumina
stiinjei.

Se citeau lucrari asupra acestei probleme in Romania si in strainatate, asupra puterii
iudaice internajionale, asupra istoricului acestei probleme la noi si aiurea. Studiam
mijloacele de lupta intrebuinjate in contra noastra, spiritul si mentalitatea iudaica si
preconizam mijloace de lupta si de aparare.

Urmau, dupa fiecare expunere, discujii, completari si la urma formularea adevarului
stabilit pentru ca fiecare sa poata pleca lamurit. Apoi, in continuare, cautam in
aceleasi sedinje, sa realizam:

a. identificarea la fiecare pas a acestui spirit si mentalitat;i iudaice infiltrate pe
nesimjite in felul de a cugeta si a simji al unei insemnate parji dintre romani;

b. dezintoxicarea noastra, eliminarea iudaismului introdus in cugetarea noastra,
prin carji de scoala, de literatura, prin profesori, prin conferinje, prin teatru,
prin cinematografie;

c. injelegerea si demascarea planurilor jidanesti mascate sub atatea forme. Caci
avem partide politice, conduse de romani, prin care vorbeste iudaismul; ziare
romanesti, scrise de romani, prin care vorbeste jidanul cu interesele lui;
conferenjiari romani, autori romani, gandind, scriind si vorbind jidaneste in
limba romana.

Am inceput sa ne dam seama, studiind toate acestea, ca pentru prima data in istorie,
poporul roman a venit in contact cu un neam care intrebuinjeaza ca arme de lupta si
distrugere, ca arma najionala, viclenia si perfidia.

Romanul n-a cunoscut decat lupta dreapta. In faja noilor mijloace jidanesti, el s-a
gasit dezarmat. Ne-am dat seama ca totul se reduce la cunoasterea inamicilor si ca
in momentul in care noi, romanii, ii vom cunoaste, ii vom invinge.

***

§edin£ele noastre au urmat regulat timp de un an de zile.

Ele atrageau studenji de la toate facultajile in numar din ce in ce mai mare, incat
centrul studenjesc isi pierduse aproape fiinja. Intreaga studenjime gravita in jurul
activitajii Societajii Studenjilor in Drept.

Amfiteatrul devenise neincapator pentru muljimea de studenji care venise sa ia parte
la aceste sedinje.

In numar din ce in ce mai mare participau studenjii basarabeni. O jumatate de an de
activitate ne aduce un adevarat miracol: trei sferturi dintre studenjii basarabeni
crestini se trezesc, se simt chemaji la o viaja noua, se lumineaza la faja.

In scurt timp, ei vor deveni cei mai credinciosi soldaji ai luptei noastre, ajungand prin
credinja, devotament, curajenie sufleteasca si spirit de jertfa in fruntea miscarii care
incepuse a se infiripa. Momentul acesta de infrajire intre noi, in aceeasi lumina si de
legamant de lupta pentru Jara crestina in contra hoardelor iudaice inselatoare, nu-l
vom uita niciodata. Cei ce ne razboisem pana ieri, acum ne imbrajisam.

Indreptarele de orientare la aceste sedinje erau scrierile geniilor noastre najionale,
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc., si
mai cu seama, scrierile si prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului
Paulescu, lecjiile de educate najionala ale profesorului Gavanescul.

Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o data citite, ci de trei-patru ori citite si
studiate. in special cursurile sale de economie-politica ce tratau, de la inaljimea
catedrei, in chip stralucit, chestiunea jidaneasca, chemand pe romani la injelegerea
celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost calauza in fiecare moment in

sforjarile pentru cunoasterea ei. Cel mai mare noroc al nostril si deci al romanilor a
fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai straluciji cunoscatori ai problemei jidanesti
din lume, caruia ii datoram puterea noastra de a ne orienta faja de toate manoperele
jidanesti.

Cursurile lui, de o mare inaljime academica, erau urmarite de toji studenjii cu o
nemaiintalnita atenjie. Amfiteatrul Facultajii de Drept era totdeauna neincapator.
Inca multa vreme de acum Tncolo, Universitatea ieseana nu va mai avea un profesor
ale carui predici de nationalism sa trezeasca un interes asemanator.

***

In acest timp, viaja multora dintre noi Tncepe sa-si gaseasca un rost unic pe
deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduitin
existenja sa.

VIZITA LA UNIVERSITATEA DIN CERNAUJI

La celelalte university, liniste. La Cernauji, inca din primavara anului 1921, au
inceput miscari pe tema romanizarii teatrului. O lupta apriga de cateva zile s-a sfarsit
cu victoria studenjilor. Acum, in primavara anului 1922, am organizat cu Societatea
Studenjilor in Drept o vizita a iesenilor la Cernauji. Am fost bine primiji de profesori
si studenji. Cei peste 100 de vizitatori, in timpul celor trei zile cat am stat acolo, n-
am facut alta, decat sa impartasim si colegilor cernaujeni credinja cea noua care se
infiripase in sufletul nostru.

N-a fost greu. Pentru ca Cernaujii, ca si Iasiul si mai mult inca gemea, cu strazile lui
intregi, cu comerjul lui, cu bisericile lui paraginite, cu pamantul si cu romanii lui, sub
cotropirea jidaneasca. In scurt, s-a faurit intre noi o stransa legatura sufleteasca,
bazata pe dorul si visul comun de a ne vedea odata neamul trezit la constiinja
demnitajii, puterii si drepturilor lui de stapan pe soarta si pe Jara sa. Aceasta
legatura s-a intarit apoi prin vizita pe care ne-au intors-o cernaujenii o luna mai
tarziu. Acum l-am cunoscut pe Tudose Popescu, acea figura frumoasa de tanar
luptator, cu chip de pandur, care a fost mai tarziu unul dintre conducatorii miscarii
studenjesti si care astazi doarme intr-un cimitir sarac, sub o biata cruce uitata.

REVISTA „APARAREA NAJIONALA"

La 1 Aprilie 1922 apare revista bilunara „Apararea Najionala", sub conducerea
profesorilor Cuza si N. C. Paulescu. Oricine isi poate da seama ce a insemnat pentru
noi, in mijlocul gandurilor si framantarilor noastre, aparijia acestei reviste.

In ea gaseam tot ce ne trebuia pentru o perfecta lamurire si inarmare a noastra.
Articolele profesorilor Cuza si Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul si
aveau pretutindeni in randurile studenjilor, si la Bucuresti si la Cluj, un mare rasunet.

La 1 si 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau adevarate
transporturi de munijii prin care noi invingeam argumentarile presei jidanesti.

Cred nimerit sa dau aici cateva articole ale profesorilor Cuza si Paulescu aparute in
acea vreme.

Spiritul divin al adevarului va apar in veci omenirea

In rezumat, Talmudul - legislapa politico- religioasa a ovreilor - in loc sa combata, ca
Evangheliile, patimile de proprietate si de dominate, el Impinge din contra aceste
vicii la o culme nemaipomenita, pentru ca sa realizeze visul lui Iuda de a fi, in acelasi
timp, si proprietarul intregului pamant si stapanul intregii omeniri.

Dar, - pe cand apostolii crestini predicara idealul lor in fata cerului, - Talmudul se
ascunde: lata cele doua apendice ale sale, Cahalul si Francmasoneria, sunt inca si
mai vizibile ca dansul.

Tus-trei intrebuint;eaza, pentru a ramane in intuneric, un mijloc scarbos si blestemat,
adica minciuna.

Minciuna este deci baza sistemului jidovesc, caruia i se poate zice: „vorbesti, deci
minfi.

Dar minciuna are un dusman pe care-l uraste de moarte, anume adevarul.

Or, adevarul este trasatura distinctiva a Crestinismului. Hristos a zis: „Eu sunt
adevarul" si de aceea doctrina lui este in execrape inaintea lui Israel.

Minciuna, din contra, caracterizeaza ceea ce se numeste „Spiritul raului" sau
Diavolului. Astfel Iisus, adresandu-se ovreilor, le zise:

„Voi din tatal vostru Diavolul suntep si poftele tatalui vostru voip sa facep. Acela
ucigator de oameni a fost dintru inceput si intru adevar n-a statut, caci nu este
adevar Intru dansul".

Cand graieste minciuna, dintre ale sale graieste, caci mincinos este si tatal ei.

Parasind lumea, Hristos a trimis ucenicilor sai o arma invincibila, adica Duhul Sau.
Spiritul divin al Adevarului, care va apara in veci omenirea, in contra spiritului
diavolesc al minciunii.

inaintea acestui Spirit al Adevarului ma inchin, strigand din adancul sufletului: CRED

In duhul sfanti

(Prof. Dr. N. C. Paulescu, din Fiziologia Filozofica. Talmudul, Cahalul, Franc-
Masoneria, vol.11, Buc. 1913, pag. 300-301)

§tiint;a antisemitismului

Inca o imperechere de vorbe, oribila: stiinfa antisemitismului. Cum poate fi
antisemitismul, stiint;a? Se vorintreba indignap savanpi cu „rocele", savanpi cu
Jocele", savanpi cu „ixele", savanpi cu „sufixele", savanpi cu fixele lor pretinse „idei"
de cultural

Antisemitismul? Pentru savanpi acestia e doar numai o salbaticie: manifestable oarba
de instincte brutale, ramasips ale unor timpuri preistorice. rusine in mijlocul
civilizapei noastre, pe care o condamna deopotriva stiinpa si constiinpa luminata a
omului liber de prejudecap si patimi.

Aceasta este „atmosfera" pe care au creat-o, mai cu deosebire jidanii - si pe care o
intrepn jidanipi - in jurul antisemitismului, prostind pe naivi sau exploatand
naivitatea celor prosti, cu pretenpi: de a fi si ei „la inalpmea civilizapei moderne". §i
cine nu voieste sa fie?

De pilda, e un caz interesant al unui jidanit, de origine el insusi jumatate jidan,
vorbind cu capva ani mai inainte, cu aere de strasnic savant despre antisemitismul
nostru, care era si pe vremea aceea ceea ce este acum, neschimbat.

§i lata ce ne spune acest autor, nomen-odiosum - tradator atunci al gandirii
naponale, precum a fost mai pe urma, tradator al acpunii naponale, in timpul
razboiului - in revista „Via(a Romaneasca" , anul II, nr.ll, din Noiembrie 1907 (pag.
186, 204-207).

Vreau sa vorbesc despre chestiunea evreiasca... cu desavarsire denaturata de
iudofagia vulgara si feroce a antisemiplor nostri, care astfel... ne compromit In fata
lumii civilizate...

Cu armele ruginite, scoase din arsenal ul prigonirilor medievale cu propaganda de
ura, cu patimasa afafare la excese, cu rascolirea in masele populare a instinctelor
bestiale... se poate numai compromite o cauza dreapta, - care nu este numai cauza
antisemitismului. . .

A da, insa acestui conflict... un aer fals de prigonire a unei rase, de prigonire
religioasa, de antisemitism intr-un cuvant, poate servi numai cauza adversarilor,
bucurosi sa exploateze divagarile catorva maniaci... scandalagii antisemip, provoaca
punerea la ordinea zilei a intregii chestiuni prematur...

Nici un popor, cu atat mai pupn al nostru, nu se poate ingradi pana la infinit, fara
pedeapsa, impotriva ideilor moderne si nici impotriva acpunii politice din afara...
(Puncte. Punctele de la urma sunt ale autorului). Asadar nu suspensive, ci
ameniniatoare, parand a cuprinde o strasnica prevedere politica, n.r.)

A pune, deci, chestiunea noastra pe terenul antisemitismului, pe al urii de rasa,
inseamna a ne due e la o infrangere rusinoasa si fatala pentru noi... Porniri asiatice...
demagogie violenta, agitapune nesanatoasa... incercare de a specula asupra
patimilor intunecate... (Puncte. Punctele de la urma sunt iar ale autorului, cuprinzand
aceeasi ameninfare: pentru asemenea oribile crime, ale antisemitismului nostru,
n.r.)

Am reprodus aceasta conceppe tipica a tuturor jidaniplor. §i se vede la ce se reduce:
clisee (lumea civilizata, ideile moderne), dar mai cu deosebire injurii (iudofagia
vulgara si feroce, arme ruginite, instincte bestiale, divagarile catorva maniaci,
scandalagii antisemip, porniri asiatice, patimi intunecate).

Asemenea „aprecieri", le gasim nu numai la jidanipi vulgar!, ci uneori chiar la unii
reprezentanp de altfel distinsi ai culturii, in alte domenii. Astfel, de pilda, eminentul
jurisconsult, profesor universitar, orator, om politic, fost ministru al instrucpei
publice, d. C. Arion, mi-a servit din cauza antisemitismului meu, in plina adunare a
deputaplor, apostrofa - putem zice celebra, venind de la un barbat ca acesta -
numindu-ma: omul cavernelor.

Cat pentru jidani - explicafia pe care o dau ei antisemitismului este inca si mai
caracteristica. Pe langa obisnuitul cliseu, cu salbaticie si ura - fireste, fara motiv,
caci nu le convine sa discute motivele - antisemitismul este dupa dansii: o nebunie,
o degenerare intelectuala, o boala a spiritului. In modul acesta considera unul dintre
Jntelectualii" modern! cei mai distinsi ai jidanilor, Dr. K. Lippe, de ilustra origine, ca
stranepot al vestitului comentator al Talmudului, Rasi, din veacul de mijloc - eel cu
„tob sebegoim harog", pe eel mai bun dintre goimi, omoara-l.

Med. Dr. K. Lippe, pripasit la noi din Galifia si stabilit la Iasi - unde a fost inchis,
omorand prin avort o crestina - a publicat chiar o scriere speciala cu titlul:
„Simptome ale boalei mintale antisemite" („Simptome der Antisemitischen Geistes
Krankheit", Iassy 1887).

§i ca o dovada ca argumentele de care se servesc jidanii parazip, impotriva
antisemitismului, sunt de o extrema saracie - ca si ale jidaniplor si pururea aceleasi
- lata ce spune, chiar acum in urma, Curierul Israelit, oficialul organ el Uniunii
Evreilor pamanteni, in articolul de fond al numarului sau de Vineri, 15 Septembrie
1 922, sub titlul injurios pentru noi, care scriem la APARAREA NAJIONALA, numindu-
ne o banda de misei:

„Este la antisemip o stare de degenerare intelectuala ajunsa la perversitatea
simturilor, un fel de sadism mental, de care cei lovip sunt impinsi la minciuna si
calomnie".

Cum vedep, este o explicate foarte simpla dar si extrem de naiva: tot ce se spune
contra jidanilor este minciuna si calomnie, datorita unor degenerari intelectuale
specifice.

Definipa antisemitismului - de catre jidanip si jidani - se rezuma, dar, in aceste
doua cuvinte: salbaticie si nebunie: se int;elege: ale antisemiplor. Cat pentru jidani -
ca fenomen social - ei nici nu intra in explicapa aceasta. Ca si cum nu ar fi.

„Salbaticia" si „nebunia" au facut ca toate popoarele, in toate timpuhle, egiptenii,
persii, grecii, romanii, arabii precum si napile moderne pana in ultimul timp, sa
considere pe jidani ca un pericol national si sa ia masuri impotriva lor.

„Salbaticia" si „nebunia" au intunecat inpslegerea celor mai stralucip reprezentanp ai
culturii tuturor napilor, ca Cicero, Seneca, Tacit, Mohamed, Martin Luther, Giordano
Bruno, Friederich eel Mare, Voltaire, Napoleon I, Goethe, Herder, Immanuel Kant,
Fichte, Schopenhauer, Cherles Fournier, Ludwig Feuerbach, Richard Wagner,
Bismarck, Rudolf Virchow, Theodor Billroth, Eugen Duhring, si alpi nenumarap, in
toate domeniile, ca sa se pronunps contra jidanilor.

„Salbaticia" si „nebunia", in sfarsit, explica antisemitismul celor mai alesi
reprezentanp ai culturii noastre, ca Simeon Barnup B. P. Hasdeu, Vasile Alecsandri,
Vasile Conta, Mihail Eminescu.

Salbatici si nebuni: top acestia. Civilizap si cuminp: jidanipi. Iarjidanii: inexistenp.

Asemenea aberapi se sfarma de la sine. Cu toate acestea, pentru a confuziona
spiritul maselor, ele se produc necontenit. De aceea tocmai si pentru ca asemenea
„teorie" - vrednica de caput jidanilor si de imbecilitatea si venalitatea jidaniplor - nu
este capabila sa inpsleaga antisemitismul, ca fenomen social, noi fi vom spune
„teoria antisemita".

Dupa aceasta teorie, a noastra, in alcatuirea antisemitismului trebuie sa deosebim
trei momente: instinctul, constiinpa, stiinpa.

Instinctul a facut ca intotdeauna mulpmea, care se preocupa in primul rand de
interesele sale materiale imediate, sa se impotriveasca parazitismului jidanilor, prin
miscari populare, adeseori sangeroase, si generate, precum a fost intre altele multe,
pretutindeni, teribila miscare a cazacilor, din Ucraina, condusa de Bogdan
Hmelnischy si in care au pierit peste 250.000 de jidani in 1649.

Constiinpa pericolului jidovesc se trezeste treptat, mai intai in clasele culte, si apoi se
intinde la tot mai mulp, care se unesc cu mulpmea, sprijinind revendicarile ei, ele
insele devenind constiente.

Stiinpa incepe cu cercetari parpale, pana cand ajunge - abia in zilele noastre - la
determinarea obiectului ei, cercetand iudaismul ca fenomen social, desparpt de
mediul in care cauta sa se confunde si constatand ca el este o problema umana, si
cea mai mare, a carei solupe trebuie gasita.

Cercetarile parpale, prin rezultatele la care ajung, am putut zice ca formeaza
antisemitismul stiinpai. Aceasta este baza, care nu se confunda insa, cu stiinpa
antisemitismului. Ceea ce le deosebeste este obiectul lor diferit. Si lata definipa -
prin determinarea obiectului - a acestei stiinps, care se vede ca este o adevarata
stiinpa cu domeniul ei propriu: „Stiinpa antisemitismului are ca obiect iudaismul ca
problema sociala, fiind astfel, in mod necesar, sinteza tuturor stiinpslor care pot
contribui la solupa ei".

Care sunt aceste stiinps, care prin cercetarile lor parpale contribuie la cunoasterea
iudaismului, am vazut. §i lata in ce fel stiinpa antisemitismului se foloseste de
rezultatele lor, pentru a indruma solupa el.

Istoria: constata ca de la inceput jidanii sunt un popor ratacitor printre celelalte
popoare, nomad, fara patrie. §tiinpa antisemitismului stabileste ca acest nomadism
este contrar existenpsi popoarelor sedentare agricole si nu poate fi tolerat.

Antropologia: constata ca jidanii sunt un amestec de rase diferite intre dansele,
neinrudite, ca semipi, arianii. negrii, mongolii. §tiinpa antisemitismului explica
sterilitatea napei jidanesti in domeniul culturii, ca un efect al acestei corciri si arata
ca aceasta corcitura nu poate servi cu nimic cultura celorlalte napi, pe care numai o
falsifica, denaturand caracterele ei.

Teologia: constata ca religia jidaneasca este o religie particularista, bazata pe
legamantul special incheiat de Dumnezeul lor, Iahve, cu jidanii, considerap ca popor
ales, ca popor sfant (am codes), desparpt de celelalte popoare.

§tiinpa antisemitismului deduce cu rigurozitate ca o asemenea conceppe exclude
posibilitatea oricarei conlucrari pasnice si a oricarei asimilari cu jidanii.

Political constata ca pretutindeni, in mijlocul celorlalte napi, jidanii au organizapa lor
sociala deosebita, constituind stat in stat. §tiinpa antisemitismului conchide ca jidanii
sunt un element anarhic, periculos existenpsi tuturor statelor.

Economia political constata ca jidanii au trait in toate timpurile, chiar in Palestina, ca
popor suprapus celorlalte napi, exploatand munca lor, fara ca ei sa fie direct
producatori. §tiinpa antisemitismului zice ca orice nape are dreptul sa-si apere
munca sa productiva de exploatarea jidanilor, care nu pot fi tolerap a trai ca parazip,
compromipand existenpa popoarelor.

Filosofia: constata ca conceppa iudaismului despre viapa este un anacronism contrar
propasirii umane. §tiinpa antisemitismului impune , ca o datorie catre civilizape, ca
aceasta monstruozitate culturala sa fie inlaturata prin silinpsle unite ale tuturor
napilor.

Pe constatarile objective ale diferitelor stiinps speciale - deosebite de dansa, stiinpa
antisemitismului - isi bazeaza concluziile ei, care toate due, cu necesitate, la aceeasi
solupe: eliminare jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, punand capat existenpsi lor
nefiresti, parazitare, datorate unor conceppi anacronice, contrara civilizapei si linistii
tuturor napilor si pe care ele nu o mai pot tolera.

Aceasta teorie antisemita difera, cum se vede, de teoria jidaneasca si a jidaniplor,
care reduce explicapa antisemitismului la cele doua manifestapi sufletesti,
individuate, si care de indata ce se manifests in masa, sunt ele insasi o problema
sociala: salbaticie si ura. §i o explica numai pe aceasta.

Instinctul antisemitismului: poate fi insopt uneori de salbaticie si ura. Pentru ca
instinctul e orb - cum se zice - desi e asa de sigur in apararea viepi.

Constiint;a antisemitismului se adauga, insa, instinctului, intarind pornirile lui, oricat
ar fi de „salbatice". Caci pentru a fi „civilizat", trebuie mai intai sa existi.

Stiinfa antisemitismului: vine, in sfarsit, si explica fenomenul, luminand tot mai
multe constiinfa mulpmii si dand satisfacpe deplina instinctului ei, cu izbucnirile lui
violente, pe care le legitimeaza, dezvaluind cauza lor, in parazitismul jidanilor. Astfel,
ea ne da formula solupei stiinfifice, a problemei iudaismului - pe care nu ne mai
ramane decat s-o punem in funcpe, pentru a o realiza.

Antisemitismul modern intruneste dar toate energiile: energia instinctului, energia
constiint;ei, energia stiint;ei, a adevarului deplin dovedit, formand o formidabila
putere sociala, capabila desigur sa rezolve cea mai mare problema a civilizat;iei
timpului nostru care este problema jidaneasca. §i cu ce se apara jidanii si jidanit;ii
impotriva acestei puteri uriase, cautand sa prelungeasca existenfa condamnata a
parazitismului lor? Am vazut: clisee, injurii si mofturi.

Iudeofagia vulgara si feroce a antisemiplor nostri... ne compromit in fat;a lumii
civilizate... arme ruginite scoase din arsenalul prigonirilor medievale... Rascolirea in
masele populare a instinctelor bestiale... porniri asiatice... Nebunie... Sadism mental...

Acestea sunt toate argumentele - caci altele nu au - pe care le opun
antisemitismului nostru, crezand a-l inlatura cu prostii.

Pe cand in sanul tuturor napilor, revoltate impotriva parazitismului Iudei nomade,
clocotesc energiile razbunatoare...

A. C. Cuza, Apararea Naponala, nr.16, 15 Nov. 1922, an I)

INFIINJAREA ASOCIAJIEI STUDENJILOR CRE§TINI

La 20 Mai 1922, Tntr-o adunare restransa am declarat desfiinjat Centrul Studenjesc
Ia§i, care se afla Tnca in mainile unei ramasije de adversari susjinuji de rectorat si
am infi i njat „Asociapa Student;ilor Crestini", care traieste si astazi. Pornisem un grup
restrans, infiinjasem un cere studenjesc, trecusem la Societatea Studenjilor in Drept,
iar spre sfarsit, se nastea din truda noastra adevaratul Centru Studenjesc sub
denumirea de ASOCIAJIA STUDENJILOR CRESTINI, catre care bateau acum toate
inimile studenjimii iesene. Alta insa, decat cea de la 1919.

De acum ma apropiam, cu pujina melancolie in suflet, dupa trei ani de lupte si de
scumpe legaturi calite in focul atator incercari, de ziua desparjirii mele de
universitate, de viaja de student, de camarazii mei de lupta. Mai aveam o luna pana
la examenul de licenja si nu ma puteam de prinde cu ideea ca va trebui sa plec, ca
noi, seria de la 1919, asa strans inchegaji sufleteste, vom pleca si ne vom raspandi
fiecare, cine stie in ce colt; de Jara.

De aceea, dupa ce am aranjat succesori in locul meu la Drept pe Sava Margineanu,
iar la Asociajia Studenjilor Crestini pe Hie Garneat;a , am facut un juramant cu 26 de
camarazi, care ne simjeam mai legaji, in scopul de a lupta pe oriunde vom fi pentru
crezul ce ne-a legat pe bancile universitajii. Legamantul acesta l-am iscalit cu tojii, I-
am pus intr-o sticla si l-am ingropat in pamant.

Dupa ce mi-am trecut examenele de licenja, am facut un alt legamant cu un al doilea
grup mai nou in lupta, in numar de 46.

Acestia au fost invitajii mei la Husi, unde timp de patru zile am Jinut sedinje,
lamurindu-ne in cele mai mici amanunte asupra activitajii noastre viitoare. Aici, tatal
meu a vorbit camarazilor in mai multe randuri, indemnandu-i la lupta.

Dupa aceasta ne-am desparjit purtand fiecare in suflet dorul unor zile mai bune si
mai drepte pentru neamul nostru.

ANGAJAMENT DE ONOARE

Subsemnapi studenp ai Universitapi din Iasi, vazand situapa grea in care se gase§te
poporul roman, amenint;at in existen(a sa de catre un neam strain, care ne-a
acaparat mosia si tinde sa puna mana pe conducerea (arii; pentru ca urmasii nostri
sa nu pribegeasca prin (ah straine, alungap de saracie si mizerie din t;ara lor si
pentru ca neamul nostru sa nu sangereze sub tirania unui neam strain, ne ridicam
hotarap imprejurul unui nou si sfant ideal, acela al apararii patriei noastre In contra
co tropirii jido ves ti.

In jurul acestui ideal am format Asociapa Studenplor Romani Crestini de la
Universitatea din Iasi.

Cu acest ideal plecam in suflet cei care parasim astazi bancile scolii.

A lupta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastra, pentru viat;a amenint;ata a
neamului, socotim a fi cea dintai a noastra datorie de onoare.

De aceea, intrunip astazi Sambata 27 Mai 1 922, ne luam un angajament comun ca,
imprastiindu-ne in toate colt,urile (arii, sa ducem cu noi pretutindeni din focul care
ne-a insuflept in vremurile tinerepi si sa aprindem in sufletele necajite faclia
adevarului, a dreptului de viafa libera a neamului nostru pe aceste meleaguri.

Vom pastra cea mai stransa legatura cu asociap pe care azi o parasim si in care
ramanem ca membrii sprijinitori, ea fiind punctul central care ne va uni mereu in
lupta noastra. Ne vom intalni peste 8 ani, adica in anul 1930, 1/14 Mai la
Universitatea din Iasi. Comitetul asociapei va avea grija sa anunpa pe top membrii cu
doua luni inainte de aceasta zi si sa pregateasca primirea lor.

Lasam cuvantul nostru tuturor generapilor de studenp care vor trece prin aceasta
asociape §i care vor int;elege sa-§i inchine munca lor pe altarul patriei sa se
intruneasca in acela§i an §i in aceea§i zi cu not la Universitatea din Ia§i.

27 Mai 1922

Corneliu Zelea Codreanu - Hu§i

N. Nadejde, str. Universitajii 21 - Ia§i

Grig. Ghica, str. Carol 23 - Ia§i

L.Sarbu, Oficiul Attachi, com. Rudi, jud. Soroca

Grigoriev Eusevie, Oficiul Ivanovca-Rusa, jud. Cetatea Alba, com. Caragiani

Hie Garneaja, str. Muzelor 40 - Ia§i

Alexandru P. Hagiu, Chetre§ti - Vaslui

loan Blanaru, str. Tabacari 35 - Hu§i

Constantin C. Zotta, Maior Teleman 13 - Hu§i

A..Ibraileanu, str. Ghica Voda 3 - Galaji

M. Berthet, com. Purcari, jud. Cetatea Alba

Iacob I. Filipescu, Tg, Falciu, jud. Falciu

Leonid Bondac, Soroca - str. I. Heliade Radulescu 5

C. Madarjac, str. Apostol 71 - Galaji

I.. Miclescu, Portului 165 - Galaji

Ionel I. Teodorescu, Muzelor - Galaji

Lascu Nicolae, Chi§inau - str. Sinadino 22

Bobov Mihail, Chi§inau, str. Podolskaia 85

Mihail V. Sarbul, com, Ma§cauji, jud, Orhei

Nicolae B. Ionescu - R. Sarat, str. Costantin Brancoveanu 59

Pavel Epure - Cetatea Alba, Catedrala

Gh. Boca, Balaceanca, jud. Suceava - Bucovina

Vasile Nicolau, str. Lascar Catargiu 61 - Husi

Andronic Zaharia, Partestii de Sus p.u. Cacica - Bucovina

Vasile N. Popa, com. Paunesti, Putna

Vasile Corniciuc, Putrauji, Suceava - Bucovina

Nicolae N. Aurite, Tereblecea, Sirete - Bucovina

Gr. Mihuja, Scheia, Suceava - Bucovina

Ciobanu Stefan - Suceava, str. Sturza 9, Bucovina

Eugen Cardeiu, com. Bilca, jud. Radauji, Bucovina

Eug. N. Manoilescu, Epureni, Falciu

Vladimir Frimu, com, Calmajui, jud. Cahul

Gh. Zarojeanu - Iasi, str. Muzelor 40

Prelipceanu Tit. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Radauji

Prelipceanu Gr. Vasile, Horodnicul de Jos, jud. Radauji

Constantin Dane, Horodnicul de Sus, jud. Radauji

Pascaru loan a Stefan. Tereblecea, jud. Siret

Mihail I. Babor, Balaceana, Suceava - Bucovina

Sava Margineanu, Stroesti, Suceava - Bucovina

Jaranu Traian, Stroesti, Suceava - Bucovina

Al. Pistuga, com. Tarnauca, jud, Dorohoi

Dragomir Lazarescu, Tarnauca, jud. Dorohoi

Constantin C. Campeanu, Scheia, jud. Suceava - Bucovina

D. Porosnicu, Gurmezoaia, Falciu

N. Gh. Ursu, Malusteni, Covurlui

C. Ghica, str. Carol 23 - Iasi

LA SFAR$ITUL STUDIILOR UNIVERSITARE

Ramas acasa, imi treceau pe dinaintea ochilor cei trei ani petrecuji in universitate si
ma intrebam: cum am putut noi razbi peste atatea obstacole, cum am putut infringe
mentalitatea, voinja a mii de oameni, cum am invins senate universitare si cum am
muiat cutezanja unei intregi prese vrajmase? Am avut noi bani sa platim mercenari,
sa ne scoata foi, sa facem deplasari, sa intrejinem acest adevarat razboi? N-am avut
nimic.

Cand m-am aruncat in cea dintai lupta, n-am facut-o in urma vreunui indemn din
partea cuiva. Nici in urma vreunei consfatuiri, a vreunei hotarari prealabile cu
executarea careia as fi fost eu insarcinat. Nici macar sub impulsul unei mari si
indelungi framantari interioare sau cugetari adanci, in care sa-mi fi pus aceasta
problema.

Nimic din toate acestea. N-as putea sa definesc cum am intrat in lupta. Poate ca un
om care, mergand pe strada cu grijile, nevoile si gandurile lui, surprins de focul care
mistuieste o casa, isi arunca haina si sare in ajutorul celor cuprinsi de flacari.

Eu, cu mintea unui tanar de 19-20 de ani, am injeles numai atat din toate cele ce
vedeam: ca ne pierdem tara, ca n-o sa mai avem tara; ca prin concursul inconstient
al biejilor muncitori romani saraciji si exploataji, va veni peste noi stapanitoare si
pustiitoare hoarda jidaneasca.

Am pornit din porunca inimii, dintr-un instinct de aparare pe care il are eel din urma
vierme tarator, nu din instinctul de conservare personala, ci din acela de aparare a
neamului din care faceam parte.

De aceea, tot timpul, aveam senzajia ca in spatele nostru sta neamul tot, cu viii, cu
alaiul de morji pentru tara, cu tot viitorul lui. Ca neamul lupta si vorbeste prin noi, ca
muljimea vrajmasa, oricat de mare, in faja acestei entitaji istorice, nu-i decat un
pumn de faramituri omenesti pe care le vom imprastia si le vom invinge.

Pentru aceasta au cazut cu tojii, in frunte cu necugetatele senate universitare, care
crezand ca lupta cu noi, o mana de tineri nebuni, luptau in realitate cu propriul lor
neam.

Exista o lege a firii, care aseaza pe fiecare la locul sau; razvratijii in contra firii, de la
Lucifer si pana azi, toji razvratijii acestia, de multe ori foarte inteligenji, dar
totdeauna lipsiji de injelepciune, au cazut strafulgeraji.

In cadrul acestei legi a firii, acestei injelepte asezari, oricine poate lupta, are dreptul,
are datoria sa lupte pentru mai bine. In afara, in contra, peste aceasta asezare
nimeni nu poate activa nepedepsit si neinfrant.

Globula de sange trebuie sa ramana in cadrul si in slujba organismului omenesc.

O razvratire ar fi cand nu s-ar ridica in contra organismului, ci mai pujin: cand ar sta
in propria ei slujba, cand nu s-ar satisface decat pe ea insasi, cand n-ar avea alta
menire si alt ideal in afara de ea, cand ar deveni propriul ei Dumnezeu.

Individul in cadrul si in slujba neamului sau.

Neamul in cadrul si in slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii.

Cine va injelege aceste lucruri va invinge, chiar de va fi si singur. Cine nu va
injelege, va cadea invins. Sub imperiul acestor ganduri imi terminam eel de-al treilea
an universitar.

Din punctul de vedere al organizarii ne statornicisem pe ideea de sef si de disciplina.
Democrajia era inlaturata, nu din calcule si nici din convingerea nascuta pe cale de
teorie.

Antidemocrajia noi o traisem din primul moment. Eu am condus mereu. O singura
data in trei ani am fost ales: presedinte la Societatea Studenjilor in Drept. Tot restul
timpului nu ma-u ales pe mine sef luptatorii, ci eu mi i-am ales.

Niciodata n-am avut comitete si n-am pus la vot propuneri. Totdeauna insa, cand am
simjit nevoia, m-am sfatuit cu toji, dar pe a mea raspundere, am luat singur
hotararea. De aceea, grupul nostru mic era intotdeauna o unitate nezdruncinata.
Tabere cu pareri imparjite, majoritaji si minoritaji, ciocnindu-se intre ele pe chestiuni
de acjiune sau de teorie, n-au existat.

Le toji ceilalji era exact contrariu. De aceea au si cazut invinsi.

O mare credinja, ca o flacara care ardea necontenit in inimile noastre, luminandu-ne
calea, o mare si neuitata iubire intre noi, o mare disciplina, o deciziune in timpul
luptei si o cumpanita pregatire a plenului de lupta; acestea, binecuvantarea Patriei si
a lui Dumnezeu, ne-au asigurat biruinjele in cei trei ani.

VARA ANULUI 1922

Vara anului 1922 n-a trecut in liniste. Pe scena teatrelor najionale romanesti sau
comunale din orasele moldovene incep sa se joace in idis piese jidanesti de catre
trupa Kanapof. Tineretul nostru a considerat aceasta ca o primejdie, pentru ca a
vazut un inceput de instrainare a acestei institute menite sa faca educate najionala
si morala poporului roman. Expropriaji in comerj, expropriate in industrie, expropriaji
in bogajiile solului si subsolului romanesc, expropriate in presa, ne vom vedea intr-o
buna zi expropriate §i de pe scena teatrelor najionale. Teatrul, alaturi si scoala si de
biserica, poate inalja o najie decazuta, la constiinja drepturilor si misiunii ei istorice.
El poate pregati si inalja la lupta dezrobitoare o najie. De acum ni se va lua si

aceasta reduta. Teatrele noastre ridicate din truda si banul romanului vorsluji
jidanimii pentru pregatirea si intarirea forjelor ei in lupta contra noastra. Iar, pe de
alta parte, de pe aceste scene romanesti, ne vor servi ca hrana sufleteasca noua,
romanilor, tot ce va contribui la demoralizarea, la decaderea si la nimicirea noastra
najionala si morala.

Era de datoria altora, a guvernului, a oricarei autoritaji, a profesorilor, sa ia atitudine
in fat;a acestui nou atac antiromanesc. Absenja totala. Numai tineretul, riscand
lovituri, acoperindu-se de nenumarate insulte si negasind nicaieri nici un sprijin, a
reacjionat asa cum a putut.

Aceasta lupta a fost continuata in toate orasele: la Husi, Vaslui, Barlad, Botosani,
Pascani etc., de grupul studenjilor ieseni ajutaji pretutindeni de elevii de liceu. Ei
patrundeau in salile pline de jidani, aruncand peste artistii satanei cu tot ce le cadea
in mana si alungandu-i astfel de pe scena romaneasca.

Poate necivilizat, vor zice unii. Poate, zic si eu. Da intrucat este civilizat ca o najie
straina sa ma deposedeze rand pe rand de toate bunurile Jarii mele? intrucat este
civilizat ca aceeasi najie sa-mi otraveasca cultura si sa mi-o serveasca apoi pe scena
pentru a ma ucide?

intrucat au fost civilizate mijloacele intrebuinjate in Rusia de jidanime? intrucat e
civilizat sa casapesti milioane de oameni fara judecata? intrucat e civilizat sa dai foe
bisericilor sau sa le transformi in cabarete?

Eu, in saracia si dupa slabele mele puteri, ma aparin contra atacului cum pot. Cu
presa, daca am. Cu autoritajile, daca mai sunt romanesti. Cu cuvantul, daca ma
asculta cineva. Cu forja, daca nu mai am cu ce si daca toji tac. E las si nedemn acela
care din vanzare sau din lasitate nu-si apara Jara. §i nu reacjioneaza in nici un fel.

Oricum, era un protest aceasta lupta, era singurul protest in mijlocul unei lase si
ingrozitoare taceri. A doua zi se intorceau camarazii, plini de lovituri si de rani, caci
nu era pujin lucru ca un grup de 15 tineri sa intre intr-un teatru cu 3-4000 de jidani.
§i mai ales se intorceau plini de ocara si de batjocura din partea romanilor nostri.

De multe ori ma intreb: ce ne-a menjinut pe noi, un grup asa de mic, in faja atator
lovituri, a atator ocari venite de pretutindeni in jurul nostru? N-am gasit nici un
sprijin nicaieri. in aceasta lupta cu toata lumea, singurul sprijin l-am gasit in noi. in
credinja noastra ca suntem pe marea linie a istoriei noastre najionale, alaturi de toji
cei care au luptat, suferit si murit, ca martin, pentru pamantul si neamul nostru.

IN GERMANIA

In toamna anului 1922, m-am intors la Iasi. Acolo am impartasit camarazilor un
vechi gand al meu, de a ma duce in Germania, pentru a-mi continua studiile de
Economie Politica si in acelasi timp a incerca sa realizez cat de pujin gandul de a
duce ideile si credinjele noastre peste hotare. Noi ne dadeam bine seama, din studiile

pe care le facusem, ca problema jidoveasca are un caracter international si ca
reacjiunea nu poate fi decat tot pe plan international; ca o rezolvare totala a acestei
probleme nu se poate objine decat printr-o acjiune a tuturor neamurilor creatine
trezite la constiinje primejdiei jidanesti.

Nu aveam insa nici bani, nici haine. Camarazii mi-au procurat haine si au imprumutat
suma de 8.000 lei de la inginerul Grigore Beian, pe care urmau s-o plateasca lunar,
contribuind fiecare dupa puteri. Cu aceasta suma am plecat la Berlin, condus la gara
de toji acei de care ma desparjeam si care ramaneau sa lupte mai departe acasa.

Ajuns la Berlin, mi-au fost de mare ajutor doi prieteni, studenji si ei, Balan si C.
Zotta. M-am Tnscris la Universitate.

In ziua inscrierii m-am imbracat in costum national si m-am prezentat la acea
frumoasa solemnitate, cand rectorul dupa un stravechi obicei, strange mana fiecarui
nou Tnscris. Pe salile Universitajii am fost obiectul curiozitajii generale din cauza
costumului meu romanesc.

Pe cititorul acestor randuri l-ar interesa cu deosebire doua chestiuni din Germania de
la 1922. O privire asupra situajiei generale si stadiul miscarilor antisemite.

Ranile lasate de razboiul care se terminase de curand si de infrangere, sangerau.
Mizeria materiala se intindea peste Berlin si peste restul tarii, deopotriva. In ultimul
timp fusese ocupata si Valea Ruhrului, un insemnat centru de bogajie. Asistam la
prabusirea vertiginoasa si catastrofala a march. Lipsa de paine, lipsa de alimente,
lipsa de lucru prin cartierele muncitoresti. Sute de copii acostau lumea pe strada,
cerand ajutor. Caderea marcii arunca in aceeasi mizerie si aristocrajia germana.
Oameni care avusesera bani, in cateva zile nu mai aveau nimic. Cei cu pamanturi si
imobile care si le vandusera atrasi de mirajul unui mare prej, numai in cateva
saptamani ramaneau saraci. Capitalurile jidanesti din Jara si strainatate faceau
afaceri colosale. Cu cateva sute de dolari, dejinatorii de valuta forte deveneau
proprietari ai unor imobile uriase de cate 50 de apartamente. Samsarii misunau pe
toate strazile, dand lovituri formidabile.

Partasi ai acestei mari mizerii erau si cajiva straini, printre care ma numaram si eu:
fiindca n-aveam nici un ban. Cei 8.000 de lei ai mei cu care venisem ii terminasem.
Atunci a inceput foamea. Darin mijlocul unei suferinje generale, viaja ta e mai
usoara. Fiind o fire care nu ma incovoi in faja greutajilor, nu m-am supus mizeriei, ci
am incercat sa lupt cu ea. Am studiat toate posibilitajile si m-am hotarat sa ma apuc
de comerj. Imi trebuia un capital foarte mic, pentru ca sa procur produse alimentare
din provincie, pe care apoi sa le aduc si sa le revand la Berlin la restaurante. Acest
fapt m-a determinat sa ma mut in ajunul sarbatorilor la Jena, unde viaja era mai
ieftina. M-a impresionat acolo, in mijlocul acestei mizerii in care se zbatea poporul
german, spiritul de disciplina, puterea lui de munca, simjul datoriei, corectitudinea,
puterea de rezistenja si credinja in zile mai bune. Era un popor sanatos si vedeam ca
nu se va lasa doborat la pamant si ca va invia cu puteri nebanuite de sub piatra
tuturor greutajilor care-l apasau.

Mi§carea antisemita. Existau in Germania mai multe organizajii politice si doctrinare
antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate insa subrede. Studenjimea

de la Berlin si cea de le Jena era imparjita in societaji si numara foarte pujini
antisemiji. Masa studenjeasca cunostea vag problema. De o acjiune studenjeasca
antisemita sau macar de o orientare doctrinara similara celei de la Iasi nu putea fi
vorba. Am avut multe discujii cu studenjii de la Berlin, in 1922, care desigur astazi
sunt hitleristi si ma mandresc sa le fi fost eu profesorul in antisemitism, ducandu-le
acolo din adevarurile invajate la Iasi.

De Adolf Hitler am auzit pentru prima data pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Ma
dusesem in Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici" si cu care legasem
bune relajiuni. Numele sau era Strumpf si locuia in Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-
a spus: „se aude de o miscare antisemita pornita la Munchen de un tanar pictor de
36 de ani, Hitler. Mi se pare ca acesta este acela pe care il asteptam noi, gerimanii".
Viziunea acestui muncitor s-a implinit. Eu am ramas cu admirajie pentru puterea lui
de intuijie datorita careia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de
oameni si fara sa-l cunoasca, cu zece ani inainte, pe acela care va birui in 1932,
unind sub o singura mare comanda intreg poporul german.

***

Tot acolo la Berlin si cam in acelasi timp, am auzit vestea uriasei izbucniri fasciste:
marsul asupra Romei si victoria lui Mussolini. M-am bucurat ca de victoria Jarii mele.
Exista o legatura de simpatie intre toji aceia care, in diferite parti ale pamantului, isi
servesc neamul, dupa cum exista o legatura de simpatie intre toji aceia care lucreaza
la nimicirea neamurilor.

Mussolini, viteazul care calca balaurul in picioare, era din lumea noastra, de aceea
toate capetele de balaur se napusteau asupra lui jurandu-i moarte. Pentru noi
ceilalji, el va fi un luceafar luminos care ne va da speranje; ne va fi dovada vie ca
hidra poate fi invinsa. O dovada a posibilitajilor noastre de biruinja.

Dar Mussolini nu e antisemit. Degeaba va bucuraji, soptea presa jidoveasca la
urechile noastre.

Nu e vorba de ce ne bucuram noi; e vorba de ce va suparaji D-voastra de victoria lui,
daca nu e antisemit. Care e rajiunea atacurilor mondiale ale presei jidanesti in contra
lui?

In Italia sunt ataji jidani caji ceangai in Romania pe Valea Siretului. O miscare
antisemita in Italia ar fi, ca si cum noi romanii, am porni o miscare contra ceangailor.
Dar daca Mussolini ar fi trait in Romania, n-ar fi putut fi decat antisemit, pentru ca
fascism inseamna, in primul rand, apararea najiei tale impotriva primejdiilor care o
pandesc. inseamna desfiinjarea acelor primejdii si deschidere de drum liber catre
viaja si marire pentru najiunea ta.

in Romania, fascismul nu putea sa insemne decat inlaturarea primejdiilor care
ameninja poporul roman, adica inlaturarea primejdiei jidanesti si deschidere de drum
liber catre viaja si marirea la care au dreptul sa aspire romanii.

Iudaismul a ajuns la stapanire in lume prin masonerie si in Rusia prin comunism.
Mussolini a distrus la el acasa aceste doua capete iudaice, care ameninjau Italia cu
moartea: comunismul si masoneria. Acolo, iudaismul a fost desfiinjat prin ce a avut

el. La noi, va trebui desfiinjat prin ce are: jidanii, comunistii si masonii. Aceste
ganduri le opuneam noi, tinerii romani, in general, incercarilor iudaice de a ne
desparji de bucuria biruinjei lui Mussolini.

MI$CAREA STUDENJEASCA

10 DECEMBRIE 1922

Eram inca la Jena cand, intr-o buna zi, am fost surprins de vestea ca Tntreaga
studenjime romana, de la toate universitajile, s-a ridicat la lupta. Aceasta nebanuita
de nimeni manifestare colectiva a tinerejii romanesti a fost o izbucnire vulcanica
pornita din adancurile najiei. Ea s-a manifestat mai intai la Cluj, in inima acelui
Ardeal care a luat pozijie ori de cate ori neamul s-a gasit in impas, pentru ca aproape
concomitent sa irumpa violent in toate celelalte centre universitare.

Intr-adevar, la 3-4 decembrie, la Bucuresti, Iasi, Cernauji, sunt mari manifestajii de
strada. intreaga studenjime romana este in picioare, ca intr-un ceas de mare
raspantie. Pentru a mia oara, rasa aceasta, a pamantului, ameninjata de atatea ori in
decursul veacurilor, isi arunca tineretul in faja primejdiei pentru a-si salva fiinja. Un
mare moment de electrizare colectiva, fara pregatire prealabila, fara discujii pro si
contra, fara decizii luate in comitete, fara ca eel pujin cei din Cluj sa se cunoasca cu
cei din Iasi, Cernauji, Bucuresti. Un mare moment de iluminajie colectiva ca lumina
unui fulger in mijlocul unei nopji intunecoase, in care o tinerime intreaga isi vede
linia de viaja a ei si a neamului.

Aceasta linie trece luminoasa de-a lungul intregii noastre istorii najionale si continua
virtual de-a lungul intregului nostru viitor romanesc, indicand calea de viaja si de
onoare pe care va trebui sa mergem si noi si stranepojii nostri, daca voim viaja si
onoare pentru neamul nostru.

Generajiile se pot aseza pe aceasta linie, se pot apropia sau indeparta de ea. Avand
putinja deci, de a da pentru neam de la maximum de viaja si onoare, pana la
maximum de dezonoare si rusine.

Cateodata pe aceasta linie se ridica numai indivizi izolaji parasiji de generajiile lor. In
momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc in numele lui. Cu ei sunt toate milioanele
de morji si de martin ai trecutului si viaja de maine a neamului.

Aici nu intereseaza majoritatea, fie ea de 99%, cu parerile ei.

Nu parerile majoritajii determina aceasta linie de viaja a neamului. Ele, majoritajile,
se pot numai apropia sau indeparta de ea, dupa starea lor de constiint;a si virtute sau
de inconstienja si decadere.

Neamul nostru n-a trait prin milioanele de robi care si-au pus gatul in jugul strainilor,
ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toji haiducii, car in
fat;a jugului strain nu s-au supus, ci si-au pus flinta in spate si s-au ridicat pe potecile
munjilor, ducand cu ei onoarea si scanteia libertajii. Prin ei a vorbit atunci neamul
nostru, iar nu prin „majoritat;ile" lase si „cumint;i". Ei inving sau mor: indiferent.
Pentru ca atunci cand mor, neamul traieste intreg din moartea lor si se onoreaza din
onoarea lor. Ei stralucesc in istorie ca niste chipuri de aur care, fiind pe inaljimi, sunt
batute in amurg de lumina soarelui, in timp ce peste intinderile cele de jos, fie ele cat
de mari si cat de numeroase, se asterne intunericul uitarii si al morjii. Aparjine
istoriei natjionale nu acela care va trai sau va invinge - cu sacrificarea liniei vie£ii
neamului - ci acela care, indiferent daca va invinge sau nu, se va menjine pe
aceasta linie.

Ea este predeterminata in injelepciunea lui Dumnezeu; ea a fost vazuta in ziua de 10
decembrie, de studenjii romani. Si in aceasta sta valoarea zilei: o intreaga tinerime
romaneasca a vazut lumina.

La 10 decembrie, delegate din toate centrele se aduna la Bucuresti, isi fixeaza in zece
puncte ceea ce au crezut ca formeaza esenja miscarii lor si se declara greva generala
pentru toate universitajile, cerandu-se realizarea acestor puncte. Nu este 10
decembrie mare prin valoarea formularii care s-a facut atunci, dupa cat au putut
delegajii formula din esenja adevarului care framanta sufletul intreg al studenjimii
romane. Este mare prin miracolul trezirii acestei tinerimi la lumina pe care a vazut-o
sufletul ei. Este insemnata ca zi a hotararii. A hotararii la acjiune, a declararii
razboiului sfant, care va cere acestei tinerimi romane atata tarie de suflet, atata
eroism, atata maturitate, atatea jertfe cunoscute si necunoscute, atatea morminte!
10 decembrie 1922 cheama tineretul pamantului acesta la un mare examen.

Nici cei din Bucuresti si nici eu care eram departe si nici aljii, care poate erau copii
prin liceu, dar care astazi lancezesc adanc in inchisori sau dorm sub pamant, n-am
crezut ca ziua aceasta ne va purta prin atatea primejdii si ne va aduce atatea lovituri
si atatea rani in lupte pentru apararea Jarii noastre.

La Bucuresti, Cluj, Iasi si Cernauji, izbucniri formidabile ale maselor studenjesti,
care, conduse de puterea lor de intuijie, - accentuez: nu de conducatori - se
indreapta spre dusman. Ele vizeaza in primul rand presa jidaneasca: „Adevarul",
„Dimineata", „Mantuirea", „Opinia", „Lumea", focare de infecjie morala, de otravire si
zapacire a romanilor.

Se indreapta pentru a le distruge, dar si pentru a arata poporului roman primejdia
primei linii inamice, faja de care el va trebui sa fie in garda. Manifestajia contra
presei inseamna: declararea ei de du§mana a intereselor nat;ionale si prin aceasta
atragerea luarii aminte a romanilor de a nu se lasa indusi in eroare., orbiji sau
condusi de presa scrisa de jidani sau de romanii jidaniji.

Presa aceasta ataca ideea religioasa la romani, slabindu-le astfel rezistenja morala si
rupandu-le contactul cu Dumnezeu.

Presa aceasta imprastie teorii antinajionale, slabindu-le credinja in najiune si
rupandu-i de pamantul tarii, de dragostea pentru el, pamant care in toate timpurile a
fostindemn la lupta si sacrificiu.

Presa aceasta prezinta fals interesele noastre romanesti, dezorientand si indreptand
pe romani pe linii opuse intereselor najionale.

Presa aceasta inalja mediocritajile si oamenii capabili de corupjie pentru ca strainul
sa-si poata satisface interesele lui si coboara valorile morale care nu se vor preta a
face servicii iudaismului si intereselor acestuia.

Presa aceasta otraveste sufletul neamului, dand zilnic si sistematic publicitate
crimelor senzajionale, legaturilor imorale, avorturilor, aventurilor.

Presa aceasta omoara adevarul si slujeste minciuna cu perseverenja diabolica,
intrebuinjeaza calomnia ca arma de distrugere a luptatorilor romani.

De aceea un roman trebuie sa fie atent cand citeste o foaie jidaneasca, stand in
garda faja de fiecare cuvant care nu e la intamplare aruncat si cautand a descifra
planul iudaic cu care el a fost scris. Asupra acestor chestiuni voieste miscarea
studenjeasca sa atraga luarea aminte a tuturor romanilor, atunci cand ea se
indreapta catre redacjiile jidanesti, declarandu-le vrajmase ale poporului roman.

Am accentuat ca izbucnirile formidabile ale maselor studenjesti erau conduse de
puterea lor de intuijie si nu de conducatori. Pentru ca e usor ca cineva sa indrepte
cajiva indivizi catre casa cuiva, pentru a-i face manifestajie ostila. Cand insa marile
muljimi se indreapta cu ostilitate, din porunca instinctului lor, catre cineva, acela
este condamnat fara apel ca vrajmas national.

NUMERUS CLAUSUS

In timpul luptelor studenjesti trece din gura in gura formula „numerus clausus". Dar
nu ca o formula salvatoare, caci masele nu dau formule, ci indica primejdii.

„Numerus clausus" insemneaza ca marea primejdie jidaneasca sta in numar, mai cu
seama in numar, pe care nu-l mai putem suporta nici in scoli, nici in comerj, nici in
industrie, nici in profesiunile libere. „AtenJie la numar", voieste sa spuna „numerus
clausus", caci el trece peste puterile noastre de rezistenja najionala si daca nu luam
masuri, murim ca neam.

Atata valoare are aceasta formula. Sau, daca voiji, ca masura salvatoare, are
valoarea unei formule de urgenja, de prima ingrijire necesara, dar cu totul
insuficienta pentru vindecarea boalei. „Numerus clausus", in sine, insemneaza:
limitarea numarului jidanilor in scoli, profesiuni libere etc. Pana la ce numar limitare?
Pana la proporjia dintre numarul tuturor jidanilor faja de acela al romanilor in
cuprinsul Romaniei. Adica, daca in Romania sunt 15 milioane de romani si 3 milioane

de jidani, proporjia este de 20%. Dupa formula „numerus clausus" jidanii urmeaza sa
fie admisi in scoli, medicina, barou etc., in proporjie de 20%.

„Numerus clausus" insemneaza limitarea numarului jidanilor pana la proporjia dintre
numarul lor si numarul total al romanilor.

„Numerus clausus" este numai o formula de repartijie a jidanilor in sanul najiilor, dar
nu o formula de rezolvare a problemei.

Aceasta formula nu rezolva aproape nimic, caci ea se ocupa de respectarea
proporjiilor, dar nu ataca proporjia in sine. Daca jidanii sunt 3 milioane, ii lasa 3
milioane. Mai ales nu se ocupa din cauza acestei proporjii si nu arata mijloacele prin
care s-ar putea micsora aceasta proporjie, adica nu cuprinde in sine mijloacele de
rezolvare a problemei jidanesti.

PROBLEMA JIDANEASCA

NUMARUL JIDANILOR

Numarul mare al jidanilor ridica o serie de probleme:

1. Problema pamantului romanesc;

2. Problema oraselor;

3. Problema scolii romanesti si a clasei conducatoare;

4. Problema culturii najionale.

Toate acestea sunt tratate impecabil de profesorul A. C. Cuza in scrierile sale:
„PoporaJia", „Nat;ionalitatea in arta", „Articole", „Discursuri parlamentare", „Curs de
economie politica". Cele ce susjin mai jos aparjin in esenja gandirii profesorului
Cuza.

Numarul jidanilor din Romania nu se cunoaste exact. Pentru ca statisticile incercate
au fost facute cu cea mai mar lipsa de interes de catre politicienii romani, pentru a-si
ascunde opera de tradare najionala si pentru ca jidanii de pretutindeni fug de
adevarul statisticii. Un proverb spune: „Jidanul traieste din minciuna si moare in
contact cu adevarul". De altfel, multa vreme, Directorul Statisticii Statului din
Ministerul de Finanja era Leon Colescu = Leon Coler.

Si au dreptate din punctul lor de vedere, pentru ca romanii pusi in faja numarului
exact al populajiei jidanesti, si-ar da seama ca se afla in faja unei adevarate
primejdii najionale si s-ar ridica pentru a-si apara patria. Deci, in faja adevarului
statisticii, puterea iudaica se stinge, moare. Ea nu poate trai decat din ascunderea
adevarului, din falsificarea lui, din minciuna.

Noi credem ca sunt in Romania intre 2-2 1/2 milioane de jidani. Dar chiar daca ar fi
numai un milion - asa cum susjin ei - poporul roman s-ar gasi in fata unui pericol de
moarte. Pentru ca nu intereseaza numai numarul in sine, cantitatea, ci si calitatea
celor care il reprezinta si mai ales intereseaza pozijiile pe care le ocupa jidanii in
structura functional^ a unui stat in viaja, sub toate formele, a unei najiuni.

Pamantul nostru a fost pamantul navalitorilor. El insa n-a cunoscut niciodata in
decursul istoriei ca vreo armata sa fi ajuns la formidabilul numar al jidanilor de azi.
Navalirile treceau peste noi mai departe: navalitorii de azi nu mai pleaca. Se
stabilesc aici, pe pamantul nostru, intr-un numar neintalnit pana astazi si se prind ca
raia de trupul pamantului si al najiei.

Cand incepe navalirea jidanilor? In jurul anului 1800 gasim un numar de abia cateva
mii in toata Moldova. La 1821, in Bucuresti, se aflau 120 de familii.

Aceasta tarzie asezare pe pamantul nostru de datoreste faptului ca jidanii s-au
ocupat totdeauna cu comertul. Ori comerjul, pentru a se putea dezvolta, cere:
libertate si siguranja la exercitarea lui.

Pe pamantul romanesc aceste doua condijii lipseau, lipsea libertatea de exploatare a
solului romanesc, deci perspectivele unui comerj mai mare, si lipsea mai cu seama
siguranja. Pamantul romanesc a fost eel mai nesigur pamant din lume. N-avea
{aranul roman siguranja casei lui, a vitelor, a muncii, a recoltei sale de un an. Loc de
navalire si de lupte, teatru de razboi de secole nesfarsite, iar dupa ele de multe ori
dominajie straina cu biruri sangeroase.

Ce sa caute jidanimea pe acest pamant? Sa se bata cu hunii, cu tatarii, cu turcii?

Navalirea jidaneasca incepe abia acum 100 de ani. In urma pacii de la Adrianopol
1829, se capata libertatea de comerj si in acelasi timp incep sa se arate zarile unei
vieji mai linistite.

De acum incepe navala care va creste an cu an peste capul nostru, al romanilor si in
special al moldovenilor, secatuindu-ne de averi, nimicindu-ne moraliceste si
ameninjandu-ne cu pieirea.

La 1848 comercianjii si industriasii moldoveni incep sa se planga domnului Mihail
Sturza, cerand masuri impotriva comercianjilor jidani si a concurenjei neloiale
practicata de ei.

De atunci navala creste mereu. Poate nu e bine zis navala, caci aceasta presupune
ideea de violenja, de curaj moral si fizic. Infiltrajia iudaica este termenul eel mai
potrivit, pentru ca cuprinde mai mult ideea de strecurare pe nesimjite. strecurare
lasa si perfida. Caci nu e pujin lucru ca sa rapesti pamantul si avujiile unui neam,
fara ca macar sa-Ji justifici prin lupta, prin infruntarea riscului, printr-o mare jertfa,
cucerirea facuta.

Ei au acaparat incetul cu incetul comertul mic si industria mica romaneasca, apoi au
atacat prin aceleasi manopere frauduloase comertul si industria mare si astfel au pus
stapanire pe orasele din jumatatea de nord a Jarii .

Atacul asupra clasei de mijloc romanesti a fost dat cu precizia pe care o intalnim
numai la unele insecte de prada care, pentru a-si paraliza adversarul, il impung cu
acul in sira spinarii.

Nu se putea un loc mai bine ales.

Clasa de mijloc atacata cu succes, insemneaza spargerea in doua a neamului
romanesc.

E singura clasa care are un dublu contact: in jos cu cea Jaraneasca pe care sta
suprapusa, exercitand asupra ei o putere de autoritate si prin starea economica mai
buna si prin aceea de cultura; in sus, cu ce conducatoare, pe care o susjine pe umerii
ei.

Atacul reusit asupra clasei de mijloc, adica nimicirea ei, atrage dupa sine, ca o
consecinja fatala, fara efort din partea atacatorului:

a. naruirea clasei conducatoare (aceasta clasa conducatoare va
termina prin a se prabusi);

b. imposibilitatea refacerii ei;

c. zapacirea si indobitocirea, infrangerea si robirea clasei
Jaranesti.

In ultima analiza, atacul iudaic asupra clasei de mijloc romanesti aici tinde: moartea,
pieirea poporului roman nu insemneaza moartea celui din urma roman, dupa cum isi
imagineaza unii. Moartea aceasta insemneaza viaja in sclavie. Reducerea la stare de
viaja de rob a catorva milioane de Jarani romani, care sa munceasca pentru
jidanime.

lata constatarile prof. Nicolae Iorga cu privire la numarul jidanilor si la data asezarii
lor la noi. Profesorul Iorga in „Istoria Evreilorin Jarile noastre", comunicare facuta la
Academia Romana in sedinja de la 13 septembrie 1913, expunand aceasta
chestiune, printre altele precizeaza:

„La NeamJ, cajiva evrei se aseaza unul langa altul pe pamanturile Manastirii intre
1764-1766" (pag. 18).

„La Botosani vreun act domnesc ca acel din 1757 nici nu pomeneste pe evrei intre
ceilalji locuitori ai orasului" (pag. 17).

„Cate un evreu apare la Suceava ca orandar pe locul Mitropoliei si aljii ca mici
negustori, la Ocna, la Harlau, la Siretiu, la Galaji, la Barlad (era vreme cand despre
barladenii crestini se putea scrie ca se indeletnicesc cu negojul mai mult decat cu
orice alta munca) (pag. 10), apoi la Roman unde la 1741 nu se stia decat de
moldoveni si armeni, la Targul Frumos unde in 1755 se pomenesc doua carciumi si
oranda jidoveasca ce sunt acolo in targ" (pag. 17-18).

In Bucovina in jurul anexarii de la 1775:

„In aceste Jinuturi ale Cernaujiului si Campulungului la care se adausesera parti ale
Hotinului si Sucevei (in toate aceste Jinuturi) nu erau decat 206 familii jidovesti
inaintea stapanirii imparatesti.

La 1775 ajunsesera a fi prin scurgere din Galijia 780-800 familii.

Cel dintai guvernator al Jarii, generalul Enzenberg, constata ca ei se indeletnicesc in
randul intai cu carciumaritul, cu vin, holerca (rachiu) si bere...

Sunt, spune generalul, neamul eel mai de-a dreptul stricat, dedat trandaviei, se
hraneste fara a fi prea mult suparat, din sudoarea crestinilor muncitori.

O comisiune care funcjiona la 1781 arata ca:

Aici in tjara, evreii obisnuiesc a cumpara tjaranului dinainte puiul in ou, mierea in
floare si mielul in pantecele mamei la un prej mic si prin aceasta camata, a-i suge cu
totul pe locuitori si a-i aduce la saracie, asa incat Jaranii impovaraji astfel de datorii
si pentru viitor nu afla alt mijloc de mantuire decat sa fuga din Jara.

Vedem pe divanul acestei Jari (Moldova) apoi pe domni, mai ales pe Constantin
Moruzi aparandu-se cu disperare impotriva lor.

...cum i se ofera lui Enzenberg de cahaluri, in scris, 5.000 de galbeni pe an pentru a
tolera vechea stare de lucruri, se incearca si coruperea Domnului, dar acesta
respinse BANII mai bine decat sa expuie Jara pieirii totale" (pag. 20).

Si mai tarziu, pe la 1840-48, iata ce constata profesorul Iorga:

„Cu zecile se numara aceste asezari de exploatare si depravajie, carciuma langa
carciuma, cu sticle de rachiu de cartofi si alte otravuri, in tot cuprinsul Moldovei,
istovind o rasa pentru hranirea viciilor civilizate ale clasei dominante" (pag. 34).

Si scrie mai departe profesorul Iorga:

„Totusi intervenjiile straine hranite de elementele evreiesti din tara, nu se oprira. In
1878 ele pusera condijii recunoasterii independenjei, castigate cu jertfe de sange a
Jarii si gramadira umilinje asupra Romaniei independente, care nu se putea sinucide
dand politiceste jumatate din ea in puterea evreilor moldoveni... Si precum
Kogalniceanu aparase satele de alcoolul si camata evreiasca, dl. Maiorescu apara
demnitatea Romaniei de insulta primirii strainilor, prin voinja strainilor" (pag. 39).

Am dat acestea aici pentru ca sa stabilesc dupa o mare, recunoscuta si necontestata
autoritate stiinjifica, inceputurile asezarii jidanilor pe pamantul romanesc.

PROBLEMA PAMANTULUI ROMANESC

Nu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de salbatici, sa nu-si
puna cu durere sfasietoare problema pamantului sau, in faja unei navaliri straine.
Toate neamurile din lume, de la inceputul istoriei pana astazi, si-au aparat pamantul
patriei. Istoria tuturor popoarelor, ca si istoria noastra romaneasca, e plina de lupte
pentru apararea pamantului. Sa fie oare o anomalie, o stare bolnavicioasa a noastra,
a tineretului romanesc, faptul de a ne ridica sa ne aparam pamantul ameninjat? Sau
anomalie, a nu ni-l apara atunci cand ni-l vedem primejduit? Anomalie este a nu ne
apara, adica a nu face ce toate neamurile au facut si fac. Anomalie si stare
bolnavicioasa este a ne pune in contradicjie cu toata lumea si cu intreaga noastra
istorie.

De ce oare toate neamurile s-au luptat, se lupta si se vor lupta necontenit pentru
apararea pamantului lor?

Pamantul este baza de existenfa a najiei. Najiunea sta, ca un pom, cu radacinile ei
infipte in pamantul tarii, de unde isi trage hrana si viaja. Nu exista neam care sa
poata trai fara pamant, dupa cum nu exista pom care sa traiasca atarnat in aer. O
najie care nu are pamantul sau nu poate trai, decat daca se aseaza sau pe pamantul
unei alte najii, sau pe trupul acesteia, sugandu-i viaja.

Sunt legi facute de Dumnezeu, care oranduiesc viaja popoarelor. Una din aceste legi
este legea teritoriului. Dumnezeu a lasat un teritoriu determinat fiecarui popor ca sa
traiasca, sa creasca, sa se dezvolte si sa-si creeze pe el cultura sa proprie.

Problema jidaneasca in Romania ca si aiurea consta in incalcare de catre jidani a
acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au incalcat teritoriul nostru. Ei sunt
infractorii, si nu eu, popor roman, sunt chemat sa suport consecinjele infracjiunii lor.
Logica elementara ne spune: infractorul trebuie sa suporte consecinjele infracjiunii
savarsite. Va suferi? Nare decat sa sufere. Toji infractorii sufera. Nici o logica din
lume nu-mi va spune sa mor eu pentru infracjiunea savarsita de aljii.

Deci problema jidaneasca nu naste din „ura de rasa". Ea naste dintr-un delict
savarsit de jidani faja de legile si ordinea naturala in care traiesc toate popoarele
lumii.

Rezolvare problemei jidanesti?

Iat-o: reintoarcerea delincvenjilor in aceasta ordine naturala universale! si
respectarea legalitajii naturale.

Dar si legile Jarii opresc invazia jidaneasca. Art. 3 din constitute spune: „Teritoriul
Romaniei nu se poate coloniza cu populate d ginta straina".

Ce insemneaza, daca nu colonizare, faptul instalarii a doua milioane de jidani pe
teritoriul romanesc?

Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabila §i imprescriptibila a poporului
roman. Si dupa cum scria cineva, poporul roman, nu dupa 50 de ani, nu dupa 100 de
ani, ci chiar si dupa mii de ani, ne vom revendica dreptul asupra acestui pamant,

dupa cum ne-am recucerit pamantul Ardealului, dupa 100 de ani de stapanire
maghiara.

NOI §1 PAMANTUL NOSTRU

Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva si s-au asezat pe pamantul pe
care traiesc. Istoria ne da date precise despre venirea bulgarilor, turcilor, maghiarilor
etc. Un singur neam n-a venit de nicaieri. Acela suntem noi. Ne-am nascut din
negura vremii pe acest pamant odata cu stejarii si cu brazii. De el suntem legaji nu
numai prin painea si existenja care ne-o da muncindu-l din greu, dar si prin toate
oasele stramosilor care dorm in Jarana lui. Toji parinjii nostri sunt aici. Toate
amintirile noastre, toata gloria noastra razboinica, Tntreaga noastra istorie aici, in
acest pamant sta ingropata.

Aici e Sarmisegetuza cu Jarana regelui Decebal, eel nemuritor, pentru ca cine stie sa
moara ca Decebal, nu moare niciodata.

Aici odihnesc Musatinii si Basarabii, aici la Podul Inalt, la Razboieni, la Suceava, la
Baia, la Hotin., la Soroca, la Tighina, la Cetatea Alba, la Chilia, dorm romanii cazuji in
lupte, boieri si Jarani, mulji ca frunza si ca iarba.

La Posada, la Calugareni, pe Olt, pe Jiu, pe Cerna, la Turda, in munjii nefericijilor si
uitajilor moji din Vidra, pana in Huedin si pana la Alba Iulia, locul de tortura al lui
Horia si frajilor lui de arme, sunt numai urme de lupte si morminte de viteji.

In Carpajii toji, din munjii oltenesti la Dragoslave si la Predeal, de la Oituz la Vatra
Dornei, pe varfuri si in fund de vai, pretutindeni a curs sangele romanesc in valuri.

In miezuri de noapte, in ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul pamantului
romanesc, care ne indeamna la lupte.

intreb si astept raspuns: pe ce drept voiesc jidanii sa ne ia acest pamant?

Pe ce urma istorica isi intemeiaza pretenjiile si mai ales indrazneala cu care ne
infrunta pe noi, romanii, aici, acasa la noi? Suntem legaji de acest pamant prin
milioane de morminte si prin milioane de fire nevazute pe care numai sufletul nostru
le simte si rau de aceia ce vorincerca sa ne smulga de pe el.

PROBLEMA ORASELOR

In cadrul acestui pamant romanesc jidanii insa, nu s-au asezat oriunde, la
intamplare. Ei s-au plasat in orase, formand in ele adevarate insule de populate
jidaneasca compacta.

La inceput au fost invadate si cucerite orasele si targurile din nordul Moldovei:
Cernauji, Hotin, Suceava, Dorohoi, Botosani, Soroca, Burdujeni, Iscani, Briceni,
Secureni etc.

In fat;a lor au disparut negustorul si meseriasul roman. Azi o strada, maine alta,
poimaine un cartier, in mai pujin de 100 de ani centrele romanesti de un vechi
renume si-au pierdut cu totul caracterul lor romanesc, luand infajisare de adevarate
cetaji jidanesti. Repede au cazut si celelalte orase moldovenesti: Roman, Piatra,
Falticeni, Bacau, Vaslui, Barlad, Husi, Tecuci, Galaji si Iasi, a doua capitala a
Moldovei, dupa ce prima si stravechea noastra Suceava a fost transformata pur si
simplu intr-un murdar cuib jidanesc, care inconjoara bietele ruine glorioase ale cetajii
lui Stefan eel Mare.

La Iasi, parcurgand strazi si cartiere intregi nu mai intalnesti nici un roman, nici o
casa romaneasca, nici un magazin romanesc. Trece lume pe langa mari biserici in
ruina si saracie: biserica Talpalari, facuta de breasla talpalarilor romani, biserica
Curelari, facuta de aceea a curelarilor romani. Tot se darama. Nu mai este in Iasiul
acela mare nici un talpalar roman, nici un curelar roman. Biserica Sfantul Nicolae eel
Sarac, a vechii boierimi moldovenesti s-a daramat pana la temelie, iar peste
mormintele din jurul ei, bodegile jidanesti arunca si astazi laturile, gunoaiele si
murdariile.

Biserica din Piaja Mare, unde este cea mai mare aglomerajie de oameni, inchisa din
lipsa de enoria§i. Aglomerajia de oameni o constituieste numai populajia jidaneasca.

Pe strada Lapusneanu geme de durere palatul domnesc al lui Cuza-Voda,
transformat in banca jidaneasca. In fosta lui gradina se ridica teatru jidanesc in stil
Palestinian. Strainul ne calca in picioare tot ce avem mai sfant.

Geme inima in noi de durere. Ne intrebam, noi copii, sfasiaji sufleteste, cum de s-au
gasit romani care sa se poarte cu atata vrajmasie faja de neamul lor? Cum de s-au
gasit asa de mulji tradatori? Cum de n-au fost pusi la zid cu tojii sau arsi de vii in
clipa tradarii lor? Cum de sta toata lumea? Cum de stam noi? Sunt probleme de
constiinja care ne apasa, care nelinistesc sufletul nostru, care ne tulbura viaja. Stim
ca in nici un fel nu ne vom putea gasi linistea, decat in lupte, in suferinja sau in
morminte. Tacerea noastra ne acopera de lasitate si orice minut de intarziere pare ca
ne omoara.

Nu mai vorbim de orasele si targurile Basarabiei, care stau ca niste plagi deschise pe
trupul istovit si stors al Jarii.

Nu mai vorbim de Maramures, unde romanii, ajunsi in stare de robie, mor in fiecare
zi. Nu sunt cuvinte care sa poata descrie marea tragedie a Maramuresului.

Dar boala s-a intins ca un cancer; ea a atins Ramnicul-Sarat, a atins Buzaul, a atins
Ploiestii si a patruns in capitala Jarii.

In 15 ani de zile au cazut Vacarestii, vechi cartier romanesc, au cazut in Tntregime
Dudestii, au cazut negustorii romani de pe Calea Grivijei. Morinlocuiji de jidani
vestijii comercianji din Obor, a cazut Calea Victoriei. Ea nu mai este astazi decat o
adevarata cale a „infrangerii" romanesti; caci 3/4 din proprietajile de pe Calea
Victoriei sunt proprietaji jidanesti. De 10 ani au patruns in Oltenia si au intrat in
Craiova lui Mihai Viteazul, au intrat in Ramnicu Valcea, au intrat in Severin, sub
protecjia politicienilor romani, care, bine platiji, pretind ca nu exista problema
jidaneasca. Acestor politicieni, a caror tradare faja de neam este asa de ingrozitoare,
daca sunt vii, neamul va trebui sa le scoata ochii; daca sunt morji, va trebui sa-i
scoata din morminte si sa le dea foe ciolanelor, in piejele publice. Pe copiii si nepojii
lor, neamul va trebui sa-i urmareasca in averi, confiscandu-le si sa-i stigmatizeze cu
epitetul de „copii de tradatori".

Pierderea oraselor noastre romanesti are consecinje nimicitoare pentru noi, caci
orasele sunt centrele economice ale unei najiuni. In ele se acumuleaza toata bogajia
najiei. incat cine este stapan pe orase, acela este stapan pe mijloacele de
subzistenja, pe bogajia najiunii.

Sa ne fie noua, romanilor, oare indiferent cine sunt stapanii bogajiei najionale? Noi
sau jidanii? Nici unui neam din lume nu-i poate fi indiferent acest lucru. Pentru ca o
popora$ie se inmult;este si se dezvolta in limita mijloacelor de subzistent;a de care
dispune. Cu cat aceste mijloace sunt mai pujine, cu atat mai pujine vor fi
posibilitajile de crestere si de dezvoltare ale populajiei respective si invers (aceste
adevaruri asupra legii poporajiei au fost cercetate de toji economistii si formulate
inegalabil de profesorul Cuza).

Trecerea bogajiilor din mainile romanilor in mainile jidanilor nu insemneaza numai
aservirea economica a romanilor si nu numai aservirea politica, - pentru ca cine nu
are libertate economica nu are libertate politica - ci insemneaza mult mai mult: o
primejdie nat;ionala care macina insasi puterea noastra ca numar. In masura in care
ne dispar mijloacele de subzistenja, in aceeasi masura, noi, romanii, ne vom stinge
de pe pamantul nostru, lasand locurile noastre in mainile populajiei jidanesti, al carei
numar creste pe zi ce merge si din cauza navalirii din afara si din aceea a acapararii
mijloacelor noastre de subzistenja, a bogajiilor noastre.

Orasele sunt, in al doilea rand, centrele culturale ale unei najiuni (Vezi A. C. Cuza,
„Apararea Najionala", no. 3, 1 Mai 1922). Aici in orase sunt plasate scolile,
bibliotecile, teatrele, salile de conferinje, toate la indemana orasenilor. O familie
jidaneasca isi poate usor intrejine toji cei 5-6 copii la carte. O familie a unui Jaran
roman, din cine stie ce fundatura de sat, departe de oras, rar isi poate intrejine un
singur copil la scoli pana la sfarsit. Si in acest caz este complet sleita de puteri si
avere, incat pericliteaza existenja celorlalji 4 sau 5 copii ramasi acasa. Deci cine
stapaneste orasele, stapaneste posibilitajile de a se adapa la cultura.

Dar nu numai atat, in orase si in scoli, o najie isi implineste misiunea ei culturala in
lume. Cum este posibil ca romanii sa-si poata implini misiunea lor culturala prin
glasuri, prin condeie, prin inimi, prin minji jidanesti?

In sfarsit, orasele sunt centrele politice ale unei na(ii. Din orase se conduc najiile.
Cine stapaneste orasele, are direct sau indirect conducerea politica a Jarii.

Ce mai ramane din Jara - in afara de orase? O gloata de cateva milioane de Jarani,
fara mijloace de existenja omeneasca, supji si saraciji; fara cultura, otraviji de
bautura si condusi de jidanii imbogat;it;i, deveniji stapanii oraselor romanesti, sau de
romanii (prefect^, primari, polijai, jandarmi, ministri) care numai de forma conduc,
pentru ca nu sunt altceva decat executorii umili ai planurilor jidanesti. Pe acestia,
puterea economica iudaica ii susjine, ii linguseste, le face cadouri, ii coopteaza in
consilii de administrate, ii plateste cu luna (lui Iuda i s-a platit o singura data; aici se
plateste lunar), le excita poftele de bani indemnandu-i spre lux si viciu, iar cand nu
se supun directivelor si vederilor jidanesti, sunt daji pur si simplu afara, chiar daca
sunt ministri, Ii se taie subvenjiile si plajile, Ii se dau pe faja hojiile si afacerile
necorecte facute cu ei impreuna, pentru a-i compromite. lata ce a mai ramas din
aceasta patrie romaneasca in momentul in care ne-am pierdut orasele; o clasa
conducatoare, fara onoare, un popor de Jarani, fara libertate si toji copiii de romani,
fara Jara si fara viitor.

PROBLEMA §COLII ROMANE§TI

Cine stapaneste orasele, stapaneste scolile si cine stapaneste scolile, maine
stapaneste Jara.

lata cateva statistici din anul 1920:

Situafia la Universitatea din Cernaup
Facultatea de Filosofie, semestrul de vara:
Romani: 174
Evrei: 574

La Drept, in acela§i ora§, semestrul de vara:

Dupa religie

Ortodocsi 237 (Romani si Ruteni)

Catolici 98

Luterani 26

Alte religii 31

Mozaici 506

(Din „Situat;ia demografica a Romaniei", de Em. Vasiliu-Cluj, pag.84)

In Basarabia

Invatamantul primar rural:

Baieji: 72.289 Romani 1.974 straini crestini 1.281 Evrei

Fete: 27.555 „ 1.302 „ 2.147 „

Invatamantul primar urban:

Baieji: 6.385 Romani 2.435 straini din care 1.351 Evrei

Fete: 5.501 „ 2.435 „ 2.492 „

§coli secundare si profesionale:
1.535 ortodocsi, 6.302 mozaici

§coli secundare mixte:

690 ortodocsi, 1.341 mozaici

(op. cit. pag. 84-85)

In Vechiul Regat

Liceul din Bacau Romani: 363 Evrei: 198

,, ,, Botosani ,, 229 ,, 127

,, de fete, Botosani ,, 155 ,, 173

,, din Dorohoi ,, 177 ,, 167

,, din Falticeni ,, 152 ,, 100

„ National, Ia§i „ 292 „ 201

Gimn. Alex, eel Bun, Ia§i ,, 93 ,, 215

„ §tefan eel Mare, Ia§i „ 94 „ 120

Liceul din Roman ,, 256 ,, 157

„ din Piatra Neamt „ 347 „ 179

§coli particulars

Bucure§ti Romani: 441 Evrei: 781

Ia§i „ 37 „ 108

Galati „ 190 „ 199

(Opera cit. pag. 85-87)

Situaiia la Universitatea din Ia§i

Facultatea de Medicina Romani: 546 Evrei: 831

,, Farmacie ,, 97 ,, 299

„ Litere „ 351 „ 100

,, §tiinje ,, 722 ,, 321

„ Drept „ 1.743 „ 370

(Op. cit. pag. 87-88)

§coala romaneasca, distrusa in modul acesta prin numarul mare al jidanilor, na§te
doua probleme grave:

I. - Problema paturii conducatoare romane§ti, pentru ca §coala
creaza pe conducatorii de maine ai neamului, nu numai pe
conducatorii politici, ci §i pe toji conducatorii din toate
domeniile de activitate.

II. - Problema culturii nap'onale, pentru ca scoala este laboratorul
in care se pregateste cultura unui popor.

Pentru a sublinia tragedia acestei scoli romanesti coplesita de jidani, gasesc ca e
deosebit de important sa citez mai jos dureroasele constatari facute de unul dintre
cei mai straluciji pedagogi ai najiei noastre, prof. Ion Gavanescul de la Universitatea
din Iasi:

„Nu vrem sa mai vedem spectacolul ce-l ofera Liceul National din Iasi, unde
majoritatea zdrobitoare a elevilor o alcatuieste elementul evreiesc. Pujinii elevi
romani se simt straini: in pauzele dintre ore stau retrasi, stingheriji si jenaji prin
coljuri. Sunt minoritatea tolerata.

Majoritarii traiesc aparte, vorbesc intre ei de preocuparile lor, de jocurile lor, de
societajile lor, Macaby, Hacoah, Macoah etc., de sezatorile si conferinjele lor, de
sporturile lor, de planurile lor de lucru si petrecere. Si cand vor sa se fereasca de
indiscrejia romanilor, minoritarii-majoritari soptesc intre ei ori o dau de-a dreptul
prin idis...

Biejii profesori romani, in faja unor astfel de suflete de elevi! Te gandesti involuntar
la gaina care a clocit oua de raja. Uite-o cum sta ciocanind, speriata pe marginea
lacului, cum isi cheama cu disperare bobocii, puii ei de alta spet;a, care au sarit in
apa si aluneca zburdand sa treaca pe Jarmul celalalt, unde ea nu-i poate urmari.

Ce scoala de nationalism sa faci cu astfel de auditori? Poji sa vorbesti, daca simji in
tine flacara patriotismului, de aspirajiile si idealul romanesc? Poji macar sa deschizi
gura? Ji se inclesteaza falcile, iji ingheaja cuvintele pe buze.

Marele Kogalniceanu, in faja unor astfel de band cu scolari straini... ar fi putut
pronunja el celebrul discurs de introducere in istoria Romanilor pe care l-a rostit
tocmai pe acele locuri unde azi liceul „Nat;ional" romanesc a devenit un liceul
„Nat;ional" evreiesc?

I-arfi pierit inspirajia care-si trage puterea din simpatia ochilor sclipitori de
inselegere si credinja."

Ion Gavanescul, „Imperativul momentului istoric", pag. 67

Si mai departe:

„Unde s-a vazut vreodata in Anglia, in Franja, in Italia, vreo scoala de orice grad, ca
sa ne marginim la o singura latura a viejii najionale, in care numarul preponderent al
scolarilor sa aparjina altui neam decat neamului ce alcatuieste populajia de bastina a
Jarii si care a intemeiat Statul National respectiv?

Se poate inchipui bunaoara, ca la o Facultate de Drept a vreunei Universitaji din
Anglia sa fie 547 evrei si 234 de englezi, proporjia dintre evrei si romani de la
Facultatea de Drept din Cernauji, in anul 1920?

Sau la o Facultate de Filosofie din Italia, sa fie 574 evrei si 174 italieni, proportia
dintre evrei si romani la aceeasi Universitate din Cernauji?

Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruozitaji de biologie etnica,
inadmisibile, inconceptibile? Nu sunt un semn de inconstienja criminala pentru patura
conducatoare responsabila a neamului romanesc?"

Ion Gavanescul, op. cit.

PROBLEMA PATURII CONDUCATOARE ROMANESTI

Dar cine sunt elevii si studenjii de astazi? Elevii si studenjii de azi sunt profesorii de
maine, medicii de maine, inginerii de maine, magistrate de maine, avocajii de maine,
prefect^ de maine, deputajii de maine, ministrii de maine, cu un cuvant, conducatorii
de maine ai neamului in toate domeniile de activitate.

Daca elevii de astazi sunt 50%, 60%, 70% jidani, maine in mod logic vom avea
50%, 60%, 70% conducatori jidani ai acestui neam romanesc.

Se mai poate pune problema daca un neam are dreptul sa-si limiteze numarul
strainilor la universitajile sale?

lata ce raspunde acestei intrebari, in Buletinul Universitajii din Harvard, citat de
profesorul Cuza in „Numerus clausus", pag.ll, Morris Gray, fost student al acestei
universitaji (promojia 1906), studiind problema jidaneasca de acolo.

Morris Gray incepe prin a formula problema in principiu, intrebandu-se:

„Mai intai, care este funcjia unei universitaji? Care sunt datoriile ei?

Daca datoria ei este o datorie catre individ, admiterea trebuie sa fie bazata in mod
franc si manifest, pe principiul democratic: orice candidat trebuie sa fie admis cu
condijia sa-si treaca examenele de intrare si de a plati primul termen al redevenjelor
scolare. Si aceasta fara ancheta serioasa asupra personalitajii candidatului, nici
asupra posibilitajilor latente de progres, de eminenja, de folos pentru el insusi sau
pentru ceilalji.

Daca insa, datoria Universitajii e datorie catre o nat;ie, atitudinea ei in ce priveste
admiterea studenjilor trebuie sa fie bazata in chip firesc pe un principiu deosebit.

Dupa parerea mea, datoria unei universitaji este de a forma oameni in diferite
domenii ale gandirii, in asa fel, incat o parte din ei eel pujin, sa poata deveni sefi in
domeniile lor respective si sa faca servicii najiunii."

Va sa zica, iata un principiu bine stabilit, adauga profesorul Cuza.

„Datoria universitap'lor este catre napa lor, pentru care trebuie sa pregateasca
conducatori in toate domeniile si care nu pot fi decat naponali.

Caci doar nu se va admite ca o najie sa-si formeze conducatori strain! in
universitajile sale."

Din cele expuse mai sus se poate desprinde grava problema a clasei conducatoare
romanesti de maine.

Ramane un adevar stabilit: Romania trebuie sa fie condusa de romani.

Este cineva care susjine ca Romania trebuie condusa de jidani?

Daca nu, atunci trebuie sa admita ca studenjimea romana are dreptate si ca toate
campaniile, toate injuriile, toate infamiile, toate ajajarile, toate uneltirile, toate
nedreptajile care se arunca si se vor arunca asupra acestui tineret romanesc, isi
gasesc justificarea in razboiul pe care jidanimea il duce pentru exterminare romanilor
si a celor mai buni luptatori ai lor.

PROBLEMA CULTURII NAJIONALE

Un neam, punandu-si aceasta problema, cea mai grava dintre toate, este ca si cu un
pom si-ar pune problema fructelor sale.

Cand s-ar vedea, ca din cauza cople§irii omizilor, el nu-si mai poate implini rostul sau
pe lume, nu mai poate rodi, atunci si-ar pune cea mai trista problema, mai mare
decat problema insasi a viejii, pentru ca, vazandu-si desfiinjat scopul viejii, ar fi mai
dureros pentru el decat daca i s-ar desfiinja viaja insasi. Cele mai mari dureri sunt
ale sforjarilor inutile, fiindca sunt durerile care rezulta din constiinja ingrozitoare a
inutilitap'i viepi.

***

E ingrozitor! Noi, poporul roman, sa nu mai putem da roadele noastre? Sa nu avem o
cultura romaneasca, a noastra, a neamului, a sangelui nostru, care sa straluceasca in
lume alaturi de roadele altor neamuri? Sa fim noi condamnaji astazi de a ne prezenta
in fat;a lumii intregi cu produse de esenja jidaneasca?

Astazi, in ultimul moment, cand lumea asteapta ca poporul roman sa apara cu rodul
sangelui si geniului sau national, noi sa ne prezentam cu o infecjie de caricatura
culturala iudaica?

Cu inima stransa de durere, privim aceasta problema si nu va fi roman, care
vazandu-si periclitata o intreaga istorie, sa nu puna mana pe armele sale, pentru a
se apara.

Extrag din „Imperativul momentului istoric", al profesorului Gavanescul, aceste
nemuritoare randuri:

„Grija de capetenie a neamului romanesc tot asa de hotaratoare pentru fiinja lui ca si
conservarea fizica este afirmarea lui in sfera viejii ideale a omenirii.

Crearea unei culturi cu caracter propriu romanesc.

Nu se poate ca o cultura romaneasca sa creasca dintr-o scoala, organizajie politica
sau economica de caracter strain.

O institute ca funcjiune a viejii najionale poarta caracter romanesc atunci cand
factorul uman ce-i da fiinja este romanesc."

In fat;a situajiei nenorocite, in faja numarului invadatorilor care ne coplesesc,
profesorul Gavanescul se intreaba plin de ingrijorare, punand problema scolii si a
culturii najionale:

„Unde sa se refugieze sufletele romanesti? Unde sa scape de penibila impresie
obsedanta a starii de exil in propria lor patrie?

Afara de biserica, unde intra sa se reculeaga in tihna, sub ocrotirea crucii
mantuitoare, singurul lor azil ramane scoala.

§coala este cuibul ideal in care geniul national isi aduna progenitura, ca sa o
hraneasca, sa o creasca, sa o inveje a zbura, sa-i arate drumul inaljimilor, pe care
numai el le cunoaste, ca sa ajunga acolo unde numai lui ii este dat sa ajunga.

§coala este locul de refugiu unde se acordeaza, se pregatesc strunele si organele
sufletesti ale neamului, ca sa intoneze o noua simfonie, nemaiauzita in lume, prima
simfonie a darurilor lui naturale, prescrise fiinjei lui si numai fiinjei lui.

§coala este sanctuarul unde se savarseste marea taina a viejii unui popor, unde
sufletul etnic isi distileaza, in picaturi de lumina, esenja lui nemuritoare, ca sa fie
turnata in forma ideala predestinata lui si numai lui, de gandul creator al lumilor

Nu pot instrumentele melodice ale altor suflete etnice ca sa participe armonic la
simfonia culturii noastre. Ele nu cunosc din felul construcpei lor, si nu stiu sa sune
decat nota neamului lor.

Ce simfonie romaneasca vei scoate din ele?

Nu poate esenja geniului national al altor suflete etnice sa cristalizeze in alta forma,
decat cea hotaratoare lor de zamislirea popoarelor. Sa scoateji chip de neam
romanesc de esenja najionala ebraica, maghiara, germana?"

Ion Gavanescul, „Imperativul momentului istoric", pag. 64-68

Dar nu numai ca nu vor putea sa creeze cultura romaneasca, ci jidanii vor falsifica-o
si pe aceea pe care o avem, pentru a ne-o servi otravita.

§coala romaneasca fiind masacrata in modul acesta, noi suntem pusi in situajia de a
renunt;a la misiunea noastra de neam, de a renunja la crearea unui culturi romanesti
si de pieri otraviji.

REINTOARCEREA IN JARA

Acestea toate, noi, studenjii ieseni, spre deosebire de colegii nostri de la celelalte
university, le cunosteam inainte de inceperea miscarii studenjesti, de la catedra
profesorului Cuza, din scrierile prof. Paulescu si Gavanescul, din studiile si cercetarile
facute de noi la Societatea Studenjilor in Drept si din ceea ce vazusem cu proprii
nostri ochi si simjiseram in sufletul nostru.

Era o problema de mare constiinja care nu se punea. Fiecare zi ne aducea cate o
dovada in plus: vedeam perfidia presei jidanesti, vedeam reaua ei credinja in toate
imprejurarile, vedeam ajajarile ei in tot ce era antiromanesc, vedeam opera de
lingusire si de ridicare a oamenilor politici, a funcjionarilor, a autoritajilor, a
scriitorilor, a preojilor crestini care se pretau a face jocul intereselor jidanesti;
vedeam batjocura de care se invredniceau toji cei ce aveau o atitudine romaneasca,
corecta, demna sau care indrazneau sa demaste primejdia jidaneasca; vedeam
necuviinja cu care eram trataji, noi, in propria noastra casa, ca si cum ei ar fi fost
aici stapani de mii de ani; vedeam cu indignare crescanda amestecul indraznej al
acestor musafiri nepoftiji in cele mai intime probleme de viaja romaneasca: religie,
cultura, arta, politica, cautand ei a trasa liniile pe care sa se miste destinul neamului
nostru.

Pe mine, cu mintea mea de tanar, aproape copil, multa vreme m-au chinuit aceste
ganduri, in cautarea unor solujii.

Elementele care mau impresionat mai mult, care m-au determinat apoi la lupta si
care m-au mangaiat si intarit in ceasuri de suferinja au fost:

1. Constiinja primejdiei de moarte in care se afla neamul nostru si
viitorul lui.

2. Dragostea pentru pamant si mila pentru orice loc glorios si
sfant, batjocorit si pangarit astazi de jidani.

3. Mila de oasele celor care au murit pentru Jara.

4. Sentimentul de revolta faja de ofensele, de batjocura si de
calcarea in picioare de catre strainul dusman, a demnitajii
noastre de oameni si de romani.

De aceea, cand in decembrie 1922 am auzit vestea cea mare, vulcanica izbucnire a
miscarii studenjesti, m-am hotarat sa ma intorc in tara, pentru ca sa lupt si eu
alaturi de camarazii mei.

Peste pujin timp trenul ma ducea spre casa. De la Cracovia am dat o telegrama
studenjilor din Cernauji, care m-au asteptat la gara. Aici am stat doua zile.
Universitatea era inchisa. Studenjii care o strajuiau pareau niste soldaji in slujba Jarii
lor, cu sufletul luminat de Dumnezeu, Nici un pic de interes personal nu adumbrea
frumoasa si sfanta lor acjiune. Cauza pentru care se infrajisera si luptau Tntru singur
suflet era cu mult deasupra lor, cu mult deasupra nesfarsitelor lor lipsuri si nevoi.

Fruntasii luptatori de la Cernauji erau: Tudose Popescu, fiul batranului preot din
Mircesti, Dambovija, student in al treilea an la Teologie, apoi Danileanu, Pavelescu,
Carsteanu etc.

M-am informat asupra planului lor de lupta. Era greva generala pana la victorie,
adica pana la rezolvarea de catre guvern a punctelor din mojiunea de la 10
decembrie in frunte cu „numerus clausus".

Nu mi s-a parut bun.

In capul meu a incoljit planul urmator:

a. Miscarea studenjeasca trebuie sa se extinda asupra intregului
popor roman. Miscarea studenjeasca marginita in cadrul
Universitajii sa se transforme in miscare najionala a romanilor,
pentru ca, pe de o parte, problema jidaneasca nu este o
problema numai a Universitajii, ci a najiei romanesti, si, pe de
alta parte, Universitatea singura nu o poate rezolva.

b. Aceasta miscare najionala trebuie incadrata intr-o organizajie
sub o singura comanda.

c. Scopul acestei organizajii trebuie sa fie lupta pentru aducerea
la guvernare a miscarii najionale, care va rezolva si „numerus
clausus" si toate celelalte probleme, deoarece nici un guvern al
partidelor politice din afara acestei miscari nu va rezolva
problema najionala.

d. In vederea acestora, studenjimea sa pregateasca o mare
adunare najionala a romanilor din toate straturile sociale, care
sa insemneze si inceputul noii organizajii.

e. Pentru executarea adunarii, fiecare universitate sa faca atatea
steaguri cate judeje are provincia respectiva. Panza acestor
steaguri sa fie dusa si predata de catre o delegare de studenji,
unui cunoscut nationalist pe care delegajia il va socoti ca eel
mai apt pentru acest lucru. Acesta isi va aduna in jurul lui un
grup de fruntasi din oras si intreg judejul si la primirea
telegramei, care urma sa anunje cu o saptamana inainte data si
locul adunarii, sa porneasca cu panza steagului si cu toji
oamenii sai spre locul indicat.

f. Pentru ca adunarea sa nu fie impiedicata de guvern, toate
pregatirile se vor face in tacere, pastrandu-se discrejia asupra
datei.

intr-o sala a caminului, am expus acest plan in faja unui numar de 50 de luptatori.

Ei l-au gasit bun. Atunci s-au strans bani de la toji, s-a cumparat panza necesara si
pe loc, in acea sala, studentele au facut steaguri pentru judejele Bucovinei.

LA IA§I

La Iasi m-am intalnit cu toji fostii mei camarazi.

Le-am expus si lor planul. S-au facut si aici steagurile, in prima zi, de catre studente,
pentru toate orasele din Moldova si Basarabia.

Pe profesorul Cuza nu l-am gasit. Era plecat la Bucuresti cu profesorul §umuleanu si
cu tatal meu, in vederea unei adunari in capitala.

LA BUCURE§TI

A doua zi am plecat la Bucuresti. Aici m-am prezentat profesorului Cuza, prof.
§umuleanu si tatalui meu, care de peste un sfert de veac luptau impreuna in contra
primejdiei jidanesti, fiind coplesiji de batjocuri, de lovituri si chiar de rani, si care
astazi traiau marea satisfacjie de a vedea tot tineretul cult al tarii, in numar de peste
30.000, inaljand steaguri de lupta pentru credinja pe care ei o viaja intreaga o
slujisera.

La Bucuresti insa, gandurile mele n-au fost primite cu acelasi entuziasm. Intai,
pentru ca am gasit oarece rezistenja la profesorul Cuza. Expunandu-i planul, dupa
care urma sa cream o miscare najionala si sa-l proclamam sef al acestei miscari, in
adunarea ce urma sa se Jina, profesorul Cuza a gasit ca planul nu era bun, deoarece,
spunea el:

- Noi n-avem nevoie de organizare, miscarea noastra se bazeaza pe un formidabil
curent de mase.

Eu am insistat, comparand o miscare de mase cu un put; de petrol, care, nefiind
captat intr-un sistem organizat, chiar daca izbucneste, nu e de nici un folos,
deoarece petrolul se va imprastia in toate parjile. Am plecat insa fara rezultat. A
doua zi, profesorul §umuleanu si cu tatal meu l-au convins.

Dar ma izbeam de o greutate la care nu ma asteptam. Era pe la inceputul lunii
februarie. Masa mare a studenjilor sa gasea in plina vigoare sufleteasca. Desi i se
inchisese toate cantinele, desi i se inchisese porjile tuturor caminelor, studenjimea
ramanand pe drumuri fara masa si casa in miezul iernii, totusi se afla in plin avant
sub protecjia admirabila a romanilor din capitala, care, de a doua zi, si-au deschis
larg porjile caselor, gazduind si dand masa la peste 8.000 de studenji luptatori. Era

in aceasta o aprobare, un indemn la lupta, o solidarizare, o mangaiere pentru cei ce
primeau rani.

Eu insa, nu aveam nici o legatura cu aceasta masa. Nu cunosteam pe nimeni. Prin
studentul Fanica Anastasescu, care era administratorul revistei „Apararea Najionala",
am inceput a cunoaste pe cate cineva. Conducatorii miscarii studenjesti din
Bucuresti, aveam impresia ca nu erau suficient de oriental, pentru ca, desi elemente
de elita, cu distinse calitaji intelectuale, fapt verificat prin locurile pe care le-au
ocupat mai tarziu in societate, s-au gasit pe neasteptate in fruntea unei miscari, la
care nu se gandisera pana atunci. De altfel, fiind mulji, fiecare avea cate o parere
deosebita. Printre elementele valoroase de la conducere figurau in prima linie: Creju,
Danulescu, Simionescu, Rapeanu, Rovenja si aljii. Masa era razboinica, o parte din
conducatori insa, credeau ca-i mai cuminte sa potoleasca spiritele.

Pe de alta parte si lipsa lor de pregatire in aceasta direcjie, si contactul nepotrivit cu
oamenii politici ii facusera sa incerce intr-o oarecare masura, eel pujin pe unii dintre
ei, transpunerea miscarii pe plan material, lucru neadmisibil, dupa parerea mea. Caci
aceasta ar fi fost ca si cum cineva ar spune:

1. Luptam pentru a cuceri Jara din mainile jidanilor;

2. Luptam pentru ca sa ni se dea o paine alba la masa;

3. Luptam pentru doua feluri de mancare;

4. Luptam pentru un pat bun;

5. Lucram pentru aparate de laboratorii, pentru instrumente de disecjii etc.;

6. Luptam pentru camine;

pentru ca la urma sa se spuna, cu voce tare, de catre autoritaji:

- Cererile studenjilor au fost satisfacute, guvernul a recunoscut starea de plans a
studenjimii si marea ei mizerie etc. Din cele sase puncte cerute de studenji, cinci au
fost admise si anume: aparate pentru disecjii, aparate pentru laboratorii, cate doua
paini albe pe fiecare zi, cate doua feluri de mancare, trei camine studenjesti cu paturi
bune etc.

Iar despre punctul intai: salvarea (arii din mainile jidanimii, sa nu se spuna nimic,
motivandu-se, ca au fost admise de guvern cinci puncte din sase.

De la inceputul miscarii studenjesti, intreaga presa jidaneasca a cautat sa transpuna
miscarea pe acest pan material.

Obiectivul miscarii sa fie „o paine".

Pentru ca adevaratul obiectiv - jidanul - sa scape neobservat. De altfel, cine va reciti
foile, va putea observa ca si politicienii romani puneau problema la fel: - trebuie sa Ii
se dea studenjilor camine, hrana etc.

Dupa cum am mai spus, o parte din conducerea de la Bucuresti, inclina pe aceasta
panta, pe care daca ar fi apucat studenjimea, s-ar fi abatut de la adevarata ei
misiune.

Parerea mea a fost totdeauna contrara acestui punct de vedere. Contrara oricarui
amestec de ordin material in doleanjele formulate de studenjime.

Pentru ca, ziceam eu, si zic si astazi, nu nevoile, nu lipsurile ii impinsesera la marea
miscare pe studentji, ci dimpotriva, parasirea grijii oricaror nevoi si oricaror lipsuri,
oricaror interese, oricaror suferinje personale sau chiar familiale, uitarea acestora de
catre studenjii romani si integrarea lor cu toata fiinja in grijile, nevoile §i aspirapunile
neamului lor. Aceasta si numai aceasta le dadea lumina sfanta din ochi.

Miscarea studenjeasca n-a fost o miscare de revendicari materiale. Ea se ridica
dincolo de nevoile unei generajii, impletindu-se cu liniile mari ale neamului.

Pe de alta parte, aici, la Bucuresti, predomina ideea: miscarea studenjeasca trebuie
sa se menjina in cadrul universitajii, sa ramana o miscare academica, sa nu se
transforme intr-o miscare cu caracter politic. Aceasta opiniune insa era complet
gresita, caci coincidea cu interesele jidanilor si ale partidelor, care aveau tot interesul
sa localizeze chestiunea numai la universitate, si acolo, printr-un mijloc oarecare, s-o
stinga.

Parerea noastra era ca noi nu facem miscare pentru miscare, ci miscare pentru
victorie. Or forjele studenjesti nu sunt suficiente pentru victorie. Ne trebuie forjele
studenjilor, unite cu ale celorlalji romani.

Conducatorii bucuresteni mai erau impotriva proclamarii profesorului Cuza ca
presedinte al unei eventuate organizajii. Ei susjineau ca nu e profesorul Cuza bun
pentru asemenea acjiune. Eu susjineam ca trebuie sa-l ajutam, asa cum este.

In sfarsit, cei de la Bucuresti aveau o foarte mare rezerva faja de mine. Ma durea,
caci eu veneam cu tot ce poate avea un om mai curat si mai sfant in inima lui, cu
dorinja vie de a conlucra pe calea dea mai buna pentru iara. Poate ca necunoscandu-
ma, erau indreptajiji sa fie rezervaji.

Pentru aceste motive, la Bucuresti, am intampinat rezistenja. De aceea, am inceput
sa lucrez in afara comitetului si nu am facut decat trei-patru steaguri.

LA CLUJ

La Cluj am plecat cu Alexandru Ghica, unul dintre cei trei copii ai doamnei Constanta
Ghica din Iasi, stranepoji de domnitor si care, in tot timpul miscarii studenjesti, s-au
purtat impecabil.

La presedinjia centrului studenjesc era Alexa, un element cumpatat si bun. M-a
intampinat cu aceleasi argumentari si in privinja orientarii studenjimii si cu privire la
proclamare profesorului Cuza ca presedinte al noii miscari. Masa studenjeasca era
darza si plina de avant. Atunci am cunoscut pe Moja: un tanar ager si de talent. Avea
aceleasi pareri ca Alexa. Am Tncercat sa-l conving pe el, dar fara rezultat. Imi era
tare greu. Nu cunosteam pe nimeni. Totusi, am gasit cajiva studenji: Corneliu
Georqescu , student in Farmacie, Isac Mocanu de la Litere, Crasmaru de la Medicina,
Iustin Iliesu etc. Am facut un steag si in casa la capitanul giancu , care din primul
moment s-a alaturat cu dragoste acjiunii noastre; am jurat cu tojii pe acest steag.

ADUNAREA DE LA IA§I DIN 4 MARTIE 1923
INFIINJARE LIGII APARARII NAJIONALE CREATINE

Reintors de la Iasi, aveam in faja doua drumuri pe care trebuia sa activez paralel:

I. Pregatirea adunarii pentru care se facusera steagurile in toate

universitajile.
II. Continuarea miscarii studenjesti, menjinerea grevei generale.

La primul punct, cea mai mare dificultate nu era nici lipsa de oameni, nici lipsa de
organizare, nici masurile guvernului. Cea mai mare dificultate o aveam de data
aceasta, nu in dezaprobarea acestui plan, ci in lipsa de entuziasm pentru el a
profesorului Cuza.

Profesorul Cuza nu era suficient convins de necesitatea organizarii, iar pe de alta
parte nu credea in posibilitatea reusitei adunarii care urma sa aiba loc.

La punctul II aveam dificultaji serioase in conducerea centrelor studenjesti din
Bucuresti si Cluj, care dificultaji impiedicau existenja unui punct de vedere unitar, ca
plan de lupta in jurul caruia sa se poata realiza o unitate perfecta a acestei lumi noi,
ridicata cu toate puterile ei ca sa infrunte si vrajmasul si toate pacatele noastre
trecute.

Nici conducatorii si nici masa acestor centre:

a. nu cunosteau problema jidaneasca si mai ales nu cunosteau pe
jidani. Nu cunosteau puterea iudaica, modul ei de a gandi si de
acjiona. Pornisem la razboi si nu ne cunosteam adversarul;

b. credeau ca guvernul de atunci, liberal sau eventual un altul,
care ar veni dupa el si caruia noi i-am promite sprijinul nostru
ne-ar satisface doleanjele cerute.

De aceea, ei se asezau mai mult pe terenul diplomajiei. Credeau ca pana la sfarsit
vor putea convinge pe oamenii politici de dreptatea cauzei studenjesti. Cred ca nimic
nu e mai penibil decat sa discuji o problema cu oameni care nu cunosc nici cele mai

elementare linii ale ei. Faja de aceasta situajie de la punctul II am luat urmatoarele
masuri:

1. Cajiva delegate buni ai centrului Iasi sa ia parte regulat la
sedinjele comitetului central de la Bucuresti (sedinjele acestui
comitet se Jineau regulat de doua si de trei ori pe saptamana.
Incepeau pe la noua seara si continuau pana la trei noaptea,
patru, cinci si chiar sapte dimineaja, discutandu-se in
contradictoriu. Pentru mulji dintre participants de atunci,
singurele amintiri despre miscarea studenjeasca au ramas
aceste sedinje si luptele retorice din sanul comitetului).

2. Crearea la Bucuresti si Cluj a cate unui grup din cei mai buni
luptatori din masa studenjeasca, care sa lucreze in afara de
directivele centrului respectiv.

La Cluj si la Bucuresti, aceste grupuri s-au constituit foarte repede. La Bucuresti
existau chiar in comitet, unde conducerea se izbea la fiecare sedinja de o ferma
opozijie. LA Bucuresti, Ibraileanu, delegatul Iasiului, a fost de un real folos. De
asemeni, atitudinea darza a lui Simionescu, conducatorul medicinistilor, a menjinut
studenjimea in spiritul eel adevarat.

In chestiunea pregatirii adunarii, situajia era aceasta, dupa vestile primite de la Iasi:

in doua saptamani se imparjisera peste 40 de steaguri in 40 de judeje, la oameni de
incredere. Era si natural ca dupa doua luni de miscare studenjeasca, de greva
generala la toate universitajile, sufletul romanilor sa clocoteasca si ei sa se ridice de
pretutindeni, asteptand un cuvant de ordine. Steagurile si vestea adunarii sosiera la
timp.

Profesorul Cuza vroia sa fixeze data adunarii prin luna mai, ca fiind primavara sa vina
mai multa lume. Parerea mea insa era ca adunarea sa se faca cat mai repede pentru
urmatoarele rajiuni:

1. Toata lumea, ridicata in jurul miscarii studenjesti astepta un
semnal de comanda, pentru a se putea inchega, a se lamuri si
pentru a putea acjiona dupa un plan stabilit.

2. Imi era teama ca jidanimea si masoneria, dandu-si seama de
situajie, sa nu porneasca inijiativa unei organizajii pseudo-
najionaliste, pentru a capta elementele si a indruma astfel
miscarea pe o linie moarta. In orice caz, aceasta ar fi nascut o
confuzie in minjile romanilor, fapt care nu era deloc dorit.

3. Era necesara insasi menjinerea frontului miscarii studenjesti,
pentru ca razboiul nu era usor de purtat: lovituri din partea
guvernului, lovituri din partea autoritatjilor, lovituri din partea
parinjilor, lovituri din partea profesorilor, saracie, foame, frig. O
ridicare de mase romanesti, care sa ia apararea cauzei lor, care
sa le trimita un cuvant de bine, de indemn, de imbarbatare, ar
fi inviorat intreg frontul acestei miscari.

4. In sfarsit, pentru ca mii de studenji stateau si nu stiau ce sa
faca; facusera o manifestajie, doua, trei; o intrunire, doua,
trei... Dar sunt doua luni. Lumea aceasta trebuie sa aiba ceva
de facut. Odata nascuta noua organizajie, pentru toata aceasta

multime, ajunsa la epuizarea mijloacelor ei de acjiune, se va
deschide larg camp de activitate.

Ea va avea de a doua zi de lucru, indreptandu-se asupra satelor, spre a le organiza si
spre a le insufla credinja cea noua.

4 MARTIE 1923

Profesorul Cuza fixeaza ziua de duminica, 4 martie. Locul adunarii, la Iasi.

Fusesem invitat la masa de profesor. Acolo s-a pus problema numelui organizajiei
care trebuia sa ia fiinja. Capitanul Lefter spune: Partidul Apararii Naponale, ca in
Franja. Mie mi s-a parut frumos. Profesorul Cuza adaugat:

- Nu partid, liga: „Liga Apararii Najionale Crestine".

Asa a ramas.

Eu am dat atunci telegrame la Cernauji si Cluj, cu urmatorul conjinut: „Nunta la Iasi,
4 martie".

Apoi m-am ocupat pana in cele mai mici amanunte cu pregatirea adunarii. Planul a
fost fixat de profesorul Cuza, de acord cu profesorul §umuleanu si fatal meu: la
Mitropolie, rugaciune; la Universitate, omagiu pentru Simion Barnujiu si Gh.
Marzescu; in sala Bejan, intrunire publica.

S-au facut afise, anunjandu-se marea adunare najionala. Vestea unei mari adunari
romanesti la Iasi, in scopul infiinjarii unei organizaji de lupta a mers ca fulgerul
printre studenjii celor patru universitaji si de acolo in mijlocul romanilor.

Inca din seara de 3 martie au inceput sa soseasca vagoane intregi cu grupuri, avand
in frunte pe conducatori care aduceau panza steagurilor.

Pana dimineaja, sosisera 42 de grupuri, cu 42 de stegari. Panza acestor steaguri era
neagra in semn de doliu; la mijloc o pata alba rotunda semnificand nadejdile noastre
incercuite de intunericul pe care ele vor trebui sa-l invinga; in mijlocul albului o
zvastica, semnul luiptei antisemite din intreaga lume, iar de jur-imprejurul steagului,
tricolorul romanesc. Profesorul Cuza aprobase la Bucuresti si forma acestor steaguri.
Acum le-am prins de prajini, le-am invelit in jurnale si am plecat cu tojii la Mitropolie,
unde s-a oficiat serviciu religios in faja a peste 10.000 de oameni.

In momentul in care urma sa fie sfinjite, s-au desfasurat cele 42 de steaguri negre in
fat;a altarului. Odata sfinjite, ele vor pleca pe tot intinsul Jarii, in jurul fiecarui steag
ridicandu-se o adevarata cetate de suflete romanesti. Aceste steaguri aruncate in
fiecare judej vor fi cheaguri care vor aduna laolalta pe toji cei de un gand si de o

simjire. Cu sfinjenia lor sarbatoreasca, infajisarea lor impresionanta si cu fixarea lor
in fiecare judej, o mare problema de organizare si de orientare populara se rezolva.

De la Mitropolie, mii de oameni in cortegii cu steaguri desfasurate s-au indreptat prin
Piaja Unirii, Lapusneanu si Carol, spre Universitate. Aici s-au pus coroane de omagiu
si de venerajie pentru Mihail Kogalniceanu, Simion Barnujiu si Gh. Marzescu, acesta
din urma aparator al art. 7 din Constitute din 1979, tatal ministrului liberal, George
Marzescu, aparator al jidanilor.

Aici, in Aula Universitajii s-a iscalit actul de infiinjare al „Ligii Apararii Najionale
Crestine".

Dupa masa, a avut loc intrunirea in sala Bejan, prezidata de Generalul Ion Tarnoschi.
Multa lume care nu avusese loc in sala astepta in strada. Cu mare insuflejire,
profesorul Cuza a fost proclamat presedinte al „Ligii Apararii Najionale Crestine". Au
vorbit: profesorul Cuza, profesorul Sumuleanu, General Tarnoschi, tatal meu,
reprezentanjii tuturor judejelor, ai centrelor studenjesti: Tudose Popescu,
Prelipceanu, Alex. Ventonic, Donca Manea, Novijchi, §ofron Robota. Printre acestia si
eu. La urma, dupa citirea mojiunii, profesorul Cuza, drept incheiere mi-a incredinjat
o misiune, spunand:

- Insarcinez cu organizarea L.A.N.C. pe intreaga tara, sub directa mea conducere, pe
tanarul avocat C.Z. Codreanu.

Apoi a fixat pe sefii de judeje. Adunarea s-a terminat intr-o ordine desavarsita si
intr-un mare entuziasm.

ALTE ORGANIZAJII ANTISEMITE SAU NATIONALISE

Mici organizajii antisemite cu caracter politic si economic au mai fost si inainte de
1900 si dupa. Erau slabe incercari de-ale oamenilor cu prevedere si iubire de tara, de
a se opune navalirii iudaice, mereu crescande. Cea mai serioasa organizajie
antisemita a fost in sa „Partidul najionalist-democrat", infiinjat la 23 aprilie 1910, sub
conducerea profesorilor: N. Iorga si A. C. Cuza. Acest partid avea un intreg program
de guvernamant. In art. 45 se dadea solujia problemei jidanesti:

„Solutia problemei jidanesti prin eliminare jidanilor, dezvoltand puterile productive
ale romanilor si proteguind intreprinderile lor".

La urma acestor puncte de program era urmatoarea declarajie solemna:

„Acest program il vom pastra, raspandi si apara cu toata puterea si statornicia
noastra, privind aceasta ca intaia noastra datorie de cinste".

A. C. Cuza N. Iorga

Aceasta organizajie adunase in ea pe toji luptatorii care se formasera in decursul
timpului de la 1900 si apoi pe cei care i-a creat de la 1910 incoace. Printre fruntasi
se numarau: prof, universitar Sumuleanu, prof. Ion Zelea Codreanu, Bujureanu la
Dorohoi, Joni la Galaji, C. N. Ifrim si apoi mai tarziu Stefan Petrovici, C. C. Coroiu
s.a.

Acestia toji, la 1914, se aflau in fruntea miscarii care cerea intrare romanilor in
razboiul pentru cucerirea si dezrobirea Ardealului; iar la 1916 majoritatea au fost pe
linia intaia a frontului, facandu-si datoria in chip stralucit.

Inca de la 1910-1911 Dorohoiul sub conducerea avocatului Bujureanu, Iasii sub
aceea a prof. Cuza si Suceava sub conducerea tatalui meu, devenisera cetaji de
renastere romaneasca.

La 1912, curentul era asa de puternic in aceste judeje, incat in alegeri, regimul nu s-
a putut feri de o mare infrangere, decat intrebuinjand teroarea. Cu aceasta
imprejurare, tatal meu a fost grav ranit.

Imediat dupa razboi, cand Jaranimea se intorcea de pe front cu dor si hotarare de
viaja noua, in primele alegeri a intrat in Parlament prof. Cuza la Iasi si tatal meu la
Suceava. Aici au dat o apriga lupta parlamentara, in aplauzele Jarii intregi. Lupta se
dadea in special impotriva pacii care incerca sa ni se impuna de catre germani, ale
caror armate dusmane ne incalcasera Jara.

Rasunetul acestor lupte, in adevar frumoase, au strans in jurul Partidului Nationalist
Democrat nadejdile tarii, incat la alegerile care au urmat s-au putut vedea biruinji in
adevar formidabile. La Suceava, biruinja a fost fara seaman. Din sapte deputaji,
guvernul a luat unul, celelalte grupari nimic, iar lista tatalui meu sase. La Dorohoi, la
Iasi, aproape in aceeasi masura. Trenurile duceau spre Bucuresti un numar de 34
deputaji najionalisti.

Dar spre nenorocul neamului romanesc, intreaga aceasta oaste, care se ridica din
toate parjile Jarii sfarseste printr-o mare infrangere. Aceasta cade ca un trasnet
peste capetele romanilor. Forjele iudeo-masonice reusesc sa desparta pe cei doi sefi
ai partidului, pe profesorul Nicolae Iorga de A. C. Cuza. Nicolae Iorga nu combate
tratatul care ne impunea „clauza minoritajilor" si se declara pentru iscalirea lui.
Profesorul Cuza, pe baricada cealalta, arata ca aceasta clauza a minoritajilor este o
sfidare pentru tot sangele varsat de romani, un amestec nepermis in treburile
noastre interne si un inceput de nenorocire pentru noi. Ni se impunea acordarea
drepturilor politice in masa jidanilor.

De catva timp N. Iorga nu mai este antisemit.

Se injelege, ruptura s-a facut ireparabila.

Si amaratul acesta de neam si-a frant din nou in inimi nadejdile lui de mantuire.
Majoritatea membrilor si parlamentarilor au plecat cu profesorul Nicolae Iorga,
crezand ca atitudinea prof. Cuza ii departeaza de perspectivele puterii. Cu prof. Cuza
n-a mai ramas decat prof. Sumuleanu si tatal meu.

FASCIA NAJIONALA ROMANA SI ACJIUNEA ROMANEASCA

La 1923, in timpul miscarii studenjesti, sub impulsul curentului nationalist, apar la
Bucuresti „Fascia Naponala Romana", sub conducerea d-lor Vifor, Lungulescu,
Bagulescu iar la Cluj „Acpunea Romaneasca" cu profesorii universitari: Catuneanu ,
Ciortea, Iuliu Hajiegan, avocatul M. Vasiliu-Cluj si un grup de studenji in frunte cu
Ion Mo£a.

Cei dintai scot foaia saptamanala „Fascismul" , bine scrisa, cu suflet. Sunt insa
necunoscatori ai problemei jidanesti. Cei din randul al doilea scot revista bilunara
„Ac£iunea Romaneasca" si apoi „Infrat;irea Romaneasca", de asemeni foarte bine
scrisa, dar se marginesc numai la atat. Nu pot determina o acjiune si nu pot crea o
organizajie temeinica.

In acest timp, studentul Ion Moja traduce din limba franceza „Protocoalele" , care
sunt comentate de profesorul Catuneanu si M. Vasiliu-Cluj si publicate in volum. Tot
in acea vreme, M. Vasiliu-Cluj isi publica lucrarea sa „Situapa Demografica a
Romaniei", in care arata cu date statistice starea ingrozitoare a oraselor romanesti.

Aceste doua organizajii n-au ici puterea de acjiune, nici cea de organizare si ici cea
de doctrina a „Ligii Apararii Najionale", si vor sfarsi la 1925 in a se contopi cu
aceasta.

***

Dupa infiinjarea „Ligii Apararii Najionale Crestine", activitatea mea avea sa mearga
pe doua linii: pe aceea a miscarii studenjesti, care ramanea o unitate aparte, cu
organizarea ei pe centre, cu obiectivele imediate, problemele si luptele proprii, in
care era angajata de trei luni; si pe aceea a L.A.N.C. in care, capatasem funcjiunea
de organizator sub conducerea prof. Cuza.

Pe latura studenjeasca, aveam a lupta pentru:

a. Menjinerea pozijiei pe linia grevei generale, in care studenjimea
romana era angajata cu onoarea ei, lucru destul de greu in faja
atacurilor, loviturilor, presiunilor, ademenirilor, care curgeau
peste capul studenjilor de pretutindeni. Pe deasupra mai erau si
grupuri de studenji defetisti, partizani ai credinjei in infrangere,
care trebuiau Jinuji in respect.

b. Intrebuinjarea sistematica a elementelor studenjesti disponibile
pentru largirea miscarii in toate masele romanesti si
organizarea ei intr-o singura armata: L.A.N.C.

Pe latura L.A.N.C. aveam sefi si steaguri in circa 40 judeje. Ne trebuia:

1. Completarea lor in restul judejelor.

2. O cat mai stransa legatura cu sefii respectivi.

3. Crearea neintarziata a unor norme precise de orientare in
materie de organizare, care nu existau si pe care toji sefii
judejeni le cereau, nestiind cum sa lucreze.

In rezumat: defensiva pe linia studenjeasca, ofensiva pe linia L.A.N.C.

Marea masa studenjeasca mergea calauzita de instinctul sanatos al rasei si de
umbrele morjilor. Mergea pe linia ei glorioasa, infrangand nenumarate greutaji.

Cu „Liga", problemele se puneau ceva mai greu.

Sefii de judeje creau lamuriri si norme de organizare. Oamenii ridicaji de curent
trebuiau intariji in credinja lor, indoctrinate, lamuriji deplin asupra organizarii si
obiectivelor pe care aveau sa le atinga in lupta lor. Trebuia sa li se faca scoala
disciplinei si a increderii in sef.

Noi nu dadeam nastere acum unei miscari, ci aveam gata o miscare pe care trebuia
sa o incadram, sa o disciplinary s-o indoctrinam si s-o conducem in lupta.

Cand ma duceam la profesorul Cuza cu scrisorile si cererile sosite, el se gasea
dezarmat in faja acestor cereri, care-l introduceau intr-o lume straina lui. Stralucitor
ca un soare si de necombatut pe inaljimile din lumea teoriei, coborat pe teren, pe
campul de lupta, devenea neputincios:

- N-avem nevoie de nici un regulament. Sa se organizeze singuri.
Sau:

- N-avem nevoie de disciplina, caci nu suntem la cazarma - ne spunea adeseori.

Atunci m-am apucat si am facut singur un regulament pana in cele mai mici
amanunjimi. Dandu-mi seama insa, ca pentru varsta mea era o problema grea, m-
am dus cu el la tatal meu si in cateva zile de lucru i-am adus modificarile de forma si
fond necesare.

Sistemul de organizare era simplu, dar deosebit de al partidelor politice de pana
acum. Deosebirea consta in aceea, ca in afara de organizarea politica propriu-zisa,
bazata pe comitete judejene, comunale si membri, formasem un corp al tineretului,
aparte organizat in decurii si centurii. Aceasta nu existase pana acum in organizajiile
noastre politice. Mai tarziu si l-au insusit si ele sub forma de tineret liberal, Jaranist
etc.

Cand l-am prezentat profesorului Cuza, chestiunea a luat un caracter de adevarat
razboi. El nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Atunci s-a incins o discujie de cateva
ore, penibila, intre prof. Cuza si tatal meu, discujie care m-a inlemnit si, banuind ca
va duce iar la cine stie ce nenorocit de conflict, regretam ca am provocat aceasta
discujie. Tatal meu, un om violent si aspru, aluat regulamentul si a plecat la
tipografie sa-l tipareasca, fara aprobarea profesorului Cuza.

Acesta insa, cu mai mult tact, mai calm i pe cat de indaratnic in unele privinje, pe
atat de maleabil in cazuri de acestea, a stiut sa Tmpace lucrurile. L-a chemat Tnapoi,
spunandu-i:

- Ei, sa-l tiparim, dar sa-l cercetez si eu.

L-a corectat, i-a refacut forma, i-a adaugat partea doctrinara, chemari, manifeste si
l-a dat la tipar. Acesta a constituit „Calauza Bunului Roman" si apoi a L.A.N.C,
cartea de baza a „Ligii", tot timpul pana la 1935.

Eu am ramas muljumit ca s-a putut face intr-adevar ceva bun si absolut necesar
pentru organizajie, dar in sufletul meu Tmi spuneam: „Greu vor merge lucrurile daca
pentru asemenea chestiuni elementare trebuie atata discujie. Intr-o organizajie nu
sunt bune nici nelamuririle sefului, nici discujiile".

MODIFICAREA ART. 7 DIN CONSTITUJIE

MARTIE 1923

ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE JIDANILOR

De multa vreme se zvonea ca Parlamentul liberal, care era Adunare Constituanta,
avand deci misiunea de a modifica Constitujia, are intenjia sa modifice art. 7 din
Constitute, in sensul de a acorda „ceta$enia §i drepturi politice tuturor jidanilor
aflatori in Romania".

Pana acum, acest articol din vechea Constitute oprea incetajenirea strainilor si
constituia astfel o adevarata pavaza de ocrotire a Jarii impotriva navalirii si
amestecului jidanilor in conducerea propriilor noastre destine romanesti. Acordarea
acestui drept de amestec in treburile publice ale Romaniei a unui numar de doua
milioane de jidani, acordarea unui drept de egalitate a jidanului pripasit la noi de
curand, cu romanul infipt de milenii in acest pamant, era totodata o nedreptate
strigatoare la cer si o mare primejdie najionala, care nu putea sa nu ingrijoreze si sa
nu cutremure pe orice roman cu iubire pentru tjara lui.

Profesorul Cuza, in faja acestei situajii, a scris o serie de articole nemuritoare,
aratand primejdia care ameninja viitorul acestei najii, iar„Liga"a raspandit in Jara
liste pentru a fi iscalite de romani, prin care se cerea menjinerea art. 7 din
Constitute. Listele au fost acoperite de sute de mii de iscalituri si au fost inaintate
Adunarii Constituante.

Eu am cugetat ca noi, studenjii, in timpul dezbaterii acestei grave chestiuni, sa
plecam din toate centrele la Bucuresti si acolo, impreuna cu studenjimea
bucuresteana si cu populajia sa manifestam si sa oprim atacul care avea sa ne
robeasca viitorul nostru. Am plecat la Cernauji, Cluj si Bucuresti.

Studenjii au primit propunerea si au inceput organizarea in vederea plecarii. Pentru
momentul acesta trebuia sa trimit o telegrama conventional^.

Planul insa a cazut. Pentru ca noi ne asteptam ca dezbaterile in jurul acestei
chestiuni sa dureze eel pujin trei zile, in care timp ne-am fi putut deplasa la
Bucuresti.

Or, la 26 martie, dezbaterile n-au durat nici o jumatate de ora. Guvernul liberal, ca si
Adunarea - pare-se constienji de actul de mare rusine pe care-l faceau - au cautat
sa-l ascunda, trecandu-l cat mai neobservat.

A doua zi dupa acest mare act de tradare najionala, presa asa-zisa romaneasca, ca si
cea jidaneasca, trecea sub tacere actul infam. „DimineaJa", „Lupta", „Adevarul",
publicau in fiecare zi pagini intregi cu litere groase, conflictul dintre proprietari §i
chiria§i la Bucuresti si intr-un colt; cateva vorbe prin care anunjau simplu si perfid:
art. 7 din vechea Constitute a fost inlocuit prin art. 133.

Partidul liberal si ticaloasa adunare de la 1923 au pus si pecetluit astfel piatra de
mormant peste viitorul acestui neam.

Nici un blestem al copiilor, al mamelor, al batranilor, al tuturor romanilor in suferinja
pe acest pamant, acum si in veacul ceacului, nu va fi suficient pentru a rasplati pe
acesti tradatori de neam.

Astfel, in tacere si intr-o atmosfera de lasitate generala se consuma marele act de
tradare najionala.

Numai glasul profesorului Cuza, personalitatea care predomina cum peste toata najia
romaneasca, se auzea:

„Romani,

Constitujia de la 28 martie 1923 trebuie desfiinjata imediat. Protestaji in contra
votului ei. Cereji alegeri libere. Organizaji-va pentru a va asigura biruinja. O noua
constitujie trebuie sa garanteze drepturile de intaietate ale najiei romanesti, ca najie
dominanta in Stat."

Cand am auzit la Iasi, m-a podidit plansul. Si mi-am zis:

- Nu se poate! Cel pujin trebuie sa se stie ca am protestat. Caci neamul caruia i se
pune asemenea jug pe grumaji si nici macar nu protesteaza, este un neam de
imbecili.

Am facut atunci un manifest catre ieseni, chemand pe toji romanii la o adunare de
protestare in Universitate. Vestea acordarii drepturilor la jidani s-a imprastiat in toate
casele ca fulgerul. Orasul clocotea.

Autoritajile, din ordinul guvernului, au scos armata, jandarmii, polijia; au inceput
provocarile si interdicjia de circulajie. Atunci planul s-a schimbat. Adunarea nu s-a
mai facut la Universitate, ci in 14 puncte ale orasului. Aici au inceput manifestable si
ciocnirile care au durat toata noaptea.

Autoritajile, armata si forjele polijienesti au fost complet derutate prin schimbarea
brusca a planului de lupta, a locului de adunare si prin purtarea lor in fuga de la un
capat al orasului la celalalt, dupa cum erau anunjaji de agenji despre aparijia
manifestanjilor, care aparau din jumatate in jumatate de ora in puncte contrarii.

Grupul de sub comanda mea s-a intrunit la punctul greu: Podul Rosu (Socola) si Tg.
Cucului; acolo unde obraznicia jidaneasca susjinea ca niciodata nu va putea intra
vreun manifestant antisemit nepedepsit cu moartea.

Pe acolo nu locuieste nici un roman. Mii de jidani s-au trezit si forfoteau ca un cuib
de viermi. Cand am fost primiji cu focuri de arma, am raspuns cu focuri de arma.

Noi nea-m facut datoria dand peste cap tot ce ne statea in cale si aratand jidanimii
ca Iasiul, stravechea capitala a Moldovei, este inca romaneasca si ca acolo e brajul
nostru care stapaneste, care poate ingadui sau nu, care dejine pacea sau razboiul,
care pedepseste sau iarta.

A doua zi a sosit la Iasi in ajutorul celor doua regimente, al polijiei, jandarmeriei si
jidanimei, cavaleria din Barlad, iar foile din capitala au a pa rut in edijie speciala:
„Iasiul a trait o noapte si o zi de revolujie".

Atat am putut face noi, niste copii. Atat ne-am priceput in momentul in care ni s-a
pus jugul pe umeri. Nu l-am primit cu seninatate, cu resemnare de iobag, cu lasitate.
Atat si juramantul sacru pentru toata viaja de a sfarama acest jug, oricate lupte si
jertfe ni s-ar cere.

A doua zi m-am dus la Prefectura de Polijie sa due mancare la cei arestaji. Acolo,
tocmai era interogat si rejinut Iulian Sarbu, pentru motivul de a fi fost autorul
manifestului. Vazand aceasta, m-am prezentat anchetatorului si i-am spus:

- Nu e Sarbu autorul manifestului; eu sunt.

PRIMA MEA ARESTARE

La polijie mi s-a spus:

- Domnule Codreanu, trebuie sa mergi pana la tribunal cu agentul.

- De ce cu agentul? Am ripostat. Merg singur. Era prima data cand mi se punea
cuvantul la indoiala. Ma simjeam ofensat.

- Nu, eu cu agentul nu merg. N-are decat sa mearga la 20 metri in urma mea. Eu
ma due singur. Cuvantul meu face mai mult decat 20 de agenji de polijie.

Ajung la Tribunal. Agentul intra si ma introduce si pe mine in faja domnului judecator
de instrucjie Cajichi. Domnul judecator imi spune:

- Esti arestat si trebuie sa te trimit la penitenciar.

Cand am auzit mi s-a facut negru inaintea ochilor. Pe acea vreme „arestat", era ceva
infamant. Nimeni dintre ieseni nu mai fusese arestat si nu se auzise ca un student
nationalist sa fie arestat. Dar eu cu trecutul meu de luptator!

M-am apropiat de masa judecatorului de instrucjie si i-am spus:

- Domnule judecator, eu nu primesc sa fiu arestat si nimeni nu va putea sa ma ridice
pentru a ma duce la penitenciar.

Bietul om, pentru a nu mai provoca discujie, a dat ordin agentului sa ma duca la
penitenciar si m-a sfatuit sa nu ma opun. Apoi a plecat. Agentul a incercat sa ma
duca. I-am spus:

- Du-te acasa omule si lasa-ma in plata Domnului, ca nu ma poji dumneata duce de
aici. Au venit si aljii. Eu am ramas acolo de la ora 11 ziua pana seara la ora 8. Toate
intervenjiile de a ma scoate au fost zadarnice.

Eu ma gandeam:

- Nu sunt vinovat cu nimic. Mi-am facut datoria catre neamul meu. Daca e cineva
vinovat care trebuie arestat, sunt aceia care au facut rau neamului meu: Parlamentul
care a acordat drepturi politice jidanilor.

In sfarsit, au plecat toji funcjionarii de la tribunal, rand pe rand, pana la usieri. Eu
am ramas cu agenjii langa mine.

Pe la ora 8 sosesc trei ofijeri.

- Domnule Codreanu, avem ordin sa evacuam acest tribunal.

- Bine, domnilor ofijeri, voi iesi afara.

Am coborat scarile si am iesit. Spre surprinderea mea, acolo vad o companie de
jandarmi in semicerc, procurori, judecatori si police.

Atunci, eu merg drept inainte si ma asez jos, in mijlocul curjii. Vin autoritajile si imi
spun:

- Trebuie sa mergi la penitenciar.

- Nu merg.

M-au ridicat pe sus, m-au pus intr-o trasura si ma-u dus la penitenciar, la pas, cu
compania de jandarmi dupa mine. In ultimul moment cand intram pe poarta, baiejii
s-au repezit sa ma scoata, dar revolverele agenjilor i-au oprit.

Era p protestare contra legilor? Nu. Era contra jugului nedreptajilor.

Pare ca aceasta protestare a mea de a intra pe linia arestarilor era un presentiment
ca multa suferinja va trebui sa indur, odata intrat pe aceasta cale, intre zidurile reci
ale inch isori lor.

Am ramas o saptamana acolo, pana in ajunul Pastilor. Primele mele zile de
inchisoare! Le-am suportat foarte greu moraliceste, pentru ca nu puteam injelege ca
cineva sa fie arestat atunci cand lupta pentru neamul sau si din ordinul acelora care
lupta contra neamului.

La iesire am plecat acasa. Mulji romani mi-au iesit inainte prin gari, facandu-mi
manifestable de simpatie si indemnandu-ma sa due lupta mai departe, caci este a
neamului si neamul pana la sfarsit va invinge.

Neamul intreg, in tot ce avea el mai bun, de la Jaran si pana la intelectual, a primit
cu nespusa durere trista veste a modificarii art. 7; dar nu pute face nimic, caci s-a
trezit vandut si tradat de conducatorii lui. Oare ce blestem pe capul nostru si ce
pacate ne-au condamnat pe noi, romanii, ca sa avem parte de asemenea canalii de
conducatori?

lata fat;a in faja: doua momente istorice, in doua Romanii deosebite, cu doua randuri
de oameni si cu aceeasi problema.

Constituanta de la 1879, din Romania Mica, mica de tot, care avea curajul sa suporte
presiune Europei si Constituanta de la 1923, din Romania Mare, inaljata din jertfa
sangelui nostru, care din slugarnicie interesata, sub presiunea aceleiasi Europe, nu
pregeta sa umileasca si sa puna in pericol viaja unei najiuni intregi.

VASILE CONTA, VASILE ALECSANDRI, MIHAIL KOGALNICEANU, MIHAIL EMINESCU,
ION HELIADE RADULESCU, BOGDAN PETRICEICU HA§DEU, COSTACHE NEGRI, A. D.
XENOPOL

In paginile care urmeaza, cititorii acestei carp vor fntalni cu oarecare surprindere, o
serie de extrase din opera catorva din culmile de gandire, de simt;ire §i de caracter
ale neamului nostru, care la 1879 au luptat cu indarjire pentru drepturile la viat;a ale
poporului roman, infruntand cu barbape fulgerele amenintatoare ale unei Intregi
Europe.

Desi intercalarea acestor fragmente ingreuneaza si complica planul de dezvoltare
normala al volumului de fata, calcand regulile impuse in aceasta materie, am redat
aceste extrase, nu atat din dorin(a de a le intrebuinfa ca argumente istorice, ci mai

ales pentru considerentul de a scoate din nou la lumina aceste perle de cugetare si
de exprimare ale acelor stralucip inaintasi pe care conspirapa ocultei iudeo-masonice
i-a prigonit, inchizandu-i cu pecep grele, sub lespezi de uitare, tocmai pentru ca au
scris, au cugetat si au luptat ca niste adevarap uriasi ai romanismului.

Generapa noastra, sarind peste 50 de abdicare practicata de politicieni in fata
primejdiei jidanesti, se regaseste pe aceeasi linie de credinpa, de simpre si de
caracter, cu cei de la 1879 si in momentul acestei sfinte intalniri se inchina cu
recunostinpa si evlavie in fata marilor lor umbre.

VASILE CONTA

lata atitudinea pe care a avut-o in Camera de la 1879 marele Vasile Conta.

Cu 50 de ani inainte, filosoful roman demonstra cu argumente stiinjifice de
nezdruncinat, intr-un sistem de logica impecabila, temeinicia adevarurilor rasei care
trebuie sa stea la baza statului national. Teoria adaptata dupa 50 de ani de acelasi
Berlin care la 1879 ne impunea acordarea drepturilor la jidani.

De aici se poate vedea subrezenia argumentelor acelora care ataca miscarea
najionala ca fiind inspirata de noua ideologie germana, cand in realitate, dupa atajia
zeci de ani, Berlinul este acela care intra pe linia lui Vasile Conta, Mihail Eminescu si
ceilalji.

„Noi, daca nu vom lupta in contra elementului jidovesc, vom pieri ca najiune.

Este recunoscut, de catre chiar aceia care ne ataca azi, ca cea dintai condijie pentru
ca un Stat sa poata exista si prospera este ca cetajenii acelui stat sa fie din aceeasi
rasa, din acelasi sange si aceasta este usor de injeles. Mai intai, indivizii de aceeasi
rasa se casatoresc obisnuit numai intre dansii; caci numai prin casatorie intre dansii
se menjine unitatea de rasa pentru toji acei indivizi; apoi casatoria da nastere la
sentimentele de familie, care sunt legaturile cele mai puternice si cele mai durabile
din cate leaga vreodata pe indivizi intre dansii; si cand tinea seama ca aceste legaturi
de familie se intind de la individ la individ pana cand cuprind intregul popor al unui
Stat, vedem ca toji cetajenii care constituiesc Statul sunt atrasi unul catre altul
printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numeste simpatia de rasa. Mai
mult de cat atat. Daca Jineam seama ca acelasi sange curge in vinele tuturor
membrilor unui popor, injelegem ca toji acesti membri vor avea, prin efectul
ereditajii, cam aceleasi sentimente, cam aceleasi tendinje si chiar cam aceleasi idei;
asa incat, la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate in acelasi fel,
mintea tuturor va adopta aceeasi opinie, acjiunea tuturor va urmari acelasi scop; cu
alte cuvinte, najiune care va fi de o singura rasa, va avea un singur centru de
gravitate; si Statul care va fi format dintr-o astfel de najiune, acela si numai acela va
fi in cele mai bune condijii de tarie, de trainicie si de progres. Prin urmare, dupa
cerinjele chiar ale fiinjei, cea dintai condipune pentru existenpa unui Stat este ca
poporul sa fie din aceeasi rasa. Ei bine, acest adevar este acela pe care se bazeaza
principiul najionalitatilor, de care se face atata vorba in lumea civilizata. Acest

principiu al nationalitajilor, se injelege ca nu se raporteaza decat la rasa si nicidecum
la ceea ce se numeste supusii aceluiasi Stat, fara deosebire de rasa, caci atunci
principiul n-ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest principiu este atat de adanc
inradacinat astazi in constiinja tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli
cetajeni, meat astazi toate constituirile si toate reconstituirile de State nu se mai fac
in lumea civilizata decat dupa principiul na£ionalitat;ilor. Apoi sa nu se mai zica atunci
de catre publicistii evrei, sau evreofili ca baza Statului ar fi numai simplul interes
material comun al cetajenilor, fiindca vedem din contra ca tocmai veacul nostru este
acela care a dat nastere principiului naponalitat;ilor, tocmai principiul acesta
prevaleaza astazi din ce in ce mai mult...

Este adevarat ca aceasta nu impiedica admiterea strainilor la cetajenia unui Stat, dar
cu o condijiune: ca acei straini sa se contopeasca in najiunea dominanta; cu alte
cuvinte, sa se amestece cu totul, asa incat, la urma urmei, sa ramana in stat tot unul
si acelasi sange.

Acestea sunt singurele principii stiinjifice ale naturalizajiunii. Asadar, pentru ca
naturalizarea sa fie folositoare, rajionala si conforma cu stiinja, ea nu trebuie
acordata decat acelor straini care se contopesc, care se dispun a se contopi, prin
casatorie cu indigeni. Altminterea, injelegeji bine ca daca s-ar acorda cetajenia la
indivizi care nu au aplicare si nici nu o pot avea. de a se contopi in sangele rasei
dominante, atunci ar fi a expune acea Jara la o lupta perpetua intre tendinje
contra re.

"Nu zic ca nu se poate ca diferite rase ce ar exista intr-o Jara sa aiba cate o data un
interes comun, ca tendinjele ereditare ale uneia sa fie deopotriva favorizate, ca si
tendinjele ereditare ale alteia de aceleasi imprejurari. Cat timp aceasta stare de
lucruri ar dura, impamanteniji si pamanteni ar trai negresit in pace. Dar imprejurarile
se schimba si cu ele se poate schimba si interesul diferitelor rase; si daca nu astazi,
maine; daca nu maine, poimaine, tendinfele impamantenit;ilor se vor gasi in conflict
cu tendin(ele pamantenilor si atunci interesul unora nu se va mai impaca cu interesul
celorlalji, si atunci interesele unora nu vor putea fi satisfacute fara sacrificiile
intereselor celorlalji; si atunci va fi lupta de existenta Intre o rasa si alta, vor fi lupte
inversunate, care nu vor putea fi terminate decat sau prin dizolvarea completa a
Statului sau cand una din rase va fi zdrobita cu totul pentru a ramane iarasi o
singura rasa dominanta in Stat... Ei bine, istoria noastra najionala si experience de
toata ziua ne-au dovedit si ne dovedesc ca dintre toji strainii care vin la noi, turcii si
mai cu seama jidanii sunt aceia care nu se amesteca niciodata cu noi prin casatorie,
pe cand ceilalji straini: rusi, greci, italieni, germani, se amesteca cu noi prin casatorie
si se contopesc cu noi, daca nu la intaia generajiune, la a doua sau la a treia, arin
fine vine un timp cand nu mai este nici o deosebire intre acesti straini si noi, nici in
privinja sangelui, nici a iubirii de patrie. Nu tot asa este si cu jidanii...

Oricum s-ar pune chestiunea, oricum s-ar interpreta, noi, daca nu vom lupta contra
elementului jidovesc, vom pieri ca napune".

(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitute, Jinut la Camera Deputajilor,
sesiunea extraordinara, sedinja de la 4 septembrie 1879 si publicat in Monitorul
Oficial cu nr. 201 cu data de miercuri 5 (17) septembrie 1879, paginile 5755 si 5756)

VASILE ALECSANDRI

In timp ce in Camera, Vasile Conta tinea discursul de mai sus, la Senat, poetul Unirii,
Vasile Alecsandri, exprima sentimentul romanilor in felul urmator:

„Astazi Romania se prezinta noua cu istoria sa in mana pentru ca noi sa inscriem pe
paginile sale sau umilirea si pierderea neamului nostru sau demnitatea si salvarea
lui...

In prezenja acestei situajii, fara seaman in analele istorice ale lumii, trebuie sa stim
a ne ridica cu inima si cu cugetul la inaljimea datoriei noastre, fara patimi, fara
violence, dar cu spirit linistit, cu patriotism luminat si cu nobilul curaj ce se cere de la
oameni chemaji a decide soarta Jarii lor...

Ce este aceasta noua cumpana? Ce este aceasta noua navalire? Cine sunt navalitorii,
de unde vin, ce vreau? Si cine este noul Moise, care-i conduce la noul pamant al
fagaduinjei, asezat de asta data pe malurile Dunarii?

Ce sunt navalitorii? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit intru indeplinirea
misiunii sale; sunt adepjii celui mai orb fanatism religios; cei mai exclusivisti din toji
locuitorii pamantului, cei mai neasmilabili cu celelalte popoare ale lumii...

Ce vor ei de la noi?

Sa devie proprietari ai pamantului acestui popor, iar din vechii stapani ai Jarii sa faca
niste iloji, precum sunt astazi Jaranii din Galijia si din o parte a Bucovinei.

Jara e frumoasa, imbelsugata; ea are orase mari, drumuri de fier, institute
dezvoltate si un popor cam neprevazator, ca toate popoarele de vija latina... Ce este
mai usor, decat sa substitui locuitorii acestei Jari si de a face din Jara intreaga o
proprietate israelita?

Daca este acesta planul navalitorilor de astazi, precum totul ne induce a o crede, el
probeaza inca o data spiritul intreprinzator al neamului israelit si departe de a merita
un blam, el e de natura a-i atrage lauda si admirarea oamenilor practici.

Blamul s-ar cuveni noua, romanilor, daca prin nepasarea noastra sau prin aplicarea
unorfatale si absurde teorii umanitare, am da insine o mana de ajutor la realizarea
acestui plan. Blamul ar cadea pe capul nostru, daca inselaji de aceleasi teorii,
injelese pe dos, sau dominap de o spaima imaginara sub influenza unor amenint;ari
imaginate, am uita ca patria romaneasca este un depozit sacru incredinjat noua de
parinjii nostri, pentru ca sa-l transmitem intreg si nepatat copiilor nostri...

Ce ar zice dar Jara intreaga, daca i-am crea o asemenea situajie in istorie? Ce ar zice
romanul care s-a luptat voios pentru independent^ mosiei stramosesti?

Jara si-ar intoarce ochii cu durere de la noi.

Romanul ar zice: nu-mi mai cereji de astazi inainte sangele meu, daca acel sange
varsat nu slujeste decat la trunchierea Jarii si la Tnjosirea demnitajii najionale.

Pentru aceste considerente, cand astazi Romania vine cu istoria sa in mana pentru
ca noi sa inscriem pe paginile sale al nostru veto, eu unul rup pagina destinata
pentru inscrierea umilirii (arii, iar pe cealalta pagina scriu cu inima mea: demnitatea
si salvarea ei!"

(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitute, rostit in Senatul Romaniei,
sesiunea extraordinara, sedinja de la 10 octombrie 1879 si publicatin Monitorul
Oficial nr. 230 de joi 11/23 octombrie 1879, paginile 6552 pana la 6558)

MIHAIL KOGALNICEANU

lata pozijia de mandra Jinuta najionala pe care injelegea sa se aseze in raport cu
problema jidaneasca si cu presiunile exercitate din afara, ministrul de interne Mihail
Kogalniceanu, titular al aceluiasi departament, care astazi a de venit locul de unde
pornesc ordinele de tortura impotriva celor care mai luptam ca sa ne aparam
neamul:

„To£i cei ce poarta un interes viu pentru Jara lor s-au preocupat a opri exploatarea
poporului prin jidovi.

In Romania, chestiunea jidovilor nu este o chestiune religioasa; ea este o chestiune
naponala si totodata o chestiune economica.

In Romania jidovii nu constituiesc numai o comunitate religioasa deosebita; ei
constituiesc in toata putere cuvantului o nat,ionalitate , straina de romani prin origine,
prin limba, prin port, prin moravuri si chiar prin sentimente.

Nu este, prin urmare, la mijloc persecujiune religioasa; caci, de ar fi asa, israelijii ar
intampina interdicjiunea sau restricjiunea in exercijiul cultului lor, ceea ce nu este.
Sinagogile lor nu s-ar ridica libere alaturea cu bisericile crestine. invajamantul lor
religios, publicarea lor de cult, asemenea nu ar fi invoite.

Toji acei care au vizitat principatele, si indeosebi Moldova, s-au inspaimantat de
aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l infajiseaza israelii polonezi care
impoporeaza orasele noastre. Cand ei au cercetate mai in fond comerjul, industria si
mediile de conviejuire a acestei muljimi, acesti calatori s-au spaimantat si mai mult,
caci au vazut ca jidovii sunt consumatori fara a fi producatori . §i ca marea, si pot
zice, singura lor industrie, este debitul bauturilor...

Eu nu am scos pe nici un evreu din domiciliul sau pe simplul cuvant ca dupa toate
legile tarii, israelijii din Romania nu au drept de domiciliu la sate, precum acesta este
cazul si in Serbia.

Eu am marginit inchirierea pe viitor de carciume si accisuri la israelii, si mai in
special, al cei ce se numesc galijiani si podoliani. Masura aceasta este intemeiata pe
regulamentul organic si pe legea votata de adunarea generala si sancjionata de
Domnul Mihai Sturza si pe care nici o lege posterioara n-a desfiinjat-o pana astazi,
ba chiar toji ministrii de interne si Tnainte si in urma conviejuirii, au ordonat si
menjinut aplicarea ei. Dovada sunt ordinele predecesorilor mei si anume: din 17 si
28 iunie 1861, din timpul ministrului Costa Foru, din 5 februarie 1866, subscris de
generalul Florescu, din 11 martie si 11 aprilie 1866 catre Prefectura de Ramnicul-
Sarat, subscris de Principele Dimitrie Ghica etc.

In aceasta situajiune nu un ministru, ci zece ministri, succedandu-se la putere, unul
dupa altul, n-ar putea face altfel decat ceea ce am facut eu si predecesorii mei.

Ministri ai Romaniei, ai unei Jari cu un regim constitutional, noi nu putem guverna
decat cu voinja najiunii.

Suntem datori a Jine seama de trebuinjele, de pasurile, si pana la un oarecare punct
si chiar si de prejudiciile ei...

Aceasta dovedeste marea iritajiune din partea populajiunilor romane, provenita din
grele suferinje si de o legitima ingrijire, caci este vocea unei napuni ce se simte
ameninfata in naponalitatea sa si in interesele sale economice. Aceasta voce strainii
o pot inabusi, dar nu este permis nici unui ministru roman, de orice partid ar fi, de a
nu o asculta.

De aceea, nu de astazi, ci de pururea, in tot timpul si sub toate regimele, toji domnii,
toji barbajii de stat ai Romaniei, top acei ce poarta un interes viu pentru (ara lor, s-
au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului roman printr-un alt
popor strain lui, prin jidovi".

(Din comunicarea Ministrului de Interne, Mihail Kogalniceanu catre Ministerul de
Externe, in iunie 1869, privitor la chestiunea jidoveasca. Publicata in „ColecJiunea de
legiuirile Romaniei vechi si noi cate s-au promulgat pana la finele anului 1870", de
loan M. Bujoreanu, Bucuresti, 1873, Noua tipografie a laboratorilor romani, partea F.
Titlul, dispozijiuni si circulare, capitolul X, paginile 813-816).

MIHAIL EMINESCU

„Daca astazi, cand n-au plenitudinea drepturilor civile si nici pe cele politice, au pus
mana pe tot negojul si pe toata industria mica din Moldova, daca astazi se lafaiesc
inspaimantator asupra sesului romanesc, daca astazi se incuiba in vatra harnicilor
olteni, ce va fi oare maine, cand vor avea drepturi egale, cand vor avea putinja de a-
si zice romani, cand vor avea inscris in legi dreptul formal ca patria aceasta este a lor
tot deopotriva cu noi!"

(Opere complete, Chestiunea israelita, pag. 489, Iasi, libraria romaneasca Ionescu-
Georgescu, 1914. Citat de Alex. Naum)

„Prin ce munca sau sacrificii si-au castigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetajenii
romani! Ei au luptat cu turcii, tatarii, polonii si ungurii? lor le-au pus turcii, cand au
infrant tratatele vechi capul in poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei £ari, s-a
dezgropat din invaluirile trecutului aceasta limba? Prin unul din ei si-a castigat
neamul romanesc dreptul la soare?"

(Op. cit., pag. 481)

ION HELIADE RADULESCU

„Nu vedeji dumneavoastra ca tartanii din Englitera si Franja nu cer drepturi de
cetajeni in Romania, ci privilegii, supremajia; vor fonda o aristocrajie a banilor, a
vitjelului de aur?

Cer aceea ce noi nu putem da pana la ultimul roman.

Cred oare tartanii din Englitera si Franja, credeji oare si dumneavoastra dimpreuna
cu dansii, ca romanii se vor uita cu sange rece la a se stabili intre dansii cea mai
sordida si imunda, cea mai badarana dintre aristocrat^, dominajia de marjafoi, de
jidani, de rusiani ai lui Mamona?

Pe ce cuvant insa, si pe ce drept se va putea stabili o asemenea abominabila
dominate inaintea atriului, inaintea porjilor secolului douazeci, unde umanitatea
intreaga, afara de fiii pieirii, se va prezenta ca o mireasa inaintea divinului sau mire?

Vin tartanii din Englitera si Franja cu dreptul omului bazat de egalitate sa pretinda
numai ei privilegiile si supremajie?

§i fiindca nu pot invoca dreptul acesta, cuteaza, dupa cum le-a plesnit in cap
paradoxul de roman de ritul israelit, sa-si impinga cutezanja si mai jidaneasca de a
ne ameninja cu numele suveranilor EuropeM...

Cu ce oare ne vor cuceri jidanii? Cu cantitatea, cu numarul, cu forja?

Pentru binele ce le-am dorit si le dorim, in numele regenerarii popoarelor si insusi a
evreilor pe pamantul Palestinei, ii plangem de pietate si le dam tot sfatul ce le poate
da un crestin, - gelos de mantuirea umanitajii intregi, prin ranile lui Christ ce din
inaljimea crucii ierta pe insisi calaii sai, - sa nu cumva sa incerce la una ca aceasta si
nici sa cuteze nici a cugeta, necum a pretinde ceva in aceasta epoca de agitajiune
provocata de ingerii satanei ce i-a indus in tentajiune, sa nu cerce la una ca aceasta
ca Dumnezeu stie unde vor ajunge romanii in legitima lor si cea mai sacra din toate
urgiile, aparandu-si drepturile lor ca orice najiune ce isi are instinctul de conservare!"

(Din „Echilibrul intre antithese sau spiritul si materia", de I. Heliade Radulescu,
Bucuresti, publicat de la 1859 pana la 1869, partea III, titlul „Israelit;ii si Jidanii",
capitolul X, pag. 380-383)

BOGDAN PETRICEICU HASDEU

„Asa dara, Talmudul prevede pentru jidani doua cai de purtare in privinja noastra:

Daca sunteji mai puternici decat crestinii, exterminaji-i.

Daca sunteji mai slabi decat crestinii, lingusit;i-i...

Insa un om mai slab decat mine, pentru ca sa poata ajunge odata a fi mai tare decat
mine, trebuie mai intai sa treaca prin o treapta de mijloc, in care sa fie egal cu mine.

Acum injelegeji oare ce va sa zica a acorda jidanilor drepturile asa numite politice?"

(Din „Studii asupra iudaismului". Talmudul ca profesiune de credinja a poporului
israelit, de B. P. Hasdeu, Directorul „Arhivei Istorice a Romaniei", presedintele
secjiunii stiinjelor morale si politice a Atheneului Roman, Bucuresti. Tipografia
Theodor Vaidescu, Casa Bossel, nr.34, 1866; pag. 30, 31).

CO STAC HE NEGRI

„Jidovimea, adica 1/7 parte din poporajiunea noastra totala, este cea mai trista lepra
cu care ne-au osandit slabiciunea, neprevederea si venalitatea noastra.

(Din scrisoarea catre Lupascu trimisa din Ocna, cu data de 12 Ianuarie 1869 si
publicata in vol. C. Negri, „Versuri, proza, scrisori", cu un studiu asupra viejii si
scrierilor sale de E. Garleanu, Editura „Minerva". B-dul Academiei 3, Bucuresti, 1909,
pag. 116)

A. D. XENOPOL

Ne permitem a introduce in aceeasi culegere de citate, parerea aceluia care a fost
marele istoric A. D. Xenopol, profesor la Universitatea din Iasi, aceasta, avand in

vedere necontestata autoritate stiint;ifica a savantului care a trait si a vazut cu proprii
sai ochi dureroasele realitaji pe care la constata.

„Daca un roman s-ar hotari sa deschida o pravalie, nici un jidan nu-i va trece pragul,
fiind astfel ocolit de o clientela numeroasa, in timp ce romanii nu se opresc deloc de
la a cumpara de la jidani. Se injelege dar ca chiar fara cartelarea prejurilor,
rezistenja negustorului si meseriasului roman poate fi infranta.

Niciodata un jidan nu va primi in intreprinderea sa un roman daca acesta din urma ar
putea sa inveje de la el cate ceva; caci romanii nu sunt primiji in casele jidovesti
decat ca slugi sau hamali. Acest sistem de exclusivism persista cu toata puterea. Nu
se afla, in nenumaratele ateliere sau pravalii ale jidanilor care au injasat Moldova de
la un capat la altul, nici un singur crestin sau roman ca ucenic, lucrator, contra-
maistru, contabil, easier, vanzator.

Jidanii practica deci faja de romani exclusivismul economic eel mai riguros si nu pot
renunja la el caci le este prescris in insasi religia lor".

(Din „La question israelite en Roumanie" par A. D. Xenopol, studiu a pa rut in „La
renaissance latine", Rue Boissy-d'Anglas 25, Paris, 1902, pag. 17)

GREVA GENERALA A STUDENJIMII CONTINUA

Dupa Pasti lupta reincepe.

Pe frontul L.A.N.C, profesorul Cuza continua acjiunea prin presa, iar noi ceilalji ne
ocupam de organizare. Incepe seria intrunirilor prin orase si sate.

Pe frontul studenjesc, modificarea art. 7 din Constitute aduce schimbari.
Conducatorii de la Bucuresti si Cluj, care crezusera ca pana la capat o miscare
studenjeasca va putea convinge guvernul sa recunoasca cererile drepte ale
studenjimii, vazand ca acesta nu numai ca nu recunoaste nimic, dar ca acorda
drepturi politice jidanilor, se descurajeaza amaraji si incep sa fluture tot mai mult
ideea capitularii.

La Cluj, chiar presedintele convoaca o adunare unde susjine teza intrarii la cursuri.
Masa studenjeasca respinge propunerea si declara ca ea lupta pentru onoare si ca
lupta va trebui dusa pana la limita cea de pe urma a rezistenjei. Susjinatorii acestei
teze sunt: Ion Moja, Corneliu Georgescu, Isac Mocanu, impreuna cu tot grupul
nostru.

Alexa isi da demisia si este ales in locul lui presedinte al centrului studenjesc „Petru
Maior", Ion Moja cu un comitet nou.

Asaltul guvernului pentru a determina pe studenji sa intre la cursuri cade si de asta
data, dar cu sacrificarea conducatorilor. Ion Moja si inca sase sunt eliminate pentru
totdeauna din toate universitajile pentru Jinuta lor darza.

La Bucuresti, un grup in frunte cu Simionescu si Danulescu, incepe sa ia locul
conducerii din ce in ce mai nehotarate si mai slabe. Nici aici guvernul nu reuseste sa
deschida cursurile dupa Pasti.

IUNIE 1923

Au trecut inca doua luni de rezistenja eroica, de mizerie, de presiuni. Studenjimea
era epuizata. La Bucuresti se fixeaza deschiderea Universitajii in vederea
examenelor, fie chiar numai pentru studenjii jidani si pentru renegaji. In ziua
deschiderii, in Universitate se introduce armata. Slabele ciocniri din faja Universitajii
nu mai pot determina inchiderea acesteia.

Planul guvernului era sa le deschida pe rand, lasand Iasiul la urma si punandu-l in
faja a trei university deschise. Peste o saptamana, la Cluj, si inca peste cateva zile
la Cernauji, universitajile se deschid cu armata, in aceleasi condijii ca la Bucuresti.
Peste o alta saptamana venea si ceasul greu al Iasiului, care, izolat prin masurile
guvernului, ramasese singurcu puterile mult scazute.

In ajunul deschiderii, stiind ca a doua zi dimineaja armata va intra in Universitate,
am facut planul de a o ocupa noi, in timpul nopjii.

De cu ziua, am trimis un student de incredere care a intrat in sala pasilor pierduji si
a desfacut zavoarele la doua geamuri mari, fara ca sa se observe, in asa fel incat
numai impinse din strada ele sa se deschida. Fara a comunica planul, am convocat,
la ora 9, o suta de studenji in sala Bejan. La ora 10, Universitatea a fost ocupata de
noi. Pe frontispiciul ei se arborase steagul cu zvastica.

Peste pujin a sosit si rectorul Universitajii, profesorul Simionescu, caruia i-am
deschis. El ne-a vorbit, indemnandu-ne sa parasim Universitatea. Noi i-am raspuns,
explicandu-i cauza noastra. Peste cateva ore a plecat. Ne-am organizat pentru paza
si am ramas toata noaptea de veghe acolo.

A doua zi dimineaja, studenjii au sosit la Universitate in numar mare. Invioraji, au
hotarat in unanimitate continuarea luptei.

Ziarele jidanesti ne-au atacat furibund.

Peste doua zile, Clujul, intr-o lupta, incearca reluarea Universitajii din mainile
jandarmilor. Peste alte doua zile, Bucurestii si Cernaujii. Aceste lupte due din nou la
ridicarea studenjimii si la inchiderea din nou a tuturor universitajilor. Anul scolar se
terminase. Tineretul romanesc daduse un examen unic de rezistenja, de caracter si
de solidaritate.

Onoare studenjimii care pentru credinja ei, infruntand atatea lovituri, a dat un
exemplu de voinja colectiva nemaiintalnit in istoria universitajilor din intreaga lume.
In nici o Jara nu s-a vazut ca studenjimea, unita Tntr-un singur suflet, asumandu-si
toate responsabilitajile si toate riscurile, sa poata menjine greva generala timp de un
an de zile, pentru a-si impune credinjele, urmarind prin demonstrate ei trezirea la
constiint;a a najiei intregi, faja de cea mai grea problema a existenjei sale.

Este o pagina frumoasa, o pagina eroica scrisa cu suferinja acestei tinerimi in cartea
neamului romanesc.

PLANURILE IUDAISMULUI

PLANURILE FAJA DE PAMANTUL §1 NEAMUL ROMANESC.

PLANURILE FAJA DE MISCAREA STUDENJEASCA

Cine isi inchipuie ca jidanii sunt niste bieji nenorociji, veniji aici la intamplare, manaji
de vant, adusi de soarta etc., se Tnseala. Toji jidanii de pe faja pamantului formeaza
o mare colectivitate legata prin sange si prin religia talmudica. Ei sunt incadraji Tntr-
un adevarat stat foarte sever, avand legi, planuri si conducatori care formeaza
aceste planuri si-i conduc. La baza, au Cahalul. Asa ca noi nu ne gasim in faja unor
jidani izolaji, ci in faja unei puteri constituite, comunitatea jidaneasca.

In fiecare oras sau targ, unde se strange un numar de jidani, se formeaza imediat
Cahalul sau comunitatea jidaneasca. Acest Cahal isi are conducatorii lui, justice
separata, impozite etc. si Jine strans unita in jurul lui intreaga populate jidaneasca
din localitate.

Aici in acest Cahal marunt, de targ sau de oras, se fac toate planurile: cum sa
capteze pe oamenii politici locali; cum sa capteze autoritajile; cum sa se strecoare in
diverse cercuri unde arfi interesaji, ca de pilda printre magistraji, ofijeri, funcjionari
superiori; ce planuri sa intrebuinjeze pentru a cuceri cutare ramura a comerjului din
mainile unui roman; cum ar putea rapune pe un antisemit local; cum ar putea
distruge pe un reprezentant corect al unei autoritaji care s-ar opune intereselor
iudaice; ce planuri sa aplice cand, stoarsa, populajia se revolta si izbucneste in
miscari antisemite.

Nu vom aprofunda aici aceste planuri. in general se intrebuinjeaza urmatoarele
sisteme:

I. Pentru captarea oamenilor politici locali;

1. Cadouri;

2. servicii personale;

3. finanjarea organizajiei politice pentru propaganda, tiparire de
manifeste, deplasari cu automobile etc. Daca in localitate sunt
mai mulji bancheri sau bogatasi jidani, ei se impart la toate
partidele politice.

II. Pentru captarea autorita$ilor:

1. corupjiunea, mituirea. Un polijai din eel mai mic oras din
Moldova, in afara de leafa lui de la stat, mai primeste lunar inca
o leafa sau doua. Odata ce a primit mita, devine robul jidanilor,
pentru ca altfel se intrebuinjeaza a doua arma;

2. santajul; daca nu se supune, ii da pe faja mituirea;

3. a treia arma este distrugerea. Daca vad ca nu te pot indupleca
si supune, atunci vorincerca sa te distruga. Cercetandu-Ji bine
slabiciunile: daca bei, vor cauta prilejul sa te compromita prin
aceasta; daca esti afemeiat, i£i vor trimite o femeie care te va
compromite sau te la lovi in inima, distrugandu-Ji familia; daca
esti violent, i£i vor trimite in cale pe un alt violent, care te va
omori sau il vei omori si vei intra la inchisoare. Daca nu vei
avea aceste defecte atunci vor intrebuinja: minciuna, calomnia
la ureche sau prin presa, para faja de sefi.

In targurile si orasele invadate de jidani, nu exista autoritate decat in stare de
mituire, in stare de santaj sau in stare de distrugere.

III. Pentru a se strecura in diferite cercuri sau in jurul unor oameni de frunte
folosesc:

1. slugarnicia;

2. consilii de adminstrajie;

3. servicii personale josnice;

4. lingusiri.

Astfel toji oamenii politici au secretari jidani, pentru ca: aduc din piaja, fac ghetele,
leagana copiii, Jin geanta etc., lingusesc, se insinueaza.

Romanul nu va fi asa bun, pentru ca este mai pujin rafinat, nu e parfid, e venit de la
plug si mai ales pentru ca vrea sa fie un soldat credincios, bucurandu-se de onoare,
dar nu sluga.

IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant roman:

1. flancarea romanului cu un comerciant jidan sau incadrarea lui
intre doi comercianji jidani;

2. vanzarea marfurilor sub prejul de cost, pierderea acoperindu-se
cu sume speciale date de Cahal.

Asa au cazut rapusi comercianjii romani, unul dupa altul.

Daca la acestea mai adaugam:

a. superioritatea comerciala a jidanului, rezultand dintr-o practica
comerciala cu mult mai indelungata decat aceea a romanului;

b. superioritatea jidanului luptand sub protecfia Cahalului,
romanul neavand nici o protectee din partea statului romanesc,
ci numai mizerii din partea autoritajilor corupte de jidani.
Romanul nu lupta cu jidanul de alaturi, ci cu Cahalul si de aceea
se injelege ca individul va fi rapus in lupta cu coalipa. Romanul
n-are pe nimeni, n-are un stat parinte, care sa-l creasca, sa-l
indrume, sa-l ajute. El este lasat singur, in voia sorjii, in faja
coalijiei jidanesti.

E usor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria d-lui Mihalache:
„Romanul sa se faca comerciant". Sa ne arate insa acesti oameni politici romani un
singur comerciant roman ajutat de statul roman, o singura scoala facuta de el care
sa creeze cu adevarat comercianji, iar nu funcjionari de banca sau de birouri. Sa nu
se arate o singura institujiune facuta de ei care sa fi ajutat cu un mic capital si sa fi
indrumat pe tanarul absolvent de scoala comerciala pe calea comerjului.

Nu romanul a dezertat de pe linia comerjului, ci acesti oameni politici au dezertat de
la datoria lor de conducatori si indrumatori ai najiei.

Romanul, parasit de conducatorii lui, a ramas singur in faja coalijiei organizate
jidanesti, a manoperelor frauduloase si a concurenjei neloiale si a cazut infrant. Va
veni insa un ceas in care acesti conducatori vortrebui sa raspunda.

PLANURILE MARI ALE IUDAISMULUI FAJA DE PAMANTUL SI NEAMUL ROMANESC

Deci, inca odata: nu ne aflam in faja unor bieji indivizi veniji la intamplare, de capul
lor, dupa adapost aici la noi.

Ne aflam in faja unui stat judaic, a unei armate care vine la noi cu planuri de
cucerire. Miscarile de populate jidanesti sunt impinse spre Romania dupa un plan
bine stabilit. Probabil, marele stat iudaic urmareste crearea unei noi Palestine, pe o
porjiune de pamant care pleaca de la Marea Baltica, cuprinde o parte din Polonia si
din Cehoslovacia, jumatate din Romania pana la Marea Neagra, de unde usor ar
putea avea legatura pe apa cu cealalta Palestina. Cine este naivul care sa creada ca
miscarile de populate ale maselor jidanesti se fac la voia intamplarii?

Ei vin cu un plan, dar nu au curajul armelor, al infruntarii riscului, al sangelui varsat,
ca macar acestea sa le creeze o baza de drept ep acest pamant.

De unde cunoastem aceste planuri? Le cunoastem sigur, tragand concluzii din
miscarile adversarului. Orice comandant de trupa, urmarind cu atenjie acjiunea
adversarului, isi da seama de planurile pe care acesta le urmareste. Este un lucru
elemental-. In toate razboaiele lumii a fost vreun conducator care a cunoscut
planurile adversarului pentru ca arfi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect
din miscarile adversarului sau.

Pentru ca poporul roman sa-si franga orice putere de rezistenja, jidanii vor aplica un
plan unic si intr-adevar diabolic.

1. Vor cauta sa rupa legaturile sufletesti ale neamului cu cerul si
cu pamantul.

Pentru ruperea legaturilor cu cerul, vor intrebuinja imprastierea, pe scara intinsa, a
teoriilor ateiste, pentru a face din poporul roman, sau macar numai din conducatorii
lui, un popor desparjit de Dumnezeu; desparjit de Dumnezeu si de morjii lui, pentru
a-l omori, nu cu sabia, ci taindu-i radacinile de viaja spirituala.

Pentru ruperea legaturilor cu pamantul, izvorul material de existenja al unui neam,
vor ataca naponalismul ca o idee invechita si tot ce se leaga de ideea de patrie si
pamant, pentru ca sa rupa firul iubirii care uneste poporul roman de brazda lui.

2. Pentru ca acestea sa reuseasca, vor cauta sa puna mana pe
presa.

3. Vor intrebuinja orice prilej, pentru ca in tabara poporului roman
sa fie dezbinare, neinjelegeri si cearta si, daca e posibil, chiaril
vorimparji in mai multe tabere, care sa se lupte intre ele.

4. Vor cauta sa acapareze cat mai mult din mijloacele de existenja
ale romanilor.

5. Ii vorindemna sistematic pe calea desfraului, nimicindu-le
familia si puterea morala.

6. Ii vor otravi si ameji cu tot felul de bauturi si otravuri.

Oricine va voi sa omoare si sa cucereasca un neam va putea sa o faca intrebuinjand
acest sistem: ruperea legaturilor lui cu cerul si cu pamantul, introducerea certurilor si
luptelor fratricide, introducerea imoralitajii si a desfraului, constrangerea materiala
prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistenja, otravire fizica, bejie. Toate
acestea nimicesc o najie mai rau decat daca ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de
aeroplane.

Sa priveasca pujin in urma romanii si sa vada daca in contra lor nu s-au intrebuinjat
cu precizie si cu tenacitate acest sistem, in adevar ucigator.

Sa deschida romanii ochii si sa citeasca presa de 40 de ani incoace, de cand sta sub
conducere jidaneasca. Sa reciteasca: „Adevarul", „Dimineat;a", „Lupta", „Opinia",
„Lumea" etc. si sa vada daca din fiecare pagina nu Jasneste fara intrerupere acest
plan.

Sa deschida romanii ochii si sa si-i arunce asupra viejii publice romanesti dezbinate,
sa-i deschida si sa vada bine.

Aceste planuri sunt insa ca si gazele de razboi. Sa le intrebuinjezi pentru adversar,
dar sa nu se atinga de tine. Propovaduiesc ateismul pentru romani, dar ei nu sunt
atei, ci Jin cu habotnicie la respectarea celor mai mici precepte religioase. Vor sa
dezlege pe romani de dragostea pamantului lor, dar ei acapareaza pamanturi. Se
ridica impotriva ideii najionale, dar ei raman nationalist sovini.

PLANURILE IUDAISMULUI FAJA DE MISCAREA STUDENJEASCA

Cine crede ca forjele puterii iudaice au ramas fara plan in faja miscarii studenjesti,
se inseala.

Pentru un moment jidanimea, lovita in directivele ei de pana acum, ramane
dezorientata. Incearca sa opuna studenjilor pe muncitorii din miscarea comunista,
adica tot pe romani, dar fara rezultat, caci, pe de o parte, muncitorii erau sleiji de
puteri, iar pe de alta, incepusera sa vada si ei ca noi luptam si suferim pentru
drepturile lor si ale neamului. Mulji dintre dansii erau alaturi de noi cu sufletul.

Vazand ca nu pot reusi sa ne puna in faja pe muncitori, ridica in faja studenjimii
guvernul si intregul politicianism.

Prin ce mijloace?

Partidele au nevoie de bani, de imprumuturi in strainatate cand sunt la guvern, de
voturi si de presa buna in opozijie.

Jidanii vor ameninja cu taierea subvenjiilor necesare propagandei electorale a
partidului respectiv. Cor ameninja cu finanja internajionala-jidaneasca,
nemaiacordand imprumuturi. Vor specula cu jocul unei mari mase de voturi prin care
pot determina victoria sau infrangerea, in sistemul democratic, avand acum drepturi
politice. Vor ameninja cu presa pe care o stapanesc aproape in intregime si fara de
care un partid sau un guvern poate cadea infrant.

Banii, presa si voturile hotarasc viaja sau moartea in democrajie. Jidanii le au pe
toate si prin acestea, partidele politice romanesti devin simple unelte in mainile
puterii iudaice.

Incat noi, care incepusem lupta impotriva jidanilor, ne vedem la un moment dat
luptandu-ne cu guvernul, partidele, autoritajile, armata, iar jidanii stand linistiji la o
parte.

ARGUMENTE SI ATITUDINI JIDANESTI

Ce va zice strainatatea de miscarea antisemita din Romania care s-a intors la
barbarie? Ce vor zice oamenii de stiint;a, ce va zice civilizajia?

Oamenii nostri politici ne vor repeta noua la fiecare pas argumentul jidanesc, tiparit
in toate foile si in fiecare zi. Cand in sfarsit, dupa 8 ani de zile, Germania, cu toata
civilizajia si cultura ei, se ridica impotriva jidanimii si biruieste hidra prin Adolf Hitler,
argumentul cade. Atunci apare altul: „Sunte£i in slujba Germaniei, platiji de germani
ca sa faceji antisemitism. De unde aveji fonduri?"

§i iarasi politicienii romani fara suflet, fara caracter si fara onoare, repeta dupa presa
jidaneasca: „De unde bani? Sunteji in solda Germaniei".

La 1919, 20, 21, intreaga presa jidaneasca dadea asalt statului roman, dezlanjuind
pretutindeni dezordinea si indemnand la violenja in contra regimului, a formei de
guvernamant, a bisericii, a ordinii romanesti, a ideii najionale, a patriotismului".

Acum, ca prin farmec, aceeasi presa, condusa exact de aceiasi oameni, s-a
transformat in aparatoarea ordinii de stat, a legilor; se declara in contra violenjei, iar
noi am devenit: „dusmanii Jarii", „extremisti de dreapta", „in solda si serviciul
dusmanilor romanismului" etc. §i pana la sfarsit vom auzi-o si pe aceasta: suntem
subvenjionaji chiar de jidani.

Oare cand va veni ziua aceea in care tot romanul sa injeleaga argumentarile
mincinoase si perfide ale jidanilor si sa le respinga ca pe ceva de origine satanica?
Oare cand va veni momentul ca sa injeleaga murdara construcjie sufleteasca a
acestei najii?

lata acum un exemplu de modul in care erau trataji trei profesori universitari
romani: A. C. Cuza, Paulescu si §umuleanu.

„Curierul Israelit", organ al Uniunii evreilor pamanteni, din 23 aprilie 1922, publica in
articolul de fond sub titlul „Strigoii", urmatoarele:

„0 tagma de mascarici si de insultatori publici s-au strans sa formeze o banda de
facatori de rele. §i spre rusinea Jarii in aceasta tagma se afla trei profesori de la
universitajile noastre.

§i acesti ipochimeni, acesti strigoi intarziaji vor sa reinvie antisemitismul... si au sa
reuseasca sa o faca niste caraghiosi intarziaji, acum cand antisemitismul oficial
dispare si cand votul universal va aduce fatal dupa sine si democratizarea viejii
noastre publice si sociale. Nu! E munca zadarnica, strigoii nu vor opri omenirea in
mersul ei inainte, nici nu va fi nevoie sa le bata cate un par in piept, ii va sfarsi
definitiv ridicolul ticalosiei lor...

Ne-am ocupat de acjiunea salbatica, pornita de asa zisa Uniune Najionala Crestina,
compusa din vreo 5 caraghiosi si jumatate pentru ca sa-i fixam odata in infama lor
postura si pentru a atrage atenjia evreilor ca mai sunt facatori de rele impotriva
carora vor trebui sa se apere".

Asadar: tagma de mascarici, insultatori publici, banda de facatori de rele,
ipochimeni, strigoi intarziap, ticalosie, acpune salbatica, infama postura; lata ce sunt

profesorii romanismului: Cuza, Paulescu si §umuleanu, si iata ce este acjiunea lor
mantuitoare de neam.

***

Primim peste obraz si peste sufletele noastre romanesti batjocura peste batjocura,
palme peste palme, pana la aceea de a ne vedea cu adevaratin grozava situajie:
jidanii, aparatorii romanismului, la adapost de orice neajuns, traind in liniste si
belsug, iar noi, romanii, dusmanii romanismului, cu libertatea si viaja in pericol,
urmariji ca niste caini turbaji de toate autoritajile romanesti.

Eu am vazut cu ochii si am trait aceste ceasuri, amarat pana in adancul sufletului. Sa
pornesti la lupta pentru £ara ta, curat la suflet la lacrima ochilor si sa lupji ani de-a
randul intr-o saraci e si foame ascunsa, dar sfasietoare, pentru ca sa te vezi la un
moment dat declarat in randul dusmanilor (arii, urmarit de romani si spunandu-Ji-se
ca lupp pentru ca esti platit de strain!, iar alaturi sa vezi intreaga jidanime stapana
pe Jara ta, erijata in purtatoare de grija a romanismului si a statului roman
ameninjat de tine, tineret al Jarii. este ceva ingrozitor.

Nopji de-a randul ne munceau aceste ganduri si in unele ceasuri, in care eram
scarbiji si rusinaji peste masura, ne cuprindea jalea si ne gandeam, daca nu ar fi mai
bine sa plecam in lume, sau daca nu ar fi mai nimerit sa provocam o razbunare in
care sa ne gasim cu tojii moartea; si noi si romanii cei ticalosi si capetele hidrei
iudaice.

CONGRESUL CONDUCATORILOR MI§CARII STUDENJE§TI
IA§I, 22-25 AUGUST 1923

Intr-un comitet restrans la Bucuresti, se fixeaza Jinerea celui dintai congres al
conducatorilor si delegajilor miscarii studenjesti dupa un an de lupta.

Acest congres urma sa aiba loc la Cluj, in zilele de 22, 23, 24 si 25 august 1923.
Moja, presedintele cercului „Petru Maior", ne comunica printr-o adresa ca autoritajile
i-au pus in vedere ordinul de interzicere a acestui congres. Noi, Iasiul, a, raspuns
Clujului, precum si celorlalte centre, ca ne luam raspunderea ca acest congres sa se
Jina la Iasi, chiar daca guvernul va voi sa-l interzica. Centrele au aprobat, iar noi ne-
am facut datoria de a ingriji de incartiruirea celor 40 de delegate anunjaji.

In dimineaja zilei de 22, am primit la gara pe rand delegajia Clujului, in frunte cu Ion
Moja, a Cernaujilor, in frunte cu Tudose Popescu si Carsteanu, a Bucurestilor, in
frunte cu Napoleon Creju, Simionescu si Rapeanu.

La ora 10, am plecat in corpore la Mitropolie pentru a face o rugaciune si un parastas
in amintirea studenjilor cazuji in razboi, printre care era si capitanul Stefan Petrovici,
fost presedinte al Centrului Studenjesc Iasi.

Spre marea noastra mahnire, am gasit insa porfile Mitropoliei legate cu lanjuri si
pazite de jandarmi.

Intre timp soseste si batranul profesor Gavanescul. Atunci ne asezam cu tojii in
genunchi si descoperiji, ne facem rugaciunea in mijlocul strazii, in faja bisericii, pe
care nici turcii n-au inchis-o celor ce vroiau sa se roage. Sosind din intamplare,
preotul Stiubei si vazandu-ne ingenuncheaji, a venit si ne-a citit rugaciuni.

Apoi, descoperiji, tacuji si plini de durere, am parcurs prin mijlocul strazii drumul
pana la Universitate sub privirile jidanimii, care ni se pareau ca niste sageji aruncate
din usile si ferestrele pravaliilor.

Pe scarile Universitajii se aflau autoritajile, flancate de numeroase forje polijienesti,
care ne-au anunjat ca Ministerul de Interne a interzis congresul. Procurorul ne-a
oprit, somandu-ne sa ne imprastiem. Enervat, am spus:

- Domnule procuror, eu stiu ca suntem intr-o Jara condusa de legi. Constitute ne
garanteaza dreptul de intrunire si Dv. stiji mai bine decat mine ca un ministru nu
poate abroga drepturile garantate noua de catre Constitute. De aceea, in numele
legii pe care nu noi, ci D-voastra o calcaji, va somam sa va daji la o parte.

Indarjiji de sacrilegiul care fusese comis cu o ora inainte, cand ni se inchisesera cu
lanjuri usile bisericii, rapindu-ne dreptul de a ne inchina, vazandu-ne acum in faja
unei a doua incercari nedrepte, provocatoare si umilitoare, aceea de a ni se fereca
intrarea in propria noastra casa, Universitatea si dandu-ne seama ca aceste masuri
constituiau o sfruntata calcare a legii, am rasturnat tot ce ni se opunea in cale si in
urma unei lupte, am ocupat prin forja Universitatea.

Regimentul 13, aparut un moment mai tarziu, inconjoara Universitatea. Noi ne-am
baricadat aparand intrarile. In dreptul fiecarui geam sunt postaji trei soldaji cu
baionetele la arme.

In aceasta situajie, intr-o atmosfera apasatoare, adunarea se deschide in amfiteatrul
Facultajii de Drept, al ora 12. Congresistii, palizi de enervare si muji de durerea celor
petrecute la Mitropolie si aici, raspandesc in jurul salii pustii un aer de adanca
tristeje. Domneste in toji ingrijorarea atacului armatei, a intrarii ei in Universitate,
peste noi si a consecinjelor care vor urma.

Nu Jinem discursuri, dar congresul injelege tragedia situajiei si presimte ca se vor
intampla lucruri grave.

Pentru prima zi sunt ales presedinte eu. Se incepe cu infierarea celor petrecute.
Cajiva cer cuvantul si protesteaza. Apoi se incep discujii asupra miscarii.

Ce atitudine adoptam la inceputul anului care se deschide? Capitulam? Greu! Un an
de lupta fara nici un rezultat. Din contra, rusinaji, umiliji, batuji. Mergem inainte?
Iarasi greu! Studenjii sunt sleiji de puteri.; ei nu mai pot incepe un al doilea an de
lupta.

Totusi Mo£a, Tudose Popescu, Simionescu si eu susjinem teza luptei mai departe.
Pentru jertfa. Din capitularea noastra nu va iesi nimic decat rusine si umilinja. Din
jertfa noastra nu se poate sa nu rodeasca ceva mai bun pentru neamul nostru.

Pe la ora 8, se inserase. Auzim larma si zgomot in strada. Constantin Pancu, vechiul
luptator de la 1919, inconjurat de studenjii ramasi afara, de un mare numar de
cetajeni, se adunasera la Tufli, cu faclii aprinse in maini si incercau sa inainteze in
sus spre Universitate, pentru a ne aduce cajiva saci cu paine.

Noi sarim cu toji le geamuri si privim. Manifestanjii rup cordonul de la Tufli si urea in
pas alergator la deal. Al doilea cordon din dreptul strazii Coroiu este rupt intr-o lupta
grea. Auzim izbucniri de urale. Al treilea cordon este de asemenea rupt. Noi ne
pregatim sa asaltam dinauntru, sa iesim, dar la al patrulea cordon, ai nostri nu mai
pot razbi. Se aude glasul lui Pancu, care sta cu sacul de paine la picioare:

- Sunt copiii nostri.

Noua ce curg lacrimi de bucurie. Pentru neamul acesta luptam noi si al nu ne lasa.

La ora 9, incep tratativele intre noi si autoritaji, prin Napoleon Creju. Acestea promit
imediata eliberare a tuturor studenjilor incercuiji in Universitate, cu condijia ca ei sa
ma predea pe mine. Studenjii refuza. Pe la ora 11, ne trimit vorba ca se admite
eliberarea in grupuri de cate trei. Desigur, cu intenjia de a ma prinde pe mine la
iesire. Noi primim.

Din cinci in cinci minute, ies grupuri de cate trei. La usa sunt observaji cu atenjie de
4 comisari si agenji. Eu ma dezbrac la repezeala de hainele mele najionale, le dau
unui camarad si ma imbrac cu ale lui. Ies cu Simionescu si cu un altul. La
deschiderea usii, scap din buzunar cajiva lei. La zgomotul lor, toji comisarii se uita in
jos si intreaba:

- Ce aji pierdut, d-lor?

Noi toji cu capetele aplecate, cautand impreuna cu ei, raspundem:

- Niste bani.

Simionescu mai ramane de vorba cu ei, cautand si aprinzand chibrituri, iar eu scap.

***

In eel mai mare secret fixam continuarea congresului a doua zi, afara din oras, la
Manastirea Cetajuia.

Ma strecor pana acolo imbracat in hainele unui fochist si a norocul sa nu ma
cunoasca nici congresistii. Prezideaza Ion Moja. Cu observatori plasaji in locuri bune,
lucram in liniste, pentru ca din deal, orice apropiere de om se observ de la 2 km.
Stam acolo pana seara tarziu. Se fac propuneri si se iau hotarari.

Tot in aceasta sedinja se proclama ziua de 10 decembrie ca sarbatoare najionala a
studenjimii romane.

A treia zi, congresul continua intr-o padurice din dealul Galatei. In majoritate, se
decide continuarea luptei. Se alege nu comitet de acjiune de cinci care sa dea
directive de acjiune Tntregii miscari studenjesti de la toate universitajile. Comitetul e
compus din: Ion Moja - Cluj, Tudose Popescu - Cernauji, Hie Garneaja - Iasi,
Simionescu - Bucuresti si eu.

Prin infiinjarea acestui comitet, vechea conducere studenjeasca de la Bucuresti,
insuficient lamurita si decisa, cade pentru totdeauna. Ramane ca forma, dar nu mai
conduce.

Acum se hotaraste oficial, pentru prima data, o noua orientare: lupta impotriva
partidelor politice, socotite ca instrainate de neam si credinja intr-o noua miscare
romaneasca pe care studenjimea trebuie s-o ajute oficial pentru a birui: „Liga
Apararii Najionale Crestine".

A patra zi, congresul isi incheie lucrarile in casele d-nei Ghica din str. Carol.

Seara, studenjii pleaca fiecare pe la centrele lor, iar eu plec la Campulung pentru a
organiza congresul L.A.N.C. din Bucovina, la care va lua parte prof. Cuza cu toji
fruntasii miscarii. Ma strecor cu greu, deoarece mi se lansase mandat de arestare.

Pe drum, ma bucuram de toate hotararile acestui congres care era in spiritul
vederilor noastre, dar mai ales pentru ca in grupul nostru castigasem un om: pe Ion
Moja, presedintele centrului „Pentru Maior" din Cluj.

CONGRESUL DE LA CAMPULUNG AL L.A.N.C.

Congresul de la Campulung a avut loc in ziua de luni, 17 septembrie 1923.

S-a putut Jine numai dupa o lupta grea, deoarece guvernul l-a interzis si a trimis
pentru impiedicarea lui trupe din Cernauji sub comanda unui colonel. La toate
intrarile au fost postate puternice cordoane.

Noi am concentrat toate fortele noastre la bariera dinspre apus a orasului, Sadova,
Pojorata. Acolo am rupt cordoanele datorita arcasilor din Vatra Dornei si Candreni,
asigurand timp de o ora trecerea intregului convoi, compus din mai multe sute de
caruje.

Congresul s-a Jinut in curtea bisericii din oras. Au vorbit: profesorul Cuza, tatal meu,
Dr. Catalin - presedintele Bucovinei, Tudose Popescu, frajii Octav si Valerian
Danieleanu, care, cu sufletul prin de credinja au organizat, alaturi de Dr. Catalin,
acest impunator congres.

Jaranii aceia mandri din munte, cu plete mari, imbracat;i in camasi albe si sumane, s-
au adunat la sunetele buciumului din munji, in orasul lor, mulji la numar si vijeliosi
ca niciodata.

Credeau ca a sosit ceasul, de veacuri asteptat, ca romanul sa calce in picioare hidra
care-i suge si sa se inalje in drepturile de stapan al tarii, al munjilor, al apelor, al
oraselor sale.

Razboiul l-au purtat din greu. Jertfa lor de sange de pe toate fronturile a creat
Romania mare. Dar spre marea lor durere si dezamagire, Romania Mare nu le-a adus
tot ceea ce asteptau. Pentru ca Romania Mare a refuzat sa le rupa lanjurile robii
jidanesti, care-i chinuise atata amar de vreme.

Romania Mare i-a dat pe mai departe in exploatare la jidani si le-a adus pe cap
politicianismul, care-i va bate cu biciul si-i va trimitem in temnije, cand vor incerca
sa-si reclame istoricele drepturi furate.

Toate padurile din Bucovina, toji munjii aceia incarcaji de brazi, aparjinand Bisericii
Ortodoxe, politicianizata si instrainata si ea, sunt daji in exploatare jidanului Anhauh
cu prejul nemaipomenit de 10 lei m.c, in timp ce Jaranul roman il platea cu 350 lei.

Cad padurile de pe munji sub nemiloasa secure jidaneasca. Se intinde saracia si jale
peste satele romanesti, raman munjii numai stanca goala, si cara mereu, cara fara
odihna geamantane pline cu aur peste hotare, Anhauh si cu toate neamurile lui.

Si din acest fabulos castig se infrupta politicianul roman, tovaras cu jidovul in
exploatarea mizeriei miilor de Jarani.

***

Adunarea deleaga un numar de 30 Jarani fruntasi care sa mearga la Bucuresti sub
conducerea d-rului Catalin si Valer Danieleanu, pentru a se prezenta primului-
ministru, spre a-l ruga sa ia masuri in contra pustiiri munjilor, reziliind contractul
Anhauh - Fondul Bisericesc, iar pe de alta parte, spre a-i cere „numerus clausus"in
scoli, pentru ca in modul acesta sa-si arate dragostea si recunostinja faja de tineretul
care i-a trezit la lupta.

Adunarea ne-a ales si pe noi, pe Tudose Popescu si pe mine, sa mergem la Bucuresti
alaturi de ceilalji 30 de Jarani, ca reprezentanji ai lor.

Eu am plecat mai inainte, pentru a face ca acesti Jarani, care veneau pentru prima
oara in capitala Jarii lor, cu atata curajenie in suflete, cu atata durere si cu atatea
nadejdi, care veneau si pentru noi, studenjii, facand cheltuieli uriase faja de punga
lor saraca, sa fie bine primiji de studenjimea romana.

In ziua sosirii, pe peronul garii din Bucuresti, studenjimea i-a primit regeste - pe
acesti regi din toate timpurile ai pamantului romanesc - iar ei coborau din vagoane
cu ochii plini de lacrimi in sfanta lor capitala.

In dosul garii astepta procurorul Rascanu, comisari de polijie si cordoane de
jandarmi, care opreau trecerea. Se da ordin jandarmilor si comisarilor sa loveasca.

Paturi de arma si cauciucuri se astern unul dupa altul peste pletele albe ale Jaranilor
si peste fejele lor blajine. Noi, studenjimea, bagam la mijloc pe batrani si rupem
primul cordon. La Politehnica sfaramam pe al doilea, apoi pe al treilea si scapam in
Piaja Matache Macelaru. Jaranii plang. Unul cuprins de o indignare pe care nu si-o
poate stapani, isi rupe camasa de pe el.

A doua zi, ne ducem cu tojii sa ne primeasca primul-ministru la Consiliul de Ministri
din str. Gogu Cantacuzino. Ne amana pentru a doua zi; in sfarsit, suntem anunjaji ca
vom fi primiji a trei zi. Venim.

Intram intr-o sala si asteptam. Asteptam vreo ora, tacuji, vorbind in soapta si
umbland in varful degetelor. Apare seful de cabinet:

- Domnilor, plecaji, ca dl. prim-ministru nu va poate primi. Intra acum in Consiliul de
Ministri.

- Dar suntem de departe - incercam noi sa spunem. Ni se inchide usa. Ma gandesc:
fiecare om a cheltuit cate 1.000 lei numai pentru tren. Sa ne intoarcem inapoi fara
rezultat? Ei nu mai pot sta.

Apuc usa cu amandoua mainile si incep sa o zgaljaiesc din toate puterile si strig cat
pot de tare:

- Daji drumul ca sparg usa si intru cu forja. Izbesc cu piciorul in usa. Jaranii incep sa
vocifereze si pun umarul la usa.

Se deschide usa si aparvreo zece insi speriaji cu parul valvoi si galbeni la faja. Cred
ca erau ziaristi.

- Ce vreji domnilor?, intreaba ei.

- Spuneji primului-ministru ca daca nu ne da drumul inauntru, spargem tot de aici si
intram cu fortja.

Peste cateva minute si se deschid usile larg si intram. Ne suim pe o scara, ajungem
sus. Acolo, intr-o sala, in picioare, inalt si drept ca o linie, Ion Bratianu; in spatele
lui, ministrul Angelescu, Florescu, Constantinescu, Vintila Bratianu si aljii.

- Ce vreji, oameni buni?, intreaba el.

Noi eram inca stapaniji de revolta si am fi voit sa aparem mai darji, dand nota reala
starii de spirit, dar Jaranii, pasind cu opincile pe scarile de marmura si covoarele fine,
se muiasera.

- Maria-Voastra, domnule prim-ministru, va sarutam mainile si stam plecaji la
picioarele Mariei-Voastre; ce sa vrem? Vrem dreptate, ca ne-au napadit jidanii. Ei
care lemnele cu sutele de vagoane, iar pe noi ne ploua in case, caci nu avem nici
macar dranija cu ce sa le acoperim.

- Nu mai putem sa ne Jinem copiii la scoli. Ei ne-au umplut si scolile, iar copiii nostri
vor ajunge slugi la ei. Au mai vorbit apoi si alji Jarani.

Ionel Bratianu a ascultat, n-a facut nici o aluzie la razmerija noastra anterioara
audienjei si la urma, dupa ce Jaranii au adaugat:

- Cerem si pentru studenji, copiii nostri, sa si se faca asa cum au cerut ei: „numerus
clausus".

Ionel Bratianu, a raspuns:

- Duceji-va acasa si aveji rabdare, caci am sa pun sa se cerceteze chestiunea
padurilor: cat priveste „numerus clausus", nu se poate. Arataji-mi un singur stat din
Europa care a introdus masura aceasta si o voi introduce si eu.

Dar Europa se va trezi abia peste 10 ani si va introduce „numerus clausus", dand
dreptate credinjei noastre, insa Ionel Bratianu nu va mai fi, ca sa se poata Jine de
cuvant, iar urmasii lui se vor fi transformat in niste slugi ordinare ale iudaismului,
care-si vor ridica pumnul sa ne loveasca si ne vor omori din ordinul stapanilor straini.

Am plecat cu tojii fara nici o nadejde. Nu se va face nimic.

Ca rezultat imediat al audienjei, peste cateva ore au fost arestaji Dr. Catalin, seful
delegajiei si Valer Danieleanu.

Un grup de studenji am facut seara o manifestable ostila in faja casei ministrului de
interne.

A fost prins studentul Vladimir Frimu si incarcerat la Vacaresti.

Am plecat apoi la Campulung.

COMPLOTUL STUDENJESC DIN OCTOMBRIE 1923

O INCERCARE DE RAZBUNARE CARE SA SERVEASCA DREPT PILDA VEACURILOR
VIITOARE

La Campulung a venit Moja ca sa mergem la schitul de pe Rarau al lui Petru Rares,
muntele pe care il iubesc eu cu deosebire. Urcand Raraul, Moja incepe sa-mi spuna
framantarile lui sufletesti:

- Studenji nu mai pot rezista pana la toamna si decat o capitulare rusinoasa, a
noastra a tuturora, dupa un an de lupta, mai bine sa-i indemnam sa intre la cursuri,
iar noi, care i-am condus, sa terminam frumos miscarea sacrificandu-ne, dar facand
sa cada alaturi de noi toji acei pe care ii vom gasi mai vinovaji de tradarea

intereselor romanesti. Sa ne procuram revolvere si sa tragem in ei, dand un exemplu
groaznic care sa ramana de-a lungul istoriei noastre romanesti. Ce se va alege dupa
aceasta de noi, vom muri sau vom ramane toata viaja in inchisoare, nu mai
intereseaza.

Eu am fost de acord, ca actul final al luptei noastre sa fie, cu insusi prejul prabusirii
noastre, un act de pedepsire a pigmeilor care, dezertand de la posturile de mare
raspundere pe care le dejineau, au umilit si au expus tuturor primejdiilor najia
romaneasca.

Si am simjit in momentul acela clocotind in noi sangele care cerea razbunarea
nedreptajilor si a lungului lant; de umiliri suportate de neamul nostril.

In scurt timp dupa aceea, ne gaseam adunaji la Iasi, in casele d-lui Butnaru din str.
Savescu 12, urmatorii: Ion Moja, Corneliu Georgescu si Vernichescu de la Cluj, Hie
Garneaja, Radu Mironovici , Leonida Bandac si eu de la Iasi, Tudose Popescu de la
Cernauji.

Cea dintai problema care ni se punea era aceasta: cine trebuie sa raspunda mai
intai? Cine sunt mai vinovaji pentru starea de nenorocire in care se zbate Jara:
romanii sau jidanii? Am cazut unanim de acord, ca cei dintai si mai mari vinovaji sunt
romanii ticalosi, care pentru arginjii iudei si-au tradat neamul. Jidanii ne sunt
dusmani si in aceasta calitate ne urasc, ne otravesc, ne extermina. Conducatorii
romani care se aseaza pe aceeasi linie cu ei, sunt mai mult decat dusmani: sunt
tradatori. Pedeapsa cea dintai si cea mai crunta se cuvine in primul rand tradatorului
si in al doilea rand dusmanului.

Daca as avea un singur glonj, iarin faja mea un dusman si un tradator, glonjul l-as
trimite in tradator.

Ne-am pus de acord asupra catorva elemente aflate pe linia tradarii si am ales sase
ministri in frunte cu George Marzescu. In sfarsit, venea si acel ceas in care, cei cu
atitudini de canalie, care niciodata nu si-au imaginat ca vor raspunde pentru faptele
lor, intr-o Jara in care se considerau stapani absoluji, peste un popor incapabil de
orice reacjiune, aveau sa raspunda cu viatja lor.

De data aceasta najia isi trimitea, prin firele nevazute ale sufletului, razbunatorii.

Am trecut apoi la a doua categorie: jidanii. Pe care sa-i luam din cele doua milioane?

Am stat, ne-am gandit, am discutat si la sfarsit am gasit ca adevarajii comandanji ai
atacului iudaic asupra Romaniei sunt rabinii, toji rabinii din toate targurile si orasele.
Ei conduc masa jidaneasca la atac si oriunde cade un roman, n-a cazut la intamplare.
El cade ochit de rabinul respectiv. In dosul fiecarui om politic cumparat, exista un
cap de rabin care a studiat si a ordonat Cahalului sau bancherului jidan respectiv, sa
plateasca. In dosul fiecarui ziar jidanesc si a fiecarei metode: calomnia, minciuna,
ajajarea, exista planul unui rabin.

Noi eram insa pujini si i-am luat numai pe cei mari din Bucuresti. Daca am fi avut
insa posibilitatea numerica, i-am fi luat absolut pe toji.

Apoi am luat bancherii: Aristide si Maurijiu Blank, care au corupt toate partidele si
toji oamenii politici romani, punandu-i membri in consiliile de administrate si
coplesindu-i cu bani: Bercovici, care finanjeaza partidul liberal (Blank luase asupra sa
cu deosebire pe na£ional-t;aranisti, dar se simjea in stare sa cumpere si pe liberali).

Apoi, pe jidanii din presa. Pe cei mai obraznici. Pe otravitorii de suflete: Rosenthal,
Filderman, Honigman (Fagure), directorii ziarelor: „Dimineat;a", „Adevarul", „Lupta",
toji acesti dusmani ai romanismului.

Am plecat in grupuri spre Bucuresti, luandu-ne ramas bun pentru totdeauna de la
Iasi. eu am lasat o scrisoare studenjilor prin care le explicam gestul nostru, imi luam
ramas bun de la ei si-i indemnam sa intre la cursuri, dar sa pastreze credinja intacta
pana la victoria finala. Fiecare am lasat scrisori catre parinji si catre camarazii de
lupta.

La Bucuresti ne-am intalnit din nou. Ne-am dus la Danulescu pe care-l cunosteam de
catava vreme si care ne facuse o impresie buna. El nu intra in aceasta echipa, dar I-
am rugat sa ne adaposteasca, lucru pe care l-a facut cu multa bunavoinja.

De la Danulescu am plecat pe la ora 8 seara acasa la Dragos, in str. 13 Decembrie
41, unde urma sa precizam unele lucruri ramase nelamurite si sa discutam asupra
stabilirii datei la care urma sa pornim acjiunea.

Abia ne adunasem, cand Dragos intra palid pe usa spunand:

- Frajilor, polijia a inconjurat casa.

Era in seara zilei de 8 octombrie 1923 pe la orele 9.

O secunda de nelamurire, in care n-am mai avut timp nici macar sa vorbim. Ne-am
incrucisat privirile, uitandu-ne fiecare in ochii celorlalji.

In a doua secunda, eu am iesit in sala si prin geamul usii am vazut figura generalului
Nicoleanu si a comisarilor care forjau usa. In a treia secunda, usile s-au deschis si
casa s-a umplut de comisari. Generalul Nicoleanu striga:

- Mainile sus!

Dar n-am mai avut vreme, pentru ca am fost prinsi fiecare de cate doi comisari si
asezaji in linie: la flancul drept eram eu, apoi Moja, Corneliu Georgescu, Tudose
Popescu, Radu Mironovici, Vernichescu, Dragos.

- Scoateji revolverele!

- Nu avem, am raspuns noi. Avea numai Moja un Browning 6,35 si Vernichescu.

Apoi ne-au scos rand pe rand din casa, Jinuji de brat; de cate 2 comisari si am fost
pusi fiecare in cate o masina care astepta in strada.

Din casa se auzea cum plange batrana mama a lui Dragos.

Masinile pornesc. Oare unde ne due? Nu vorbim nici un cuvant, nu intrebam nimic pe
cei carora le suntem prizonieri. Nici el nu ne intreaba. Dupa ce strabatem mai multe
strazi, intram la Prefectura Polijiei. Suntem coboraji, apoi introdusi intr-o camera.
Acolo suntem cautaji prin buzunare. Ni se ia tot ce aveam asupra noastra, plus guler
si cravata. Aceasta cautare prin buzunare, aceasta despuiere de gulere, acest
tratament de pungasi de buzunare ne umileste pana la ultima expresie. Dar suntem
abia la inceputul acestui drum al umilinjei. Pusi apoi in picioare cu faja la perete, fara
a avea dreptul sa intoarcem capul si Jinuji mai multa vreme in situajia aceasta ne
gandeam: oameni de acum cateva ceasuri, liberi, mandri si hotaraji de a sfarama
lanjurile neamului nostru, iata ce am ajuns: niste bieji neputinciosi, stand cu fejele la
perete nemiscaji, la porunca unor nenorociji de agenji de polijie, cautaji prin
buzunare ca pungasii, despuiaji de gulere, cravate, batiste, inele.

De acum va veni marea noastra suferinja, care incetul cu incetul ne va sfasia inima.
Ea incepea prin umilirea noastra.

Cred ca nu exista suferinja mai mare pentru un luptator, care traieste din mandrie si
din onoare, decat dezarmarea si apoi umilirea lui. Totdeauna, moartea e mult mai
dulce decat aceasta.

Suntem introdusi apoi intr-o camera cu band si asezaji la cate 5 metri cu agenji
langa noi, fara voie de a ne uita unul la altul. Asa am stat ore intregi pana la inceput
sa ne cheme la interogator. Partasi ai acestor ore lungi, apasatoare, eram: Moja,
Tudose Popescu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Dragos si eu.

Dupa un timp am fost chemaji cate unul la interogator. Acesta se facea intr-o
camera mare in prezenja procurorului, judecatorului de instrucjie, a generalului
Nicoleanu si a unor reprezentanji ai ministrilor. Mie mi-a venit randul spre dimineaja.
Acolo mi s-au pus in faja niste scrisori ale mele si doua cosuri in care erau toate
revolverele noastre pe care le ascunsesem intr-un loc bun. Si nu stiam cum de
ajunsesera acolo. Injelegeam: pe noi ne-au prins, dar cine a spus unde sunt
revolverele?

Incepe interogatoriul meu. Eu nu stiam ce au declarat ceilalji si nici nu avusesem
vreo injelegere anterioara intre noi, ce sa declaram, deoarece nu ne-am imaginat ca
am putea ajunge intr-o asemenea situate. De aceea am judecat singur situajia si am
luat hotararea pe care am crezut-o eu cea mai buna.

Un minut de raspantie.

Cand mi s-a pus prima intrebare, desi trecusera peste 3 minute de la intrarea mea in
sala, inca nu convenisem sa judec situajia in care ma aflam si sa pot lua vreo
hotarare. Eram coplesit de oboseala si zbuciumat sufleteste.

De aceea cand mi s-a cerut sa raspund, am zis:

- Domnilor! Va rog sa-mi daji un minut de gandire inainte de a raspunde.

Se punea problema: a nega sau a nu nega. In acel minut mi-am incordat toate
puterile minjii si ale sufletului si am ajuns la hotararea de a nu nega. De a afirma
adevarul. Si nu cu timiditate si cu regrete, ci de a sarja cu el.

- Da, ale noastre sunt revolverele; cu ele am vrut sa impuscam pe ministri, pe rabini
si pe marii bancheri jidani.

M-au intrebat numele acestora.

Cand am inceput sa le spun numele, incepand cu Alex. Constantinescu si terminand
cu bancherii Blank, Filderman, Bercovici, Honigman, toji cei de faja isi holbau ochii
din ce in ce mai mari, ingroziji. De aceea am banuit ca ceilalji camarazi, ascultaji
pana la mine, negasera.

- Dar pentru ce, Domnule, sa-i omorap?

- Pe cei dintai pentru ca si-au vandut £ara. pe cei de ai doilea ca dusmani si
corupatori.

- §i nu regretaji?

- Nu regretam... Daca am cazut noi, nu e nimic; in urma noastra mai sunt zeci de mii
care gandesc ca noi!

Spunand acestea, parca ma eliberam de sub pietroiul umilirii, sub care atitudinea de
negare m-ar fi cufundat mai mult. Acum stateam pe credinja mea, care ma adusese
aici si infruntam cu mandrie si soarta grea care ma astepta si pe acei care pareau
stapanii mei pe viaja si pe moarte.

Pe tema negarii trebuia sa stau in defensiva, sa ma apar de acuzajiile care mi le
aduceau, sa cer indulgenja, sa captez bunavoinja lor. La procesul care ar fi urmat,
pe baza probelor sense pe care ei le posedau, ar fi trebuit sa trecem printr-o
dureroasa si rusinoasa situajie, negandu-ne propriul nostru sen's si propria noastra
credinja, negand adevarul. Ceea ce era in contra constiinjei noastre si in contra
onoarei intregii noastre miscari. Reprezentanji ai unei mari miscari studenjesti, sa nu
avem curajul raspunderii faptelor si credinjelor noastre?

Iar pe deasupra, ai nostri si Jara nu ne-arfi stiut gandurile, ori singurul rod al
suferinjei noastre, oricat de lunga ar fi fost, acesta era: o Jara nelamurita sa-si
cunoasca macar bine dusmanii ei.

Pe urma am fost pus sa scriu aceste declarajii cu mana mea. Le-am scris.

La sfarsit insa, am adaugat: termenul nu era fixat. Pe noi ne-a prins in discujie, eu
susjineam fixarea datei peste o saptamana sau doua, atunci anchetatorii s-au oprit,
insistand din ce in ce mai mult sa ma faca sa renunt; la aceasta precizare.

Mai tarziu mi-am dat seama de ce insistau. Pentru ca aceasta ultima fraza desfiinja
valoare juridica a intregii acuzajii si forma punctul nostru de aparare, deoarece un
complot cere patru lucruri: 1. o asociere in acest scop; 2. fixarea persoanelor; 3.
adunarea armelor; 4. fixarea datei acjiunii. Noi nu aveam data fixata si ne aflam in
faza discujiei.

Termenul era de o importanja capitala, caci in doua saptamani se putea intampla; ori
sa ne imbolnavim noi, ori sa moara persoanele fixate de noi, ori sa cada guvernul, ori
sa cedeze etc.

Intreaga noastra aparare juridica se va baza pe acest punct.

***

Dupa aceasta declarajie am fost condus de agenji intr-un beci, bagat acolo intr-o
celula singur si inchis cu lacat pe dinafara. In celulele vecine am Tnjeles ca sunt
camarazii mei. Am batut cu pumnul in perete si am intrebat cine mai este. Am auzit
prin zid raspunzand: Moja. M-am asezat pe scanduri sa adorm, fiindca eram distrus
de oboseala, dar, neavand palton, m-a apucat frigul si am inceput sa tremur. Apoi au
inceput sa ma manance paduchii. Misunau cu zecile. Am intors scandurile pe partea
cealalta; ei se ridicau deasupra. Am facut de mai multe ori aceasta operate pana ce
am injeles ca s-a facut ziua.

Am auzit zgomot la usa. S-a deschis si am fost scosi toji afara, apoi condusi separat
si asezaji in cate o masina, insojiji fiecare de cate doi jandarmi si doi comisari.
Masinile au pornit una dupa alta. Si aceeasi intrebare: oare unde mergem?

Am strabatut mai multe strazi necunoscute, cu oameni curiosi care se uitau dupa noi.
Iesim afara din capitala si masinile se opresc in faja unor porji mari, deasupra carora
era scris: „Inchisoarea Vacaresti".

Suntem daji jos si pusi intre baionete, la distanja de 10 m. unul de altul. Se aude un
uruit de lacate si de lanjuri si porjile mari se deschid. Unul cate unul ne facem cruce
si pasim inauntru. Condusi sus la direcjie, nu se dau mandatele de arestare. Ne dam
seama ca suntem arestaji pentru complot contra siguranjei statului, cu pedeapsa
prevazuta: munca silnica.

Am fost introdusi intr-o alta curte, in mijlocul careia stapaneste o biserica inalta. De
jur-imprejur sunt ziduri si pe langa ele celule si incaperi. Am fost bagat intr-o celula
din fund, lata de 1 m si lunga de 2 m si inchis pe dinafara cu lacate. inauntru este
numai un pat de scanduri, langa usa, o mica ferestruica cu gratii de fier. Ma intreb
unde or fi ceilalji. Ma culc apoi cu capul pe scanduri si adorm. Dupa vreo doua ore
ma trezesc tremurand. Era frig in celula si nu intra nici o raza de soare. Privesc
buimacit in jurul meu si nu-mi vine sa cred unde sunt. Ma uit bine si vad mizeria de
langa mine. Imi zic: in grea situajie am ajuns. un val de durere mi se coboara in
inima. Dar ma mangai singur:

- E pentru neamul nostru.

Apoi incep sa fac miscari de gimnastica cu brajele, pentru a ma incalzi.

Pe la ora 11, aud pasi. Un gardian imi deschide usa. Ma uit la el. Poate sa-l fi
cunoscut vreodata in viaja. E un om strain si ursuz. Se uita la mine cu ochi rai. Imi
da o paine neagra si o strachina cu bors. II intreb:

- Domnule gardian, nu cumva ai sa-mi dai o Jigara?

- N-am!

Ma inchide din nou cu lacatul si pleaca. Eu rup din painea neagra si sorb cateva
linguri din strachina de bors. Le asez apoi jos pe cimentul din celula si incep sa-mi
adun gandurile. Nu puteam sa ma lamuresc cum de ne-a prin polijia. A spus vreunul
dintre noi din greseala cuiva? Ne-a tradat cineva? Cum de au gasit revolverele?

Iar aud pasi. Ma uit pe ferestruica. Un preot si mai mulji domni se apropie de usa
mea si incep sa-mi spuna:

- Bine Domnilor, se poate Dvs. tineri culji sa faceji una ca aceasta?

- Daca se poate ca acest popor roman sa piara invadat de jidanime si coplesit de
vanzarea, desfraul si batjocura conducatorilor lui, se poate si ceea ce am facut noi.

- Dar aveji atatea cai legale!

- Am batut noi toate caile legale pana cand am ajuns aici. §i daca ni se deschidea
vreuna, poate nu ajungeam nici noi in aceste celule.

- §i acum e bine? Va trebui sa suferiji pentru ceea ce aji facut!

- Poate din suferinja noastra va iesi ceva mai bun pentru neamul acesta.

Au plecat.

Pe la ora 4 a venit un gardian si mi-a adus o patura roasa de vremi si un sac mare
plin cu paie in loc de saltea. Mi le-am asezat cat am putut mai bine. Am mai mancat
pujina paine si m-am culcat.

Ma gandeam la discujia cu preotul si-mi spuneam: din petrecerile si din traiul tihnit al
fiilor lui, un neam nu a castigat niciodata nimic. Din suferinja totdeauna a iesit ceva
mai bun pentru el.

Izbutisem sa gasesc un rost al suferinjei noastre si in acelasi timp un suport moral
pentru aceste ceasuri triste.

M-am sculat atunci, m-a pus in genunchi si m-am rugat:

- Doamne! Ne luam asupra noastra toate pacatele neamului acestuia. Primeste-ne
suferinja de acum. Fa ca din aceasta suferinja sa rodeasca o zi mai buna pentru el.

M-am gandit apoi la mama mea si la cei de acasa, care poate vor fi auzit de soarta
mea si se gandesc la mine. M-am rugat pentru ei si m-am culcat.

Desi m-am culcat imbracat si m-am invelit cu patura, mi-a fost frig si am dormit rau
din cauza saltelei de paie. M-am trezit la ora opt cand imi deschidea un gardian usa,
intrebandu-ma daca nu vreau sa ies cateva minute afara. Am iesit si am inceput sa
fac gimnastica pentru a ma incalzi.

Randul meu de celule era mai ridicat si vedeam toata curtea. La un moment dat vad
pe cineva imbracatin costum national plimbandu-se printre hoji. Era tatal meu. Dar
nu-mi venea sa cred. Ce sa caute el aici? L-or fi arestat si pe el? Fac cateva semne si
ma vede. Gardianul ma opreste:

- Domnule, nu ai voie sa faci nici un semn!

- E tatal meu, ii raspund eu.

- Poate sa fie, dar nu ai voie sa faci semne.
Ma uit la el si ii spun:

- Camarade, lasa-ne in plata lui Dumnezeu cu suferinja pe care ne-a dat-o El; nu
mai pune si tu deasupra.

§i am intrat in celula.

Dupa masa m-au scos din nou. M-au luat intre baionete si m-au condus afara din
inchisoare. Acolo, in drum, erau asezaji toji in flanc cate unul, la cate 10 metri
distanja, fiecare intre doua baionete. In cap era tatal meu, intre doi soldaji cu
baioneta la arma. Mai venisera cajiva noi: Traian Breazu de la Cluj, Leonida Bandac
de la Iasi, Danulescu. N-aveam voie sa ne intoarcem capul sau sa ne facem semne
unul altuia. O secunda doar am putut sa prind cu privirea fejele slabite ale biejilor
mei camarazi de suferinja.

Ceea ce imi rodea inima, era situajia nedreapta in care era pus tatal meu. Nu era
vinovat cu nimic. Luptator de o viaja pentru neamul acesta, profesor de liceu, maior,
fost comandant de batalion pe linia I-a a frontului tot timpul razboiului, de mai multe
ori parlamentar si nu dintre cei obscuri, era purtat acum intre baionete pe strazile
capitalei.

Am plecat astfel incolonaji spre tribunal. Romanii se uitau la noi nepasatori. Cand am
ajuns insa in cartierul jidanesc, jidanii au iesit cu tojii la usi si la geamuri. Unii de
aruncau priviri batjocoritoare si radeau; aljii faceau comentarii in gura mare, aljii
scuipau.

Noi am plecat capul in pamant si am mers asa tot timpul cu inima incarcata de
dure re.

Tribunalul ne-a confirmat mandatele. Am fost aparaji de D-l avocat Paul Iliescu care
s-a oferit eel dintai sa pledeze pentru noi.

Am fost trimisi inapoi la in aceeasi formajie si pe acelasi drum. Pe la chioscuri
vedeam anunjurile ziarului „DimineaJa" si a celorlalte foi jidanesti scrise cu litera
mare: „Complotul studenjesc", „Arestarea complotistilor".

§i iarasi am ajuns in celula mea. Timp de doua saptamani am stat acolo in frig, fara
ca sa mai stiu nimic de ceilalji si fara ca sa mai am vreo veste de afara.

Dupa doua saptamani, lungi ca doua veacuri, am fost scosi din celula si am fost pusi
in camere cu sobe, cate trei in fiecare. Ni s-a ingaduit sa ne facem de mancare in
comun si sa luam masa impreuna.

Cand ne-am revazut a fost o adevarata sarbatoare.

Eu am fost pus in aceeasi camera cu Dragos si Danulescu. Intre timp se predase si
Garneaja, presedintele Asociajiei Studenjilor Crestini din Iasi, asa incat numarul
nostru crescuse la 13. Tatal meu, fara nici o vina, Mo£a, Garneaja, Tudose Popescu,
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida Bandac, Vernichescu, Traian Breazu si
eu, acuzaji de complot; Dragos si Danulescu rejinuji pentru ca fuseseram in casa la
ei. In afara de acestia mai era si Vladimir Frimu, pe care l-am gasit aici, arestat cu
prilejul manifestajiei de la casa ministrului de interne. Am objinut un primus si cu
alimente pe care incepusera a ni le trimite rudele si cunoscujii de afara ne faceam
singuri mancare. Masa care se dadea dejinutilor era in adevar ceva inspaimantator,
iar mizeria in care traiau era de nedescris.

Tatal meu objinuse de la Direcjie permisiunea ca in fiecare dimineaja, la ora 7, sa ne
ducem la biserica din curtea inchisorii, pentru a ne inchina. Ne asezam cu tojii in
genunchi in faja altarului si spuneam „Tatal nostru", iar Tudose Popescu canta „Prea
Sfanta Nascatoare de Dumnezeu".

Acolo gaseam mangaiere pentru viaja noastra trista din inchisoare si nadejde pentru
ziua de maine.

Ne facusem apoi fiecare program de munca. Moja se ocupa de proces, Danulescu isi
pregatea examenele de la Medicina. Eu lucram la un plan de organizare a tineretului
in vederea luptei najionale: organizarea centrelor studenjesti, a flacailor de la sate si
elevilor de liceu. La el am lucrat pana la Craciun si il pusesem la punct pana in cele
mai mici amanunte, urmand ca atunci cand vom iesi din inchisoare, sa-l punem in
practica; daca nu, sa gasim pe cineva din afara pentru a incepe organizarea. Aceasta
trebuia sa se faca in cadrul „Ligii". „Liga" sa fie organizajia politica, iar alcatuirea
noastra, organizajie de educate si de lupta a tineretului.

In ziua de 8 noiembrie, Sfinjii Arhangheli Mihail si Gavril, discutam ce nume sa dam
acestei organizajii tineresti. Eu am spus „Arhanghelul Mihail".

Tatal meu spune:

- Este in biserica o icoana a Sfantului Mihail, pe usa din stanga altarului.

- Sa mergem s-o vedem!

M-am dus cu Moja, Garneaja, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudose.

Ne uitam si in adevar ramanem uimiji. Icoana ni s-a aratat de o frumuseje
neasemuita. Eu niciodata nu fusesem atras de frumusejea vreunei icoane. Acum insa
ma simjeam legat de aceasta cu tot sufletul si imi facea impresia ca Sfantul
Arhanghel e viu. De aici am inceput sa iubesc icoane.

De cate ori gaseam biserica deschisa intram si ne inchinam la icoane. Ni se umplea
sufletul de liniste si de bucurie.

Incepe chinul drumurilor la Tribunal. Pe jos, intre baionete, prin noroi, cu ghetele
rupte si uzi la picioare.

Niste samsari jidani, care furasera statul cu cateva sute de milioane, erau dusi cu
masinile, iar noi pe jos. De multe ori deplasarile erau facute degeaba, numai ca sa
fim chinuiji. Pe mine, judecatorul de instrucjie m-a chemat de 25 ori, pentru a ma
interoga numai de doua ori. Din declarable noastre de la inceput, n-am schimbat
nimic.

Un gand ne framanta necontenit: cine ne-a tradat? Stam nopji, cautam sa dezlegam
aceasta enigma. Ajunseseram sa ne banuim unii pe aljii.

Intr-o dimineaja m-am dus in biserica si m-am rugat la icoana, sa ne descopere pe
acel care ne-a tradat. In seara aceleiasi zile, asezandu-ne cu tojii la masa, m-am
adresat camarazilor:

- Sunt nevoit sa va aduc o veste trista. Tradatorul a fost descoperit. El se afla in
mijlocul nostru si sta la masa cu noi.

Toji se uitau unul la celalalt. Eu cu Moja urmaream figurile fiecaruia, cautand sa
surprindem vreun gest care ar fi putut sa ne dea o cat de slaba indicate. Am dus
mana la buzunarul de la piept si am spus:

- Acum sa va arat si actele.

In acest moment, Vernichescu s-a ridicat drept in picioare, a stat o clipa nelamurit,
apoi a dat cheia de la lada cu alimente lui Bandac si a zis:

- Eu plec.

Noua ni s-a parut curioasa plecare lui Vernichescu, dar ne-am continuat discujiile pe
tema actelor pe care refuzam sa le arat, deoarece nu le aveam.

Cand am plecat de la masa, l-am gasit pe Vernichescu singur. Ni s-a adresat:

- Codreanu ma banuieste pe mine.

I-am spus ca eu nu banuiesc pe nimeni si ne-am impacat.

***

Trecusera saptamani peste saptamani si viaja noastra se scurgea cu greu in
inchisoare. Pe peretele din dreptul patului insemnam fiecare zi care trecea prin cate o
liniuja facuta cu creionul. Viaja din inchisoare e grea, istovitoare pentru omul care s-
a nascut liber si care a trait mandru. E ingrozitor sa te simji inlanjuit, intre ziduri

inalte si dusmanoase, departe de ai tai, despre care nu mai stii nimic. Si nici macar
intre aceste ziduri nu esti liber; trei sferturi din timp stai sub lacat, in celula sau in
camera. In fiecare seara, zgomotul sinistru al zavoarelor care se inchid la usa ta, te
arunca intr-o atmosfera de tristeje. Afara, dusmanii acestui neam stau liberi, se
bucura de onoare, de toate bunatajile, iar noi, pe deasupra mizeriilor morale de
multe ori ne culcam flamanzi si tremuram toata noaptea de frig pe paturile de
scanduri si pe paie.

Dar iata, ne vin si zile de bucurie. Dupa doua luni de inchisoare ne vine vestea ca a
sosit ordinul ca tatal meu si Danulescu sa fie eliberaji.

O mare bucurie pentru noi. Le ajutam sa-si faca pachetele si in scurt timp sunt dusi
din mijlocul nostru. Ii privim cum pleaca, urmarindu-i cu ochii pana ce ies pe prima
poarta. Am rugat pe tatal meu sa-i spuna mamei si celor de acasa sa nu aiba nici o
grija.

Orice eliberare este un prilej de mare bucurie pentru cei ce raman. Toji se bucura.
Probabil ca prin eliberarea unuia, fiecare se intareste in speranja propriei sale
eliberari.

Dupa pujin timp au plecat: Dragos, Bandac, Breazu si Vernichescu, fiind si ei ca si
tatal meu si Danulescu scosi din proces. Am ramas numai sase, daji in judecata
pentru „complot contra siguranjei statului".

Dragos, dupa cateva zile, ne-a trimis vestea ca Vernichescu este acela care ne-a
denunjat. El a copiat si declarajiile acestuia care se aflau la dosar. Am primit aceasta
veste cu sufletul plin de amaraciune. Neamul nostru mereu a avut parte de tradatori.

AFARA

La toate Universitajile studenjii au reintrat la cursuri. Se pare ca ne gasim in faja
unui moment de dezorientare. De doua luni ei traiesc sub teroarea presei jidanesti.
Aceasta exagereaza necontenit gravitatea incercarii noastre razbunatoare si
consecinjele „dezastruoase" pentru Jara. Ea striga, ca ne-am pierdut orice incredere
in fat;a „ I u m i i civilizate"; ca suntem un stat balcanic. Neincetat se intreaba: ce va
spune Berlinul, ce va spune Viena, ce va spune Parisul. Si astfel, transformaji in
aparatorii „intereselor permanente ale statului", jidanii indeamna in fiecare zi pe
conducatori la masuri radicale in contra miscarii najionale care trebuie reprimata cu
„ultima violenja".

Cu un an in urma, pe cand Max Goldstein punea bomba la Senat si polijia aresta pe
jidanii comunisti, aceeasi presa striga:

„Un stat nu se poate menjine prin violenja impotriva voinjei populare. Unde este
Constitujia? Unde sunt legile? Unde sunt libertajile garantate de Constitujie? Ce va
zice strainatatea in faja unui stat care ia asemenea masuri restrictive? Nu se poate
menjine un stat prin arestari, inchisori, baionete, teroare. Pentru ca la violenja

statului multimea sau indivizii izolaji vor raspunde cu violenja La forja, cu forja. La
teroare, cu teroarea. §i nu vor fi vinovaji ei, ci vinovat va fi statul care i-a provocat."

Iar acum cu o nerusinare pe care numai cei legaji la ochi nu o vad, tot aceasta presa
scrie:

„Nu-i de ajuns ca au fost arestaji acesti teroristi. Ei trebuiesc condamnaji in asa fel
incat sa se dea un exemplu. §i nici atat nu-i de ajuns: trebuie arestaji toji acei care
vantura asemenea /'de/' antisemite, care aduc atata rau Jarii noastre. Aceasta
buruiana antisemita trebuie smulsa din radacini. §i trebuie procedat fara crujare si
fara mila."

Acestui puhoi de vrajmasie, presa najionala ii opune o darza rezistenja. In afara de
ziarul „Universul", care a avut totdeauna o atitudine corecta faja de manifestajiunile
constiinjei najionale, miscarea najionalista avea atunci urmatoarele foi:

„Cuvantul Studen$esc" ', foaie ingrijita de studenjimea bucuresteana, care intrase abia
acum sub conducerea neobosijilor nostri camarazi de afara: Simionescu, Rapeanu,
Fanica Anastasescu, Danulescu si aljii, ale caror nume imi scapa;

„Dacia Noua" , organ al studenjilor din Cluj, cu §uiaga, Mocanu, poetul Iustin Iliesu,
autorul „Imnului Studenjesc" etc.;

„Cuvantul Ia§iului" , organ al studenjimii iesene;

„De§teapta-te romane", organ al studenjimii din Cernauji, mutat de curand la
Campulung sub conducerea Drului Catalin si Danieleanu;

„Apararea Naponala", organ al L.A.N.C. Bucuresti, cu articolele sfinte ale profesorului
Paulescu, din care desprindem urmatoarele randuri:

„...S-a aplicat constrangerea prin frig, foame §i teroare, intrebuinjate cu succes de
jidanii bolsevici.

Cine a putut sa-si inchipuie vreodata ca va veni o vreme cand copiii no§tri, floarea
najiei romanesti, vor fi siliji sa sarbatoreasca inchisi in beciurile unei temnije, sau
alungaji in viscol fara adapost si fara hrana, sarbatoarea unirii tuturor romanilor.

E probabil ca nu v-aji dat seama ca va razboiji impotriva intregii napi romane§ti."

„Unirea", organ al L.A.N.C, Iasi, sub conducerea profesorului Cuza, cu articole de
logica nemuritoare;

„Na$ionalistul" , organ popular al Ligii-Iasi;

„Libertatea" ', foaie populara din Orastie, a parintelui Moja, care arata gestul nostru in
adevarata lumina, despicand primul, fara nici o ezitare, valul de tacere care ne
inconjura in cele dintai momente.

Studenjimea injelege jertfa noastra. De aceea, miscare studenjeasca se va strange
tot mai mult in jurul acestor ziduri ale mchisorii „Vacaresti" , unde fiecare centru
studenjesc isi are pe ai sai.

Jaranii incep sa ne poarte de grija. Ei ne trimit bani si fac slujbe prin biserici pentru
noi, Tndeosebi in munjii Bucovinei si in Ardeal, unde strabatea „Libertatea".

lata un mic exemplu:

OBOLUL MOJILOR

PENTRU STUDENJII DE LA VACARE§TI

(„Cuvantul Studenjesc", nr. 7, anul II din 4 martie 1924)

„.Printre darurile de bani pe care le-au primit studenjii inchisi la Vacaresti de la
(aranii multor sate din cuprinsul Jarii se gaseste unul mai stralucitor si mai de prej
decat toate. E darul trimis de mopi din Munjii Apuseni. Cate 2, cate 3, cate 5 lei si-au
scormonit si ei dintr-un colt; de serpar ori de naframa si i-au indreptat la vale, pe
potecile batute de Iancu, i-au trimis impreuna cu sufletul lor, hat acolo, departe, la
Vacarestii de peste munte, unde au auzit ei ca stau intemnijati fiii lor, care au vrut
sa-i scape de nevoi si de nedreptate, de saracie si obida. Din eel mai sarac colj de
Jara, despre care cantecul spune cu atata amar si jale:

Munfii no§th aur poarta,

Noi cer§im din poarta-n poarta

Li s-a trimis studenjilor de la Vacaresti eel mai scump dar: o mana de banuji si o
frantura de suflet de cersetor flamand §i got far' adapost, suflet care ascunde sub o
zdreanja comoara cea mai de prej: sanatatea, izvorul nesecat de tarie, din care
porneste la vreme de cumpana Mantuirea Neamului!

Mofii se gandesc la studenp\ Sufletul lor incepe a infelege, a misca, a-si fauri un nou
ideal.

E semnul eel mai bun si mai mult graitor!

Ascultaji si cateva din numele lor:

Din Risca, de langa Baia de Cris, au trimis: Nicolae Oprea, 2 lei; Nicolae Florea, 3 lei;
N. Haragus, Aron Grecu, Tigan Adam, A. Henjiu, N. Bulg, Ion Asileu, AI. Vlad, N.
Borza, N. Leucian, Antonie Florea, A. Leucian, toji cate 5 le; N. ChiscuJ, A. Riscuja,
Ion Ancu, Saliu Faur, cate 10 lei; N. Florea, preot si N. Rusu, cate 15 lei; N. Baia,
notar si Duju Riscuja, cate 20 lei. Total, 210 lei."

Jaranii vor injelege in curand, se vor lega de noi cu sufletul lor tare si indelung
rabdator, in asteptarea unui ceas de dreptate.

GANDURI DE VIAJA NOUA

Vin si sarbatorile Craciunului. Noi ramasi acolo singuri, ne gandeam la cei de acasa si
in nopjile lungi, in care nu puteam dormi, ne framantau mereu gandurile. Oare cand
vorinvinge ai nostri? Cand vom iesi de aici? Daca vom fi condamnaji la 10-15 ani,
vom putea rezista pana la sfarsit, sau suferinja si grijile ne vor macina sanatatea zi
cu zi si vom muri in inchisoare?

Pluteam in necunoscut. Starea aceasta de incertitudine ne consuma. Am fi dorit sa se
fixeze odata termenul procesului pentru a sti ce e cu noi si ce soarta ne asteapta.

Suferinja si soarta comuna care ne astepta ne legau unul de altul din ce in ce mai
mult, iar discujiile asupra nenumaratelor probleme, pe care nu le puneam ne duceau
la aceeasi concluzie, ne formau incetul cu incetul acelasi mod de a gandi. Cele mai
mici chestiuni interesand miscarea najionala ne framantau ore si zile intregi. Acolo
ne-am invajat a gandi adanc si a urmari o problema pana in cele mai mici amanunte.
Am reluat cercetarea problemei jidanesti, a cauzelor ei, a posibilitajilor de rezolvare.
Am stabilit planuri de organizare si acjiune. Dupa un timp, terminaseram cu
discujiile. Ajunseseram la legi, la adevaruri indiscutabile, la axiome.

Priveam la dibuirile celor ce incercau sa se ocupe cu problema najionala, dand
nastere fie unei foi, fie vreunei parodii de organizajie, la concluziile false la care
ajungeau pe linia doctrinara, la incertitudinile in materie de organizare, la lipsa de
concepjie in materie de acjiune.

Ne dadeam seama acum si mai mult, in urma unei cugetari mai adanci, ca:

1. Problema jidaneasca nu este o utopie, ci o grava problema de viaja si de
moarte pentru poporul roman; conducatorii tarii, grupaji in partide politice,
devin din ce in ce mai mult o jucarie in mana puterii iudaice;

2. Politicianismul acesta, prin concepjia lui de viaja, prin morala lui, prin
sistemul democratic din care isi trage fiinja, constituie un adevarat blestem
cazut peste capul Jarii;

3. Poporul roman nu va putea rezolva problema jidaneasca mai inainte de a-si fi
rezolvat problema politicianismului sau.

Prima Jinta de atins a poporului roman, in drumul sau de naruire a puterii iudaice
care-l apasa si sugruma, va trebui sa fie naruirea acestui politicianism. O Jara isi are
si jidanii si conducatorii pe care ii merita. Dupa cum Janjarii nu se pot aseza si nu pot
trai decat in mlastina, tot asa si acestia nu pot trai decat infipji pe mlastina pacatelor
noastre romanesti. Deci, pentru a birui, va trebui sa ne starpim intai propriile noastre
pacate. Problema este mai adanca chiar decat ne-a aratat-o profesorul Cuza.
Misiunea acestei lupte este incredinjata tineretului romanesc, care, daca vrea sa

raspunda acestei misiuni istorice, daca vrea sa mai traiasca, daca vrea sa mai aiba
Jara, trebuie sa se pregateasca si sa-si adune toate puterile pentru a duce lupta si a
birui. Ne-am hotarat ca atunci cand vom iesi de aici, daca ne va ajuta Dumnezeu sa
nu ne mai desparjim, sa ramanem uniji si sa ne inchinam viaja acestui scop.

Dar pana sa ne ocupam de defectele neamului, am inceput sa ne ocupam de propriile
noastre pacate. Jineam sedinje de ore intregi si fiecare spunea celuilalt defectele pe
care le-a observat. Si cautam sa facem sforjari pentru a ni le Tndrepta. Era o
problema delicata, deoarece asa e facut omul: nu-si asculta cu inima usoara critica
propriilor defecte. Fiecare crede sau vrea sa se arate ca e perfect. Dar noi spunem:
intai sa ne cunoastem si sa ne indreptam pacatele noastre si pe urma vom vedea
daca avem dreptul sau nu de a ne ocupa si de ale altora.

Asa ne-au trecut sarbatorile si dupa sarbatori si iarna. A venit primavara. Despre
soarta noastra viitoare, inca nu stiam nimic. Atat doar, ca afara se determinase un
mare curent popular pentru noi si pentru cauza noastra, cu toate incercarile
disperate ale presei jidanesti de a-i pune stavila. Acest curent crestea mereu printre
studenji, oraseni si Jarani, deopotriva de puternic in Ardeal, in Basarabia, in Bucovina
si in Vechiul Regat. Acum, de pretutindeni primeam scrisori de incurajare si de
indemn.

Primavara ne aduce in sfarsit o mare bucurie. Fixarea procesului pentru 29 martie, la
Curtea cu Juraji de Ilfov. Incepem sa ne pregatim. Dar ce pregatire sa facem? Noi
am declarat totul. Am spus tot ce aveam de spus. Se inscriu avocaji care ne
viziteaza. Ne atrag atenjia ca situajia noastra e grea, din cauza declarajiilor facute si
ca ar fi bine sa renunjam la ele si la atitudinea noastra de pana acum. Ca ar fi mai
prudent a ne pune pe tema negarii. Noi refuzam categoric si rugam, daca pot sa ne
apere in cadrul declarajiilor facute de noi, pe care nu injelegem sa le schimbam intru
nimic, oricare ar fi rezultatul procesului.

Daca printr-o intamplare ne achita, cum de desparjim de icoana noastra la care ne-
am rugat in fiecare dimineaja?

Am cautat printre toji arestajii si am gasit un pictor. Am vorbit cu el si in timp de trei
saptamani ne-a facut o icoana mare de peste 2 m lungime, copiata exact dupa aceea
din biserica, una mica pe care s-o port cu mine si alta mijlocie pe care s-o dau
mamei mele. Moja isi face si el una pe care s-o dea parinjilor.

Apoi ne facem socoteala ca faja de declarable noastre, eel pujin cinci ani, e mai mult
ca sigur ca vom primi. Si atunci ne rugam in faja icoanei:

- Doamne! Noi tot ii socotim pierduji acesti cinci ani. Daca vom scapa, ne legam ca
acest timp sa-l intrebuinjam in lupta.

Si am hotarat ca in caz de vom fi achitaji sa ne mutam la Iasi cu tojii. Acolo sa ne
facem centrul nostru de acjiune. De acolo sa incepem, dupa planurile care erau gata,
organizarea intregului tineret al tjarii cu elevii si elevele cursului superior de liceu si

chiar cu cei din cursul inferior, cu scolile normale, cu scolile de meserii, cu
seminarele, cu scolile comerciale si cu flacaii de la Jara. In sfarsit urma reorganizarea
centrelor studenjesti. Toji acestia trebuiau sa creasca in spiritul credinjei care ne
insuflejea pe noi, pentru ca pana la majorat, sa apara pe campul politic, unde se va
decide soarta luptei noastre, serii dupa serii, ca niste valuri de asalt care vin din
urma si nu se mai sfarsesc.

IZOLAREA POLITICIANISMULUI

Politicianismul infecteaza viaja noastra najionala. Organizarea acestui tineret, in
afara de necesitatea autoeducarii, mai este necesara si spre a-l feri si izola de
politicianism si de infecjia lui. Coborarea infecjiei spre tineretul roman inseamna
nimicirea noastra si victoria deplina a lui Israel.

Mai mult! Aceasta organizare a tineretului va rezolva insasi problema
politicianismului care nemaiprimind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin
inani(ie, prin lipsa de alimentare. Lozinca intregii generate trebuie sa fie: nici un
tanar nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un
tradator al generat;iei sale si al neamului. Pentru ca el, prin prezenja lui, prin numele
lui, prin banul lui, prin munca lui contribuie la inaljarea puterii politicianiste. Tradator
este acel tanar, dupa cum tradator este acela care pleaca de pe frontul frajilor sai si
trece pe pozijia inamicului. Desi poate nu va trage cu propria sa arma, dar chiar daca
va aduce numai apa pentru a racori pe cei ce trag, el este partas la uciderea acelora
care cad din randurile camarazilor sai si deci tradator al cauzei.

Teoria care ne indeamna sa intram toji in partide, pentru a le face mai bune, daca
zicem ca sunt rele, e falsa si perfida. Dupa cum de le inceputul lumii curge, zi si
noapte, necontenit, prin mii de rauri, prin fluvii numai apa dulce in Marea Neagra si
nu reuseste sa-i indulceasca apa, cin din contra se face sarata si cea dulce, tot asa si
noi in cloaca partidelor politice, nu numai ca nu le vom indrepta, dar ne vom strica si
pe noi.

Cu aceste ganduri si hotarari plecam in cazul ca am fi fost achitaji. Sistemul de
organizare era gata. Planul nostru de acjiune era stabilit pana in cele mai mici
amanunte. Rostul fiecaruia era fixat. Foaia ce trebuia sa apara avea sa poarte
numele „GENERAJIA NOUA", iarintreaga noastra organizare trebuia sa se cheme
„ARHANGHELUL MIHAIL". Toate steagurile trebuiau sa poarte pe ele chipul Sfantului
Arhanghel Mihail din biserica de la Vacaresti.

Aceasta organizare, asa acum o vedeam noi, a unei intregi generajii tinere
romanesti, urma sa fie secjia tinereasca a organizajiei politice L.A.N.C, cu scop de
educate.

Pentru noi, aceasta concepjie zamislita intre zidurile inchisorii „Vacaresti", era un
inceput de via(a. Era ceva nou, ceva complet si ca gandire si ca organizare si ca plan

de acjiune, deosebit de tot ce gandiseram mai inainte. Era un inceput de lume.
temelie pe care vom cladi de acum ani de-a randul.

La iesire, urma sa mergem pe la toate centrele universitare si sa impartasim
studenjilor hotararile noastre, aratandu-le ca manifestable de strada, ciocnirile, nu-
si mai au nici o rajiune in faja noului plan. Ne insusim manifestable din trecut, nu
negam a fi fost ale noastre, nu ne este rusine de ale, dar timpul lor a trecut. Va
trebui sa pornim cu tojii la o mare organizare care va aduce biruinja.

PEDEPSIREA TRADARII §1 PROCESUL

Pe Moja Tl vedeam ingandurat. El mereu ne spunea ca de vom iesi de aici nu vom
putea face nici un pas inainte fara pedepsirea tradatorului. Tradarea ne-a macinat
puterile neamului. Noi, romanii, nu ne-am asezat niciodata cu arma in mana in faja
ei; de aceea a prins radacini, de aceea tradatori s-au inmuljit pe toate cararile, de
aceea toata viaja noastra de stat nu e decat o tradare permanenta de neam. Daca
nu rezolvam problema tradarii, opera noastra va fi compromisa.

Maine dimineaja e procesul. II asteptam cu emojie. In sfarsit acum se va hotari cu
noi.

Suntem la cancelarie unde asteptam sa ne vada familiile. Erau parinjii lui Corneliu
Georgescu, veniji din Poiana Sibiului. La un moment dat intra si Vernichescu. Moja il
apuca de brat; ca si cum ar vrea sa-i spuna ceva si pleaca cu el in camera vecina, in
birourile funcjionarilor.

Peste cateva minute auzim sapte detunaturi de revolver si strigate. Iesim pe sala.
Moja trasese in Vernichescu pentru ca sa pedepseasca tradarea.

Eu ma reped langa el sa-l apar, caci era inconjurat de gardieni si funcjionari care il
ameninjau. Lumea enervata se potoleste. Noi suntem luaji imediat si incarceraji,
fiecare intr-o celula. Pe ferestruica observam cum Vernichescu este scos din
infirmerie si dus la spital pe targa. Incepem sa fluieram cu tojii din celule imnul
nostru de lupta „StudenJi Crestini din Romania Mare", si-l petrecem cu acest cantec
pana iese pe poarta inchisorii.

Peste doua ore a sosit judecatorul de instrucjie, Papadopol. Ne cheama pe rand sus.
Noi toji ne solidarizam cu Moja.

A doua zi, dupa o noapte dormita pe ciment, am fost dusi la Tribunal. Situajia
noastra era acum foarte grea. Noi insa, in arestul din subsolul Tribunalului, am
cantat tot timpul cantecele noastre de lupta.

Procesul incepe la ora unu. Inca de la ora zece, mii de studenji si cetajeni au inceput
sa se adune in jurul Tribunalului. Pe la ora 12, au fost scoase toate regimentele din
capital pentru a putea Jine piept muljimii.

La ora unu, am fost introdusi in sala Curjii cu Juraji. Presedintele Curjii era Dl.
Davidoglu, iar procuror Dl. Racovicescu. Pe banca apararii se aflau: profesorul
Paulescu, Paul Iliescu, Nelu Ionescu, Teodorescu, Donca Manea, Tache Policrat,
Naum etc. Se trag jurajii la sorji. Ni se citeste ordonanja definitiva intr-o mare
tacere. Noi ascultam. Ne dam seama ca se joaca soarta noastra. Ne vine randul sa
vorbim. Incepe interogatoriul. Noi recunoastem totul, afara de faptul de a fi luat o
hotarare finala. Nu hotarasem data , dar am aratat motivele care ne-au impins pe
acest fagas. Am aratat pericolul problemei jidanesti si am acuzat pe politicieni de
tradare de neam si corupjie.

Cu toate intreruperile presedintelui, noi am continuat pana la capat marturisirile.

Urmeaza un aspru si in mai multe locuri nedrept si insinuant rechizitoriu al
procurorului. Simjim ca balanja a trecut de partea sa. Succesul acuzarii nu Jinem
mult, caci profesorul Paulescu isi citeste declarajia intr-o atmosfera de biserica, pe
care o crea marele sau prestigiu si figura sa de sfant. Declarajia a fost scurta, dar a
desfiinjat rechizitoriul procurorului care se retragea jenat, parca mai in fundul
scaunului.

S-a facut o pauza: era acum 8 seara. Afara muljimea astepta in numar si mai mare.
Au vorbit stralucit: Nelu Ionescu, Tache Policrat etc. si la urma Paul Iliescu. Era acum
5 dimineaja. Procurorul, printr-un nou rechizitoriu, incearca sa-si refaca pozijia si sa-
si recastige curtea. I se raspunde. La ora 6 aveam ultimul cuvant. Suntem scosi
afara. Jurajii intra in deliberare. Noi asteptam, peste o jumatate de ora, care ni se
pare lunga ca o jumatate de an. Peste pujin auzim urale. Un ofijer ne aduce vestea:

- Sunteji achitaji.

Imediat apoi, am fost introdusi in sala, unde ni se citeste verdictul de achitare.
Lumea inca mai astepta afara. La auzul achitarii a izbucnit in urale si cantece.

Suntem pusi intr-un automobil si condusi pe niste strazi necunoscute la Vacaresti,
pentru indeplinirea formalitajilor de eliberare.

Ne luam bagajele si icoanele pregatindu-ne sa iesim din mormantul acela cu lungile
lui noplji de frematare, cu suferinjele lui. Insa bietul Moja ramane si mai departe,
cine stie pana cand, sa se chinuiasca de acum inainte singur.

Trebuie sa ne luam ramas bun de la el. II imbrajisam cu lacrimi in ochi si ne
desparjim cu adanca durere. Noi plecam afara, iar el intra din nou in celula, la
secret, si cate saptamani de acum va mai trebui sa stea acolo singur, pe cimentul
acela!

Ne-am dus la Danulescu si la Dragos, sa cerem iertare familiilor pentru supararea pe
care le-am pricinuit-o si sa le muljumim pentru grija pe care au avut-o tot timpul cat
am stat inchisi.

Apoi am plecat acasa, unde pe fiecare, mamele noastre cu intreaga familie ne-au
primit cu lacrimi de bucurie in ochi.

LA IA§I

La Iasi, nerabdatori, ma asteptau camarazii cei mai tineri. Dintre colegii mei de an,
nu mai gasisem pe nimeni. De asta toamna pana acum se raspandisera toji prin
orasele lor.

Am dus icoana la biserica Sf. Spiridon si am asezat-o in altar.

Rand pe rand m-am intalnit cu toata lumea si cu studenjii, bucurandu-ne. Dar
bucuria noastra n-a durat mult, caci plimbandu-ma pe strada Lapusneanu cu cele
doua surori ale mele si cu vreo 10 studenji, a sarit polijia, fara nici un motiv, asupra
noastra si au inceput sa ne bata cu cauciucurile in cap si cu paturile de arma.

Provocate in modul acesta si loviji fara nici o vina in Iasiul in care am dat atatea
lupte? In Iasiul in care am invins iudeo-comunismul in Universitate la 1919, 1920 si
1922? In Iasiul in care am pus la respect si am Jinut la distanja ani de-a randul
jidanimea coplesitoare si presa ei? Lovit in casa la mine?

Atunci m-am intors sa ripostez. Indignarea pare ca imi daduse o putere de leu si as fi
fost in stare sa ma lupt cu toata polijia. Dar studenjii si studentele cu care eram, m-
au prins unii de maini, iar aljii mi-au apucat picioarele in braje. Jinut asa, am capatat
cateva lovituri cu paturile de arma. Lumea care era pe trotuare a inceput sa
huiduiasca polijia si sa strige. Eu am plecat acasa amarat si suparat pe cei ce m-au
Jinut. Ei insa imi spuneau:

- Au ordin sa te provoace si daca ripostezi, sa traga ca sa scape de tine.

Dupa masa m-am dus impreuna cu Garneaja si Radu Mironovici la un camin, unde
intr-o camera mare s-au adunat fruntasii studenjimii. Ei au inceput sa ne
povesteasca cum au luptat si ce au avut de indurat timp de o jumatate de an de
cand nu ne mai vazusem. Cum au intrat la cursuri si cum au procedat ca sa nu fie
umiliji. Cum la 1 noiembrie, in ziua deschiderii, s-a adunat in aula intreaga
studenjime impreuna cu toji profesorii, s-a facut serviciul religios, si ce a spus
studentul Lazareanu cu acest prilej.

- Noi vom intra la cursuri, dar nu acum. Intai facem un memoriu profesorilor nostri,
senatului universitar si asteptam un raspuns binevoitor.

Ne-a povestit apoi cum s-a inaintat memoriul si cum profesorii universitari, in frunte
cu prorectorul Bacaloglu, au injeles sa Jina in seama cea mai mare parte din punctele
memoriului. La 6 noiembrie, studenjimea a intrat la cursuri. Profesorii au stiut sa
ocoleasca o umilire nedreapta a studenjimii care luptase un an intreg pentru credinja
ei.

Ne-au spus mai departe, cum ministrul Marzescu a adus un om de-al sau ca prefect
de polijie cu misiunea de a strivi miscarea studenjeasca si miscare najionala din Iasi.
Cum acesta cu intreaga polijie s-a pus in urmarirea miscarii.

Insa, deoarece studenjii intrasera la cursuri si se facuse liniste si nestiind in ce mod
ar putea sa-si culeaga laurii si sa capete bani, prefectul a inceput sa provoace.

Ne povesteau mai departe, cum la 10 decembrie, studentele care mergeau spre
Mitropolie au fost intampinate de polijisti Tmbataji, lovite cu cauciucurile, apucate de
par in vazul profesorilor universitari, tarate prin noroiul strazii. Cum, rand pe rand,
studenjii au fost batuji. Cum la 10 decembrie studentul Gheorghe Manoliu,
conducatorul corului, a fost lovit cu bejele peste fluierele picioarelor si apoi arestat;
cum acesta, Jinut la polijia intr-o stare de mare mizerie, s-a imbolnavit de galbinare
si a murit in spital.

Studenjii de la Iasi trecusera prin mari greutaji timp de o jumatate de an.

Noi, la randul nostru, le-am povestit cele ce induraseram. Le-am adus aminte ca
aveam datoria sa-l scoatem pe Moja din inchisoare.

La urma le-am facut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum va trebui sa
organizam intreaga noastra generate, s-o crestem si s-o educam intr-un spirit eroic.
Cum va trebui sa izolam politicianismul, pentru ca nici un tanar sa nu mai patrunda
in randurile lui. Cum acesta va fi invins si atunci va ajunge la guvern L.A.N.C. cu
profesorul Cuza. Cum numai printr-un guvern nationalist, expresie a constiinjei, a
forjei si a sanatajii noastre romanesti, se va putea rezolva problema jidaneasca,
luandu-se masuri legale de proteguire a elementului romanesc si de infra na re a
acjiunii de cotropire a jidanilor; cum in crearea acestei constiinjei, acestei forje si
acestei sanataji, generajia noastra are o mare si sfanta misiune. Ca noi,
„Vacarestenii", ne-am hotarat sa venim toji la Iasi, pentru a stabili aici centrul
acestei acjiuni pe care s-o asezam sub protecjia Sfantului Arhanghel Mihail.

Camarazii nostri au ascultat si au primit cu mare bucurie planurile noastre de viitor.

Pe urma am vizitat pe profesorii: Cuza, Gavanescul, §umuleanu etc., impartasindu-le
si lor aceste ganduri.

UN AN DE MARI INCERCARI
MAI 1924 - MAI 1925

CAMINUL CULTURAL CRE§TIN

§edinjele noastre, in vederea planului ce urmaream, se faceau foarte anevoios, din
cauza lipsei de local. Fiind toji saraci, nu ne dadea mana sa inchiriem doua camere
eel pujin, pentru inceperea organizarii tineretului. §edinjele le Jineam intr-o baraca
de scanduri care se afla din timpul razboiului in curtea d-nei Ghica. intr-o zi ne-am
hotarat sa ne facem singuri o casa de cateva camere. Cum?

Am adunat la 6 mai 1924 vreo 60 de tineri, studenji si elevi de liceu (membrii primei
frajii de cruce care luase fiinja la Iasi). lata cum le-am vorbit:

- Dragi camarazi, cat timp o sa ne mai chinuim, Jinand sedinjele noastre in acesta
baraci? Pana acum, studenjimea romana avea dreptul sa se intruneasca in
Universitatea sa. Noi am fost izgoniji din ea. Pana ieri aveam dreptul sa ne intrunim
in camine. Am fost alungaji. Astazi, am ajuns in niste baraci de lemn, darapanate, in
care ne ploua. In toate orasele, studenjimea este ajutata in scopurile ei nobile. Aici
n-are cine sa ne ajute. Pentru ca lumea din jur este compusa din populate
jidaneasca vrajmasa si din politicieni sterpi la suflet. Romanii nostri sunt impinsi la
periferia oraselor, traind intr-o neagra mizerie. Suntem singuri. Puterea de a ne croi
o alta soarta si acum ca si maine, nu vom gasi-o decat in noi. Trebuie sa ne invajam
cu aceasta idee, ca de la Dumnezeu si pana la noi nu mai este nimeni care sa ne
ajute.

De aceea nu exista alta dezlegare decat de a ne face singuri, cu brajele noastre, casa
de care avem nevoie. Desigur, nici unul dintre noi n-am zidit case si nici n-am facut
caramizi. Injeleg ca ne trebuie in primul rand curajul de a sfarama mentalitatea in
care crestem noi, mentalitatea care face pe tanarul intelectual sa-i fie rusine, de a
doua zi dupa ce a devenit student, sa mai duca un pachet in mana pe strada. Ne
trebuie curajul si voinja de a porni de la nimic. Voinja de a rasturna obstacolele si
infringe greutajile.

Olimpiu Lascar, un mic antreprenor cu suflet mare, care avea casa la Ungheni, m-a
intarit in ideea mea, spunandu-ne:

- Domnilor, eu va propun sa mergeji si sa faceji caramizile la Ungheni, pe malul
Prutului. Am un loc si vi-l cedez Dv. Va pun casa mea la dispozijie.

Am primit propunerea. Dar n-aveam bani de drum pana la Ungheni. Ne trebuiau trei
sute de lei pentru vreo doua zeci de persoane. Acesti bani ni i-a dat tot Olimpiu
Lascar.

PRIMA TABARA DE MUNCA
8 MAI 1924

In ziua de 8 mai am plecat, unii cu trenul, aljii pe jos. Total 26.

N-aveam nimic: nici sape, nici un fel de unealta, nici bani, nici mancare. Am tras la
Lascar, care ne astepta bucuros.

- Bine aji venit, Domnilor, caci targul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate,
vazandu-va, isi vor mai taia din obraznicie. Noi, o mana de crestini, suntem terorizaji
de ei.

In sfarsit s-au format mai multe delegate care sa mearga pe la casele crestinilor sa
ceara cu imprumut sape, harleje si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la
locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a facut o rugaciune. Mai mult de o
saptamana am muncit cu tojii, sa ajungem la pamantul sanatos, caci spre nenorocul
nostru pe locul acela, timp de 50 de ani tot targul aruncase gunoi care ajunsese in
unele locuri pana la 2 m grosime. Ajutaji de cajiva caramidari de meserie, dintre care
mi-aduc cu drag aminte de mos Chirosca, am inceput sa framantam lutul si sa facem
caramizi. Eram imparjiji in echipe de cate 5 si fiecare faceam cate 600 de caramizi,
in total 3.000 de caramizi pe zi. Mai tarziu, cand numarul nostru a crescut, faceam si
mai multe, muncind de la 4 dimineaja pana seara. Problema cea mai mare era masa.
La inceput ne-au ajutat oamenii din Ungheni, mai tarziu ne-au venit alimente si de la
Iasi. Batranii, atat profesorul Cuza cat si profesorul §umuleanu, priveau cu oarecare
neincredere incercarea noastra. Gaseau ca e ceva copilaresc, ca nu vom putea
ajunge la nici un rezultat, Dupa un timp insa au inceput sa aprecieze ceea ce faceam
si sa ne ajute.

Cand a venit Corneliu Georgescu la Iasi, retragandu-se de la Universitatea din Cluj,
unde facuse un an la Farmacie, de comun acord cu ceilalji, am dat la caramidarie cei
17.000 lei pe care ii stransesem noi din donajii, cat timp am stat la Vacaresti.

Totusi problema hranei fiind grea, am luat in Iasi o gradina de 1 ha de la d-na Ghica
spre a semana, cu alte echipe de studenji, zarzavaturi si cele necesare hranei la
Ungheni, asa incat munca noastra era acum imparjita in doua: o parte din studenji
lucrau la Ungheni, o alta la Iasi la gradina. Studenjii faceau cu schimbul: fiecare cate
trei-patru zile.

Prima noastra tabara de munca a avut efectul unui inceput de revolujie in
mentalitatea curenta. Toata lumea din jur - Jarani, muncitori si, nu mai pujin,
intelectuali - se aduna plina de curiozitate sa ne priveasca. Aceasta lume era
invajata sa-i vada pe studenji plimbandu-se eleganji pe strada Lapusneanu sau
cantand cantece de veselie in jurul meselor din berarii, in ceasurile lor libere. Acum ii
privea cum framanta lutul cu picioarele, plini de noroi pana la brau, cum cara apa din
Prut cu caldarile, cum stau aplecaji pe sapa sub arsija soarelui. Lumea asista la
sfarsitul unei mentalitaji stapanitoare pana atunci: e rusine pentru un intelectual sa
munceasca cu brajele, mai ales in muncile greoaie, rezervate in trecut robilor sau
claselor disprejuite.

Cei dintai care au injeles valoarea, din acest punct de vedere, a taberei, au fost
tocmai cei din clasele disprejuite.

Jaranii si muncitorii, desparjiji sufleteste de celelalte categorii si sfiosi, pentru ca
munca lor nu era prejuita, s-au luminat la faja, vazand in aceasta, din primul
moment, un semn al prejuirii muncii istovitoare si a prejuirii lor.

Ei s-au simjit onoraji si poate au intrezarit in viitor zile mai bune pentru ei si pentru
copiii lor.

De aceea, din pujinul pe care-l aveau, ne aduceau zilnic, cu drag, hrana.

Viaja studenjeasca curgea linistita, manifestajii si incidente nu mai erau. Munceam
plini de voie buna, de nadejdi, cu gandul ca in curand vom avea casa noastra.

O NOUA LOVIRE

Intr-o zi a venit tatal meu la Iasi si m-am dus sa-l vad.

Pe la 10 seara ma intorceam acasa. La un restaurant din Piaja Unirii aud scandal. Ma
opresc sa vad ce este. Doi studenji, frajii Tutoveanu din Barlad, avusesera un conflict
cu profesorul Constantinescu-Iasi. Sosise prefectul de polijie la faja locului, le pusese
catuse la maini si-i ducea spre police, lovindu-i. Eu, fara sa spun ceva, ma uitam la
acest tablou, cuprins de durere.

Observ ca vine spre mine comisarul Clos, insojit de 3-4 polijisti. Apropiindu-se la doi
pasi, imi striga:

- Ce cauji pe strada la ora asta, derbedeule?

Stau si ma uit la el nedumerit. Pentru ca el ma cunostea de atajia ani, nici nu mi-am
inchipuit, ca ar putea vreodata sa mi se adreseze astfel. Am crezut ca ma confunda
cu cineva. Dar ma vad apucat de gat si imbrancit inapoi. §i iarasi:

- Te mai uiji inca la mine, haimana?... escrocule!...

Eu nu am spus nimic, dar am ramas pe loc, uitandu-ma la el. Atunci, din lovitura in
lovitura, urmat de cei patru polijisti, m-au dus peste 30 de metri, pana in colt; la
Smirnov. Aici mi-am scos palaria din cap, i-am salutat si le-am spus:

- Va muljumesc, Domnilor.

Ranit in suflet, inecat de durere si rusinat, m-am dus acasa unde m-am chinuit toata
noaptea. Pentru a doua oara in viaja eram lovit, in interval de o luna. M-am stapanit.
Dar voi, asupritori din toata lumea, nu contaji pe puterea de stapanire a omului,
pentru ca eel ce se stapaneste, la urma rabufneste ingrozitor.

A doua zi am povestit tatalui meu ceea ce pajisem.

- Lasa-I in pace, mi-a zis. Sa nu faci nimic. A trage doua palme unui asemenea
individ este a-Ji murdari palmele. Va sosi si timpul judecajii lui. Probabil ca sunt pusi
sa va provoace. Dar tu trebuie sa-Ji pastrezi calmul si sa te feresti de a mai umbla
singur.

I-am primit sfatul. Dar un om lovit pare ca nu mai este om. Se simte rusinat,
dezonorat. Purtam aceasta ofensa ca un pietroi pe inima.

Dar peste cateva zile avea sa vina si mai rau.

COPLE§IT DE LOVITURI LA GRADINA

Terminasem de sapat gradina. Venisem de la Ungheni sa punem rosii. In dimineaja
de 31 mai, la orele cinci, erau in front, gata sa inceapa lucrul, 50 de studenji.
Facusem apelul. Nu terminasem bine, cand observ cajiva soldaji prin dosul gradinii.
Apoi un numar de peste 200 navalesc in curte incarcand armele. Ne inconjoara. Eu
spun baiejilor:

- Toata lumea sta pe loc si nu face nimic.

In acelasi minut vad dinspre poarta ca un nor negru, vreo 40 de persoane, venind in
pas alergator, cu revolvere in mana, scojand strigate si injurand. Era prefectul
Manciu cu polijia. In scurt timp au fost langa noi. Doi comisari de polijie imi pun trei
revolvere in frunte. Se uita la mine cu ochii injectaji si ma injura. Manciu striga:

- Legaji-I cu mainile la spate!

Ma loveste. Alji doi se reped la mine, imi scot braul cu forja, ma leaga cu mainile la
spate cat de strans pot. Apoi simt o lovitura trasa pe la spate, cu pumnul in maxilarul
drept. Un altul, Vasile Voinea, se apropie si-mi sopteste la ureche:

- Pana deseara te omoram. Nu mai ajungi tu sa dai jidanii afara!

Ma injura si-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri peste faja, dupa care unii
m-au scuipat in obraz. Tot frontul nostru, fixat si el intre arme si revolvere, statea
nemiscat si se uita la mine, fara sa-mi poata veni in ajutor. De sus coborase D-na
Ghica, intreband:

- Ce-i asta, Domnule Prefect?
Acesta i-a raspuns:

- Te arestez si pe d-ta!

Mai al o parte, am zarit si pe procurorul Buzea, asistand la cele ce se petreceau.

Apoi cu revolverele in mana au perchezijionat pe rand pe cei din front. Cine se misca
era lovit si trantit la pamant.

Dupa aceasta, pe mine m-au pus la 10 m inainte, incadrat de 8 jandarmi cu
baionetele la arma; pe ceilalji i-au incadrat la fel intre 200 de jandarmi. §i ne-au
pornit. Eu mergeam inainte, legat cu mainile la spate si scuipat in obraz, iar ceilalji in
urma mea. Am fost purtaji asa pe toata strada Carol, prin faja Universitajii, pe str.
Lapusneanu, Piaja Unirii si Cuza-Voda, pana la Prefectura de Polijie.

Prefectul si cu polit;istii mergeau pe trotuar frecandu-si mainile. Jidanii ieseau plini de
multumire in usile pravaliilor si-i salutau respectuos. Eu, de suparare, aproape nu
mai vedeam inaintea ochilor. Simt;eam ca de acum s-a sfarsit totul. Cajiva elevi de
liceu din cursul superior, trecand pe langa mine, s-au oprit si m-au salutat. Au fost
imediat prinsi, loviji si introdusi Tntre cordoane.

Dupa ce am fost purtaji aproape 2 km prin mijlocul orasului si prin faja populajiei
jidanesti, in aceasta stare de umilire Tngrozitoare, a fost bagaji la Prefectura de
Polijie. Pe mine m-au aruncat asa legat intr-o incapere infecta, iar ceilalji au fost
tjinutji in curte.

SUS, IN CABINETUL PREFECTULUI

Acolo sus, in cabinetul prefectului, tinerii prizonieri din curte erau chemaji la
interogatoriu unul cate unul. Prefectul statea la birou, iar ceilalji, peste 30 la numar,
pe scaune in jurul sau.

- Ce v-a spus Codreanu?

- Nu ne-a spus nimic, Domnule Prefect, raspundea tanarul student sau elev.

Cel interogat era descaljat de ghete si legat cu lanjuri la picioare. I se introducea
intre picioare o arma si apoi era ridicat cu talpile in sus, arma fiind Jinuta pe umeri de
doi soldaji. Manciu dezbracat de haina incepea sa bata la talpi cu o ranca de bou.
Sarmanii copii, spanzuraji cu capul in jos si loviji peste talpile picioarelor,
neamiputand suporta durerile, incepeau sa racneasca.

Vazandu-se in faja calailor de comisari, ranjind cu pofta la infioratorul tablou - in
care copiii neamului romanesc erau torturaji de niste canalii platite de dusmani -
departe de orice inima care sa planga si sa intervina pentru ei, strigau:

- Ajutor!

Atunci, comisarul Vasiliu ii baga cu capul intr-o caldare cu apa pentru ca sa nu se
auda afara strigatele de durere si disperare.

Cand, in sfarsit, durerile ajungeau la culme si simjeau ca trupurile lor nu mai puteau
suporta loviturile, atunci strigau ca declara totul.

Prefectul trecea la masa in asteptarea destainuirilor, iar ei, dezlegaji de lanjuri,
priveau amejiti in jur. Apoi izbucneau in plans si cadeau in genunchi in faja
prefectului:

- Iarta-ne, Domnule, caci nu stim ce sa declaram.

- Nu? Nu stii? Mai ridicaji-l odata, striga comisarilor si jandarmilor.

Si bietul copil, cu inima inghejata, privea cum i se fac din nou preparativele
supliciului.

Din nou ridicaji pe arma si spanzuraji cu capul in jos si cu picioarele in sus. Din nou
lovituri peste picioare. Din nou simjeau cum cad peste talpile lor una cate una rancile
prefectului nemilos. Talpile deveneau negre de sange ca abanosul si picioarele
umflate, incat tinerii nu se mai puteau incalja. Printre cei schingiuiji astfel au fost:
copilul actualului procurer de Ilfov, Dimitriu, baiatul maiorului Ambrozie, caruia i s-a
spart timpanul si care a ajuns si el comisar la aceeasi prefectura de polijie si aljii.

Batuji in modul acesta, erau dusi intr-o camera separata, secreta. Pe la orele 9 m-au
chemat pe mine. Cu mainile legate si amorjite m-au dus sus intr-o camera doi
jandarmi. Acolo, la birou, statea prefectul, iarin jurul lui, pe scaune, peste 30 de
persoane, comisari, subcomisari si agenlji.

M-am uitat in ochii lor. Poate din toji voi gasi pe vreunul cu durere. Nimic! O
satisfacjie generala. Suradeau: seful Siguranjei, Botez, Dimitriu, directorul
Prefecturii, comisarul Vasiliu, Clos si ceilalji.

Prefectul ia o coala de hartie. Imi scrie numele. Apoi:

- Cum te cheama exact?

- Sunt Corneliu Codreanu, student la doctoratul juridic si avocat in acelasi barou cu
Dv.

- Pune-Ji-I jos.

Trei, cu inima de sluga, se reped si ma trantesc jos, in faja biroului.

- Descaljaji-I de ghete!

Doi ma descalja, unul de o gheata si unu de alta.

- Puneji-i lanjuri!

Imi leaga picioarele in lanjuri.
Le spun:

- Domnule prefect, acum esti d-ta mai puternic, stapan pe viaja si pe moarte, dar
maine cand voi iesi de aici, ma voi razbuna pe d-ta si pe d-lui care m-a injurat.

In acest moment aud zgomot si glasuri in sala.

Venisera profesorul Cuza, profesorul Sumuleanu si parinji de ai copiilor: col.
Nadejde, maior Dumitriu, Butnariu, maior Ambrozie si aljii, cu procurorul si cu
medicul legist, profesor universitar Bogdan.

Prefectul si cu ceilalji sar de pe scaune si ies pe sala.

Aud pe prefect:

- Ce cautaji aici? Va poftesc sa iesiji afara!
Aud glasul profesorului Cuza:

- Pe cine dai D-ta afara? Am venit in vizita la D-ta ca sa ne dai afara? Noi am venit
cu procurorul ca reclamanji in contra d-tale.

- Jandarmi, daji-i afara!

Profesorul Sumuleanu se posteaza la usa camerei in care erau inchisi cei batuji si
spune:

- Domnule procuror, un plecam de aici pana nu ni se deschide aceasta camera!
Mai mulji comisari:

- Nu e nimeni in camera asta. E goala.
Profesorul Sumuleanu:

- Sa se deschida acum aceasta camera!

Cu intervenjia procurorului se deschide camera si sase tineri sunt scosi aproape pe
braje de parinjii lor si introdusi in cabinetul prefectului. Medicul legist, profesorul
Bogdan, cerceteaza pe toji si elibereaza certificate medicale. Peste cateva ore sunt
eliberaji toji ceilalji din curte. Eu sunt insa rejinut doua zile, dupa care sunt trimis la
judecatorul de instrucjie.

Imi da drumul. Ii spun:

- Domnule judecator de instrucjie, daca nu mi se va face dreptate, am sa mi-o fac
eu singur.

M-am dus acasa. Acolo a venit profesorul Cuza cu Liviu Sadoveanu:

- Am auzit ca ai spus ca vrei sa-Ji faci singur dreptate. Sa nu faci una ca asta. O sa
raportam la minister si o sa cerem ancheta. Nu se poate sa nu ni se dea satisfacjie.

Eu eram zdrobit sufleteste. Mi s-au naruit toate planurile. Am lasat in voia sorjii si
caramidaria si am plecat cu primul tren in Bucovina la Campulung. De acolo, pe
cararile inverzite, m-am ridicat incet in munte, ducand poveri in suflet, durerile
umilinjei de ieri si chinurile nelamuririi pentru ziua de maine.

Pare ca nu mai aveam nici un prieten in lume in afara de muntele acesta: Raraul, cu
schitul de pe el. Sus, m-am oprit la aproape 1.500 m inaljime. Privesc peste munji si
peste dealuri la sute de kilometri, dar nici o priveliste nu-mi putea alunga dinaintea
ochilor privelistea infamiei si umilirii la care am fost expus, alaturi de tinerii mei
camarazi. Plansul loril auzeam si acum si ma durea.

Se insereaza!

Nici o Jipenie de om. Numai copaci si vulturi care Jipa la stand.

Cu mine nu am decat sumanul si o paine. Mananc pujina paine si beau apa dintr-un
izvor care serpuieste printre pietre.

Imi adun lemn cu lemn si-mi fac un adapost. O coliba. Aici in aceasta locuinja am
ramas o luna si jumatate. Pujina hrana de care aveam nevoie, mi-o aduceau ciobanii
de la stana lui mos Piticaru.

Stateam pe ganduri si-mi era rusine sa ma dau jos printre oameni. Oare ce pacate
voi fi facut de mi-a trimis Dumnezeu aceasta nenorocire pe cao, tocmai acum cand
voiam sa incep un plan asa de mare si frumos?

Ii scriu lui Moja: „Nu stiu ce am: parca nu mai sunt eu! M-a parasit norocul. Ma
urmareste pas cu pas nenorocul de o bucata de vreme ; de orice ma apuc, imi merge
rau. Si cand in lupta nu te mai slujeste norocul, incep sa te paraseasca toji cei din
jur. Cu 30 de victorii ii aduni, e suficient o singura infrangere ca sa te praseasca."

Sufletul imi era strabatut de indoieli. Eram la raspantie de drumuri. Luptam pentru
Jara si eram trataji ca inamici ai neamului. Eram loviji fara mila de guvern, de polijie,
de jandarmi, de armata.

Sa intrebuinjam si noi forja? Ei sunt Statul: cu zeci de mii, cu sute de mii. Noi, o
mana de tineri, cu trup istovit de greutaji, de foame, de frig, de inchisoare. Ce forja
suntem noi, ca sa putem avea macar o mica sansa de victorie? Daca incercam, vom
cadea striviji. Si la urma, Jara zapacita de presa jidaneasca, va zice ca am fost niste
nebuni.

Sa nu intrebuinjam violenja si forja, cum o intrebuinjeaza ei? Te provoaca, iji
schingiuiesc oamenii, Ji-i imprastie si te omoara.

Sa ne lasam omoraji? Dar pana la varsta noastra, noi n-am apucat sa scriem nimic si
lumea nici macar nu va sti pentru ce ne-au omorat.

Mai bine sa plecam cu tojii din Jara. Sa plecam si sa blestemam; sa pribegim prin
lumea larga. Mai bine sa cersim din Jara in tara, decat sa fim umiliji aici pe pamantul
nostru, pana la ultima expresie a umilirii.

Sau sa cobor de aici cu arma in mana si sa fac dreptate.

Sa inlatur fiara care s-a pus de-a curmezisul drumului si a viejii unui neam. Dar ce
mai facem cu planurile noastre dupa aceea? Voi muri, atunci pe loc, ori voi muri in
inchisoare; caci eu nu mai pot rezista regimului din temnija. Mie-mi place libertatea.
Daca nu o am, mor. Dar cu Moja ce fac? Caci o astfel de incercare inseamna
sacrificare mea si sacrificare lui Moja, ale carui sorji de achitare vor scadea complet.
Tot grupul nostru va fi sfaramat. Degeaba toate gandurile noastre, toate planurile de
organizare; totul se sfarseste aici.

O luna jumatate, stand acolo in varful muntelui, m-au chinuit aceste ganduri fara sa
le pot da o dezlegare. De griji, de chimin, Tncepuse sa ma doara pieptul si simjeam
cum mi se sleiesc puterile.

Eu fusesem un om aprig, caruia nimeni nu-i statea Tnainte. Aveam siguranja si
incredere in puterile mele. Oriunde ma duceam, invingeam. Acum ma incovoiasera
greutajile vremii!

Ma cobor. Las totul in voia sorjii; au nu pot sa dau nici o dezlegare. De acum insa
umblu cu revolverul la mine. Si la cea dintai, cea mai mica provocare, trag; de la
aceasta hotarare nu ma va mai clinti nimeni.

Plec la caramidarie. Acolo, Grigore Ghica, ramas sef, si-a facut datoria in mod
exemplar. Numarul caramizilor se inmuljise in mod simjitor. Se facusera doua
cuptoare de cate 40.000 de caramizi. Era pe 15 iulie. Baiejii m-au primit cu duiosie.
Pe santier nu se intamplase nimic deosebit.

La Iasi am gasit schimbari. Comisarii care nu avea ghete in picioare, erau acum
innoiji din talpi pana in crestet. Imbracaji de jidanime. Prefectura de polijie avea
automobil pus al dispozijie de jidani. Acestia se simjeau stapani absoluji. Erau de o
obraznicie pe care nu o mai intalnisem de la 1919, din timpul miscarilor comuniste,
cand se credeau in ajunul revolujiei si fiecare jidanas de peste Prut sau din Iasi isi
lua aere de comisar al poporului.

INCERCAREA DE SFARAMARE A BLOCULUI NOSTRU

Puterea iudeo-liberala a auzit de blocul nostru, de legamantul facut la Vacaresti. Ea
isi dadea seama ca in jurul acestui bloc studenjimea se va ridica unitara. Nici nu
inspaimanta mai mult pe jidani decat unitatea perfecta: blocul sufletesc al unei
miscari, al unui popor. De aceea ei vor fi necontenit pentru „democrape" care are un
singur avantaj si acela pentru inamicul najiei. Pentru ca democrajia va sparge
unitatea si blocul sufletesc al unui neam si in faja unitajii si solidaritajii perfecte a
iudaismului din Jara si din intreaga lume, najia, divizata in partidele democrapei , se
va prezenta dezbinata si va fi infranta.

Tot astfel si in miscarea studenjeasca: pana acum, nefiind o unitate perfecta, jidanii
gaseau fracjiuni sau conducatori pe care ii convingeau masonic, adica le sugerau
anumite idei, care nu aveau alt rost decat acela de a dezbina.

Or, grupul nostru se prezenta intr-o unitate nezdruncinata si cu posibilitaji de a
strange in jurul sau intreaga miscare studenjeasca.

Si atunci, ne pomenim cu o nesfarsita serie de minciuni si de intrigi Jesute cu grija,
cu scopul de a-l rupe pe Moja de mine si pe ceilalji unui de altul.

Jidanii gaseau in mijlocul studenjimii elemente slabe pe care le intrebuinjau - fara ca
ele sa-si dea seama - ca unelte. Facandu-se ca li se incredinjeaza mari secrete,
lansau intrigi. Acestea ajunsesera sa prinda pana si la paring, care devenisera, unii
dintre ei, cei mai indarjiji adepji ai ruperii legaturilor fiilor lor cu acest grup.

Cum am putut rezista? Numai datorita prevederilor noastre de la Vacaresti. Noi ne-
am dat seama, din primul moment, ca vom primi si acest atac clasic intrebuinjat de
masonerie si iudaism. Ne-am pus in garda. Asa incat, in momentul in care el s-a
afirmat, noi am rezistat chiarin contra celor mai apropiate rude. Imediat cand se
semnala o intriga, ne adunam si o comunicam grupului intreg.

Dau cu aceasta ocazie un sfat tuturor organization atragandu-le atenjia asupra
acestui sistem care se intrebuinjeaza frecvent si pretutindeni. Pentru pararea
atacului: a) a nu se da niciodata crezare ori de unde ar veni informajia; b) a se
comunica imediat incercarea de intriga grupului respectiv, persoanelor vizate si
sefilor. In modul acesta atacul va fi respins.

LOGODNA

La caramidaria de la Ungheni, la 10 august 1924, in mijlocul camarazilor si al
parinjilor, am facut logodna cu d-ra Elena Ilinoiu, fiica d-lui Constantin Ilinoiu,
controlor la calea ferata. Un om de o mare bunatate si de o mare delicateje
sufleteasca. In casa lor m-am mutat dupa aceea si m-au primit cu brajele deschise,
pe langa cei cinci copii pe care ii mai aveau. familia aceasta mi-a fost un sprijin
permanent in lupta pe care o duceam, prin ingrijirea si intrejinerea ce mi-au
asigurat-o tot timpul.

La 13 septembrie m-am dus acasa, la Husi, si mi-am sarbatorit in casa parinteasca
ziua numelui si a nasterii.

Implineam 25 de ani.

PROCESUL MOJA-VLAD

La 26 septembrie 1924, se fixase spre judecare procesul lui Moja si al studentului
Leonida Vlad care procurase revolverul. Acesta se predase si el dupa cateva zile si
ramasese arestat tot timpul cu Moja.

Am plecat la Bucuresti. Acolo au inceput dezbaterile in faja Curjii cu Juraji. Moja si-a
susjinut cu tarie tema, ca tradarea trebuie pedepsita. Opinia publica satula de
tradatori, urmarea cu viu interes si cu entuziasm desfasurarea procesului. Ea vedea
in gestul lui Moja un inceput de acjiune in contra tradatorilor si o dovada de sanatate

morala. Gestul lui aparea ca o lumina in mijlocul viejii romanesti, in care, veac de
veac, luptatorii pentru neam au fost doboraji prin tradare.

Intreaga studenjime de la toate universitajile a facut mari manifestajii pentru
achitarea lui. La Bucuresti, in jurul Tribunalului, erau masaji din nou mii de oameni,
care doreau o viaja noua pentru Jara lor si cereau eliberarea lui Moja.

In zorii zilei, justijia populara a adus un verdict de achitare, primit in intreaga Jara cu
un mare entuziasm.

Moja, dupa ce-si vede parinjii, paraseste Clujul si se stabileste la Iasi, conform
legamantului nostru.

IN JURUL CELOR PETRECUTE LA GRADINA

Nelegiuirile de la 31 mai ne-au strivit sufleteste prin loviturile, umilinja si dezonoarea
la care am fost expusi. O rana deschisa, care se adancea tot mai mult, ne consuma
viaja si parca ne atragea spre mormant.

Umilirea pe care o simji cand ai fost dezonorat, tu si toji ai tai, iji da un sentiment de
profunda durere, care te face sa ocolesti lumea din cauza rusinii de a te mai intalni
cu ea. Pare ca simji ca aceasta lume te disprejuieste, razandu-Ji in faja, ca n-ai fost
capabil sa-Ji aperi onoarea; ca primejduiesti insasi societatea, lasand sa se creada,
prin lasitatea ta, ca un zbir are putinja, nepedepsit, sa o dezonoreze si sa o loveasca
dupa bunul sau plac.

Aceste dureri cresteau in masura in care incercarile noastre de a capata o satisfacjie
legala erau respinse cu un cinism care ducea la disperare. La procesele pe care cei
lezaji le intentasera, acestia riscau sa fie batuji din nou de polijie, de asta data in
chiar pretoriul justijiei si chiar in faja judecatorilor. Iar la urma, ieseau condamnaji
reclamanjii.

Faptul petrecut la 31 mai n-a ramas fara rasunet. Extrag din ziare mai jos ecoul
acestor fapte in lumea romaneasca si in acelasi timp incercarile ei de a capata o
satisfacjie.

„Universul" din 8 iunie 1924, publica sub titlul:

POLIJIA DIN IA§I.

STUDENJII AU FOST BATUJI DE INSUSI PREFECTUL POLIJIEI

„Ni-l inchipuim pe Dl. Manciu, prefectul polijiei din Iasi, ca pe unul din cei mai
straluciji polijisti ai veacului trecut, ilustrat prin violenja si brutalitate.

Dl. prefect Manciu, desi polijist din 1924 si intr-un oras de carturari ca Iasii, si-a
inaugurat sistemul de anacronice violence polijienesti, anul trecut la congresul
profesorilor universitari. D-sa a fost in stare sa tie in loc un congres de dascali
universitari, fiindca asa-i dictau impulsiile polijiste.

Degeaba s-a protestat apoi, caci Dl. prefect al polijiei Iasi isi avea temeiuri
sprijinitoare politice, Tmpotriva jignirii aduse celei mai alese categorii de intelectuali.

§i de atunci Dl. Manciu si-a continuat cu osardie procedeele polijienesti pe care le-a
ilustrat mai ales zilele trecute, cand a batut, a batut cu sete, a lovit cu staruinja, a
insangerat cu rautate pe studenji si a ordonat apoi subalternilor d-sale sa-l imite cu
aceeasi ravna de brutalitate.

Orice ar fi facut studenjii de la Iasi, daca ar fi fost asasini chiar, nu trebuia sa fie
batuji.

Intai, sa se fi facut ancheta, sa se fi sesizat parchetul, sa fi fost arestaji, legaji in
fiare dar nu snopiji in bataie.

Dl. prefect Manciu e desigur obligat in insarcinarile sale sa aplice si anume ordonanje
in ce priveste protecfia animalelor. Credem chiar ca le aplica.

Prin urmare D-sa pazeste sa nu fie batuji caii, sa nu fie torturaji porcii.

§i totusi Dl. Manciu, care va fi facut ca student, studii de drept penal si va fi citit
ceva din literatura penala, pe care poate ca ii va fi recomandat-o chiar distinsul
penalist, Dl. Iulian Teodorescu, care propovaduieste spulberarea acjiunilor brutale si
din puscarii, a batut personal pe studenji, i-a schingiuit, i-a umplut de sange.

Dar daca studenjii batuji nu vor fi vinovaji de nici una din absurditajile ce Ii se
arunca in spate?

Atunci? Bataia se intoarce?

E desigur nevoie de o ancheta judecatoreasca.

Dar mai e nevoie de o sancjiune care sa puna pe dl. Manciu in imposibilitate de a-si
mai fortifica muschii pe capetele studenjilor."

B. Cecropide

„Universul" din 9 iunie 1924, continua, sub titlul:

„Ei au fost provocap de Polipe si schingiuit;i fara nici o vina. Un prefect de polipe
bataus. Manciu trebuie destituit.

Am scris intr-un numar precedent asupra banditismelor savarsite de Dl. Manciu,
prefectul Polijiei din Iasi, Tmpotriva studenjilor.

Pentru azi vom reproduce cateva pasaje din Memoriul studenfilor ma'mtat Ministerului
de Interne.

Studen(ii zidari.

In memoriu se spune:

Studenjimea crestina de la Universitate din Iasi a luat hotararea inca de acum o
luna, sa cladeasca prin munca proprie, un camin cultural...

Provocarea prefectului de polipe.

Abia intruniji, ne-am si vazut inconjuraji de o companie de jandarmi si intreg
aparatul polijienesc, in frunte cu prefectul Manciu.

In vreme ce noi stateam cu tojii foarte linistit;i, ei cu armele intinse s-au repezit
asupra noastra incercand a ne injura si a ne lovi in modul eel mai barbar posibil.
Crezand ca vor gasi arme la noi ne-au perchezijionat pe toji fara a gasi ceva la
vreunul. in timpul perchezijiei, au incercat sa introduca colegului Corneliu Zelea
Codreanu un revolver si niste hartii, contra carui fapt el a protestat. Pentru acesta a
fost batut de catre polijaiul Manciu, inspectorul Clos, comisarul Vasiliu si impreuna cu
toji ceilalji agenji si jandarmi l-au legat ca pe eel din urma borfas. La fel ni s-a
intamplat si la o buna parte din cei ce eram acolo. Am fost declaraji arestaji si
imprejmuiji de cordoane de armata, dusi la Prefectura de Police.

§i copiii de pe drum au fost batup.

Pe drum au fost intalniji mai mulji elevi de la diferite licee din localitate, care
mergeau la parcul sportiv pentru a exercita jocul oina, convocaji fiind de d-nii
directori ai liceelor respective. Toji acestia au fost arestaji si dusi impreuna cu noi,
studenjii, la polijie dupa ce bineinjeles au fost batuji in vazul tuturora, de insusi
polijaiul Manciu si ceilalji polijisti. La polijie au fost Jinuji toata ziua. Pe o parte dintre
noi ne-a batut pana la lesin si ne-a eliberat: o parte am dat declarajii scoase prin
ameninjare, iar alta parte am fost eliberaji fara sa ni se mai ia vreo declarajie."

§i ca incheiere „Universul" adauga:

„Faptele de mai sus nu pot ramane nepedepsite. Prefectul de polijie Manciu, dovedit
agent provocator si vinovat de torturarea studenjilor de la Iasi, trebuie sa-si
primeasca pedeapsa faradelegilor sale."

intre altele „Universul " din 10 Iunie 1924, publica sub titlul:

IA§II SUB TEROARE PREFECTULUI DE POLIJIE

„...TransportaJi in beciurile Polijiei, acesti studenji au fost supusi la cele mai groaznice
chinuri.

Unii dintre ei au fost spanzuraji cu capul in jos, loviji peste talpile picioarelor cu vana
de bou. Studentul Corneliu Codreanu a fost legat, apoi palmuit si torturat de insusi
prefectul de polijie. Sanatatea lui este zdruncinata.

Ceilalji studenji arestaji prezinta grave leziuni corporale.

Trei sute de studenji au reclamat faptele de mai sus procurorului general, cerand ca
medicul legist sa examineze starea colegilor torturaji."

CUVANTUL D-LUI PROF. A. C. CUZA

In edijia speciala a ziarului „Unirea" din 1 iunie 1924, Dl. Prof. A. C. Cuza publica un
judicios articol din care extrag:

„Darin faja acestor necontenite brutalitaji si samavolnicii nenumarate, fara motiv -
facute anume ca prin teroare sa ingrijeasca studenjimea crestina - doua intrebari se
pun hotaratoare:

Ce vrea guvernul, care sust;ine un asemenea poli(ai in fruntea unui ora§ ca Ia§iul?

Ce vrea poli(aiul el Jnsu§i?

Voiesc ei insisi ca din mijlocul acestei continue enervari sa se produca reacpuni
necugetate, la care se pare ca anume provoaca, pe fiecare zi?

Aceasta provocare este cu atat mai nedemna si mai iritanta, cu cat in acelasi timp
polijaiul Manciu se duce la intrunirile societajii jidanesti Macabi si se pune in fruntea
acestor macabei sportivi cu care pleaca ostentativ in excursie, avand in frunte
steagul bicolor alb albastru.

Iar zilnic il vezi tolanit in automobil - nu in eel cu care a calatorit deunazi la Ciurea -
ci in acela nou care se pare ca i-a fost harazit prin subscript^ publica de comunitatea
israelita din Iasi incurajandu-l si prin ziare, la orice ocazie, pentru atitudinea sa in
contra studenjimii crestine.

Protestand cu toata indignarea contra acestei acjiuni de provocare continua, cerem
ca autoritajile superioare sa intervina pentru ca sa puna capat unei situajii nedemne
si primejdioase, pe care Iasiul si studenjimea lui crestina nu o mai pottolera."

A. C. Cuza

INTRUNIRILE DE PROTESTARE CONTRA LUI MANCIU DIN 3 §1 5 IUNIE

S-au expediat urmatoarele telegrame:

MAJESTAJII SALE REGELUI

„Fa£a de nelegalitajile polijaiului Manciu impotriva studenjilor si copiilor nostri loviji si
insultaji zilnic, voind a ne intruni, am fost impiedicaji de polijie si jandarmi cu toate
ca procurorul a aprobat intrunirea.

Supunem respectuos Majestajii Sale plangerea noastra si rugam a fi ocrotiji.
(Urmeaza 1200 semnaturi)."

MINISTERULUI DE INTERNE

„Copiii nostri luaji de pe strada si salbatic maltrataji de prefectul de polijie Manciu,
cerem ancheta imediata, urmata de sancjionari severe.

Loviji in sentimentele noastre parintesti si pierzand orice rabdare, asteptam
neintarziat dreptate.

ss. maior I. Dumitriu, maior Ambrozie, D. Butnaru, Elena Olanescu, Capitan Oarza,
Gheorghiu etc."

ACJIUNEA ROMANEASCA

Anul I, nr.2, 15 noiembrie 1924

sub semnatura cunoscutului publicist Dr. Ion Istrate, scrie:

„In ziua de 8 Iunie 1924 s-a Jinut in sala Bejan o grandioasa manifestable publica de
protestare sub presedinjia de onoare a d-lui general Tarnovschi. Au infierat
procedurile lui Manciu d-nii: prof. univ. A. C. Cuza, studentul Grigorescu in numele
studenjilor crestini, meseriasul Artur Rus, metalurgistul C. Pancu, prof. univ. C.
Sumuleanu de la Facultatea de Medicina care a facut un tablou impresionant de ceea
ce a vazut la polijie: timpane sparte, urechi umflate, ochi insangeraji, maini rupte si
picioare vinete de loviturile rancilor salbaticilor lui Manciu.

Declara ca de ar fi avut un copil care sa fi fost schilodit de barbarul din capul polijiei
n-ar fi ezitat o clipa sa-i zboare creierii canaliei. Vorbeste apoi d. maior I. Dumitriu
care incheie: am incredere ca justijia Jarii ne va face dreptate. Altfel, jur aici in faja
Dvs. si voi sti sa-mi respect juramantul, ca-mi voi face singur dreptate.

Mai vorbeste avocatul Bacaloglu, meseriasul Cristea, avocatul Nelu Ionescu si
profesorul Ion Zelea Codreanu. La urma s-a votat o mojiune de protestare prin care
se cerea justijiei satisfacjie si guvernului destituirea lui Manciu."

UN AVERTISMENT ZADARNIC

In „Jara Noastra" nr. 24 din 15 iunie 1924, cunoscutul scriitor Al. O. Teodoreanu
publica un articol din care reproducem urmatoarele pasagii:

„JustiJia chemata sa-si spuna cuvantul ii declara pe toji studenpi arestap nevinovaji
si dispune da fie pusi imediat in libertate.

Studentul Zelea Codreanu e menjinut totusi arestat, trimis judecajii de catre polijaiul
Manciu care e si avocat, pentru complot.

Cele mai elementare manuale de drept si eel mai bun simt; ne spun ca in casatorie,
duel sau complot nu poate figura o singura persoana.

Pentru a da o calificare ca cea de mai sus, eel de la care emana trebuie sa se
gaseasca intr-o particulara stare de ebrietate, care sa-i permita viziunea eel pujin
dubla.

Prin urmare cu el nu putem vorbi.

E loc insa in numele intregii suflari romane§ti, ultragiata, din care scoatem, bucurosi
si fara paguba pentru nimeni, pe timizii ei reprezentanji din parlament si presa, sa
intrebam guvernul, daca socoate util sa lase sancjiunea (inevitabila) in sarcina celor
lezaji si daca nu gaseste oportun s-o previna.

Intariji de cuvantul hotarator al justice nu ezitam a taxa complotul de la Iasi ca o
ticaloasa Tnscenare..."

Al. O. Teodoreanu

SE ORDONA ANCHETA ADMINISTRATIVA
MEMORIUL D-LUI AMBROZIE

In urma celor intamplate a venit in ancheta inspectorul administrativ Vararu. lata
memoriul inaintat de dl. maior Ambrozie, inspectorului Vararu:

„Domnule Inspector,

Hotarat lucru ca dl. ministru de interne, dorind sa stie adevarul adevarat asupra celor
raportate de noi telegrafic cu schingiuirea fiilor nostri, v-a trimis pe Dvs. si, cum
credem ca doriji a face completa lumina, am facut acest memoriu cu narajiunea
faptelor.

Faptul s-a petrecut dupa cum urmeaza: era lucru stiut in Iasi de catre directorii de
scoli si de parinjii elevilor, ca acestia fabrica caramida la Ungheni, pentru a construi o
casa proprie in Iasi si ca, lucreaza la o gradina de zarzavat pusa la dispozijia lor de
D-na Ghica, in str. Carol. O parte din studenji si elevi se intrunea odata pe
saptamana, sub conducerea studentului Zelea Codreanu, cand se facea repartijia la
munca, adica: 40 studenji erau trimisi la Ungheni la facerea de caramizi, iar 20-25
elevi erau repartizaji pentru a uda gradina de zarzavat.

Despre cele aratate mai sus a aflat si prefectul de polijie; pentru ce oare nu ar
inventa ceva de senzajie la Iasi, de exemplu complot, mai ales ca jurnalele din Iasi
sunt socotite ca o proprietate a D-sale si-i vor bate in struna si atunci; zis si facut. In
ziua de 31 mai 1924, ora 4.30-5.00 dimineaja, cand stia ca in curtea D-nei Ghica
erau adunaji vreo 65 studenji si elevi, a dat navala peste ei cu intregul aparat de
polijie si cu multa armata, dupa gravitatea faptului inchipuit.

Mintea omeneasca refuza sa priceapa ce s-a petrecut atunci, cand studenjii si elevii
au fost inconjuraji de ca cei mai ordinari criminali si chiar pe loc loviji barbar de
agenji, armata si chiar de polijaiul Manciu.

Dupa o jumatate de ora, cu tojii, in cap cu studentul Zelea Codreanu, bine incadraji
si in convoi, mergeau la vale pe strada mare catre polijie; in drum au intalnit un alt
grup de elevi de liceu, care din ordinul profesorilor mergeau la joe de oina la Copou.
Acestia, fiindca si-au permis luxul sa salute pe cei aflaji in fiare, imediat au fost
arestaji, batuji si dusi la polijie, ca complici cu cei dintai.

Ajunsi la police, prefectul, fara sa anunje parchetul, dupa gravitatea faptului, a
inceput singur interogarea. Deci si bataia, maltratarea si schingiuirea studenjilor si
elevilor, pentru a declara ca au luat parte la complot si sa spuna ce stiu. Dar ce era
sa spuna acestia, cand nu stiau nimic? Aproape toji studenjii si elevii au fost batuji.
Mai grav insa au fost:

1. fiul meu, Cezar Ambrozie, elev clasa a VHI-a, seminarul pedagogic, caruia
prefectul, personal, i-a aplicat lovituri peste cap cu ranca de bou, iar la urma,
fiindca nu a raspuns cum vroia el, i-a aplicat un pumn puternic peste urechea
stanga, spargandu-i timpanul;

2. elevul Dumitriu Spinji, fiul maiorului Dumitriu; acesta a fost legat cu lanjuri
de ambele picioare si intors cu capul in jos; dupa ce i-a bagat o arma printre
picioare (Jinuta de sergentul Cojocaru si caporalul Teodoroiu), a fost batut la
talpi cu ranca, personal, de prefect, pana cand a lesinat;

3. elevul de scoala Gurguja Gh. a fost legat de maini si picioare si pus cu faja in
jos pe podea apoi batut cu ranca, iar pentru a nu se auzi Jipetele sale, i s-a
pus in dreptul gurii un lighean cu apa si un agent avea grija sa-i apese cu
capul in apa cand striga mai tare.

La toate schingiuirile acestea, au fost de faja si doi ofijeri de jandarmi: capitanul
Velciu si locotenentul Tomida, pe care, nu cred ca demnitatea de ostas sa-i lase a nu
spune adevarul, desi nu era de demnitatea lor de a sta acolo, intrebuinjand oameni
de trupa sa schingiuiri si intrebuinjand o arma militara ca unealta de tortura, cand
este stiut ce menire are aceasta.

Dupa spusele studenjilor si ale elevilor, in timpul cand polijaiul Manciu se
indeletnicea cu asemenea operajii, au trecut in cabinetul sau d-nii procurori Culianu
si Buzea. Cred ca d-lor vor arata adevarul.

Toate bataile si schingiuirile nu au incetat decat mai tarziu, cand domnul prim-
procuror Cajichi a venit la police, fiind cerut de o comisie compusa din d-nii: profesor
Cuza, §umuleanu, avocat Bacaloglu, colonel Nadejde si medicul legist Bogdan care a
constatat cele aratate in copie dupa actul alaturat si chiarin localul prefecturii.

Dupa cum vedeji, Domnule Inspector, noi pana astazi am procedat legal, adica:

1. am chemat pe domnul prim-procuror si medicul legist chiar la prefectura,
unde am constatat bataia studenjilor si elevilor;

2. am dat in judecata pe schingiuitori la Judecatoria Ocolului II;

3. am sesizat parchetul, unde s-a trimis si actul medico-legal, afacerea fiind
repartizata d-lui jude instructor Ieseanu;

4. ca oameni de onoare si ofijeri am fi putut cere d-lui Manciu satisfacjie pe
calea armelor, dar d-sa este descalificat de cand a refuzat sa se bata in duel
cu capitanul Ciulei.

In mod cinstit, acesta este adevarul.

Va rog a cunoaste, ca intre toji parinjii ofensaji, suntem doi ofijeri superiori, care
pana in prezent, fiindca am procedat legal, suntem descoperiji, deoarece nu ni s-a
dat nici o satisfacjie pana astazi de catre nimeni. Credinja noastra este ca dl.
ministru de interne ne va da satisfacjie completa, dand in judecata pe prefectul
Manciu pentru faptele aratate si va interveni la Ministerul de Razboi, caci prefectul
Manciu, fiind ofijer de rezerva (sublt. de rezerva Manciu face parte din Reg. 10
Vanatori, iar pentru mobilizare este la adapost la atelierul de reparajie al Corpului III
Arimata) cu buna stiinja a schingiuit pe copiii camaradului superior faja de gradul
sau.

Maior (ss.) Ambrozie

Rezultatul anchetei este urmatorul:

1. prefectul Manciu a fost decorat cu „Steaua Romaniei"in gradul de comandor;

2. toji comisarii care ne-au schingiuit au fost avansaji;

3. incurajaji de aceste masuri, ei dezlanjuie o noua prigoana in contra noastra,
de asta data extinsa in intreaga Moldova. Orice comisar, pentru a-si face o
sursa de venituri de la jidani sau pentru o avansare, punea mana in piept unui
student, il batea pana la sange in strada sau la polijie, fara a fi obligat sa
raspunda pentru faptele sale.

ZIUA FATALA, 25 OCTOMBRIE 1924

In atare condijiuni sufletesti si de fapt m-am prezentat la Judecatoria Ocolului 2 Iasi,
sambata dimineaja, ca avocat alaturi de colegul Dumbrava, in procesul colegului
Comarzan, schingiuit de Manciu.

Prefectul s-a prezentat cu Tntreaga polijie si in plina sedinja, in faja avocajilor si a
judecatorului Spiridoneanu care prezida, s-a napustit asupra noastra.

In aceste imprejurari, cu riscul de a ma pierde, strivit de cei douazeci de polijisti
inarmaji, am scos revolverul si am tras.

Am Jintit in cine se apropia de mine.

Primul, a cazut Manciu. Al doilea, a cazut inspectoral Clos, al treilea, un om cu mult
mai pujin vinovat, comisarul Husanu.

Ceilalji au disparut.

Peste cateva minute, in faja Judecatoriei, se gaseau cateva mii de jidani, care cu
mainile ridicate in sus si cu degetele crispate de ura, asteptau sa ies pentru a ma
sfasia.

Eu am luat in mana dreapta pistolul, in care mai aveam cinci cartuse si cu stanga am
apucat de brat; pe d-l Victor Climescu, avocat din Iasi, rugandu-l sa ma insojeasca
pana la Tribunal.

Am iesit si astfel am strabatut printre jidanimea care urla, dar care a avut totusi
bunul simt; ca, in faja revolverului, sa-mi faca loc.

Pe drum m-au prins jandarmii, m-au despartit de domnul Climescu si m-au introdus
in curtea Prefecturii de Polijie. Aici comisarii au sarit pe mine sa-mi ia revolverul. Era
singurul prieten pe care-l mai aveam in mijlocul acestei nenorociri. Mi-am adunat
toate puterile opunand, cinci minute, rezistenja, ca sa nu-l scap din mana. Dar pana
la sfarsit am cedat. Mi s-au legat mainile la spate cu lanjuri si am fost asezat intre
patru soldaji cu baioneta la arma.

Peste pujin, m-au scos din biroul in care eram si m-au dus in fundul curjii, asezandu-
ma langa un gard inalt. Jandarmii s-au retras si m-au lasat singur acolo. Am banuit
ca vor sa ma impuste. Am stat asa mai multe ore pana seara tarziu, asteptand sa fiu
impuscat. Aceasta asteptare nu mi-a provocat nici un sentiment.

Vestea tragicei razbunari s-a raspandit cu o viteza in adevar fulgeratoare. La camine,
cand s-a aflat, a fost o adevarat explozie. De al toate cantinele si caminele, studenji
si studente s-au ridicat si au pornit in fuga pe strazi, coborand spre Piaja Unirii. Aici
au manifestat indelung cantand, apoi au incercat sa se indrepte spre Prefectura de
Polijie. Dar armata, care sosise intre timp, i-a oprit cu mare greutate. Am auzit
cantecul studenjilor si, desi eram in lanjuri, ma bucuram ca ei au fost eliberaji.

Tarziu am fost chemat sus, in acelasi cabinet al supliciilor, unde acum la masa era
instalat judecatorul de instrucjie Esanu, acela caruia ma plansesem acum patru luni,
cerandu-i sa mi se faca dreptate. M-a interogat sumar dupa care mi-a lansat mandat
de arestare.

Am fost urcat in duba si dus la Galata, sus pe deal, deasupra Iasiului, in jurul
Manastirii zidita de Petre Schiopul, Domnul Moldovei.

Am fost introdus intr-o camera in care mai erau 10 arestaji. Acolo mi s-au luat
lanjurile. Cei din camera mi-au dat un ceai dupa care m-am culcat. A doua zi, am
fost pus la secret. Singur, intr-o camera cu ciment pe jos, cu un pat de scanduri, fara
patura, fara perna si inchis cu lacat. Camera avea doua geamuri vopsite cu var pe
dinafara. Nu vedeam nimic. Un perete era asa de umed incat curgea apa pe el. In
prima zi, un gardian - Mos Matei - mi-a aduso paine neagra. A deschis usa si mi-a
intins-o, caci nici el nu avea voie sa intre inauntru. Nu-mi era foame deloc. Noaptea
m-am culcat pe scanduri si m-am invelit cu sumanul. Sub cap n-am putut sa-mi pun
nimic. Mi-a fost frig.

Dimineaja, am fost scos afara doua minute, apoi din nou inchis. In cursul zilei,
studentul Miluja Popovici, care era arestat, s-a putut apropia de fereastra, a sters
geamul cat un varf de deget, prin care puteam sa vad afara. Apoi s-a dus la o
distanja de 20 m si cu mare atenjie imi facea semne cu degetele. Am injeles ca-mi
facea semnalizare prin alfabetul Morse. Astfel, am putu afla ca fusesera arestaji din
nou toji Vacarestenii: Moja, Garneaja, Tudose Popescu, Radu Mironovici, afara de
Corneliu Georgescu pe care nu-l prinsesera. Ei fusesera adusi in aceeasi inchisoare si
pusi toji intr-o camera. Am aflat ca fusese adus si tatal meu. A doua noapte am dus-
o mai rau. Mi-a fost foarte frig si nu am putut ajipi deloc. Aproape toata noaptea m-
am plimbat prin camera.

Dimineaja, iar m-au scos afara doua minute si iar m-au inchis; Mos Matei mi-a dat o
paine. La ora 12 mi s-au pus catusele cu lacat la maini. Am fost urcat in duba si dus
la Tribunal pentru confirmarea mandatului. Dupa confirmare, readus la Galata, m-am
vazut din nou in aceeasi camera intunecoasa. Afara incepuse vreme rea. Lipsit de
foe, m-a cuprins frigul. Am incercat sa adorm pe scanduri. Am ajipit vreo jumatate
de ora, dar ma dureau oasele. Din cauza frigului de venea de la cimentul de jos,
incepusem sa am dureri la rinichi. Vazand ca-mi pierd puterile, am facut apel la
voinja si la gimnastica. Toata noaptea, din ora in ora, ma sculam, faceam cate zece
minute gimnastica si cautam cu indarjire sa ma menjin in puteri.

Ziua urmatoare nu ma simjeam bine. Imi scadeau puterile vazand cu ochii, cu toata
lupta pe care o duceam cu ajutorul voinjei si incapajanarii. Noaptea care a urmat,
frigul a fost mai mare si voinja n-a mai funcjionat; am fost doborat. Mi s-a intunecat
inaintea ochilor si am cazut. Cat ma Jinuse voinja, nu aveam nici o grija. Imi dadeam
seama ca de acum e de rau. Imi tremura tot corpul si nu ma puteam opri. Cat de
grele erau nopjile acelea care pareau ca nu se mai sfarsesc!

A doua zi a venit procurorul si a intrat in celula la mine. Am cautat sa ascund starea
in care ma aflam.

- Cum stai aici?

- Foarte bine!... Domnule procuror.

- Nu ai nimic de raportat?

- Nu am nimic.

Am mai ramas asa timp de 13 zile; apoi mi s-a facu pujin foe. Mi s-a dat asternut si
rogojini care au fost puse pe perete. ora pe zi, mi se ingaduise sa stau afara. Intr-
una din zile i-am zarit pe Moja si pe Tudose, departe in fundul curjii si le-am facut
semn. Tot atunci am aflat ca tatal meu fusese eliberat. De asemenea, Dl. Liviu
Sadoveanu, Ion Sava si inca un student care fusese si el arestat.

DOUA ARTICOLE IN JURUL CAZULUI MANCIU

Afara, a doua zi dupa intamplarea din Targul Cucului, a aparut in „Cuvantul Iasiului"
din 27 octombrie 1924, un articol al lui Nelu Ionescu, avocat, fost presedinte al
Societajii Studenjilor in Drept, din care extrag:

„Comentariile facute de presa liberala jidaneasca in jurul morjii lui C. Manciu, sunt de
rea credinja si interesate; ele pornesc de la falsificarile grosolane de fapte, pentru a
face cu orice prej un erou din eel ce nu a fost decat un instrument si a da pe seama
unor pretinse comploturi fascisto-antisemite, ceea ce nu a fost decat consecinja
inevitabila a unui regim de ilegalitaji si abuzuri.

Studenjii au fost impiedicaji cu forja sa intre sa se inchine la Mitropolie, au fost
impiedicaji sa ia masa in comun la restaurant, au fost bruscaji si impiedicaji sa
circule pe strada, impiedicaji sa se intruneasca in universitate, impiedicaji sa se
intruneasca la sediul societajii lor, impiedicaji sa-si lucreze gradina pentru propriul
lor camin, batuji pe strada, in beciurile polijiei si in piejele publice de la eel din urma
zbir, pana la acela care mai deunazi fusese prefectul de polijie al acestui oras.

Studenjii cu o stapanire de sine demna de admirat si cu o incredere in justice care le
face cinste, au deschis o serie de procese in contra prefectului Manciu si a
subalternilor lui, pentru loviri grave, abuzuri de putere si atentate la libertatea
individual^, cu credinja in hotararea justijiei.

Acest gen al studenjimii nu a fost injeles. §i cu regret spunem ca justijia nu a
raspuns speranjelor, pe care o tinerime intreaga insuflejita de eel mai cald sentiment
de legalitate si ordine si-a pus-o in ea.

Studenta Silvia Teodorescu, lovita de catre Manciu in plina strada cu piciorul in spate,
in strada Carol, in ziua de 11 decembrie 1923, in dreptul casei colonelului Vesla -
fapt afirmat si depus prin prestare de juramant de numerosi martori - nu numai ca
nu reuseste sa-l condamne pe Manciu in faja Jud. de Ocol I Urban, dar reclamanta
ramane condamnata pentru ultraj, intrucat judecata constata ca in timpul loviturilor
arfi adresat lui Manciu cuvintele: aceasta este o salbaticie.

In seara de 14 decembrie 1923, studentul de la drept Letter, Galap, in momentul in
care intra in hotelul Bejan, unde locuia, fara nici un motiv a fost inconjurat de o
banda de polit;isti si jandarmi, care impreuna cu Manciu si din ordinul lui l-au lovit cu
tesace, bastoane, paturi de arma, picioare si pumni, pana ce a cazutjos in nesimpre,
dupa care tarat de toji acestia a fost zvarlit fara de nici un ajutor pe o strada
laterala.

Studentul Lefter a facut proces lui Manciu si Manciu a fost achitat fara sa aiba nevoie
sa depuna macar un singur martorin contra dovada.

Dar barbaria si salbaticia de asta vara, care lucrau la gradina imobilului Ghica:

25 de studenji batut;i hot;este la talpi timp de o zi intreaga, fapt constatat de primul-
procuror si medicul legist al Tribunalului pentru fapte inchipuite care macar n-au fost
de natura sa motiveze o instruct;ie in privinfa lor.

Dar nu numai atat, studenjii au cerut si o ancheta administrativa. Aceasta a avut loc
asta vara si s-a efectuat de Dl. Vararu, care a ramas profundi indignat de abuzurile
constatate, dar asupra carui raport Ministerul de resort a pus ordinul de decorare al
lui Manciu cu Coroana Romaniei.

lata omul care a murit: de morji nu se spune decat bine, dar aceasta nu ne
impiedica sa spunem adevarul.

Manciu suprima intruniri, Manciu te impiedica sa intri la Mitropolie, Manciu batea in
strada, la Polipe si in Piet,e, insulta pe cei care reclamau, amenin(a pe aparatorii lor,
Manciu lovea cu o bestialitate de posedat la adapostul cordoanelor de agenp si
jandarmi, atunci cand studenpi legat;i de maini si de picioare nu puteau zvarli prin
ploaia de scuipat si lovituri a subalternilor lui inconstienp, decat priviri de dispret; si
momentana resemnare.

lata omul datoriei si lata ce fel de ordine facea acest om!

Opinia publica este alaturi de Corneliu Codreanu. Ei ii plac gesturile hotarate si
apreciind mobilul superior al acestui gest, care avertizeaza un regim si serveste o
idee, il dezlanjuie de considerentele obisnuite de incriminare a unor atari fapte, il
justifica in totul si-l aproba in special.

Personal salut gestul eroic al lui Corneliu Zelea Codreanu, care ramane si de aceasta
data intransigent pe chestiuni de onoare si hotarat cand este vorba de demnitate. "

Peste cateva zile, in ziarul „Unirea", din... oct. 1924, apare articolul profesorului
Cuza:

MOARTEA PREFECTULUI MANCIU, SISTEMUL FATAL §1 URMARILE LUI

„Polit;ia din Iasi - de un an incheiat - traieste o adevarata tragedie cu ultimul act pe
care il stim, datorita inlanjuirii fatale a faptelor, ale caror victime au cazut:

Prefectul Manciu, Inspectorul Closs, subcomisarul Husanu si nu mai pufin, studentul
doctorand Corneliu Zelea Codreanu.

Prefectul Manciu a murit; subcomisarul Husanu se lupta cu moartea; inspectorul
Closs are o rana adanca; Corneliu Zelea Codreanu zace in inchisoare.

Ce este aceasta tragedie care face atatea victime? In ce fel putem vorbi de
inlanjuirea fatala a faptelor? Cine sunt vinovajii?

Manciu a fost prefectul de police al D-lui G. G. Marzescu.

Numai in calitatea aceasta a fost adus si menjinut pana la urma - cu toate excesele
de care s-a facut vinovat - la Prefectura Polijiei. Ceea ce o dovedeste cu prisosinja,
ca a fost aprobat; ca a lucrat dupa un plan stabilit, din inspirajia directa a D-lui G. G.
Marzescu, care-l susjinea, sunt distincjiile ce i s-au acordat, meritele lui in serviciu si
inaintarile personalului sau.

Sistemul fatal inspirat lui Manciu a fost terorizarea studenpmii crestine; ca sa se dea
satis fact;ie jidanilor si sa se faca dovada ca ordinea se poate menpne prin mijloace
energice.

Sistemul fatal, nefericitul Manciu, lipsit de orice insusiri speciale, l-a pun in aplicare,
cu o deosebita brutalitate faja chiar de profesorii universitari: debutand m cariera cu
prilejul adunari generale a Asociajiei profesorilor universitari din Romania, care s-a
Jinut la Iasi, sub presedinjia eminentului nostru coleg, Dl. Prof. Gavanescul, in zilele
de 23, 24 si 25 septembrie 1923.

Prefectul Manciu a insultat Universitatile si a brutalizat si arestat pe student fara nici
o vina ceea ce a provocat protestarea profesorilor lor, cerand satisfacpe.

Comisiunea celor 4 Universitaji - compusa din d-nii profesori: Dr. Hurmuzescu -
Bucuresti; Dr. §umuleanu - Iasi; M. §tefanescu - Cluj si Hacman - Cernauji a
redactat apoi, imediat in sedinja chiar, urmatoarea telegrama cu trei adrese: 1. D-lui
Presedinte al Consiliului de Ministri; 2. D-lui Ministru de Interne; 3. D-lui Ministru al
Instrucjiei Publice, semnata de Dl. I. Gavanescul:

Asociajia Generala a Profesorilor Universitari din Romania, in sedinja sa de
deschidere, blameaza intervenjia jignitoare a polijiei Iasi si strans unita in jurul
Presedintelui, cere autoritajilor superioare cercetarile cuvenite si sa i se dea deplina
satisfacjie.

Presedintele Asociajiei (ss) I. Gavanescul

Aceeasi comisie redacteaza si trimite d-lui Primar la Iasiului urmatoarea adresa:

Domnule Primar

Asociajia Generala a Profesorilor Universitari, in sedinja de deschidere, vazand
masurile jignitoare ale d-lui Prefect de polijie, faja de congresul ei, regreta ca, in
starea sufleteasca in care a fost pusa, nu poate lua parte la banchetul oferit de
Primaria orasului, muljumindu-va pentru bunele dvs. intenjiuni.

Presedintele Asociajiei (ss) I. Gavanescul

Susjinut cu mandat imperativ, ca sa terorizeze studenjimea, Manciu a lucrat in
conformitate cu scopurile urmarite si dupa planul stabilit: mergand pe caile fatalitajii.
Vom enumera pe scurt fapte petrecute, numerotandu-le:

1. Introducerea polit;iei si armatei in Universitate, la 10 decembrie 1923.

Cu prilejul manifestajiilor studenjesti care au urmat, printre aljii a fost batut asa de
grav de polijie studentul G. Manoliu, incat imbolnavindu-se de icter, a murit peste
cateva zile.

2. Brutalizarile de la gara. Cu prilejul sosirii profesorului Ion Zelea Codreanu la Iasi,
dupa eliberarea sa din inchisoare, prefectul Manciu s-a aruncat inca o data fara nici
un motiv cu polijia si armata asupra cetajenilor si studenjilor care venisera la gara
sa-l primeasca, brutalizandu-i si gonindu-i pe strazi ca pe niste raufacatori.

3. Vizita Prinfului Carol. Cu prilejul acestei vizite Manciu a inscenat alte scandaluri,
care au facut pe studenji sa se planga Altejei Sale Regale.

4. Scandalul de la Teatrul Sidoli. Artistii romani retrasi de la Opera, venind la Iasi,
studenjii le-au facut o manifestable de simpatie. Aceasta manifestable absolut
pasnica, a dat prilej prefectului Manciu sa insceneze Tnca un scandal impotriva
studenjilor, care au fost batuji si imprastiaji cu brutalizari odioase.

5. Complotul din strada Carol. Prin buna voinja a d-nei Constanja Ghica, in gradina
d-sale din str. Carol, studenjii au plantat o bucata de teren cu zarzavaturi, pentru
intrejinerea lor. In ziua de 31 Mai, in anul acesta, pe cand studenjii se adunasera la
lucru, a aparut prefectul Manciu, cu toata polijia si jandarmii avand baioneta la arme
si au arestat pe studenji. Corneliu Zelea Codreanu a fost descins si legat cu braul
sau, cu mainile la spate si condus astfel pe strazi impreuna cu alji 25 de studenji si
elevi la polijie, unde au fost crunt batuji.

Corneliu Zelea Codreanu, ofifer de rezerva, doctorand In drept, a fost lovit peste fat;a
si insultat in mod trivial cu cele mai degradatoare injurii.

Elevul Ambrozie, fiu al maiorului veteran Ambrozie, a fost batut cu palmele peste
obraz, pana ce i s-a spart timpanul, fapt constatat cu certificatul medicului legist
Prof. Dr. Gh. Bogdan.

Ceilalji studenji si elevi au fost batuji la talpi cu rancele de bou, spanzurandu-i de
picioare si varandu-i cu capul in caldari cu apa ca sa nu poata striga.

Parinjii copiilor batuji: dl. maior Ambrozie, Dimitriu, Butnaru, au reclamat de
prefectul Manciu, Ministerului si l-au dat apoi in judecata, inaintea careia Manciu a
avut atitudini revoltatoare.

Nu numai ca Prefectul Manciu a fost menjinut, dar a fost rasplatit pentru atitudinea
lui si incurajat ca sa-si aplice sistemul fatal, mai departe.

Presa jidaneasca ii aduce zilnic cele mai mari laude, slavindu-l ca pe un salvator al
ordinii si ca pe un om superior.

Guvernul, avand ca reprezentant la Iasi pe G. G. Marzescu, in loc sa dea curs celor
stabilite de inspectorul Vararu, a decorat pe Manciu cu Coroana Romaniei si a
inaintat personalul de care s-a servit pentru savarsirea nelegiuirilor lui. Astfel
comisarul Closs, unul dintre cei mai vinovaji, a fost inaintat ca inspector.

Justit'ia, avand ca ministru pe acelasi G. G. Marzescu, susjinatorul lui Manciu, in loc
sa intervina energic si repede impotriva abuzurilor savarsite, a condamnat pe
victimele lui.

Jidanimea din Iasi satisfacuta a daruit prefecturii un automobil pe care Manciu l-a
primit in scandalul tuturor romanilor, provocand astfel si mai mult resentimentul
studenjilor cu deosebire: vazand pe Manciu ca-i sfideaza din automobilul jidanilor, cu
care se plimba falnic pe strazi.

Menjinut, susjinut si incurajat in modul acesta, prefectul Manciu, prin temperament,
impulsiv, lipsit de orice rezerva launtrica, si-a inchipuit ca a atins culmea gloriei prin
aplicarea sistemului sau.

Inlanfuirea fatala a faptelor. l-a adus pe prefectul Manciu la ultimul act al tragediei.

Corneliu Zelea Codreanu a fost in legitima aparare.

Raspunderea morjii prefectului Manciu o are acela in primul rand, care l-a pus si l-a
susjinut in fruntea polijiei:

Ministrul Justi$iei G. G. Marzescu.

Raspunderea o are presa jidaneasca si toji acei care l-au indemnat si l-au incurajat,
felicitandu-l sa-si aplice sistemul fatal."

GREVA FOAMEI

Cu vreo 10 zile inainte de Craciun, Moja, Garneaja, Tudose si Radu Mironovici au
declarat greva foamei si a setei, fiind arestaji de 60 de zile, fara sa aiba nici o vina.
Ei spuneau: ori eliberarea, ori moartea.

Incercarea diferitelor autoritaji de a vorbi cu ei dadea gres, deoarece se baricadasera
in camera lor, nemailasand pe nimeni sa intre.

Tinerii acestia devenisera inca de mult o icoana a intregii studenjimi romane. Un
simbol. Cand s-a auzit afara de greva lor, studenjii si lumea au injeles gravitatea
faptului, cunoscandu-le puterea de hotarare. Sa moara acesti tineri intre zidurile
Galatei? Spiritele lor erau atat de agitate la Iasi si la Cluj, incat ar fi urmat o

razbunare in masa asupra acelora pe care mult;imea i-arfi crezut vinovaji. Nu numai
studenjii, dar oameni batrani si cu situajie in societate strigau in gura mare: Daca
acesti copii mor acolo cu tojii, tragem cu revolverele. Guvernul a inceput sa simta ca
se afla in faja unei hotarari si a unei incordari generale; ca najia aceasta a inceput sa
aiba voint;a si demnitatea ei.

Tatal meu a lansat atunci in Iasi un manifest din care extrag:

CHEMARE

Fraji Romani,

„StudenJii: Ion I. Moja, Hie Garneaja, Tudose Popescu si Radu Mironovici, menjinuji
de doua luni in inchisoarea Galata, au declarat marji, la ora 1 p.m., greva foamei si a
setei.

Au luat aceasta grea hotarare fiindca sunt cu totul nevinovaji, fiindca tot nevinovaji
au stat in temnija de la Vacaresti si fiindca au vazut ca anumiji oameni politici,
voiesc prin temnija nedreapta sa le ruineze incetul cu incetul sanatatea si viaja.

Pe acesti tineri eroi, floarea cea mai aleasa a viitorului Jarii, Dumnezeu i-a inzestrat
intre altele cu o voinja de ojel. Deci, hotararea lor de a muri prin foame §i sete -
spre a protesta contra nedreptajii ce li se face si contra robiei neamului nostru de
catre jidani prin mijlocirea anumitor politicieni - nu este o gluma, ci o grava
hotarare.

ORI ELIBERARE, ORI MOARTE!

Frap Romani

Vom astepta oare sa vedem peste 2-3 zile trecand in patru sicrie trupurile acestor
eroi?

Batrani §i tineri, gandip'-va: in cele patru cosciuguri nu ar fi trupurile celor patru
student;'!, ci in ele ar fi trupurile propriilor vostri copii.

Datoria noastra a tuturora este sa luam grabnice masuri de protestare contra acestui
guvern si prin protestare legala si pasnica, dar energica si neinfranta, sa oprim
nelegiuirea, sa oprim asasinare copiilor nostri."

In sarbatorile Craciunului, dupa unsprezece zile de greva a foamei si a setei, ai au
fost eliberaji. Erau insa asa de slabiji, incat au fost scosi din inchisoare pe targa si
dusi la spital. Unii iesisera dintr-o grea inchisoare, de abia de cateva luni, iar Moja
numai de o luna, dupa un an de inchisoare nedreapta, asa incat puterile lor erau
sleite.

Urmarile acestei greve le mai suporta unii dintre ei si astazi, dupa zece ani, iar bietul
Tudose le-a dus cu el in mormant.

SINGUR LA GALATA

In aceeasi celula umeda si intunecoasa, stand pe marginea tare a patului cu brajele
la piept si cu capul aplecat de greutatea gandurilor, trece timpul minut dupa minut.

E grozava singuratatea!

Cu parere de rau ma gandesc la acele versuri:

„Gaudeamus igitur

Juvenes dum sumus."

Sa ne bucuram asadar, cat suntem tineri! Versuri care au incalzit, au bucurat, au
incununat cu cununa veseliei tinerejea tuturor generajiilor de studenji. Este un drept
al tinerejii de a se veseli, de a petrece, mai inainte de a fi sosit varsta care incepe sa
apese sub greutaji si griji, tot mai multe si tot mai mari, viaja omului.

Mie nu mi s-a acordat acest drept. N-am avut timp cand sa petrec. Viaja
universitara, in timpul careia toji petrec si canta, am terminat-o. Nici nu stiu cand a
trecut. Peste tinerejea mea au navalit, mai inainte de vreme, grijile, greutajile si
loviturile si mi-au sfartecat-o. Ce mi-a mai ramas din ea, mi-o macina acesti patru
pereji posomoraji si reci. Acum mi-a fost luat si soarele. Sunt atatea saptamani de
cand stau in intunericul acesta si nu ma pot bucura de soare decat o ora pe zi.

Genunchii imi sunt inghejaji tot timpul. Simt cum urea raceala din cimentul de jos, in
sus, prin oase.

Ceasurile tree greu. Greu de tot. La 12 si seara iau cateva imbucaturi. Nu pot mai
mult. Noaptea incepe adevaratul chin: nu pot adormi decat pe la orele 2-3. Afara
viscoleste. Aici pe varful dealului viscolul e mai puternic. Prin crapaturile usii, vantul
impinge zapada, care devine tot mai groasa, ocupandu-mi un sfert din suprafaja
celulei. Spre dimineaja gasesc totdeauna un strat destul de gros. Tacerea apasatoare
a nopjii nu este intretaiata decat de cantecul cucuvelelor, care loeuiese prin turnurile
bisericii si din timp in timp, de glasul santinelelor care ne pazesc, strigand cat pot:

„- Numarul unu!

- Bine.

- Numarul doi!

- Bine."

Stau asa, ma intreb, ma framant si nu pot dezlega: o luna? Doua? Un an, doi? Cat! O
viaja? Toata viaja cat o mai am?

Da. Mandatul de arestare imi prevesteste munca silnica pe toata viaja. Se va judeca
procesul? Desigur; dar e un proces greu. In contra mea sunt coalizate trei forte:

Guvernul care va cauta sa dea un exemplu prin pedepsirea mea, mai ales ca e primul
caz in Romania, cand cineva se aseaza cu revolverul in mana in faja zbirului, ce vine
sa-i calce in picioare demnitatea, sa-i jigneasca onoarea si sa-i sfasie, in numele
autoritajii de stat, carnea de pe el.

Puterea jidaneasca din t;ara care va face tot posibilul sa nu ma scape din maini.

Puterea jidaneasca din strainatate, cu banii, cu imprumuturile, cu presiunile ei.

Toate aceste trei forte sunt interesate in a ma face sa nu mai ies de aici. In contra
lor se ridica studenjimea si miscarea najionala romaneasca. Cine va invinge? Imi dau
seama ca procesul meu este mai mult un proces de forte. Oricata dreptate as avea,
daca forjele adverse vor fi numai cu un dram mai puternice decat ale noastre, nu vor
pregeta nici un moment de a ma nimici. Sunt atajia ani de cand ma asteapta, sa ma
prinda, pentru ca le-am stat de-a curmezisul in toate planurile lor. Isi vor pune toate
puterile ca sa nu le scap.

Acasa, mama mea, an dupa an, la auzul atator ingrozitoare vesti pentru ea, cu casa
calcata noaptea de procurori si perchezijionata de comisari brutali, primea in inima,
lovitura dupa lovitura.

Cu gandul la soarta asa de trista a viejii mele, mi-a trimis Acatistul Maicii Domnului,
cu indemnul ca sa-l citesc la ora douasprezece noaptea, timp de 42 de nopji in sir. L-
am citit regulat si in masura ce numarul nopjilor se marea, pare ca ai nostri cresteau
in puteri, adversarii se retrageau si primejdiile dispareau.

MUTAREA PROCESULUI LA FOCSANI

In ianuarie, mi s-a ad us la cunostinja ca procesul a fost strain utat din oficiu la
Focsani.

Focsanii erau cea mai puternica citadela liberala din Jara. Din acel oras erau trei
ministri in guvern: G-ral Vatoianu, N. N. Saveanu si Chirculescu. Era singurul loc din
Jara unde miscarea najionala nu prinsese. Incercarile noastre de a face ceva
dadusera gres. Acolo nu aveam pe nimeni. Era doar D-na Tija Pavelescu, o veche
nationalists, cu foaia „Santinela", care semana in pustiu. Studenjii de la Iasi, auzind
despre aceasta mutare, au ramas foarte ingrijoraji.

Echipe nenumarate, la plecarea fiecarui tren, asteptau in garile de pe langa Iasi ca sa
ma insojeasca pana la Focsani, deoarece se zvonise ca paznicii mei ar cauta sa ma
impuste cu ocazia acestei mutari, sub pretextul de a fi vrut sa fug de sub escorta.

Dupa aproape doua saptamani de asteptare, Tntr-o seara, a venit Botez, Seful
Siguranjei, cu cajiva agenji si m-au ridicat. Am plecat intr-o masina escortata de o
alta. Am fost scos din Iasi pe la bariera Pacurari si dus in gara Cucuteni.

Acolo, am gasit o echipa de studenji, iar cu trenul care sosea a mai venit inca una.
N-am putut sa vorbesc cu nici unul dintre ei. In timp ce polijia ma urea in vagonul
duba, ei mi-au facut o manifestable de simpatie. Am mers cu trenul aproape toata
noaptea. Ma apropiam de Focsani cu siguranja osandirii.

In gara ma astepta polijia si directorul inchisorii care m-au dus si m-au incarcerat.

La inceput am avut un regim mai sever decat la Iasi. Prefectul de judej, Gavrilescu,
care parea un om rau la suflet, fara nici un drept - caci un prefect nu are dreptul sa
se amestece in regimul inchisorii - voia sa-mi impuna un regim aspru. El a fost si in
celula mea, unde am avut impreuna o discujie nu tocmai placuta.

Minunea, la care nu ma asteptam nici eu si mai ales la care nu se asteptau cei ce ma
adusesera acolo, a fost ca, a treia zi dupa ce sosisem, intreaga populate, fara
deosebire de partid politic si cu toate incercarile autoritajilor de a mi-o face ostila,
trecuse spontan de partea mea.

Pe oamenii politici liberali nu-i parasisera numai partizanii, ci si membrii familiei. Asa
de exemplu, d-rele Chirculescu, eleve in cursul superior al liceului, mi-au trimis
mancare si mi-au cusut, impreuna cu alte fete, o camasa najionala. Am auzit chiar ca
refuzau sa stea cu tatal lor la masa.

Atunci l-am cunoscut pe generalul dr. Macridescu, cea mai venerabila figura a
Focsanilor, pe Hristache Solomon, proprietar nu prea bogat, dar un om de o mare
autoritate morala, in faja caruia se descopereau si dusmanii, pe d-nii Georgica
Niculescu, colonel Blezu care prin fetija lui, Fluturas, imi trimitea de mancare,
Vasilache, Stefan si Nicusor Graur, familiile Olteanu, Ciudin, Montanu, Son, Maior
Cristopol, Caras, Gurija, Stefaniu, Nicolau, Tudoroncescu etc. Toji acestia si aljii m-
au ingrijit mai mult decat parinteste. Totusi sanatatea nu-mi era dintre cele mai
bune. Ma dureau rinichii, pieptul si genunchii.

Procesul a fost fixat pentru ziua de 14 martie 1925.

In vederea lui, toate centrele universitare si chiar in celelalte orase, au inceput sa se
tipareasca mii de manifeste. La Cluj, Capitanul Beleuja a tiparit si raspandit in Jara
zeci de mii de manifeste. Casa lui, deschisa zi si noapte luptatorilor najionalisti, se
transformase intr-un adevarat cartier general. La Orastie, la parintele Moja, se
tiparisera zeci de mii de brosuri cu poezii populare si sute de mii de manifeste. Tot
aici, camarazii mi-au tiparit niste scrisori pe care eu le facusem in inchisoarea
Vacaresti. Ele au aparut in brosura sub titlul: „Scrisori studen$e§ti din inchisoare"

Guvernul a tiparit manifeste contrarii si brosuri, raspandindu-le din abundenja. Ele
insa n-au avut nici un efect, deoarece valul miscarii najionale se ridica impunator si

irezistibil. Cu doua zile inainte de data procesului, incep sa soseasca sute de oameni
din toata Jara si studenji de la toate universitajile. Numai de la Iasi au venit peste
trei sute, ocupand un tren intreg.

Pe mine m-au luat autoritajile cu o trasura si m-au dus la Teatrul National, unde
urma sa se judece procesul. Din ordin insa, acesta s-a amanat, dupa ce jurajii
fusesera trasi la sorji. Am fost condus din nou la inchisoare. Afara insa, amanarea
nejustificata a procesului a produs o indignare generala, care s-a transformat intr-o
enorma manifestable de strada. Ea a durat toata dupa amiaza pana noaptea tarziu.

Incercarile armatei de a potoli spiritele au fost zadarnice. Manifestajia a fost
indreptata impotriva jidanilor si a guvernului. Jidanii si-au dat atunci seama ca toate
presiunile lor in acest proces se intorc si se vor intoarce impotriva lor. Aceasta
manifestable a fost de o importanja covarsitoare pentru soarta procesului. Ea a scos
jidanimea din lupta. Aceasta, dandu-si seama ca o condamnare ar putea avea urmari
dezastruoase pentru ea, daca nu s-a retras intru totul, in orice caz, a exercitat o
presiune mai slaba asupra autoritatjilor.

Intre timp, mi-au venit sugestii de a face cerere de punere in libertate si asigurari ca
voi fi eliberat. Am refuzat.

Au venit sarbatorile Pastilor. Eu am sarbatorit Invierea singur, in celula mea si cand
clopotele au inceput sa sune la toate bisericile, m-am asezat in genunchi si m-am
rugat, pentru mine si pentru logodnica mea, pentru mama mea si pentru cei de
acasa, pentru sufletele celor morji si pentru cei ce lupta afara - ca Dumnezeu sa-i
binecuvanteze, sa le dea tarie si sa-i poarte biruitori pe deasupra vrajmasilor.

LA TURNU SEVERIN

Intr-o noapte, pe la ora doua, m-am trezit pe cand cineva umbla sa deschida lacatul.
Venisera autoritajile sa ma ia, caci pe neasteptate, procesul meu se mutase, prin
intervenjia guvernului, la Turnu Severin, in cealalta extrema a Romaniei. Mi-am
strans in graba pujinele lucruri pe care le aveam si apoi, inconjurat de o garda, am
fost pus intr-o trasura si dus la marginea orasului Focsani, langa o linie de cale
ferata. Dupa pujin timp, in faja noastra s-a oprit un tren si am fost urcat in vagonul
duba.

Astfel am parasit acest oras care la un moment dat si-a ridicat vijelios fruntea in faja
presiunilor uriase ce se faceau si ai carui oameni si-au rupt toate legaturile fie cu
partidele, fie chiar cu familiile, pentru a aparea intr-o superba si nezdruncinata
unanimitate de simjire.

Pe drum ma gandeam: oare ce lume va fi la Turnu Severin? Nu fusesem niciodata in
acest oras. Nu cunosteam pe nimeni.

Prin gari auzeam lume vorbind, razand, scoborand sau urcand, dar nu puteam vedea
nimic, caci vagonul meu nu avea geamuri. Doi centimetri de perete ma desparjeau

de tot restul lumii, de libertate. Poate printre cei ce se plimbau prin aceste gari vor fi
si mulji cunoscuji sau prieteni de ai mei. Dar ei nu stiu ca eu sunt aici.

Fiecare merge undeva. Numai eu nu stiu unde. Toji umbla usor si sprinten, dar eu
due in suflet, mai grea decat un pietroi de moara, povara grijilor acestui imens
necunoscut care Tmi sta in faja. Voi fi condamnat pe viaja? Pe mai pujin? Voi mai iesi
dintre zidurile urate si negre ale inchisorii sau soarta Tmi va fi sa mor aici? Imi dau
seama bine ca procesul nu mai e o problema de dreptate; este o problema de forja;
care dintre aceste doua forje va fi mai tare, aceea va avea dreptate. Va fi mai tare
curentul nostru sau presiunea iudeo-guvernamentala? Dar nu se poate. Cine va avea
dreptate, acela va fi mai tare si va putea deci castiga si dreptatea sa prin forja.

Si cu cat trenul mergea, simjeam dureri in suflet. Sufletul pare ca-mi era legat de
fiecare piatra din Moldova si cu cat ma departam de ea, simjeam ca se rupea ceva
din el.

Am mers asa toata ziua singur, inchis intr-un vagon intreg. Spre seara am ajuns intr-
o stajie, mi se pare, Balota. Un ofijer de jandarmi a intrat inauntru insojit de agenji
si m-a invitat sa ma dau jos.

M-au dus apoi in dosul garii, ma-u urcat intr-o masina si au pornit cu mine. Mi s-au
parut oameni foarte de treaba. Incercau sa prinda o discujie cu mine, sa glumeasca,
dar, dus de alte ganduri si nevoi, nu-mi venea sa vorbesc. Le raspundeam cu
bunavoinja, darscurt.

Am intrat in Turnu Severin. Am trecut pe cateva strazi si am simjit o adevarata
bucurie pentru suflet si desfatare pentru ochi, vazand oamenii cum se plimba pe
strada.

Ne-am oprit la poarta inchisorii. Nu stiu pentru a cata oara s-au deschis iar porjile cu
lacate, ca sa se inchida din nou dupa mine.

Directorul si funcjionarii m-au primit ca pe un oaspete ales si mi-au dat o camera
buna, care nu mai era ca pana acum cu ciment pe jos, ci cu podea de scanduri. §i
aici, arestajii, ca si in celelalte inchisori, s-au apropiat de mine cu dragoste; iar eu i-
am ajutat mai tarziu, in nesfarsita lor mizerie materiala si morala.

A doua zi, am iesit in curte. Era un lor de unde se vede in strada. Pe la ora 12, am
vazut masaji in faja inchisorii peste 200 de copii mici, intre 6 si 7 ani care, cand m-
au vazut trecand, au inceput sa faca semne cu manujele lor, unii cu batiste iar aljii
cu sepci. Erau copii din scolile primare, care auzisera ca am ajuns la Turnu Severin si
ca ma aflam in inchisoare. Acesti copii vor fi de acum, in fiecare zi, nelipsiji din faja
inchisorii. Ma vor astepta sa tree ca sa-si ridice micujele lor maini, pentru a-si
manifesta simpatie faja de mine.

Am fost dus la Tribunal, unde presedintele Varlam, un om de o mare bunatate, s-a
purtat foarte frumos cu mine. Mai pujin frumos, procurorul Constantinescu, despre
care lumea spunea ca si-arfi luatimpreuna cu prefectul Marius Vorvoreanu
angajamentul condamnarii. Eu insa nu credeam. La inceput au fost mai severi. In
dosul acestei severitaji vedeam si ceva rautate. Dar au fost, incetul cu incetul,
inmuiaji de valul de opinie publica, de entuziasmul care se ridica de la copiii si pana

la batranii orasului. Acum toji simjeau romaneste si vedeau in lupta noastra o lupta
sfanta pentru viitorul Jarii acesteia. Cunosteau nenorocirile mele si vedeau in gestul
meu un gest de razvratire a sentimentului de demnitate omeneasca, gest pe care
orice om liber l-ar fi facut.

Oamenii din Jara lui Iancu Jianu si a Domnului Tudor, ale caror pistoale rasunara
pentru neam si pentru demnitate, in contra umilirii seculare, au injeles usor ceea ce
fusese la Iasi.

Nici o argumentare nu i-a mai putut clinti din loc. In zadar strigau procurorii si
prefect^. In inchisoare am fost inconjurat de dragostea si grija tuturor familiilor din
oras, chiar si ale acelora care aveau un rol oficial, cum era acea a primarului Corneliu
Radulescu, pentru care am ramas cu multa admirajie; dar mai ales inconjurat , ca
nicaieri in alta parte, de dragostea copiilor si de injelegerea lor pentru suferinjele
mele. Ei facusera prima manifestable pentru mine la Turnu Severin. Imi amintesc cu
duiosie cum copiii mici din mahala, care abia umblau in picioare, vazand pe cei mai
marisori ca se adunau regulat, in numar mare, in faja inchisorii si dadeau din maini,
au inceput si ei sa vina in fiecare zi. La ora fixa, ii vedeam cum incep sa se adune din
toate parjile, ca la un program pe care il aveau de executat. Toji erau tacuji si
cuminji. Nu se jucau, nu cantau. Se uitau numai, asteptand sa ma vada trecand prin
dreptul unei deschizaturi, pentru a-mi face semne din maini si pe urma plecau acasa.
Injelegeau ei ca e ceva trist in aceasta inchisoare si bunul lor simt; le spunea ca nu e
loc pentru ras aici. Intr-o zi, au inceput sa-i alunge jandarmii. A doua zi nu i-am mai
vazut. Se pusesera santinele care i-au oprit de a mai veni.

PROCESUL

Procesul a fost fixat la 20 mai.

Presedintele Tribunalului a primit 19.300 inscrieri de aparatori din toata Jara. Cu
doua zile inainte, au inceput sa soseasca trenuri intregi cu studenji. Iesenii au venit
si aici in numar de trei sute. De asemenea, in numar mare, au venit si bucurestenii,
clujenii si cernaujenii. Printre sosiji era si o delegare a Focsanilor, in frunte cu fostul
prim-jurat de la 14 martie, Mihail Caras care acum se inscrisese ca aparatorin
numele jurajilor focsaneni. Sosisera si martorii acuzarii: polijistii din Iasi. Dezbaterile
procesului s-au deschis in sala Teatrului National, presedinte fiind Dl. Consilier
Varlam. Pe banca acuzarii, alaturi de mine, erau: Moja, Tudose Popescu, Garneaja,
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. Pe banca apararii: prof. Cuza, prof.
Gavanescul, Paul Iliescu, prof. Sumuleanu, Em. Vasiliu-Cluj, Nicusor Graur, intreg
baroul din Turnu Severin etc.

Sala era arhiplina, iar afara, in jurul teatrului, asteptau peste 10.000 de oameni.

S-au tras la sorji jurajii. Au iesit urmatorii: N. Palea, G. N. Grigorescu, J. Caluda, I.
Preoteasa, G. N. Grecescu, D. I. Bora, V. B. Jujescu, C. Vargatu, C. Surdulescu, Adolf
Petayn, P. I. Zaharia, G. N. Boiangiu, I. Munteanu si G. N. Ispas. Au depus
juramantul si s-au asezat grav pe locurile lor. S-a citit actul de acuzare. Au urmat

integoratoriile. Am povestit lucrurile asa cum s-au intamplat. Ceilalji cinci au raspuns
si ei la interogatoriul ce li s-a facut, spunand adevarul: ca nu au fost amestecaji in
nici un fel in faptele care se judeca.

Martori ai acuzarii erau: un jidan si polit;istii de la Iasi. In sedinja au negat totul. Nu
era nimic adevarat. Toate bataile, toate schingiuirile erau pura invenjie. Negau chiar
si certificatele medicale eliberate de prof. Bogdan, medicul legist.

Atitudinea aceasta, dupa ce jurasera pe cruce ca vor spune adevarul si numai
adevarul, a provocat indignarea intregii sali.

Pe unul din martori, comisarul Vasiliu Spanchiu, pe care-l vedeam transformat acum
in cea mai blanda fiinja, nu vazuse si nu facuse nimic, ridicandu-ma, cu voia
presedintelui, l-am intrebat tare si plin de indignare:

- Nu esti d-ta acela care m-a lovit cu pumnul peste faja in gradina la d-na Ghica?

- Nu sunt.

- Nu esti d-ta acela care bagai pe studenji cu capul in caldarea du apa, atunci cand,
spanzuraji cu picioarele in sus, erau batuji la talpi?

- Nici nu am fost pe acolo; eram in oras pe atunci.

Pe fat;a lui, prin gesturile lui, din atitudinea lui intreaga, se vedea ca minte, ca jura pe
cruce si minte. Muljimea din sala clocotea de indignare. Deodata, ca o expresie a
acestei indignari colective, un domn sare din mijlocul muljimii, il apuca pe comisarin
braje si-l scoate pe sus afara din sala.

Era dl Tilica Ioanid. II auzim imbrancind pe comisar pe scarile din dos:

- Canalie, sa pleci de aici ca nu-si garantam viaja.!
Apoi adresandu-se tuturor comisarilor din Iasi:

- AJi schingiuit in mod barbar, cu mainile voastre pe acesti copii. Daca aji fi facut asa
ceva la Turnu Severin, aji fi fost macelariji pe strada de lume. Prezenja voastra aici
murdareste acest oras; plecaji cu primul tren, altfel va fi rau de voi.

Acest gest a fost de altfel bine venit, caci lumea era cu sufletele incarcate. El a
produs o usurare in intreaga sala.

Calaii erau umiliji si umblau salutand pana la pamant si cersind cate o mica atenjie
de la eel mai umil purtator de funda tricolora.

- Parca noi nu suntem buni romani! Dar ce sa facem? Am avut ordin.

- Nu! Canalii! N-aJi avut suflet de parinte si de roman. N-aJi avut onoare de oameni.
N-aJi avut respect pentru lege. AJi avut ordin? Nu! AJi avut suflete de tradatori.

Asa le spunea lumea pe strazi.

Urmeaza apoi timp de vreo doua zile audierea martorilor apararii, printre care
batranul profesor Ion Gavanescul de la Universitatea din Iasi, el insusi bruscat de
prefectul Manciu cu ocazia congresului profesorilor universitari, la carui presedinte
era; ofijerii, fosti comandanji si profesori ai mei la Liceul Militar si §coala de
Infanterie.

Vin pe rand copiii schingiuiji si parinjii lor sa refaca in faja judecatorilor, aproape
plangand, scenele de durere si umilire la care au fost partasi.

Partea civila a fot reprezentata de Dl. Costa-Foru, seful unei loji masonice din
capitala.

Aparatorii au vorbit in ordinea urmatoare: D-nii Paul Iliescu, Tache Policrat, Valer
Roman, Valer Pop, Sandu Bacaloglu, Em. Vasiliu-Cluj, Cacanau, Donca Manea,
Mitulescu, Virgil Neta, Neagu Negrilesti, Henrietta Gavrilescu, prof. Dr. §umuleanu,
prof. Ion Gavanescul, prof. A. C. Cuza.

Urmeaza o serie de declarajii scurte, facute de D-nii: Mihail Caras, Colonel Vasilescu
Lascar, batranul preot Dumitrescu din Bucuresti, Colonel Catuneanu, studentul Ion
Sava in numele studenjilor din Iasi, Dr. Istrate in numele studenjilor din Cluj,
studentul I. Rob pentru studenjii din Cernauji, Dragos in numele studenjimii din
capitala, studentul Camenija pentru Turnu Severin, Ion Blanaru pentru studenjii
falcieni, Comandor Manolescu, Alexandru Ventonic pentru negustorii crestini din Iasi,
Costica Ungureanu, Petru Vasiliu, Grecea, Capitan invalid Peteu-Ploiesti, M. Negru-
Chisinau.

Ultimul cuvant l-am avut eu. Eu am spus:

- Domnilor juraji, noi am luptat si tot ce am facut, am facut numai din credinja si
dragoste pentru Jara. Ne luam angajamentul de a lupta pana la capat. Acesta este
ultimul meu cuvant.

Era in dupa amiaza zilei a sasea a procesului, 26 mai 1925.

**

Am fost introdusi toji sase intr-o camera. Asteptam rezultatul. Cu mai pujina emojie,
dar totusi cu emojie. Peste cateva minute, auzim in sala cea mare tunete de aplauze,
strigate, urale. N-am avut vreme sa judecam mai mult, pentru ca usile s-au deschis
si muljimea ne-a luat, ducandu-ne in sala de sedinje. Lumea, cand am aparut purtaji
pe umeri, s-aridicat in picioare, strigand si fluturand batistele.

Presedintele Varlam era cuprins si el in valul de entuziasm caruia nu i-a putut rezista.
Jurajii erau fiecare la locurile lor, in piept purtand toji cate o funda tricolora cu
zvastica.

Mi s-a citit verdictul de achitare, dupa care am fost luat pe sus si dus afara, unde se
aflau peste zece mii de oameni. Cu tojii am format un cortegiu si nea-u dus pe braje,
pe strazi, in timp ce lumea de pe trotuare arunca flori. Am fost condus in balconul d-
lui Tilica Ioanid, de unde, in cateva cuvinte, am muljumit tuturor romanilor din Turnu
Severin, pentru mare lor dragoste pe care mi-au aratat-o cu prilejul acestui proces.

SPRE IASI

Dupa ce am muljumit prin cateva vizite facute severinenilor pentru modul cum s-au
purtat cu mine, am plecat a doua zi spre Iasi cu un tren special.

In gara erau mii de oameni cu flori, care venisera sa ne petreaca si sa ne
impodobeasca vagoanele. Trenul special nu era pentru mine: el era al celor peste
300 de ieseni care venisera la proces, la care se mai adaugasera vagoanele
focsanenilor, barladenilor si vasluienilor.

Am plecat. In urma, a ramas muljimea fluturand din batiste si manifestandu-si
dragostea si dorinja ei de lupta, prin urale care faceau sa clocoteasca vazduhul.
Stand la geam, ma uitam inapoi spre muljimea aceea mare de oameni, din care nu
cunoscusem mai inainte pe nimeni si care acum se desparjeau de noi cu lacrimi in
ochi, ca si cum ne-am fi cunoscut de zeci de ani. In gand mi-am facut o rugaciune,
muljumind lui Dumnezeu pentru biruinja pe care ne-o daduse.

Abia acum, trecand din vagon in vagon, am putut sa-mi revad camarazii de la Iasi,
vorbind cu fiecare in parte si bucurandu-ne toji ca Dumnezeu ne-a facut biruitori si
ne-a scapat din aceasta primejdie, din care toji dusmanii nostri credeau ca nu voi
mai putea scapa.

Intr-u compartiment erau prof. Cuza si prof. Sumuleanu cu d-na. Mergeau
satisfacuji, inconjuraji de dragostea noastra.

Toate compartimentele erau, care mai de care, mai frumos impodobite cu flori si cu
verdeaja. Mai ales ca la stajia urmatoare Turnului Severin, un nou val de flori ni-l
adusesera, fara sa ne fi asteptat, Jaranii cu preojii lor, cu invajatorii si cu copii de
scoala, cu tojii imbracaji in costume najionale.

In toate garile, lume multa astepta sosirea trenului. Nu era o primire din acelea
oficiale si reci. Nu-i adusesera pe oameni nici datoria, nici teama, nici interesul. Pe la
marginea muljimii am vazut batrani care plangeau. Oare de ce? Ei nu cunosteau pe
nimeni din cei care eram in tren. Pare ca cineva necunoscut ii impingea, soptindu-le
tainic:

- Veniji la gara, pentru ca din toate trenurile care tree, este unul care merge astazi
pe linia destinului romanesc. Toate merg pentru interesul celor din trenuri, acesta
merge pe linia neamului, pentru neam.

Muljimile au cateodata contact cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Muljimile
vad neamul, cu morjii, cu tot trecutul lui. Ii simt toate clipele de marire, ca si acelea
ale infrangerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul acesta cu neamul intreg e plin
de infrigurare, de cutremur. Atunci muljimile plang.

Aceasta va fi fiind mistica naponala, pe care unii o critica, pentru ca nu stiu ce este si
pe care aljii nu o pot defini, pentru ca nu o pot trai.

Daca mistica crestina cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu,
printr-un „salt din natura umana in natura divina" (Crainic), mistica najionala nu este
altceva decat contactul omului sau al muljimilor cu sufletul neamului lor, printr-u salt
pe care acestea Tl fac, din lumea preocuparilor personale, in lumea eterna a
neamului. Nu cu mintea, caci aceasta o face orice istorie, ci traind, cu sufletul lor.

Cand trenul, impodobit cu drapele si verdeaja, a intrat in Craiova, peronul garii era
plin de peste zece mii de oameni, care ne-au ridicat pe sus si ne-au dus in dosul
garii, unde cineva ne-a urat bun venit si biruinja. A vorbit prof. Cuza si am vorbit si
eu cateva cuvinte.

La fel am fost primiji in toate garile mari si mici, dar cu deosebire la Piatra Olt,
Slatina si Pitesti. In cele mai multe din aceste localitaji, asezate de-a lungul liniei
ferate, nu erau organizajii najionaliste, nu facuse nimeni manifeste ca sa-i cheme pe
oameni la gara si totusi peroanele erau pline cu mii de oameni.

La Bucuresti am sosit pe la orele opt seara. Am fost luat in braje de pe peron si scos
in dosul garii. Acolo pe intreg patratul acela era o mare de capete ce se prelungea de
pe Calea Grivijei pana dincolo de Scoala Politehnica. Cred ca erau peste 50.000 de
oameni, cuprinsi de un entuziasm caruia nu-i putea sta nimic in cale. A vorbit prof.
Cuza. Am vorbit si eu.

De altfel in toata Jara era un curent nationalist asa de puternic incat ar fi putut
conduce L.A.N.C. la guvernarea Jarii.

Treceau nefolosite, in acele zile, cele mai mari momente tactice politice ale acestei
miscari, cu care ea nu se va mai intalni niciodata.

Profesorul Cuza n-a stiut sa valorifice un mare moment tactic cu care atat de rar se
intalnesc miscarile politice.

Pentru orice observator obiectiv, cunoscator al luptelor politice, soarta L.A.N.C. a fpst
pecetluita din acel moment.

***

Am plecat. Toata noaptea ne-au iesit oameni inainte prin gari. La Focsani erau in
gara peste o mie. Era ora trei noaptea. Ei asteptau aici de cu seara, de la ora patru.
Voiau sa ne oprim macar o zi la ei. Dar am plecat inainte.

In tren s-a suit o delegare cu Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu, Georgica
Niculescu si aljii.

Mi-au spus:

- Daca nu am avut bucuria sa avem procesul la noi, trebuie sa faci nunta. la 14 iunie
dimineaja, trebuie sa sosesti la Focsani. Vei gasi totul aranjat.

Delegajia s-a dat jos la Marasesti, dupa ce am promis ca la 14 iunie voi fi la Focsani.

Dimineaja, peste masura de obosit, am ajuns la Iasi. Studenjimea si lumea din oras
erau la gara. Nea-u luat pe sus si ne-au dus prin oras pana la Universitate. Acolo
erau cordoane de jandarmi. Muljimea a rupt cordoanele si a patruns inauntru,
ducandu-ne pe sus in aula. Aici a vorbit prof. Cuza. Dupa aceea lumea s-a imprastiat
in ordine. Ne-am dus fiecare pe la casele noastre. Eu am revazut cu drag casuja din
strada Florilor, de care ma desparjisem cu opt luni in urma. A doua zi, am plecat la
Husi, unde mama ma astepta, plangand, in pragul casei.

Cateva zile in urma, am facut cununia civila la Primaria din acest oras.

IUNIE 1925 - IUNIE 1927

NUNTA

La 13 Iunie, am plecat la Focsani cu mama mea, tatal meu, frajii, surorile, mireasa si
socrii. Ajunsi acolo, am fost gazduiji de Generalul Macridescu.

Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nunjii si ne-a spus ca totul este
aranjat si ca din celelalte orase sosisera peste 30.000 oameni, care fusesera
incartiruiji cu tojii si ca vor mai sosi in timpul nopjii. Ca toata lumea din Focsani
primeste cu placere sa gazduiasca pe oaspeji.

A doua zi dimineaja, mi s-a adus un cal - asa era programul - si dupa ce am trecut
calare pe la casa miresei, am pornit in capul unei coloane afara din oras, la Crang. Pe
marginile soselei, de o parte si de alta lume, prin copaci erau copii, iar pe sosea
veneau in urma mea nasii, in trasuri ornate, in frunte cu profesorul Cuza si Generalul
Macridescu, Hristache Solomon, Col. Blezu, Col. Cambureanu, Tudoroncescu,
Georgica Niculescu, Maior Bagulesscu si aljii. Venea apoi carul miresei cu sase boi,
impodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntasilor. In total 2.300 care, trasuri si
automobiler, toate incarcate cu flori si lume imbracata in costume najionale. Eu
ajunsesem la 7 km. de oras, in Crang si coada coloanei inca nu iesise din Focsani.

In Crang s-a oficiat nunta pe o estrada de scanduri pregatita anume. Erau de faja
intre 80-100.000 de oameni. Dupa oficierea slujbei religioase au inceput hora, jocurile
si petrecerea. Apoi a urmat masa intinsa pe iarba verde. Fiecare isi adusese de
mancare, iar focsanenii avusesera grija si pentru lumea venita din alte parti.

Toata aceasta desfasurare de costume najionale, de care romanesti, de viaja si de
entuziasm, a fost filmata.

Peste cateva saptamani s-a reprezentat la Bucuresti. Dar numai de doua ori, caci
Ministerul de Interne, a confiscat si filmul si copia lui si le-a dat foe.

Spre seara, nunta s-a terminat intr-o infrajire si insuflejire generala. Eu am plecat in
aceeasi noapte cu sojia si cajiva camarazi la Baile Herculane, unde am ramas doua
saptamani la o veche familie de cunoscuji, St. Martalog.

Mot; a s-a dus la Iasi, unde a inceput saparea temeliei Caminului Cultural Crestin, pe
locul donat de ing. Grigore Bejan.

BOTEZUL DE LA CIORASTI

La 10 August, am botezat la Ciorasti, langa Focsani, 100 de copii care se nascura in
vremea aceea in judejul Putna si imprejurimi.

Botezul trebuia sa aiba loc in Focsani. Guvernul insa, pentru a-l impiedica, a decretat
starea de asediu in acest oras. Ne-am retras atunci la Ciorasti si prin foarte multe
greutaji, am reusit pana la sfarsit sa botezam sub baionete, copiii.

DUPA UN AN REINCEPE MUNCA

M-am reintors apoi la Iasi, ca sa lucrez alaturi de ceilalji camarazi, la ridicarea
caminului. Ne urmaream vechiul plan al cladirii, precum si eel al organizarii
tineretului, planuri intrerupte de soarta aproape un an de zile.

Au inceput sa ne vina donajii. Familia Moruzzi din Dorohoi a donat 100.000 lei,
Generalul Cantacuzino a donat 3 vagoane de ciment, Romanii din America, prin foaia
"Libertatea", au donat peste 400.000 lei. Jaranii din cele mai indepartate sate ale
Ardealului, Bucovinei, Basarabiei, contribuiau din pujinul lor pentru "Casa de la Iasi".

Toate donajiile veneau din cauza simpatiei mari de care se bucura acum miscarea in
toate straturile sociale. Mai cu seama, starnisera un adevarat entuziasm fotografiile
care aratau cum studenjii si studentele isi construiau singuri casa. Era ceva cu totul
nou, neintalnit inca nici la noi nici in strainatate. Crease, faptul acesta, atata simpatie
in Iasi, incat funcjionarii cand ieseau de la birou, veneau acolo, isi aruncau hainele si
puneau mana pe lopata, pe tarnacop sau pe targa cu beton. La aceasta munca s-au
intalnit studenjii de la Cluj, din Basarabia, din Bucovina si din Bucuresti. Frajii de
cruce se facusera acum in multe orase sub conducerea lui Moja, asa ca din toate
parjile veneau tinerii elevi si lucrau, plecand apoi educaji si organizaji.

Doi ani de lupta studenjeasca, de framantari si suferinje comune ale intregului
tineret al tarii, realizeaza o mare minune: restabilirea blocului unitar sufletesc al
neamului ameninjat de incapacitatea de solidarizare si contopire a batranilorin
marea comunitate najionala.

Acum tineretul adunat din toate parjile, consolida si sfinjea aceasta unitate
sufleteasca, prin sforjarile lui comune, in scoala muncii pentru Jara.

PRIMEJDII CARE PANDESC O MISCARE POLITICA

Curentul din Jara era formidabil. Nu cred sa fi fost de multe ori pe pamantul
romanesc un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu mergea bine. Lipsa
de organizare, lipsa de plan de acjiune. La acestea se mai adaugase in urma marelui
curent, pericolul amestecului in cadrul miscarii, a unor elemente compromijatoare si
primejdioase. O miscare niciodata nu moare din cauza dusmanilor dinafara. Ea
moare din cauza dusmanilor dinlauntru. Ca orice organism omenesc. Nu moare omul
decat unul la un milion din cauza exterioare (calcat de tren, de masina, impuscat,
inecat). Omul moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat.

Ori, in urma proceselor de la Vacaresti, Focsani, si Severin, a venit in miscare oricine
a vrut. Unii au venit sa faca escrocherii: incasari de abonamente, vanzari de brosuri,
imprumuturi etc., care oriunde aparea, compromiteau miscarea, aljii venisera sa-si
creeze situajii politice si incepusera sa se lupte intre ei sa se parasca, sa se
submineze unul pe altul pentru sefie, locuri de deputaji etc. Aljii erau de buna
credinja, insa nu aveau educajia disciplinei, neinjelegand sa se supuna sefilor si
directivelor date, ci injelegand sa discute la infinit orice dispozijie si sa lucreze fiecare
dupa capul lui. Aljii, de asemenea de buna credinja, dar incapabili de a se incadra.

Sunt elemente foarte bune, care au structura sufleteasca alcatuita, incat nu se pot
incadra, iar daca se incadreaza distrug totul. O parte sunt intriganji din nastere.
Oriunde intra, prin sistemul de a vorbi despre altul la ureche, strica intreaga armonie
a organizajiei si o desfiinjeaza.

O alta categorie o constituie acei care au cate o idee fixa: cred sincer ca au gasit
cheia tuturor solujiilor, cautand sa te convinga de valoarea lor. Aljii sufar de boala
ziaristicei. Voiesc cu orice prej sa fie directori de ziare sau eel pujin sa-si vada
numele iscalit la sfarsitul unui articol. Aljii au o purtare in societate de asa natura,
incat oriunde apar, compromit intreaga lupta si macina increderea de care se bucura
organizajia. In sfarsit, aljii sunt platiji anume ca sa bage intrigi, sa spioneze si sa
compromita orice incercare nobila a miscarii.

Cata grija, cata atenjie, prin urmare trebuie sa aiba un sef de miscare faja de
elementele ce vor sa vina sub conducerea lui. Cata educate trebuie sa le faca si cata
neobosita supraveghere trebuie sa exercite asupra lor. Fara acestea, miscarea se
compromite iremediabil. Ori profesorul Cuza era cu totul strain de aceste lucruri: "In
Liga intra cine vrea si ramane cine poate", va aduce un adevarat dezastru.

Intr-o organizajie nu intra "cine vrea", ci intra cine trebuie si ramane cine e, si atata
vreme cat e om corect, muncitor, disciplinat, credincios.

N-au trecut cateva luni si biata Liga devenise un cazan de intrigi, un adevarat iad.

Credinja mea de atunci pe care mi-o pastrez si astazi este:

Daca intr-o organizajie apar aceste inceputuri de cangrena, ele trebuiesc imediat
localizate si apoi extirpate cu cea mai mare energie. Daca nu se pot localiza si se
intind ca un cancer in intregul organism al miscarii, cauza este pierduta. Viitorul si
misiunea organizajiei sunt compromise. Ea va muri sau isi va tari zilele intre viaja si
moarte, fara ca sa poata realiza ceva.

Incercarile noastre pe langa profesorul Cuza, de a-l determina sa indrepte situajia,
au dat gres, deoarece pe de o parte el era cu totul strain de aceste principii
elementare in conducerea unei miscari, iar pe de alta parte intrigilor de izolasera si
pe noi si incepusera sa paralizeze si puterea noastra de intervenjie.

Noi, grupul de la Vacaresti, vazand acestea si vazand si asalturile disperate, valurile
de intriga care se izbeau in noi, si intre noi si prof. Cuza, ne-am dus acasa la el,
jurandu-i din nou credinja si rugandu-l sa aiba incredere in noi, caci vom face ce este
cu putinja pentru a indrepta miscarea.

Incercarea a ramas zadarnica, deoarece el observa ca noi vedeam lucrurile cu totul
altfel, si ca organizare si ca acjiune si chiar ca fundament doctrinar al miscarii. Noi
plecam de la ideea de om ca valoare morala, iar nu ca valoare numerica, electorala,
democratica.

El credea insa, ca noi susjinem acestea pentru ca suntem victimele unor intrigi.

CRITICA CONDUCATORULUI

Cine este vinovat de aceasta stare de lucruri?

Cauza acestor stari de nenorocire este conducatorul.

O asemenea miscare avea nevoie de un mare conducator, iar nu de un mare
doctrinar, peste capul caruia sa treaca valul miscarii, el trebuie sa domine miscarea
si s-o stapaneasca.

Nu oricine poata sa indeplineasca aceasta funcjiune. Trebuie un om de meserie, un
om cu calitaji innascute, cunoscator al legilor de organizare, de dezvoltare si de lupta
ale unei miscari populare. Nu e suficient sa fii profesor universitar, pentru a putea lua
comanda unei astfel de miscari.

Aici avem nevoie de barcagii sau de comandant;i de vapor, care sa ne conduca pe
valuri, care sa cunoasca legile si sa fie deprinsi cu secretul acestei conduceri, care sa
cunoasca locurile primejdioase cu stand, care in sfarsit, sa fie stapani pe brajele lor.

Nu e suficient ca cineva sa demonstreze ca Ardealul este al Romanilor, pentru ca sa
ia si comanda trupelor spre a merge sa dezrobeasca Ardealul. Dupa cum nu e
suficient ca cineva sa demonstreze teoretic existenja primejdiei jidanesti, pentru ca
sa poata lua comanda unei miscari politice populare de rezolvare a acestei probleme.

Ne gasim pe doua planuri de activitate cu totul deosebite, planuri care cer
persoanelor aptitudini si insusiri cu totul deosebite.

Primul plan ni-l putem Tnchipui la 1.000 m. Tnaljime. Lumea teoriei. Campul abstract
al legilor. Acolo omul cu anumite insusiri se ocupa cu cercetarea adevarului si
formularea lui teoretica. Pleaca de jos, de la realitaji concrete, de pe pamant si urea
in sus pana la legi. Acolo, in acest plan, este locul lui de creajie.

Celalalt plan se afla pe pamant. Aici omul cu anumite insusiri se ocupa cu arta
impunerii adevarului prin jocul forjelor. El se inalja in sus pentru a se pune de acord
cu legile, dar locul lui de create este aici jos, pe campul de lupta, in campul strategic
si tactic.

Cei dintai contureaza objective, creeaza idealuri, cei de ai doilea le ating, le
implinesc.

Din cauza principiului natural al diviziunii muncii, sunt extrem de rare excepjiile care
ar putea intruni la un loc, intr-un singur om, insusirile celor doua feluri de
indeletniciri.

Profesorul Cuza se afla pe planul intai. Aici el straluceste ca soarele. Opera
profesorului Cuza este aceasta:

a) Cercetarea si formularea adevarului legii najionalitatii.

b) Descoperirea si identificarea perfecta a inamicului najionalitajii: jidanul.

c) Postularea solujiilor problemei jidanesti. Atat! Dar e colosal. Pentru ca, desi toata
stiinja e cu el, toji oamenii de stiinja sunt contra lui. II lovesc din toate partilor si
incearca sa-i rastoarne adevarurile. El rezista.

Acest prim plan nu cere intrebuinjare de oameni, de forje omenesti. Dimpotriva,
omul planului intai fuge de oameni.

Planul al doilea cere in primul rand : oameni. Dar, simpli oameni? Nu! Ci oameni
transformaji in forje omenesti.

Aceasta insemneaza:

1. Organizare(cu toate legile ei).

2. Educate tehnica si eroica pentru marirea puterii, adica pentru transformarea
omului in putere omeneasca.

3. Conducerea acestor forje, organizate si educate, pe campul strategic si tactic in
lupta cu alte forje omenesti sau cu natura.

Daca doctrinarului i se cere sa stapaneasca stiinja cercetarii si formularii adevarului,
conducatorului unei miscari i se cere sa stapaneasca stiinja si arta organizarii, stiinja
si arta educajiei stiinja si arta conducerii.

Profesorul Cuza, stralucitor si neinvins in planul intai, coborat in planul al doilea,
devine necunoscator, neindemanatic, naiv ca un copil, incapabil de organizare,
incapabil de educate tehnica si eroica, incapabil de a conduce forje.

Pe planul al doilea invingatorul din planul intai, nu va putea repurta absolut nici o
victorie. El va fi un invins sau in eel mai bun caz se va muljumi cu micile succese pe
care i le vor procura cei din jur.

Care sunt liniile spirituale ale unui conducator de miscare politica ? Dupa parerea
mea sunt urmatoarele :

I. O putere launtrica de atracjie. In lume nu exista oameni liberi (independent).
Dupa cum in sistemul solar, fiecare stea se afla intr-o orbita in cadrul careia se misca
in jurul unei puteri de atracjie mai mari, tot asa si oamenii, cu deosebire in domeniul
acjiunii politice, graviteaza in jurul unor puteri de atracjie. La fel si in lumea
cugetarii. Raman bine injeles in afara, acei ce nu vor nici sa se miste nici sa cugete.

Un sef trebuie sa aiba o asemenea putere de atracjie. Unii au pentru zece oameni,
numai pentru ataji putand fi sefi ; aljii pentru un sat intreg, aljii pentru un judej, aljii
pentru o provincie, aljii pentru o tara, aljii depasesc hotarele unei Jari. §efia unui
conducator e limitata de marginile puterii lui launtrice de atracjie. E un fel de putere
magnetica, pe care, daca cineva nu o are, nu poate fi conducator.

II. Capacitate de dragoste. Un sef trebuie sa iubeasca pe toji camarazii lui de lupta.
Fluidul dragostei lui trebuie sa strabata pana la marginea comunitajii unei miscari.

III. §tiinja si simj al organizarii. Lumea atrasa in orbita unei miscari, trebuie sa fie
organizata.

IV. Cunoastere a oamenilor. In organizare trebuie sa se Jina seama de principiul
diviziunii muncii, intrebuinjand pe fiecare la locul sau; dupa aptitudinile pe care le
are si neprimind pe cei care nu le au de loc.

V. Putere de educate si de insuflare a eroismului.

VI. Stapanirea legilor conducerii. Un sef avand o trupa organizata si educata, trebuie
sa stie a o conduce pe campul de lupta politic in concurenja cu celelalte forje.

VII. Simjul bataliei. Un sef trebuie sa aiba un simt; special care-i arata cand trebuie
sa dea batalia. E ceva launtric care spune: Acum! in minutul acesta nici mai tarziu
nici mai de vreme.

VIII. Curajul. Un sef, cand aude aceasta porunca launtrica, trebuie sa aiba curajul de
a trage sabia.

IX. Constiinja obiectivelor drepte si morale si a mijloacelor loiale. Nu exista biruinja
care sa dainuiasca in afara de aceste Tndreptare.

In sfarsit, un conducator trebuie sa aiba toate virtujile unui luptator: jertfa,
rezistenja, devotament etc.

UN PROCES DE CONSTIINJA

Nu era vinovat profesorul Cuza de starea in care se afla Liga. Cred, ca profesorul
Cuza, atunci cand se opunea organizarii, avea constiinja clara a planului pe care el su
a lipsei lui de putere in planul al doilea. Noi suntem vinovaji si in special eu, pentru
ca toji l-am forjat, in contra voinjei lui, sa porneasca pe o cale, pe care nu se simjea
puternic. De altfel in toate evenimentele importante din timpul celor doi ani de lupte,
el fusese absent. Toate luptele care au cutremurat Jara si au inaljat masele
romanesti, s-au dat fara contribute inijiala a profesorului Cuza. El a fost la toate de
mare folos, dar totdeauna in urma: inijiativa nu i-a aparjinut.

Am gresit; si cum nu este greseala care sa nu se intoarca in contra celor ce au
savarsit-o, si aceasta greseala se va intoarce curand in contra noastra. Dar se va
intoarce si in contra miscarii. §i aceasta va incepe din momentul ce profesorul Cuza,
neputandu-se injelege, va lucra singur fara sprijinul nostru.

Anul acesta fusese un an greu si pentru el.

Dupa 30 ani de apostolat la Universitatea din Iasii, guvernul facuse nemaipomenita
nelegiuire de a-l scoate de la catedra sa.

La ancheta sumara facuta, acuzat fiind ca instiga spiritele, profesorul Cuza a
raspuns:

- Sunt un instigator al energiei najionale.

O viaja de lupta si de cursuri stralucite in slujba najiei romanesti se termina cu
aceasta recompensa din partea neamului condus de iudeo-politicianismului roman.

La aceasta lovitura s-a mai adaugat si faptul ca, fiind singur pe strada, a fost
provocat si lovit de un jidan cu pumnul peste faja. Cand s-a auzit de aceasta infama
indrazneala, studenjii au patruns in toate localurile, lovind la fel in faja pe fiecare
jidan pe care-l intalneau. Cu prilejul manifestajiei au fost arestaji 10 studenji, in
frunte cu Moja, Iulian Sarbu, etc. si condamnaji la o luna inchisoare, pe care au
executat-o la Galata. Studentul Urziceanu a tras mai multe focuri de revolver, dar
fara rezultat, asupra aceluia care era banuit ca autor moral al agresiunii savarsite.

IN FRANJA, LA CARTE

Dupa ce, la 13 Septembrie 1925, am pus impreuna piatra fundamental^ la camin si
dupa ce zidurile se ridicasera la lm., iar miscarii ii dadusem tot ce putusem la varsta
mea, m-am gandit ca arfi nemerit sa ma rein to re in strainatate, pentru a-mi
desavarsi studiile. Mai ales, ca nici sanatatea nu-mi era intr-o stare prea fericita in
urma grelelor incercari prin care trecusem. M-a impins la aceasta hotarare si faptul
ca, in parerile mele asupra organizarii si luptei, ma simjeam cam izolat. Imi
spuneam: e posibil ca sa fiu gresit si e mult mai bine, sa nu impiedic o linie care se
poate dovedi totusi buna. Mai cu seama ca, in ultimul timp, Liga capatase forje noi
prin unirea cu "Acjiunea Romaneasca", de sub conducerea profesorului Catuneanu, in
care era un frumos numar de intelectuali de valoare din Ardeal, in frunte cu Valer
Pop si preotul Titus Malai si prin unirea cu "Fascia Najionala", o miscare mai mica dar
sanatoasa. Scaderile nevinovate ale conducerii, poate se vor remedia acum prin
prezenja atator oameni de elita, printre care erau: avocatul nostru, Paul Iliescu din
Bucuresti, cu un insemnat grup de intelectuali, Generalul Macridescu cu alt grup de
elita din Focsani si distinsul profesor de Sociologie, Traian Braileanu de la
Universitatea din Cernauji, vechi nationalist, precum si ilustrul profesor pedagog, Ion
Gavanescul de la Universitatea din Iasi, care nu se inregimentase pana acum in
miscare, desi propovaduise o viaja intreaga si el, de la catedra de Pedagogie, ideea
najionala.

Nu mai vorbesc ca la Bucuresti stralucea si lumina miscarea najionala savantul
profesor de Fiziologie, Nicolae Paulescu, cunoscator neintrecut al manoperelor iudeo-
masoneriei.

La aceste figuri, care innobilau miscarea si-i dadeau un prestigiu neintrecut, se mai
adauga si sprijinul prejios al "Libertajii", cea mai raspandita si mai bine apreciata
foaie populara din Romania, redactata de parintele Molja.

Moja, care fusese eliminat de la Universitatea din Cluj si care abia era in anul II, s-a
hotarat sa mearga si el pentru a-si termina studiile.

Ne-am injeles sa mergem amandoi in Franja, intr-un oras mai mic. Am ales
Grenoble. Eu aveam din cadourile de nunta si din vanzarea brosurii "Scrisori
studenjesti din inchisoare", 60.000 lei; Moja avea ajutor de acasa, lunar. Dupa ce
am fost pe acasa pe la paring, ne-am luat ramas bun de la profesorul Cuza si de la
camarazi. Ne-am dus la schit, la Rarau, sa ne inchinam si am plecat. Intai, eu cu
sojia si dupa doua saptamani, Moja.

LA GRENOBLE

Dupa o calatorie lunga prin Cehoslovacia si Germania, dupa o intrerupere de cateva
zile la Berlin si la Jena, am intrat in Franja si am poposit la Strasbourg. Ceea ce m-a

impresionat peste masura, a fost faptul de a vedea acest oras, in contra tuturor
asteptarilor mele, transformat intr-un adevarat cuibar de infecjie jidaneasca.
Coborandu-ma din tren, asteptam sa-mi apara in faja tipul rase galice, care a
luminat cu vitejia ei neegalata veacurile istoriei.

Mi-a aparut insa, tipul coroiat si ahtiat dupa castig al jidanului care ma tragea de
maneca sa intru, fie in pravalie la el, fie in restaurant. Majoritatea restaurantelor de
pe strada garii erau jidanesti. In Franja jidanilor asimilaji, toate erau cuser. Am intrat
din restaurant in restaurant, pentru ca sa gasesc unul crestin. In fiecare insa,
gaseam tablija scrisa in idis: "Restaurant cuser". Cu mare greutate in sfarsit am gasit
unul francez, unde am luat masa.

Intre jidanii din Targul-Cucului si cei din Strasbourg n-am gasit nici o deosebire;
aceeasi figura, aceleasi maniere, acelasi jargon, aceiasi ochi satanici in care citeai si
descopereai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefui. Dupa inca o noapte de
drum am sosit dimineaja, in Grenoble. Ce minune mi s-a deschis inaintea ochilor! Ce
priveliste! Un oras asezat din negura vremii la poalele Alpilor. O stanca uriase
inaintata spre mijlocul orasului ca si cum arfi voit sa-l taie in doua. Sura, aspra si
cutezatoare, se inalja deasupra caselor, care, desi cu etaje multe, ramaneau pe
langa ea niste biete camaruje de furnici.

Mai departe, dartot langa oras, un alt munte plin de vechi intarituri si transee, de
parapete, era transformat intr-un imens fort. In fund de tot, peste acestea, alb ca
onoarea, straluceste de zapada, iarna si vara, masivul impunator al Alpilor.

Minunat de cele ce vedeam si mergand ca intr-o cetate fermecata din povesti, imi
spuneam: acesta este orasul vitejiei.

Inaintand mai departe, m-am incredinjat ca nu ma inselasem, pentru ca, oprindu-ma
in faja unei statui, am citit: "Bayard, chevalier sans peur et sans reproche".

Un mare viteaz de epopee din secolul al XV-lea, care dupa o viaja intreaga de batalii,
batran, murea ranit in lupta, Jinandu-si in mana sabia al carei miner se
transformase in cruce si de la care primea batranul viteaz, acum in ceasul morjii, cea
din urma binecuvantare.

Ne-am luat o camera cu chirie in Grenoble vechi. Exista si Grenoble nou, modern. Mi-
a placut mai mult eel vechi.

In curand a sosit si Moja. Ne-am inscris la Universitate. El, la licenja, eu, la
doctoratul economic. Am inceput audierea cursurilor din anul I si anul al II-lea. Dar
nu injelegeam absolut nimic. Erau primele lecjii. Nu puteam desprinde decat cuvinte
izolate. Continuand audierea cu staruinja, aproape de Craciun, am inceput sa injeleg
binisor prelegerile. La doctorat nu eram decat 8 studenji. De aceea cursurile aveau
un caracter familiar de stransa legatura intre student si profesor. Profesorii, foarte
buni, ei faceau numai profesorat, nu si deputajie.

Masa o pregatea sojia mea pentru mine si pentru Moja.

Am inceput sa fac, in zilele de sarbatoare, mici excursii in jurul orasului. Ma
impresionau ruinele castelelor si turnurilor vechi. Oare cine vor fi locuit aici pe

vremuri! Vor fi fiind uitaji de toata lumea. Sa ma due sa le fac vizita. Intram pe sub
mine si stateam acolo cate o ora, in liniste netulburata, de vorba cu morjii.

Intr-o margine a orasului am vizitat o bisericuja straveche din secolul al IV-lea,
Sfantul Laurenjiu si spre marea mea uimire, am gasit pe plafonul acesteia de culoare
albastra, peste 50 zvastici aurite.

In oras, pe Prefectura, Palatul de Justice si alte institute era steaua masonica.
Simbol al stapanirii absolute a acestei hidre jidanesti peste Franja. De aceea ma
retrasesem in vechiul Grenoble, acolo unde erau bisericile si crucile lor, innegrite de
vremuri si uitare. Refuzam cinematografele moderne, teatrele si cafenelele, gasindu-
mi loc de petrecere pe sub ramasijele de ziduri, pe unde banuiam ca a trait Bayard.
Ma afundam in trecut si acolo, spre marea mea muljumire sufleteasca, traiam in
Franja istorica, in Franja crestina, in Franja najionalista. Nu in Franja iudeo-
masonica, atee si cosmopolita. In Franja lui Bayard! Nu in Franja lui Leon Blum!

Piaja, "Marche des puces", cum ii spuneau Francezii, era plina de jidani, de unde isi
tragea si numele.

De altfel insasi Universitatea era coplesita de ei. Numai din Romania isi faceau
studiile aici 60 de studenji jidani, pe langa cei cinci studenji romani.

Am vizitat si vechea manastire, "Grande Chartreuse", din care, cei 1.000 de calugari
fusesera alungaji de statul ateu. Pe diferitele icoane am vazut urmele pietrelor cu
care muljimea, in timpul revolujiei, batuse pe Dumnezeu.

De la un timp, au inceput sa vina peste noi grijile materiale. Banii mei se cam
apropiau de sfarsit. Din Jara nu mai speram sa mai vina, iar cat primea Moja nu
putea sa ne ajunga pentru toji trei, cu toata economia severa pe care o faceam. Am
stat multa vreme si ne-am gandit in ce mod am putea sa ne castigam un ban, fara a
ne periclita frecventarea regulata a cursurilor.

Dandu-ne seama ca in Franja sunt apreciate si bine platite cusaturile de mana, ne-
am hotarat sa invajam de la sojia mea a lucra cusaturi najionale romanesti, pe care
apoi sa incercam a le vinde.

In cateva saptamani meseria a fost invajata. in timpul liber lucram la cusaturi, pe
care apoi le expuneam in vitrina unui magazin. Se vindeau si cu pujinul ce castigam,
adaugam la ce primea Moja si ne intrejineam o viaja foarte modesta.

ALEGERI GENERALE IN JARA

In preajma Pastilor, ziarele din tara, pe care le primeam regulat si scrisorile, mi-au
adus vestea caderii liberalilor si venirii la guvern a Generalului Averescu. Noile alegeri
generale urmau sa aiba loc pe la jumatatea lunii Mai.

Liga intra pentru prima data intr-o mare lupta. Mi-am zis:

- Trebuie sa plec in tara, sa iau parte la lupta si apoi sa ma reintorc la studii.

Am scris profesorului Cuza, rugandu-l sa-mi trimita bani de drum. Neprimind nici un
raspuns, am scris la Focsani D-lui Hristache Solomon; care mi-a trimis zece mii de
lei, din cari, o parte, am lasat sojiei mele, iar cu alta am plecat spre Jara.

Am ajuns la Bucuresti pe la inceputul lui Mai si in plina lupta electorala. M-am
prezentat profesorului Cuza, care nu s-a bucurat prea tare de prezenja mea,
spunandu-mi ca nu era nevoie sa deplasez, caci miscarea poate merge bine si fara
mine.

M-a durut pujin, dar nu m-am suparat.

intr-o organizajie nu incape supararea la o observajie a sefului. Ea poate fi dreapta,
ea poate fi nedreapta, dar supararea nu incape; acesta e principiul care trebuie sa
calauzeasca pe un om intr-o organizajie.

Am plecat in judejul Dorohoi ca sa dau concurs profesorului Sumuleanu. De acolo am
trecut si in alte judeje. La Campulung, la Iasi, la Braila etc.

Intre timp, in urma unei scrisori a profesorului Paulescu si a intervenjiei Generalului
Macridescu, m-am hotarat sa candidez la Focsani. Iata-ma deci in cea mai
dezgustatoare si mai nedorita situate: mergand sa cersesc voturi pentru mine.
Unde! In mijlocul muljimii, care, tocmai in momentul in care ar fi trebuit sa fie
stapanita de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de Jara si de viitorul ei, e
buimacita de bautura oferita din belsug de catre agenjii electorali si stapanita de
patimile dezlanjuite de duhul rau al politicienilor. Se coboara, in aceste momente,
peste viaja linistita si curata a satelor, valurile pline de infecjie ale politicianismului.
In Jara intreaga se intinde iadul. Din acest iad iese conducerea pentru un an, doi, trei
sau patru, a unei tjari.

Din ce noian de pacate scoate democrajia, "sfanta" democrajie, conducerea unei Jari.

Am ajuns la Focsani. Acolo era inca stare de asediu din timpul botezului de la
Ciorasti. Pentru ca sa poji pleca in propaganda electorala iji trebuia bilet de libera
petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. M-am prezentat si l-am luat. Pe la
ora 10 dimineaja, insojit de Domnul Hristache Solomon si aljii, am plecat in doua
automobile. Dar la 500 m. de marginea orasului am gasit drumul oprit de doua
caruje puse de-a curmezisul soselei. Langa ele cajiva jandarmi. Am oprit. Jandarmii
s-au apropiat si ne-au spus ca nu avem voie sa trecem. Eu le-am scos ordinul
generalului si li l-a aratat. Ei l-au citit si apoi ne-au spus:

- Totusi nu aveji voie.

Am dat ordin celor ce ma insojeau sa dea carujele la o parte. Dupa o mica
busculada, drumul s-a eliberat. Masinile au pornit incet inainte. Jandarmii, retrasi
cajiva metri de sosea, s-au asezat in tragatori si au inceput sa traga focuri. Eu am
spus:

- Mergeji inainte, caci trag in vant.

Un glonte a izbit in aripa masinii. Un altul langa noi. Ne-am continuat drumul. Doua
gloanje insa ne-au oprit in loc. Unul a spart rezervorul de benzina si altul un cauciuc.
De mers inainte, cu neputinja. Am coborat din masina si ne-am intors inapoi pe jos.

Ne-am dus la Generalul care ne daduse biletul de libera circulate. I-am povestit cele
intamplate, de faja fiind si Generalul Macridescu. Ne-a raspuns:

- Sunteji liberi sa mergeji. Eu nu am dat ordin sa va opreasca. Poate, autoritajile
administrative.

Am plecat la Prefectura cu Generalul Macridescu. Prefect era Nijulescu, un om ursuz
si brutal. Foarte linistiji, am intrat in cabinetul lui. Generalul Macridescu a povestit
cele intamplate. Prefectul insa, chiar din primele momente, ne-a tratat in mod
necivilizat. A inceput sa ne Jina de la inaljime un discurs interminabil:

- Domnilor, interesele superioare ale Statului, cer...

- Sunt legi; noi suntem in cadrul legilor. Avem dreptul, incearca sa explice Generalul
Macridescu. Dar prefectul continua:

- Jara cere in aceste momente grele...

Din nou incearca Generalul Macridescu sa explice. Prefectul autoritar:

- Voinja Jarii este...

- Asculta, Domnule Prefect, vad ca D-ta nu vrei sa injelegi de vorba buna, ii spun eu
enervat. Plec maine dimineaja in propaganda si daca jandarmii vor trage din nou in
mine, vin aici in cabinet si trag eu si in D-ta.

Fara sa mai astept vreun raspuns, intorc spatele si plec, lasandu-i pe ceilalji acolo.
Dupa cateva ore, sunt invitat la Consiliul de Razboi. Ma due. Un Comisar regal imi ia
interogatoriul. Declarin scris exact ce a fost. Sunt arestat. Spun:

- Bine, Domnilor, celui care trage in mine nu-i faceji nimic, iar pe mine, care numai
spun ca trag, ma arestaji!

Iata-ma din nou, intr-o camera de inchisoare, in cazarma unui regiment.

Dupa 3 zile, sunt chemat la general. Un ofijer ma conduce in cabinet:

- Domnule Codreanu, D-ta trebuie sa parasesti orasul Focsani.

- Domnule General, sunt candidat aici. Si ceea ce imi cereji Dvs. e contra legii.
Desigur, ca nu ma voi opune masurii, caci nu pot, dar va rog sa-mi daji ordinul Dv.
in scris.

- Nu pot da in scris.

Atunci voi pleca la Bucuresti, pentru ca sa ma plang impotriva Dvs.

Generalul ma elibereaza, cerandu-mi cuvantul de onoare ca voi pleca cu primul tren.

Cu primul tren am si plecat la Bucuresti. A doua zi, m-am prezentat Ministrului de
Interne, dl. Octavian Goga, care m-a primit bine. I-am povestit cele ce am pajit si
am cerut sa mi se faca dreptate.

Mi-a spus ca va trimite un inspector administrate sa cerceteze cazul, dar sa vin a
doua zi.

Am venit a doua zi. M-a amanat pe a treia. Zilele treceau si mai ramasese pujine
pana la alegeri. In sfarsit, a patra zi am plecat.

Iar am luat bilet de la general si iar am pornit cu masinile. Nu mai erau decat doua
zile pana la alegeri.

Am ajuns in primul sat. Erau cajiva oameni adunaji, cum stau de obicei in preajma
alegerilor, insa speriaji de teroarea care se exercita. Vin jandarmii:

- Aveji voie sa vorbiji cu oamenii, dar numai un minut. Asa am primit ordin!

Vorbim un minut si plecam mai departe. La fel in toate satele, cate un minut. Vai de
dreptatea si legalitatea din Jara aceasta! Imi dai drept de vot, ma chemi la vot, daca
nu vin, ma condamni la amenda, iar daca vin, ma snopesti in batai. Politicienii
romani, indiferent daca sunt liberali, averescani sau najional-jaranisti, nu sunt decat
o ceata de tirani, care la adapostul: "legalitajii", "libertajii", "drepturilor omului",
calca fara rusine si fara teama, in picioarele lor, o tara, cu toate legile, cu toate
libertajile si cu toate drepturile ei. Oare pe viitor ce cale ne va ramane de apucat?

In ziua de alegeri, delegajii nostri au fost batuji, umpluji de sange si opriji de a
ajunge la salile de votare: sate intregi nu s-au putut prezenta. Rezultatul: Am cazut.
Desi in oras batusem toate partidele.

- Nu-i nimic, mi-am zis. O reusita mi-arfi stricat planurile de a-mi continua studiile.

Peste doua zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe intreaga Jara. Liga avusese
120.000 voturi si intrase in Parlament cu 10 deputaji: profesor Cuza, la Iasi;
profesor Gavanescul, la Iasi; profesor §umuleanu, la Dorohoi; tatal meu, la Radauji;
Paul Iliescu, la Campulung; profesor Carlan, la Suceava; Dr. Haralamb Vasiliu, la
Botosani; Valer Pop, la Satu Mare; ing.Misu Florescu, la Piatra-NeamJ; Iuniu Leca, la
Bacau.

Se alesese in adevar, un buchet de oameni de elita care faceau cinste miscarii
najionale si catre care lumea se uita cu o nejarmuita dragoste si cu vii nadejdi. Cele
120.000 voturi reprezentau tot ce era mai bun si mai curat in poporul roman.
Alegatorii strabatusera prin toate ameninjarile, prin toate ademenirile, peste toate
obstacolele pana la secjiile de votare. Dar mulji au fost acei care n-au putut

strabate. Mai mulji decat cei care au strabatut. Cel pujin inca 120.000 de voturi au
fost, fie oprite, fie furate din urne.

Am plecat inapoi in Franja, muljumit de rezultat, dar urmarit mereu de o intrebare:

- Cum se va putea invinge, daca toate guvernele vor face alegeri la fel, intrebuinjand
corupjia, furtul si forja statului in contra voinjei populare?

IN MUNJII ALPI

Ajuns in Franja, nu m-am mai putut prezenta la examene, in sesiunea de Iunie. O
problema grea mi se punea acum in faja. Moja trebuia sa piece in Jara. Din toamna
urma sa-si faca serviciul militar. Cum voi putea trai acolo, caci din cusaturi iesea
insuficient pentru a putea trai un singur om, necum doua suflete...Am incercat sa
gasesc ceva de lucru in oras: orice. Imposibil. M-am gandit ca poate la tara, prin
imprejurimile orasului, voi gasi ceva. Am plecat impreuna cu Moja sa caut de lucru in
mai multe parti; dar ne-am intors seara fara rezultat.

Intr-o zi am plecat cu tramvaiul, ne-am coborat la vreo 10 km de Grenoble, la
"Uriages les Bains". (Acolo tramvaiele nu circula numai in oras, ci pana la 20 km. in
toate direcjiile, fiind din abundenja energie electrica, captata din caderile de apa de
pe munji.)

Ne-am indreptat apoi pe niste cararui, in sus spre munte. Dupa vreo jumatate de
ora, am ajuns la Saint Martin, o comuna destul de mare, cu un drum bine pavat prin
mijlocul ei, cu case ingrijite, facute din piatra, cu cateva pravalii sui cu o biserica,
inalta frumoasa. Am trecut mai departe. Dupa o alta ora de mers, urcand mereu pe o
caldura care ne topea, am ajuns intr-un mic catun, "Pinet d'Uriage".

Era la o inaljime de cca. 800-900 m. In sus se deschidea o admirabila perspectiva a
Alpilor, acoperiji de zapada. Inceputurile zapezii pareau a fi la cajiva kilometri de noi.
In stanga se deschidea o vale minunata in spre Chateau de Vizile, iarin dreapta,
alta, spre Grenoble. Pe firul vaii serpuia soseaua betonata, lucitoare ca apa unui
parau batut de soare. Oamenii erau pe camp la lucru. Ne miram cum acolo, pe o
coasta de munte la cajiva kilometri de zapezi, care nu se topesc niciodata, creste
graul inalt pana la umarul omului, ovaz si orz, precum si tot felul de legume.
Probabil, din cauza climei mai dulci si a pamantului care nu-i stancos. Nu era nici de
calitate prea buna, era chiar sarac; dar oamenii il ingrasau mereu cu gunoi sau cu
ingrasaminte chimice.

Vedeam lumea pe ogoare, dar ne loveam de aceeasi problema ca si in celelalte sate:
cum sa intram in vorba cu oamenii si cum sa le spunem ca am vrea sa gasim ceva de
munca. Trecem pe langa ei si nu indraznim sa le vorbim. Mai sus, sunt inca vreo 5-6
case. Mergem acolo. Ajungem la ultima casa. Dincolo nu mai era nimic. Era ultima
locuinja omeneasca spre masivul Beldona, afara de cabanele pentru turisti. In
apropiere cosea un batran. Trebuie sa vorbim cu el. Ii dam buna ziua si intram in
vorba. Ne vede ca suntem straini si ne intreaba ce suntem. Ii spunem ca suntem

romani, ca ne place mult aici si ca am vrea sa cautam o camera si sa stam cateva
luni la aer. Mosneagul e sfatos. Si probabil, gandindu-se ca a gasit pe cineva de la
care ar putea sa afle multe lucruri, ne cheama la o masa asezata afara, aduce o
sticla de vin negru astringent, si trei pahare ca sa ne cinsteasca si apoi incepe sa ne
intrebe, urmarind cu mare curiozitate raspunsurile noastre:

- Va sa zica, sunteji romani.

- Da, romani, romani din Romania.

- E departe de aici, Romania?

- Vreo 3.000 de kilometri.

- Sunt si pe la D-vs. Jarani asa ca pe la noi?

- Sunt mulji, pere Truk - caci asa il chema.

- Creste si pe acolo fan? Dar boi sunt? Vaci? Cai? In fine, ii raspundem la toate, si ne
imprietenim repede.

Nu-i spunem insa nimic din ceea ce ne durea pe noi, caci mosneagul a vazut ca noi
suntem niste oameni invat;at;i "domni" si si-ar fi pierdut toate iluziile, afland ca noi
cautam de lucru la el.

II intrebam numai, daca nu stie vreo camera de Tnchiriat la cineva. Ne-a dat o adresa
sigura, si ne-a repetat sa spunem ca ne-a trimis el, "pere Truk".

Despartindu-ne ii muljumim si-i promitem ca o se venim sa-i ajutam la coasa.
Cateva case mai la vale, gasim adresa data de el.

Chenevas Paul, pensionar. Un alt batran de vreo 70 ani, imbracat bine, fost plutonier
si acum pensionar, (se mandreste ca e singurul pensionar din tot satul). Era
proprietar a doua case, una langa alta, in care locuia numai el singur, caci nu mai
avea pe nimeni. Toji ai lui murisera. Ne inchiriaza toata casa cea mica, compusa, jos,
dintr-o camera si o camaruja, iar, sus, la etaj, din alta camera. (Acolo toate casele
au cate un etaj). In camera de jos, o plita de gatit. In cea de sus, un pat cu un
asternut simplu. Are un aspect de pustiu. Se vede ca de multa vreme nu mai intrase
nimeni in ea. Ne impacam cu patru sute franci pana la Craciun. (Pe sase luni). La
oras plateam 150 franci pe luna. Am platit pe trei luni inainte, urmand ca peste
cateva zile sa ne aducem bagajele si sa ne mutam in noua locuinja. Ne-am reintors
bucurosi la Grenoble. Ma gandeam, ca avand frecvenja pentru amandoi anii de
doctorat, imi voi prepara examenele aici si ma voi cobori numai pentru ca sa ma
prezint la ele.

Peste cateva zile urcam pe aceleasi carari cu bagajele in spate, eu, sojia mea si
Moja, spre noua noastra locuinja. In sfarsit, iata-ne instalaji. Moja si-a luat ramas
bun de la noi si a plecat spre Jara. Noi am ramas cu ultimii bani: vreo cajiva franci.
Grea situajie! Ce o sa mancam?

A doua zi dimineaja, ingandurat, plec la pere Truk. Ii ajut pana seara la coasa si la
incarcatul fanului. La amiaza m-a invitat la masa si am mancat la el. Seara de
asemenea. Daca as fi putut sa-i due ceva si sojiei mele, ar fi fost perfect, dar m-am
intors fara nimic. Dimineaja urmatoare, ma due din nou. Mosneagul mai avea inca un
om la lucru. Mic de statura, cu parul roscat, neingrijit, cu niste ochi sclipitori, care-i
alergau in orbite, in lumina carora nu puteam prinde o raza de bunatate. Parea a fi
un om rautacios. Se numea Corbela. Probabil, in limba literara si oficiala, Corbelle.
Dar Jaranii din regiune vorbesc toji "patois", adica un dialect Jaranesc care se
deosebeste mult de limba oficiala, atat prin pronunjia cat si prin structura cuvintelor.
Diferenja este asa de mare incat un Francez de la oras nu poate injelege pe un
Francez de la sat care vorbeste in "patois". Acestia din urma cunosc insa si limba
oficiala.

La pranz am fost toji trei chemaji la masa de o gospodina, femeia mosneagului, o
batrana, ca batranele de pe la noi. Acolo Jaranii nu mananca la 12 ceapa cu
mamaliga ca la noi. Masa lor obisnuita cuprinde intai o mancare de legume, apoi o
mancare cu carne, iar la urma branza. Si totdeauna un pahar cu vin. Eu m-am
apropiat, le-am muljumit, dar le-am spus ca nu mananc. Ei au crezut ca ma jenez si
au insistat. Atunci le-am spus ca e Vineri si ca postesc. Nu mananc pana seara. Era
un vechi obicei, pe care de trei ani, din timpul primei inchisori de la Vacaresti, il
tinusem regulat.

Corbela, cand a auzit ca postesc, m-a intrebat rastit:

- Dar de ce postesti?

- Pentru ca, eu cred in Dumnezeu.

- De unde sti ca exista Dumnezeu? L-ai vazut D-ta pe Iisus Hristos? continua mai
departe Corbela.

- Nu L-am vazut, dar asa sunt eu: nu te cred pe D-ta care-mi spui ca nu exista, ci
cred sirurile de martiri, care atunci cand erau rastigniji pe cruce si Ii se bateau
piroanele in maini, spuneau: "Puteji sa ne omoraji, dar L-am vazut".

- A! Preojii! Sarlatanii! Eu ii strivesc sub calcai, apasand si rotind calcaiul in pamant,
ca si cum ar strivi un gandac.

Vazandu-I asa pornit, am rupt discujia. Seara am plecat acasa, de asta data cu un
cos de cartofi si cu o bucata de slanina pe care mi le-a dat batranul. Sambata am
lucrat la fel. Duminica m-am dus la biserica. Era lume adunata din tot satul. Intr-o
strana, in apropierea altarului, solemn ca un sfant, statea un om care parea ca
seamana cu Corbela. Ma uit mai bine. Urmarea cu mare atenjie pe preot. La un
moment dat se apropie de preot si foarte smerit ii ajuta. El e, Corbela! Dascal,
ajutorul preotului si clopotar la biserica.

Mai tarziu, cand m-am imprietenit cu oamenii, le-am povestit intamplarea mea cu
Corbela, facand cu tojii mare haz.

- Sunt si pe la noi nebuni de acestia, imi spuneau ei.

S-au invajat de la cei mari care sunt contra Bisericii. Dar noi, Jaranii francezi, credem
in Dumnezeu, asa cum apucat de la parinjii nostri.

Preotul, un om de o vasta cultura, doctor in Filozofie si Teologie, traia intr-o mare
mizerie, fara leafa de la statul ateu, care prigonea pe preo£i ca pe niste dusmani. Ei
traiesc numai din ajutorul pujinilor oameni ai satului.

***

Saptamana urmatoare am lucrat la un alt om, la scos cartofii. De aici am capatat o
cantitate mai mare de cartofi, baza noastra de existenja pentru mai multa vreme.
Apoi am trecut la altul, la legatul snopilor de grau. Pe urma la treierat. Acolo, in toate
satele, obstea satului are masini de treierat. Ea trece din casa in casa, treierand la
fiecare. Recolta este bogata si frumoasa ca aurul.

Nu este Jaran care sa nu fie abonat la cate o revista saptamanala agricola, plina de
sfaturi bune pentru agricultural gradinarit, cresterea vitelor si ingrijirea lor, stuparie
etc. Ei citesc aceste reviste cu multa atenjie, din scoarta in scoarta, cautand, intr-o
mare intrecere, ca fiecare sa aplice cat mai bine acele sfaturi si sa foloseasca cat mai
mult din ele. Grajdurile lor sunt tot asa de ingrijite ca si casele. Vitele sunt bine
pazite si de frig si de foame. Jesalate in fiecare zi. De aceea ele sunt frumoase,
muncesc mult si produc mult.

In grajdurile lor am gasit adesea scris de Jarani pe cate o bucata de carton: "Iubiji
animalele, prietenii nostri de munca!"

Dupa vreo luna, satul s-a invajat cu mine. Eram cunoscut sub numele de "Le
roumain"(Romanul). Auzisera ca sunt student la doctorat si seara stateam de vorba
cu ei. Ii interesau problemele de filosofie, chestiuni politice, situajia internajionala,
iar din Economia Politica, cu deosebire, problema prejurilor, legea cererii si ofertei si
altele, care stabilesc prejul; cauzele scaderii sau urcarii prejurilor si timpul potrivit
pentru vinderea produselor lor. Jaranii intre 25-40 ani, se orientau foarte bine in
toate aceste chestiuni si puteai discuta cu ei probleme oricat de inalte. Le injelegeau.

***

De la un timp am inceput sa-mi prepar examenele. Moja isi daduse examenele in
Iunie, inainte de plecare, cu mare succes.

Ziua munceam, iar seara si noaptea cat puteam sta, citeam. Pentru anul I aveam 4
obiecte: Economia Politica, Istoria Doctrinelor Economice, Legislajia Industrial^ si
Legislajia Financiara. Dupa doua luni insa au inceput sa-mi slabeasca puterile.
Alimentajia nu era suficienta. In ultimele zile mancam numai cartofi fierji. La doua
trei zile, cate un kg. de lapte, iar carne, odata pe saptamana. Uneori branza. Atat
puteam eu castiga cu munca mea. Mai rau decat mine, era insa sojia mea care se
anemiase mult.

In Octombrie m-am prezentat la examen.

Am cazut, desi la obiectul principal, Economia Politica, luasem cea mai mare nota si
la celelalte obiecte note de trecere, la Legislajia Financiara objinand numai noua,

limita pentru doctorat fiind zece. Pentru moment am ramas dezorientat. Nu fusesem
un element stralucit la carte niciodata, dar nu cazusem niciodata pana acum la vreun
examen, fiind cotat printre elementele bunisoare.

In greaua situajie materiala in care ma aflam, era o lovitura. Greutatea statea in
aceea ca nu ma mai puteam prezenta decat peste trei luni si din nou la toate
materiile. M-am incapajinat si m-am hotarat sa reiau munca de la capat. Lucrul la
£ara se terminase. Cazuse zapada. Numai la taiatul lemnelorin padure puteam sa ma
mai due. In schimbul ajutorului pe care-l dadeam, am capatat si eu un car cu lemne.

Au inceput insa sa-mi vina ajutoare din Jara. De acasa si de la parintele Mo£a, dintr-
un imprumut pe care-l facuse in numele meu, la o banca.

Am petrecut iarna si sarbatorile Craciunului, in mijlocul Jaranilor si cu deosebire in
mijlocul familiei Belmain-David.

In sesiunea de Februarie m-am prezentat din nou si mi-am luat examenele anului
intai de doctorat.

Imediat m-am apucat de prepararea celui de al doilea an: Drept Administrativ,
Filosofia Dreptului, Istoria Dreptului Francez si Dreptul International Public, in
primavara mi-am luat si eu o gradina, pe care am inceput s-o lucrez pe cont propriu.

Darin luna Mai 1927, primesc o scrisoare desperata de la Moja si apoi altele de le
Focsani si de la studenji, prin care eram chemat de urgenja in tara, deoarece Liga se
rupsese in doua. De la Moja si Hristache Solomon primesc si bani de drum. Pana la
examene insa, mai aveam o luna de zile. Ma prezint Decanului Facultajii si
spunandu-i, ca trebuie sa plec de urgenja in tara, ii cer sa-mi ingaduie a ma
prezenta mai inainte pentru a-mi da examenele. Cererea mi-a fost aprobata. La 16
Mai, am dat examenele si le-am luat. La 18 Mai, am pornit spre tara, luandu-mi
ramas bun de la locuitorii din Pinet, in mijlocul carora traisem aproape un an de zile.
Unii dintre ei, cei mai batrani, cand am plecat, plangeau. Aljii m-au condus pana la
gara din Grenoble.

Venisem in Franja cu ingrijorarea ca voi intalni un popor imoral, putred si decazut,
asa cum se flutura de multa vreme prin lume. M-am convins ca poporul francez,
Jaranul si oraseanul, este un popor de o moralitate severa. Imoralitajile aparjin
strainilor stricaji, bogajilor tuturor neamurilor, atrasi de Paris si de alte orase mari.

Clasa conducatoare, dupa parerea mea, insa, este iremediabil compromisa, gandind,
traind si acjionand sub influenja si numai sub influenja iudeo-masoneriei si a
bancherilor ei. Iudeo-masoneria si-a facut din Paris sediu pentru intreaga lume.
(Londra cu ritul scojian este numai o filiala). Aceasta clasa conducatoare este rupta
de intreaga istorie a Franjei si de najiunea franceza. De aceea plecand din Franja,
faceam o mare deosebire intre poporul francez si intre statul masonic francez.

Am ramas nu numai cu dragoste pentru poporul francez, dar si cu credinja, care nu
mi se va clatina niciodata, in invierea si biruinja acestui neam in contra hidrei care s-
a asezat peste el, intunecandu-i gandirea, sugandu-i vlaga, si compromijandu-i si
onoarea si viitorul.

LA BUCURESTI

LIGA APARARII NAJIONAL-CRESTINA S-A RUPT IN DOUA

Am sosit in Bucuresti. Era un dezastru. "Liga Apararii Najionale Creatine" se rupsese
in doua. Speranjele najiei acesteia se prabuseau. Un neam care-si Tncordase puterile
sleite, Tntr-un greu moment al istoriei sale, in lupta cu cea mai mare primejdie care i-
a ameninjat vreodata viaja, cadea acum la pamant cu toate speranjele lui nimicite.
Acest naufragiu in inimile viteze ale miilor de luptatori, vazandu-si cu tojii, intr-o
clipa, naruite jertfele facute in trecut si toate speranjele, inspira un sentiment de
durere chiar si acelora care statusera departe de miscare. O mai mare durere
colectiva nu mi se intamplase sa vad pana atunci. Toate valurile acelea de entuziasm
de la Severin la Focsani, de la Campulung la Cluj, se transformasera in valuri de
durere si deznadejde.

M-am dus la Parlament si m-am prezentat profesorului Cuza. Spre marea mea
surprindere, am gasit pe un singur om vesel in mijlocul durerii generale. Acesta era
prof. Cuza. Redau textual si cu cea mai mare constiinciozitate convorbirea avuta.

- Bine ai venit, Cornelie draga, apropiindu-se de mine si intinzandu-mi mana. Tu esti
un baiat bun. Sa-Ji cauji ca si pana acum de treaba si va fi foarte bine.

- Domnule Profesor, sunt amarat pana in adancul inimii mele de nenorocirea care s-a
abatut asupra noastra.

- Dar nu s-a intamplat nici o nenorocire. Liga este mai puternica decat oricand. lata,
am venit de la Braila ieri. Acolo a fost ceva, nemaipomenit. M-a primit poporul cu
muzici, cu tobe, cu urale nesfarsite. Ai sa vezi ce e in Jara. Tu nu sti ce e. Toata Jara
e cu noi.

Inca vreo cateva vorbe si am plecat. Ma intrebam apoi naucit...

- Un sef, vazandu-si trupa lui sfasiata de dureri, rupta in doua si cuprinsa de
deznadejde, sa se afle in cea mai perfecta voie buna si veselie? Sa nu-si dea seama
de dezastrul care fierbe sub el? Sau isi da seama., si atunci cum este cu putinja sa-i
para bine?

CE SE INTAMPLASE

Cei 10 parlamentari ai Ligii au lasat de dorit, dupa parerea mea, in toata activitatea
parlamentara si extraparlamentara din timpul anului ce trecuse. Erau elemente
slabe? Hotarat, nu. Erau de rea credinja? Hotarat, nu. Erau de absoluta buna

credinja, dar cu mici insuficienje, fie de pregatire in materie de cunoastere a
problemei jidanesti, cei mai recenji; fie mai greoi in deplasari si acjiune, cei mai
batrani. Dar acestea sunt inerente oricaror oameni adunaji intr-o organizajie si
trebuiesc modelate si complinite de conducere si corectate cu multa dragoste. Atunci,
care au fost cauzele adevarate ale acestei situajii?

Dupa parerea mea:

1. Lipsa de coordonare a acjiunii parlamentare si extraparlamentare.

2. Lipsa de unitate sufleteasca, absolut necesara unei asemenea organizajii,
inconjurata din toate parjile de ochi inamici care incearca sa profite de orice
neinjelegere interna.

Aceste doua insa, au la baza o alta cauza si anume:

Lipsurile conducatorului, greselile lui. Un conducator trebuie sa faca necontenit
scoala, in sensul vederilor lui, cu toji luptatorii din jur, pentru ca sa asigure unitatea
de gandire a blocului respectiv. Sa elaboreze un plan de lupta. Sa dea directive in
materie de acjiune. Sa fie un permanent slujitor al unitajii miscarii, incercand cu
dragostea lui, cu chemarile lui, cu observajiile, cu pedepsele, sa netezeasca
neinjelegerile si nepotrivirile inerente oricarei organizajii. Sa fie un neincetat indemn
catre toji la indeplinirea datoriei lor. Sa procedeze cu dreptate, respectand normele
de conducere pe care si le-a impus si in baza carora si-a adunat oamenii.

Din toate acestea, profesorul Cuza n-a facut nimic. N-a facut scoala cu oamenii sai
nici macar consfatuiri.

- Sa facem o consfatuire, D-le Cuza, ii spuneau unii din ei, ca sa stim si noi ce
atitudine sa luam si cum sa ne prezentam in Parlament.

- N-avem nevoie de nici o consfatuire, pentru ca noi nu suntem partid politic.

N -a dat niciodata nici o directiva nimanui. Veji gasi volume de valoare, zeci de
brosuri scrise de prof. Cuza, veji gasi sute de articole, dar desfid pe oricine s-ar
incumeta sa-mi aduca zece circulari sau ordine de organizare sau de acjiune date
celei mai zbuciumate organizajii politice, de la 4 martie 1923, data infiinjarii ei, si
pana la 20 mai 1927, momentul desfiinjarii ei.

Nu vetji gasi, nu zece, nici cinci, nici trei.

Profesorul Cuza a indemnat, dar el n-a fost un animator. Profesorul Cuza a pedepsit,
dar atunci cand a pedepsit, a provocat un adevarat dezastru, fiindca a procedat fara
injelepciune.

Intre timp, din cauza situajiei infajisate mai sus, se injelege ca o parte dintre
parlamentari, vazand si simjind ca lucrurile nu merg cum trebuie, isi manifestau
nemuljumirile lor. Ei vedeau ca, incetul cu incetul, miscarea merge spre ruina, mai
ales, ca pe langa lipsa unor directive, mai interveneau, din timp in timp, si unele
iesiri ale prof. Cuza la tribuna Parlamentului, care aveau in adevar un efect uluitor si
descurajator pentru miscarea intreaga.

Asa bunaoara, cand imediat dupa deschiderea Parlamentului, unul din deputajii Ligii
protesta impotriva starii de asediu si a samavolniciilor ne mai pomenite, intamplate
la Focsani, prof. Cuza s-a ridicat si a spus ca bine a facut guvernul ca a instituit
starea de asediu si ca el ar fi facut la fel, spiritele fiind agitate din cauza jidanilor.

Altadata vorbind la mesaj, spunea, combatand pe Jaranisti (care de altfel erau in
opozijie): ca Partidul poporului ar putea deveni un factor de guvernamant prin
sistemul rotativei cu Partidul liberal, daca Generalul Averescu si-ar insusi doctrina
"Ligi Apararii Najionale Crestine".

Aceste lucruri aruncate de la tribuna, tocmai in momentul in care mii oameni loviji,
schingiuiji si nedreptajiji, asteptau cu infrigurare, ca o slaba mangaiere pentru
suferintjele lor, macar un cuvant de infierare a guvernului ale carui victime erau,
imprastiau o atmosfera de descurajare pretutindeni.

In cele ce urmeaza, redau dupa Monitorul Oficial, un pasaj din discursul amintit:

"Raman dar actualmente in slujba Statului doua partide mature, partide de ordine,
ale ordinii actuale, partide de guvernamant, care se complecteaza si care asigura
jocul normal al mecanismului constitutional: Partidul Poporului si Partidul Liberal.

Ele sunt asezate pe baze solide, rezemandu-se pe interese de producjie, desi diferite,
totusi ambele generale, reale si permanente care le asigura dainuirea si eficacitatea
acjiunii lor. Noua opera de organizare constitutional^ si politica a Jarii este opera la
care au lucrat impreuna aceste partide, fiecare in masura raspunderii si rolului pe
care l-au avut: de guvern si opozijie. Partidul Poporului va continua opera inceputa
careia ii va aduce toate ameliorate pe care practica sincera si de buna credinja le va
invedera ca necesare pentru consolidare mai departe a Satului si unificare
desavarsita a Jarii...

Partidul Liberal este exponentul intereselor burgheziei romanesti, al intereselor
financiare, comerciale si industrial legitime si indispensabile, bunului mers al Jarii.

Partidul Poporului chemat sa desavarseasca organizajia economica a Statului,
asezand-o pe temelii reale, preocupat de nevoile tuturorin cadrul intereselor
superioare ale Jarii, se sprijina in special pe interesele generale, reale si permanente
ale producjiunii agricole, factor precumpanitor al viejii noastre economice.

Partidul Poporului care are radacinile cele mai adanci si cele mai intinse pe tot
cuprinsul Jarii, in cadrul armoniei sociale... vrea sa dea plugarilor stapanitori de
pamant rolul ce Ii se cuvine in economia Statului potrivit muncii si numarul lor.

(Monitorul Oficial, 30 iulie 1926, pag. 395)

Aceasta atitudine din partea unui conducator de miscare najionala, este incalificabila.
A face apologia partidelor pe care miscarea najionala le denunja ca pe o nenorocire
abatuta deasupra Romaniei si in contra carora lupta cu sacrificii dureroase, pentru a
crea o noua soarta acestei Jari, alta decat cea harazita de politicienii partidelor, este
tot una cu a-Ji condamna la moarte propria miscare.

A ridica in slava sistemul rotativei reprezentat prin Partidul liberal si averescan,
denunjate de tine insuji, timp de o viaja intreaga, ca dusmane ale neamului,
inseamna a inlatura orice perspectiva de biruinja a miscarii najionale pe care o
conduci dovedind totodata, prin acest fapt, ca tu insuji nu crezi Tn ea.

Ce ar zice lumea de un comandant de trupe eroice, care se lupta, fac jertfe supreme,
cred in biruinja lor, traiesc si sunt gata sa moara cu gandul la ea, comandant care,
intr-un discurs Tn timpul luptei si in faja miilor de raniji cazuji, le-ar vorbi ridicand in
slava trupele inamice si prevestind victoria acestora.

Ce s-ar intampla cu biata trupa, care in loc de a auzi un cuvant de inaljare a
nadejdilor ei in biruinja, ar auzi pe insusi comandantul ei vorbind despre frumoasele
perspective de victorie ale trupelor inamice?

Ce s-ar intampla? Trupa aceea s-ar imprastia demoralizata.

Asa s-a intamplat. Mulji luptatori pe frontul miscarii najionale s-au imprastiat
deznadajduiji. Datorita acestei atitudini ciudate, deputajii Ligii au inceput sa-si
manifeste nemuljumirea. Ei au gresit, dupa parerea mea. Nu aveau dreptul sa-si
manifeste aceste nemuljumiri decat numai faja de presedinte si in cadrul restrans al
conducerii. Ei insa au depasit acest cadru. In condijiile acestea. fiecare vorba
aruncata insemneaza o nenorocire in plus peste aceea provocata de insusi
presedintele miscarii.

Incetul cu incetul, greselile unora si ale altora au dus la racirea relajiilor dintre ei.
Pana cand, intr-o zi, deputatul Paul Iliescu, fara un motiv binecuvantat si fara o
judecata prealabila, deci fara respectarea normelor si legilor organizajiei, este
eliminat din "Liga Apararii Najionale Crestine". Nu numai atat, darfara ca
presedintele sa spuna macar vreunuia din parlamentari ceva, ci pur si simplu,
anunjand de la tribuna, ca a eliminat pe Paul Iliescu din L.A.N.C. si cerand in acelasi
timp ca sa fie dat afara din Parlament, iar locul de la Campulung sa fie declarat
vacant.

Aceasta a cazut ca un trasnet pe capul biejilor deputaji ai Ligii. Peste doua zile, prof.
§umuleanu, care intre timp venise de la Iasi, a facut o comunicare Camerei, iscalita
si de ceilalji deputaji: Ion Zelea-Codreanu, Valer Pop, Dr. Haralamb Vasiliu, Prof.
Carlan, prin care afirmau ca declarajia prof. Cuza, in orice caz, e prematura,
deoarece statutele prevad ca excluderile se pronunja de comitet. In cazul de faja
comitetul habar nu avea de aceasta chestiune. El nu cunostea nici o vina acestui om,
dar nu cerea sa fie eliminat. Comitetul cerea ca omul sa fie intai judecat, ca sa se
poata apara. Cereau, prin urmare, sa se respecte statutul; sa se respecte legea pe
care au jurat totji.

In acelasi timp s-au facut intervenjii in acest sens la profesorul Cuza.

Rezultatul acestor intervener

Toji semnatarii sunt eliminate din "Liga Apararii Najionale Crestine", in frunte cu prof,
universitar §umuleanu si cu tatal meu, unii dintre acestia avand merite de munca si
de jertfa la formarea acestei ligi mai mari decat insusi prof. Cuza. Prof. §umuleanu

era insusi vicepresedintele Ligii. Si acestia daji afara tot fara nici o judecata; fara a li
se spune ceva, fara a fi fost Tntrebaji.

Dupa parerea mea, procedarea prof. Cuza, in calitate de presedinte al organizajiei,
caruia ii incumba datoria de a avea cea mai mare grija pentru viaja organizajiei, si
cea mai mare atenjie la orice masura in stare sa-i pericliteze existenja, a fost
fundamental gresita. In fond nedreapta si cu totul ne le locul ei, mai ales avand in
vedere persoanele in joe. Era insusi comitetul de conducere al Ligii. Erau creatorii
acestei organizajii. Masura era nejudecata, fiindca profesorul Cuza n-a prevazut
consecinjele care decurgeau din ea, pentru miscare. Imediat dupa aceasta eliminare
se scoate "Apararea Najionala" prin care se afirma, ca acesti oameni in frunte cu
prof. Sumuleanu si Ion Zelea-Codreanu s-au vandut jidanilor, raspandindu-se in
toata masa Romanilor aceasta insinuare.

Prof. Sumuleanu, prieten nedesparjit de un sfert de veac, om de o corectitudine
exemplara, a fost oribil si incalificabil atacat in "Apararea Najionala" de sub direcjia si
indrumarea D-lui Cuza. Umbla pe strada coplesit de durere, sub acuzajia de tradare.
Atunci prof. §umuleanu a scos, drept raspuns, o brosura intitulata "Miselia unor
prieteni".

De data aceasta, prof. Cuza, dupa parerea mea, nu numai ca a fost nedrept, a fost
mai mult decat nedrept.

Eliminate, la randul lor, au gresit, scojand manifeste cu atacuri deopotriva de
nedrepte, dar greseala acestora, era consecinja greselii profesorului Cuza.

Toate acestea se petreceau in durerea sfasietoare a tuturor luptatorilor si in marea
satisfacjie si bataie de joe a jidanimii.

Eu am sosit in acest moment. In Parlament se judeca chestiunea daca deputajii daji
afara din Liga isi pierd mandatele de parlamentari.

Ma intreb si acum: Oare profesorul Cuza, cand a luat aceste masuri a fost victima
unor sugestii sau a unor intrigi, sau asa a judecat singur, ca e bine?

Peste cateva zile, intervenind si ceilalji din afara, inmarmuriji de masurile
profesorului Cuza si cerand sa se impace lucrurile, prin revenirea asupra eliminarilor
facute si prin respectarea dispozijiilor statutare, ne pomenim cu o a treia masura prin
care sunt considerate eliminate si acestia. Printre ei erau: Generalul Macridescu, prof.
Traian Braileanu, Hristache Solomon, prof. Catuneanu etc.

Prin lume se imprastia sistematic zvonul, ca toji cei eliminate s-au vandut jidanilor.
Printre agenjii activi in imprastierea acestor zvonuri: Colonelul Neculcea si Liviu
Sadoveanu, unul mana dreapta si altul cea stanga a profesorului Cuza.

Eliminate s-au constituit atunci in "Liga Apararii Najionale Crestine-Statutare", voind
sa spuna prin aceasta denumire, ca ei se pastreaza in cadrul statutului. In acest timp
profesorul Cuza convoaca la Iasi, in sala Bejan, o mare adunare najionala, la care iau
parte vreo mie de oameni si care ratifica eliminarile pe baza ca s-au vandut jidanilor.

Ma opresc aici si nu tree la observajii asupra celor ce se scriau, fie de o tabara, fie de
alta, considerand, atat cat am consemnat, ca fiind suficient pentru Tnjelegerea
situajiei miscarii in acea vreme. Atat doar as vrea sa adaug: ca timpul (au trecut
noua ani) a dovedit ca prof. Cuza a gresit; pentru ca, nici prof. Sumuleanu, asa de
crunt lovit in onoarea lui, nu s-a vandut jidanilor, nici tatal meu care a primit lovituri
aproape mortale din partea puterii iudaice (de care prof. Cuza nu s-a invrednicit),
nici Generalul Macridescu, nici prof. Gavanescul, nici prof. Traian Braileanu, nici prof.
Catuneanu, nici Dr. Vasiliu, nici prof. Carlan, nici preotul Mo£a etc.

Ani dupa aceea, dupa ce dezastrul s-a intins ca un pustiu peste Liga, a venit prof.
Cuza la vechiul sau prieten, prof. Sumuleanu, pe care il lovise asa de crud, si i-a
spus:

- Draga Sumulene, n-am nimic cu tine. Hai sa ne impacam!
Profesorul Sumuleanu insa, s-a intors si plecand i-a zis:

- E prea tarziu.

Nu pentru ca prof. Sumuleanu n-a vrut sa ierte o lovitura cruda, pe care o primise, ci
pentru ca jos, era cenusa unei miscari si a unor speranje romanesti.

CUM AM PROCEDAT IN FAJA ACESTEI SITUAJII

Am sosit din Franja, in mijlocul acestui dezastru care se abatuse peste miscarea
najionala, cu intenjia de a se salva ceea ce se mai putea salva. Am convocat la Iasi,
in cea mai mare graba, grupul "Vacaresti", si o parte din conducatorii tineretului
universitar din cele patru centre.

Intenjia mea a fost sa localizez dezbinarea produsa, realizand un bloc al tineretului.
Sa fac imposibila coborarea in spre tineret a atmosferei de vrajmasie care macina
randurile batranilor. Dupa cum era si natural, acest bloc voiam sa-l bazez, in primul
rand, pe constiinja, ca dezunirea si ura dintre noi insemneaza moarte pentru
miscarea najionala.

Odata, acest bloc infaptuit, voiam ca sa ne indreptam spre liniile care ardeau ale
batranilor si prin intervenjii, facand cele mai hotarate presiuni pentru reabilitarea
unitajii, sa putem salva situajia.

Planul meu insa a cazut. Tineretul era deja cuprins de flacarile mistuitoare ale
invrajbirii, incat la Iasi propunerea mea, cu toate legaturile care existau intre mine si
acest tineret, n-a gasit nici un rasunet in inimi. Si aceasta cu atat mai mult cu cat la
conducerea studenjimii din Iasi, care arfi putut da in aceste ceasuri semnalul unei
direcjii salvatoare, se ridicase o serie de elemente slabe, cu porniri sufletesti spre
rau.

Din tot tineretul n-a ramas in picioare in jurul acestei propuneri, decat vechiul grup
de la Vacaresti. §i pe langa el cajiva tineri studenji ieseni, in numar de 10-12, printre
care din cei mai vechi: Ion Blanaru, Ion Bordeianu, Victor Silaghi, iar din cei mai noi,
un grup de Ardeleni in frunte cu Ion Banea , Emil Eremeiu, Misu Crisan. Din tot
tineretul, atat ramasese in jurul nostru.

Mi-am continuat planul. Am plecat la Bucuresti cu intregul grup ca sa ma prezint
celor doua fracjiuni. Ne-am prezentat intai "Statutarilor", cerandu-le sa faca orice
sacrificii pentru a putea restabili unitatea miscarii. Dupa cateva ore, ei au consimjit la
reunire, fiind gata a face sacrificii, dar cerand ca pe viitor sa se respecte statutul.

Dupa aceasta ne-am prezentat profesorului Cuza. El insa, in urma rugaminjilor si
argumentarilor noastre, a refuzat. Discujia avuta cu acest prilej e bine sa n-o mai
redau.

Am plecat. In sufletele noastre se coborase pustiul. Tot ce se ridicase, toata
stralucirea de ieri a acestei miscari nu venise ca un dar al norocului. Totul crescuse
din lupta purtata, pas cu pas, si metru cu metru. Ingramadisem hotarari grele peste
hotarari, infruntasem primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice si
morale, care de care mai sfredelitoare, sanatate din sanatatea noastra, sange din
sangele nostru, lupta si jertfa cu fiecare zi.

Acum totul se prefacea in scrum.

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

In fat;a situajiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu
cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea
mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta iar nu sa capitulez.

In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana
care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti.

Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protecjia Sfintei
Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii
Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma.

La aceste ganduri, grupul "Vacaresti" s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am
convocat la Iasi pentru Vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, in camera mea din str.
Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe pujinii studenji care mai ramasesera legaji de
noi.

Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerotat
cu No.l:

"Astazi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. loan Botezatorul), ora zece seara, se infiinjeaza:
"LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL", sub conducerea mea. Sa vina in aceste
randuri eel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara eel ce are indoieli.

"Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici."

Aceasta prima sedinja a durat un minut, adica atat cat am citit ordinul de mai sus,
dupa care cei prezenji s-au retras, ramanand ca sa cugete daca se simt destul de
hotaraji si tari sufleteste, pentru a pasi intr-o asemenea organizajie, unde nu era nici
un program, singurul program fiind viaja mea de lupte de pana atunci si a
camarazilor mei de inchisoare. Chiar si pentru cei din grupul "Vacaresti" am lasat
timp de gandire si de cercetare a constiinjei lor, pentru a vedea daca nu au vreo
indoiala sau rezerva deoarece pasind aici vor trebui toata viaja lor sa mearga inainte
fara nici o sovaire.

Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne
interesa daca vom birui, daca vom cadea infranji sau daca vom muri. Scopul nostru
era altul: de a merge inainte, uniji. Mergand impreuna, uniji, cu Dumnezeu inainte si
cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau
moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri
si sunt morji care trezesc un neam la viaja, dupa cum sunt si biruinje dintre acelea
care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata.

***

In aceeasi noapte si in aceeasi condica, am redactat o scrisoare catre profesorul
Cuza si alta catre Profesorul §umuleanu. A doua zi la 10 dimineaja, ne-am adunat
toji "Vacarestenii", si am plecat la profesorul Cuza, acasa, in str. Corescu No. 3.

Dupa ataxia ani de lupte si grele incercari, mergeam acum sa ne luam ramas bun de
la profesorul Cuza si sa-i cerem sa ne dezlege de juramintele pe care le-am depus.

Profesorul Cuza ne-a primit in aceeasi camera in care ma botezase pe mine cu 28 ani
in urma.

Aici el, stand in picioare de o parte a biroului, iar noi de cealalta parte, i-am citit
urmatoarea scrisoare:

"Domnule Profesor,

Am venit acum pentru cea din urma data la Dvs. ca sa ne luam ramas bun si sa va
rugam sa ne dezlegaji de toate juramintele depuse.

Pe calea care mergeji acum, noi nu va mai putem urma, deoarece nu mai credem
intr-insa. A merge fara credinja nu putem, deoarece, noua, credinja ne-a dat tot
avantul in lupta.

Rugandu-va sa ne dezlegaji de juraminte, noi ramanem sa luptam singuri, dupa cum
ne va conduce mintea si inima noastra.

Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi in felul urmator:

- Dragii mei, va dezleg de juramintele pe care le-aji depus si va sfatuiesc, ca
mergand in viaja, de acum Tnainte singuri, sa nu cumva sa faceji greseli. Pentru ca,
mai ales in politica, greselile se platesc scump. lata, aveji in faja greselile pe care le-
a facut in politica Petre Carp si care i-au fost fatale.

Eu, din partea mea, va doresc tot binele in viaja. Dupa aceasta ne-a intins mana si
am plecat.

Asa am crezut noi ca este corect sa procedam si ca aceasta este calea de onoare pe
care ne obliga sa mergem numele nostru de luptatori.

De acolo am trecut la profesorul Sumuleanu, in str. Saulescu si i-am citit si lui o alta
scrisoare, cam in aceeasi termeni, prin care anunjam pe "Statutari", ca nu-i putem
nici pe ei urma si injelegem sa ne croim de acuma: calea noastra.

***

Plecand si de la el, am simjit in inimi singuratatea pe lume. Acum eram singuri ca
intr-un pustiu si va trebui sa ne taiem, prin propriile noastre puteri, drum in viaja.

Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutajile ne vor asalta si
loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul
Sfantului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie
pe o icoana, ci il simjeam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si
noapte, cu candela aprinsa.

MATERIA

Cand ne-am adunat de la camin cu tojii, noi cinci si inca vreo zece studenji din anul I
si II si cand am voit sa scriem cateva scrisori, vestind hotararea noastra d-lui
Hristache Solomon si altora, abia atunci ne-am dat seama cat suntem de saraci,
pentru ca toji la un loc nu aveam bani nici macar cat ne trebuiau pentru plicuri si
marci. Pana atunci ne duceam, de cate ori aveam nevoie, la batrani si ceream. De
acum inainte nu mai avem de unde cere. Sa pornesti la o organizajie politica fara nici
un ban. Era si o greutate si o cutezanja. In acest secol, in care materia este
atotstapanitoare, in care nimeni nu porneste la ceva cat de mic fara sa se intrebe
mai intai "caji bani are", Dumnezeu a vrut sa arate, ca, in lupta si biruinja legionara,
materia n-a jucat nici un rol.

Prin gestul nostru cutezator, ne desolidarizam de o mentalitate atotstapanitoare
peste veac si peste lume. Ucidem in noi o lume, pentru a inalja o alta pana la cer.
Domnia absoluta a matei-iei era rasturnata, pentru a fi inlocuita cu domnia spiritului,
a valorilor morale.

Nu negam si nu vom nega existenja, rostul, si necesitatea materiei in lume, dar
negam si vom nega de-a pururi dreptul stapanirii ei absolute. Izbeam, asa dar, intr-o
mentalitate in care vijelul de aur era socotit ca centru si injeles al viejii. Ne-am dat
seama ca pe calea aceasta, a raporturilor rasturnate, dintre spirit si materie, am fi
secatuit in noi orice curaj, orice putere, orice credinja si orice nadejde. Singura forja
morala in inceputurile noastre nu am gasit-o decat numai in credinja nestramutata,
ca plasandu-ne in armonia originara a viejii - subordonarea materiei spiritului - vom
putea infringe adversitajile si vom putea birui in contra puterile satanice, coalizate in
scopul de a ne nimici.

RAJIUNEA

O alta caracteristica a inceputului nostru, in afara de lipsa de bani, a fost lipsa de
program.

Noi nu am avut nici un program. §i acest fapt va naste desigur un mare semn de
intrebare. Organizajie politica fara nici un program izvorat din rajiune, din capul unui
om sau al mai multora?

Dar nu ne-am legat impreuna cei ce cugetam la fel, ci acei ce simjeam la fel. Nu cei
ce aveam acelasi fel de a gandi, ci acei ce aveam aceeasi construct^ sufleteasca.

Era un semnal ca statuia unei alte zeije - Rajiunea - va fi sfaramata. Pe aceea pe
care o ridicase lumea in contra lui Dumnezeu, noi, fara a o arunca si disprejui, vom
pune-o acolo unde e locul ei, in slujba lui Dumnezeu si a rosturilor viejii.

Daca nu aveam, asa dar, nici bani, nici programe, aveam in schimb pe Dumnezeu in
suflete si el ne insufla puterea nebiruita a credinjei.

IN CONTRA MI§ELIEI

Aparijia noastra a fost salutata cu un uragan de ura si de ironii. Cele doua tabere ale
Ligii au rupt raporturile cu noi. Studenjii de la Iasi ne-au parasit toji, iar atacurile
"Cuzistilor", date pana acum impotriva "Statutarilor", se vorindrepta de acum si se
vorinfige ca niste sageji in inimile noastre.

Nu ne vor durea ranile sagejilor, ci vom ramane ingroziji de ceea ce vom descoperi in
oameni.

In scurt, vom fi rasplatiji si onoraji pentru tot ce facusem noi pana acum, cu cele mai
grele ofense si vom primi peste obraz lovitura dupa lovitura. Nu vom simji numai

ura, dar vom vedea in toata goliciunea lor, lipsa de caracter si incorectitudinea
sufleteasca.

In curand vom deveni "exploatatori ai ideii najionale", in interesul persoanelor
noastre. Nu credeam ca acei ce se bateau acum un an cu pumnii in piept, cerand
rasplata pentru pretinsele lor suferinje, vor avea acum si acest curaj de a ne arunca
in fasa ofensa de mai sus. In curand se va afla ca ne-am... "vandut jidanilor" si chiar
se vor scrie articole pline de insulte si vor fi Jarani care vor crede si oameni care ne
vor intoarce spatele. Pe nedrept. Insulte, pe care n-au indraznit niciodata sa ni le
adreseze dusmanii, din teama, ni le aruncau acum prietenii, fara teama si fara sa le
fie rusine.

Daca este adevarat ca noi, care am trecut pe unde am trecut si ale caror trupuri au
suferit ce au suferit, am fi in stare de asemenea infamie, de a ne vinde in grup la
inamic, atunci nu ramane decat sa se puna dinamita acestui neam si sa fie aruncat in
aer. Nu merita sa mai traiasca un neam care a nascut si a crescut la sanul sau
asemenea copii.

Dar daca nu-i adevarat, cei ce le inventeaza si le colporteaza sunt niste misei, care
seaca increderea najiei in propriul ei viitor si destin. Pentru acestia nici o pedeapsa
din partea Jarii nu este prea mare.

Ce incredere sa mai aiba neamul acesta in biruinja si viitorul lui, daca in toiul luptei
grele pe care o duce aude ca noi, copiii, pe care el ne-a ridicat in brajele lui,
punandu-si in noi nadejdile cele mai sfinte, l-am vandut.

Las acele zile numai in amintirea acelor ce le-au trait. Lor, camarazilor mei de atunci,
martori ai acelor ceasuri, le-am spus:

- Sa n-aveji teama de acesti pigmei, caci cine are asemenea suflet, nu poate
niciodata birui. Pe acestia ii veji vedea odata cazand in genunchi la picioarele
voastre. Sa nu-i iertaji. Pentru ca nu vor face-o din constiinja pacatului savarsit, ci
dintr-o miselie. Iar acum de s-ar cobori peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate,
neclintiji pe pozijie, il vom invinge.

Pana la acea data vazusem fiara din om. Acum am vazut miselul din om. Paziji-va pe
voi si copiii de azi si de maine ai neamului romanesc si ai oricarui neam din lume, de
aceasta racila ingrozitoare: miselia.

Toata inteligenja, toata invajatura, toate talentele, toata educajia nu ne vor servi la
nimic, daca vom fi misei.

Invajaji pe copii vostri sa nu intrebuinjeze miselia nici in contra prietenului si nici in
contra celui mai mare dusman al lor. Caci nu vor invinge, ci vor fi mai mult decat
invinsi, vor fi striviji. Nici in contra miselului si a armelor lui miselesti sa nu
intrebuinjeze miselia, pentru ca de vor invinge, nu va fi decat un schimb de
persoane. Miselia va ramane neschimbata. Miselia invinsului va fi inlocuita cu miselia
invingatorului. In esenja, aceeasi miselie va stapani peste lume. Intunericul miseliei
din lume nu poate fi alungat prin alt intuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce
sufletul viteazului, plin de caracter si onoare.

Si totusi, prin acest baraj de lira si de miselie, au venit la noi, din prima zi, ca la un
liman datator de nadejde: Hristache Solomon, omul acela de mare cuvant si de mare
onoare, inginerul Clime , inginerul Blanaru, avocatul Mile Lefter , Andrei C. Ionescu ,
Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Costachescu, Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie
Antohie etc.

Toji distinsi si vechi luptatori in Liga, imi faceau acum impresia unor naufragiaji, al
caror vapor se scufundase in largul marii, iar ei soseau obosiji si turburaji pe mica
noastra insula, unde vor gasi si liniste sufleteasca si incredere in ziua de maine.

Generalul Macridescu ne-a spus:

- Desi batran, voi merge cu voi si va voi ajuta, cu o singura condijie: sa nu mai
intindeji mana acestor oameni, lipsiji de onoare, pentru ca aceasta m-ar degusta
peste masura si mi-as pierde toate iluziile.

Prof. Ion Gavanescul a inceput sa se intereseze de noi si de ceea ce faceam.

PRIMELE INCEPUTURI DE VIAJA LEGIONARA

Patru linii brazdeaza mica noastra viaja inijiala:

1. Credinja in Dumnezeu. Toji credeam in Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi.
Cu cat eram mai incercuiji si mai singuri, cu atat preocuparile noastre se ridicau mai
mult spre Dumnezeu si spre contactul cu morjii nostri si ai neamului. Aceasta ne
dadea o tarie invincibila si o seninatate luminoasa in faja tuturor loviturilor.

2. Increderea in misiunea noastra. Nimanuia nu i se putea servi nici eel mai mic
argument despre posibilitatea victoriei. Eram asa de pujini, asa de tineri, asa de
saraci, asa de uraji si de urmariji de toata lumea, incat toate argumentele scoase din
starea de fapt pledau contra unor perspective de biruinja. Totusi mergeam inainte,
datorita numai increderii in rosturile noastre, o incredere nelimitata in steaua noastra
si a neamului.

3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunosteam mai dinainte, avand mari legaturi
sufletesti, aljii insa erau copii, studenji in primul sau al doilea an, pe care nu-i
cunoscusem niciodata. Din cele dintai zile s-a stabilit intre noi toji o legatura de
dragoste ca si cum am fi fost din aceeasi familie si ne-am fi cunoscut de mici copii.

Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea dinauntru
trebuia sa fie de aceeasi intensitate si forja, cu presiunea noianului de ura din afara.
Viaja noastra in acest cuib nu era o viaja oficiala si rece, cu distanja intre sef si
soldat, cu teatru, cu declarajii retorice si ifose de sefie. Cuibul nostru era cald.
Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca intr-o cazarma

rece, ci ca in casa lui, ca in familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine.
Aici gasea o raza de dragoste, un ceas de liniste sufleteasca, un cuvant de
incurajare, o mangaiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie.

Din partea legionarului nu se cerea atat disciplina, in sens de cazarma, cat buna
cuviinja, devotament si zel la lucru.

4. Cantecul. Probabil, nepornind pe drumul rajiunii, cu alcatuire de programe, discujii
contradictorii, argumentari filosofice, conferinje, singura posibilitate de manifestare a
starii noastre launtrice, era cantecul. Cantam acele cantece in care simjamintele
noastre isi gaseau muljumire.

"Pe o stanca neagra", cantecul lui Stefan eel Mare, a carui melodie, se spune, ca s-a
pastrat din timpul lui, din generate in generate. Se spune ca in sunetul acestei
melodii intra Stefan triumfator in cetatea sa de la Suceava, acum 500 de ani. Cand il
cantam, simjeam traind acele vremuri de marire si de glorie romaneasca, ne
afundam in cinci sute de ani de istorie si traiam cateva clipe acolo in contact cu
vechii soldaji si arcasi ai lui Stefan si insusi cu el.

"Ca un glob de aur", cantecul lui Mihai Viteazu. Cantecul lui Avram Iancu; "Sa sune
iarasi goarna", cantecul Scolii Militare de Infanterie de la 1917. "Sculaji soldaji",
compus de Justin Iliesu si de Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii etc.

Pentru a putea sa canji, i£i trebuie o anumita stare sufleteasca. O armonie in sufletul
tau. Cel ce merge sa fure pe cineva, acela nu poate canta. Nici eel ce merge sa faca
o nedreptate. Nici eel al carui suflet e ros de patimi si de vrajmasie faja de
camaradul sau. Si nici acela al carui suflet e sterp de credinja.

De aceea, voi, legionari de azi sau de maine, de cate ori veji avea nevoie de a va
orienta in spiritul legionar, sa va reintoarceji la aceste patru linii de inceput, care
stau la baza viejii noastre. Iar cantecul va va fi un indreptar. De nu veji putea canta,
sa stiji ca este o boala care va roade in adancul fiinjei voastre sufletesti sau ca
vremea v-a turnat pacate peste sufletul curat; iar daca nu le veji putea vindeca, sa
va daji de o parte si sa lasaji locul vostru, celor ce vor putea canta.

Ducandu-ne viaja pe liniile de mai sus, chiar din primele zile am inceput sa acjionam.
Am fixat sefi, care primeau si dadeau ordine.

N-am pornit prin cine stie ce mari acjiuni. In masura in care ni se puneau problemele
in fat;a, noi le rezolvam.

Cea dintai acjiune a fost aranjarea camerei din camin, in care era icoana Sfantului
Arhanghel Mihail. Ne-am varuit-o singuri, am spalat pe jos. Legionarele au inceput sa
coasa perdeluje. Apoi, legionarii au scris mai multe maxime stranse de mine. Acestea
erau luate, fie din Sfanta Scriptura, fie din alte scrieri. Cu ele am impodobit perejii.

lata o parte din ele:

"Dumnezeu care ne poarta cu carui lui de biruinja".

"Cel ce va birui... Eu voi fi Dumnezeul lui".

"Cel ce n-are sabie sa-si vanda haina si sa-si cumpere".

"Luptaji cu vitejie pentru credinja".

"Feriji-va de poftele carnii, care omoara sufletul"

"Fiji treji".

"Nu alunga eroul din tine".

"Fraji la bine... si la rau".

"Cine stie sa moara, nu va fi rob niciodata".

"Astept invierea Patriei mele si nimicirea cetelor de vanzatori" etc.

In timp de o saptamana, sediul nostru era aranjat.

O a doua masura a fost de alta natura: atitudinea noastra faja de atacurile din afara.

Nu raspundeam. Era ceva greu pentru toji. Ni se sfasia fiinja noastra morala. Era
insa timpul eroismului rabdarii.

O alta masura: nimeni nu va cauta sa convinga pe cineva pentru a-l determina sa se
faca legionar. Obisnuita tragere de maneca si pescuire de membri, nu mi-au placut
niciodata. Sistemul este si a ramas contrar, pana in ziua de astazi, spiritului legionar.
Noi ne vom fixa punctul de vedere si atat. Cine va voi, va veni. §i va intra, daca va fi
primit.

Dar cine venea? Veneau oameni de aceeasi esenja sufleteasca cu noi. Mulji? Foarte
pujini. La Iasi, dupa un an eram cu doi sau trei, mai mulji decat in prima zi. Din Jara
insa, erau mai mulji si se inscriau in masura in care se afla de existenja noastra.

Toji acei care veneau la noi aveau doua linii distincte care le puteai vedea clar:

1. O mare corectitudine sufleteasca.

2. Lipsa de interes personal. La noi nu se putea castiga nimic. Nici o perspective!
surazatoare nu se deschidea. Aici toji, nu aveau decat de dat: suflet, avere, viaja,
capacitate de dragoste si incredere.

Chiar daca se strecura vreun incorect sau vreun interesat, nu putea ramane printre
noi. Nu-si gasea mediul prielnic aici. Iesea automat. Peste o luna, un an, doi sau trei,
retragandu-se, dezertand sau tradand.

PROGRAMUL NOSTRU

Cuibul acesta de tineri era primul inceput de viaja legionara. Era prima piatra din
temelie. Trebuia pusa pe pamant sanatos.

De aceea nu am spus:

- Sa mergem sa cucerim Romania! Plecaji prin sate si strigaji:

- S-a facut o noua organizajie politica, inscrieji-va cu tojii intr-insa.

N-am facut un nou program politic, pe langa celelalte zece existente in Romania,
toate "perfecte" in constiinja autorilor si partizanilor lor, si nu am trimis pe legionari
cu el sa-l fluture prin sate, chemand oamenii sa se alature acestuia pentru a salva
£ara.

Si din acest punct de vedere ne vom deosebi fundamental de toate celelalte
organizajii politice, plus cuzismul. Toji cred ca Jara moare din lipsa de programe
bune. Si de aceea isi alcatuiesc cate un program perfect inchegat si pleaca cu el sa
adune oameni. De aceea toata lumea intreaba:

- Ce program ai?

Jara aceasta piere din lipsa de oameni, nu din lipsa de programe. Aceasta este
parerea noastra. Ca deci, nu programe trebuie sa cream, ci oameni, oameni noi.
Pentru ca asa cum sunt astazi, oamenii crescuji de politicianism si infectaji de
influenza iudaica, vor compromite cele mai stralucite programe.

Acest fel de om, care traieste astazi in politica romaneasca l-am mai intalnit in
istorie. Sub domnia lui au murit najiuni si s-au daramat state.

Cel mai mare rau pe care ni l-au facut jidanii si politicianismul, cea mai mare
primejdie najionala la care ne-au expus acestia, nu sta nici in acapararea bogajiilor
solului si subsolului romanesc, nici chiarin tragica desfiinjare a clasei de mijloc
romanesti, nici in numarul mare al lor in scoli, profesiuni libere etc., si nici chiarin
influenja pe care o exercita asupra viejii noastre politice, desi fiecare in parte sunt
primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare primejdie najionala sta in aceea de
a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastra rasiala daco-romana, dand
nastere acestui tip de om, creand aceasta cazatura, aceasta starpitura morala:
politicianul care nu mai are nimic cu noblejea rasei noastre; care ne dezonoreaza si
ne omoara.

Daca acest tip de om va continua sa mai conduca aceasta tara, neamul romanesc va
inchide ochii pentru totdeauna si Romania se va prabusi, cu toate stralucitele
programe cu care "smecheria" degeneratului va sti sa unga ochii muljimilor

nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidaneasca, acesta este eel
mai ingrozitor!

***

Toate popoarele cu care am venit in contact si ne-am luptat noi, Romanii, de la
navalirea barbarilor si pana astazi, ne-au atacat pe linie materiala, fizica si politica,
lasandu-ne intacta fiinja morala din care, mai devreme sau mai tarziu, a izbucnit
biruinja noastra, sfaramarea jugului strain. Chiar daca s-au asezat in numar mare
peste noi, chiar daca ne-au luat toate bogajiile, chiar daca ne-au stapanit politiceste.

Este pentru prima data in istoria noastra, si de aceea ne simjim dezarmaji si cadem
invinsi, cand Romanii se intalnesc cu un neam, care nu-i ataca cu sabia, ci cu armele
proprii rasei iudaice cu care izbesc si paralizeaza mai intai instinctul moral al
neamurilor, imprastiind in mod sistematic toate bolile morale si distrugand astfel
orice posibilitate de reacjiune.

De aceea piatra unghiulara de la care porneste Legiunea este omul: nu programul
politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice. "Legiunea Arhanghelul
Mihail" va fi, prin urmare, mai mult o scoala si o oaste decat un partid politic.

Poporul roman, in aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, asa cum
gresit se crede, ci de un mare educator si conducator, care sa biruiasca puterile
raului si sa zdrobeasca tagma celor rai. Pentru aceasta insa, el va trebui sa biruiasca
mai intai raul din el si din ai lui.

Din aceasta scoala legionara va trebui sa iasa un om nou, un om cu calitaji de erou.
Un urias in mijlocul istoriei noastre, care sa lupte si sa biruiasca impotriva tuturor
dusmanilor Patriei, lupta sa si biruinja sa trebuind sa se prelungeasca si dincolo,
asupra inamicilor nevazuji asupra puterilor raului. Tot ce-si poate imagina mintea
noastra mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastra mai mandru, mai inalt,
mai drept, mai puternic, mai injelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iata ce
trebuie sa ne dea scoala legionara! Un om, in care sa fie dezvoltate, pana la
maximum, toate posibilitajile de marire omeneasca ce se afla sadite de Dumnezeu in
sangele neamului nostru.

Acest erou iesit din scoala legionara, va sti sa faca si programe, va sti sa rezolve si
problema jidaneasca, va sti sa dea si o buna organizare statului, va sti sa convinga si
pe ceilalji Romani; iar daca nu, va sti sa invinga, caci pentru aceasta este erou.

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptajii; cu puterile lui Dumnezeu
infipte in suflet, va duce neamul nostru pe caile maririi lui.

Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate sa dea decat eel mult un nou
guvern si o noua guvernare; o scoala legionara insa, poate sa dea Jarii acesteia un
mare tip de roman. Poate sa iasa din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care sa franga
in doua intreaga noastra istorie, si sa puna temeliile inceputului unei alte istorii
romanesti, la care acest popor are dreptul, datorita suferinjelor si rabdarii lui
milenare, precum si curajeniei si noblejei sale sufletesti, caci este, poate, singurul

popor din lume, care, in toata istoria sa, n-a cunoscut pacatul robirii, incalcarii, sau
nedreptajirii altor popoare.

***

Vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral in care sa se nasca si din care sa se
hraneasca si sa creasca omul erou.

Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin Tntarituri sufletesti cat mai inalte.
Trebuie aparat de toate vanturile patimilor, care inmormanteaza najiunile si ucid
indivizii.

Dupa ce legionarul se va fi dezvoltat intr-un astfel de mediu, in cuib, in tabara de
munca, in insaji organizajia si in familia legionara, va fi trimis in mijlocul lumii: sa
traiasca, pentru a invaja sa fie corect; sa lupte, pentru a se invaja viteaz si tare; sa
munceasca, pentru a se invaja muncitor, iubitor de toji cei ce muncesc; sa sufere,
pentru a se ojeli; sa se jertfeasca, pentru a se deprinde cu depasirea propriei lui
persoane, slujindu-si neamul.

Oriunde se va duce, va crea un mediu nou de aceeasi natura. Va fi un exemplu. Va
face alji legionari. §i lumea, in cautarea unor zile mai bune, il va urma.

Cei nou veniji vor trebui sa traiasca in respectul acelorasi norme de viaja legionara.

Toji la un loc, in aceeasi oaste, vor fi o forja, care va lupta si va birui. Aceasta va fi
"Legiunea Arhanghelul Mihail".

PRIVELI$TI DIN VIAJA PUBLICA ROMANEASCA

In cele ce urmeaza infajisez in cateva linii aspectul general al viejii noastre publice in
mijlocul si in contra careia se infiripa organizajia "Arhanghelul Mihail".

Guvernul Averescu cazuse de vreo luna. La 7 iulie 1927 au venit liberalii. Au facut
alegeri noi. Ca de obicei guvernul a avut majoritate. Totusi el avea de infrant, prin
orice mijloace, marele curent popular nascut in jurul Partidului najional-taranesc.
Biata masa a poporului roman alerga de la partid la partid, de la promisiune la
promisiune, legandu-si de fiecare, cu credinja ei seculara, cele mai curate nadejdi,
dar intorcandu-se inselata si amarata, cu toate speranjele zdrobite, cand de la unul,
cand de la altul. Aceasta, pana cand va injelege odata, ca a intrat in mana unor cete
puse pe castig si pe prada.

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan si national Jaranesc. Pe langa ele si
altele mai mici.

In fond, nu exista intre ele nici o deosebire. Numai formele si interesele personale le
deosebeau. Acelasi lucru sub alte forme. Nu aveau nici macar justificarea unor pareri
deosebite.

Singurul lor mobil sufletesc adevarat era: religia interesului personal, pe deasupra
oricaror dureri ale Jarii si a oricaror interese ale neamului.

De aceea spectacolul luptelor politice era dezgustator. Fuga dupa bani, dupa situajii
personale, dupa avere si placeri, dupa prada, dadea un aspect de dusmanie
neasemuita, acestor lupte. Partidele apareau ca adevarate cete organizate care se
invrajbeau, se mancau si se luptau unele cu altele pentru prada.

Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care depaseste interesul, egoismul
si poftele personale, este blanda, cuviincioasa, nobila si fara dezlanjuire oarba de
patimi. In ea poate fi pasiune, dar nu patima oarba si josnica.

Aspectul de vrajmasie si de josnicie al acestor lupte putea fi o dovada suficienta, ca
ele nu se dadeau in lumea unui ideal inalt si sfant si nici in aceea a principiilor, ci in
adancul eel mai trist al celor mai nerusinate interese personale.

Lumea politicienilor traieste in lux si in petreceri scandaloase, in imoralitatea cea mai
dezgustatoare, pe spinarea unei Jari din ce in ce mai demoralizata. Cine sa se mai
ocupe de nevoile ei?

Politicienii acestia cu familiile si cu agenjii lor, au nevoie de bani. Bani pentru
petrecere, bani pentru a-si intrejine clientela politica, bani pentru voturi, bani pentru
cumpararea de constiinje omenesti. Rand pe rand, cetele lor se vor napusti si vor
spolia Jara. Aceasta va insemna, in ultima analiza, guvernarea ei, opera de
guvernare. Vor secatui bugetele statului, ale prefecturilor, primariilor.

Se vorinfige ca niste capusi in consiliile de administrate ale tuturor intreprinderilor,
de unde vor incasa tantieme, de zeci de milioane, fara nici o munca, din sudoarea si
din sangele muncitorului istovit.

Vor fi incadraji in consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte
milioane si zeci de milioane, ca prej al vanzarii lor de neam.

Vor da nastere la afaceri scandaloase care vor ingrozi lumea. Corupjia se va intinde
in viaja publica a Jarii ca o plaga, de la eel mai umil slujbas si pana la ministri. Se vor
vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea sa-i cumpere pe acesti monstri si prin ei
Jara intreaga.

De aceea, cand Jara stoarsa nu va mai putea sa le dea bani, vor ceda consorjiilor de
bancheri straini, rand pe rand, bogajiile pamantului si cu ele si independent noastra
najionala.

O adevarata pletora de oameni de afaceri se va intinde ca o panza peste toata
Romania, care nu vor mai munci, care nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga
Jarii.

Acesta este politicianismul.

Jos, se vor intinde: mizeria, demoralizarea si deznadejdea. Vor muri copiii cu zecile
de mii, seceraji de boli si de mizerii, slabindu-se astfel puterea de rezistenja a
neamului in lupta pe care o duce singur in contra poporului jidanesc organizat si
susjinut de politicianismul instrainat si de tot aparatul de stat.

Cei cajiva oameni politici cinstiji, cateva zeci, poate chiar conducatori de partide, nu
vor mai putea face nimic. Vor fi niste biete marionete in mana presei jidanesti, a
bancherilor jidani sau straini si a propriilor lor politicieni.

Aceasta batjocura, aceasta demoralizare, aceasta infecjie, va fi susjinuta, pas cu
pas, de toata falanga jidaneasca, interesata la distrugerea noastra, pentru a ne lua
locul in aceasta Jara si a ne fura bogajiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei
romanesti, prin sute de fijuici imunde, printr-o literatura atee si imorala, prin
cinematografe si teatre provocatoare la desfrau, prin band, Jidanii au devenit stapani
in Jara noastra.

Cine sa se opuna? Astazi cand ei sunt pregatitorii dezastrului si aparijia lor e
semnalul morjii noastre najionale, cine sa le apara in faja?

Miscarea najionala zacea acum la pamant.

In alegerile acestea, Liga scazuse cu 70.000 voturi, neintrunind decat 50.000, sub
2% pe Jara. Din 10 parlamentari, caji avea ieri, azi nu mai avea nici unul.

Va trebui sa vina o zi, cand legionarul va sti sa stea faja cu acest monstru, si sa se
incinga cu el la lupta pe viaja si pe moarte. Singur, el.

GANDURI IN FAJA ACESTEI LUMI

Numarul nostru mic, faja de forja uriasa a acestor puteri atotstapanitoare, ne facea
sa ne punem adeseori intrebari ca acestea:

Dar adica vom fi scosi in afara de lege? Daca aceste hidre isi vor da seama de ceea
ce pregatim noi, ele ne vor ridica in cale toate obstacolele si vorincerca sa ne
striveasca.

Ochii lor stau ajintiji asupra noastra. Ei pot sa ne provoace. Am mai pornit odata
tacuji si linistiji la Ungheni si am fost provocaji si dusi apoi pana in marginea
prapastiei cu toate planurile noastre.

Ce vom face daca ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele si vom trage pentru
ca sa ne putrezeasca oasele in inchisori si planurile noastre sa se sfarme? In faja
acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a incoljit in minte gandul retragerii in
munji. Acolo unde Romanul a primit lupta cu toate puhoaiele dusmane. Muntele e

demult legat de noi, de viaja noastra. El ne cunoaste. Decat sa ni se usuce trupurile
si sa ne sece sangele din vine, in Tnchisorile urate si triste, mai bine sa ne terminam
viaja murind cu tojii in munji, pentru credinja noastra.

Respingeam, asa dar, umilinja de a ne vedea din nou in lanjuri.

Vom ataca de acolo, coborand, in toate viesparele jidanesti. Sus, vom apara viaja
copacilor si munjii de pustiire. Jos, vom imprastia moarte si mila.

Vortrimite sa ne prinda si sa ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar
la urma, vom fi desigur, rapusi. Caci noi vom fi pujini, urmariji de batalioane si de
regimente romanesti. Atunci vom primi moartea. Sangele nostril al tuturora va
curge.

Acest moment va fi eel mai mare discurs al nostru adresat neamului romanesc si eel
din urma.

**

Am chemat pe Moja, Garneaja, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici, si le-am
impartasit aceste ganduri. Trebuia sa ne gandim si la zile bune si la zile rele. Trebuia
sa avem solujii si sa fim pregatiji pentru toate. Nimic nu trebuia sa ne surprinda.
Vom merge pe linia legilor Jarii, neprovocand, ocolind orice provocare, neraspunzand
la nici o provocare. Cand insa nu vom mai putea suferi, sau cand piedici de netrecut
ni se vor pune in cale, drumul nostru va trebui sa fie spre munte. Nu e bine sa
incercam rascoale de mase, caci astazi ar fi macinate cu tunul si ar fi sa imprastiem
numai nenorocire si jale. Trebuie, din contra, sa lucram singuri, in numar restrans si
numai pe a noastra intreaga raspundere.

Toji au cazut de acord.

- Nu se poate - spuneau ei - ca sangele nostru, a douazeci de tineri, sa nu
rascumpere pacatele neamului acestuia. Nu se poate ca aceasta jertfa a noastra sa
nu fie injeleasa de Romani, sa nu le cutremure sufletul si constiinjele si sa nu fie un
punct de pornire, un punct de inviere a lumii romanesti.

Moartea noastra, in modul acesta, ar putea aduce acestui neam mai mult bine, decat
toate sforjarile zadarnicite ale viejii noastre intregi. Dar nici politicienii, care ne vor
omori, nu vor ramane nepedepsiji.

Mai sunt aljii din randurile noastre care ne vor razbuna. Neputand invinge in viaja
fiind, vom invinge murind.

Am trait, asadar, cu gandul si cu hotararea morjii. Aveam solujia sigura a biruinjei
pentru orice imprejurari. Ea ne dadea liniste, ea ne dadea tarie. Ea ne va face sa
zambim in faja oricarui vrajmas si a oricaror incercari de distrugere.

ETAPELE DE DEZVOLTARE A LEGIUNII

La 24 iunie, ne nascusem. Cateva zile mai tarziu, ne-am facut sediu. Acum simt;eam
nevoia unei foi. Pentru a ne largi mediul de influenza, pentru a ne formula in ea
normele de viaja si pentru a ne dirija acjiunile.

Ce nume sa-i dam? "Generajia noua". Nu mi-a placut. E o definite. Ne defineste pe
noi fat;a de alta generate. Dar nu-i suficient.

"Pamantul Stramosesc". Acesta sa fie.

El ne infige in pamantul Jarii. In pamantul in care ne dorm stramosii. Pamantul care
trebuie aparat. Acest titlu ne coboara in adanc, in lumi nedefinite. El va fi mai mult
decat o definite, va fi o chemare permanenta. Chemarea la lupta. Apelul la vitejie.
Rascolirea calitajilor razboinice ale rasei noastre.

Pe langa cele aratate cu cateva pagini in urima, titlul acesta brazdeaza inca o linie in
structura sufleteasca a legionarului: vitejia. Fara aceasta un om este incomplet.
Pentru ca, daca ar fi numai drept, corect, iubitor, credincios, muncitor si n-ar avea
calitaji vitejesti, cu ajutorul carora sa se lupte impotriva vrajmasilor nedrepji,
necredinciosi, neiubitori si incorecji, ar muri inghijit de acestia.

Iata-ne acum si cu granijele miscarii noastre fixate. Cu un capat infipt in pamantul
tarii si cu celalalt in cer: Arhanghelul Mihail si Pamantul stramosesc.

Dar o foaie costa bani si noi nu aveam. Ce facem? Sa scriem parintelui Moja, sa ne-o
scoata pe credit in vechea tipografia "Libertajii" de la Orastie. Raspunsul ne-a sosit
afirmativ. Parintele ne va scoate foaia, iar noi urmand s-o platim din abonamente si
vanzare.

La 1 august 1927, a aparut No.l din "Pamantul Stramosesc". In format de revista, cu
aparijie bilunara, avand pe coperta, la mijloc icoana Sfantului Arhanghel Mihail. In
partea stanga a icoanei erau scrise urmatoarele cuvinte ce se afla pe icoana Sfantului
Arhanghel Mihail din Biserica Incoronarii de la Alba-Iulia:

"Spre inimile cele necurate care vin intru preacurata casa a lui Dumnezeu, fara mila
intind sabia mea".

Iar in partea dreapta, o strofa din poezia lui Cosbuc: "Decebal catre Popor":

"Din Zei de-am fi scoboratori,

C-o moarte tot suntem datori

Tot una e dac-ai murit

Flacau sau mos ingarbovit

Dar nu-i totuna Leu sa mori

Ori cane inlanjuit!"

Dedesubt, harta pamantului romanesc in care se arata, prin puncte innegrite,
masura invaziei jidanesti.

CONJINUTUL PRIMULUI NUMAR

Cel dintai articol intitulat "Pamantul Stramosesc", se ocupa de situajia miscarii
najionale dupa conflictul din Liga si cauta sa justifice linia noastra. El se termina cu
indemnul: "Faja la dusman". E iscalit de: Corneliu Z. Codreanu, Ion Moja, Hie
Garneaja, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici.

Al doilea articol e iscalit de mine. Are titlul : "E ceasul vostru, veniji". E o continuare
a gandurilor din primul articol.

Al treilea, e iscalit de Ion Sava, un tanar luptator de talent, fost in multe lupte din
miscarea studenjeasca, alaturat grupului nostril fara a fi devenit legionar. Titlul:
"Rezultatul alegerilor".

Urmeaza apoi cateva cuvinte pline de durere pentru Regele Ferdinand care se
stinsese in acele zile. Deasupra fotografiei cernite e titlul: Regele nostru".

Urmeaza articolul lui Moja: La icoana

"De la Icoana si Altar am pornit, apoi am ratacit o bucata de vreme purtaji de
valurile omenesti si n-am ajuns la nici un mal, cu toata curajenia impulsurilor
noastre. Acum cu sufletul greu, razlejiji, sfartecaji, ne strangem la adapost, la
singura caldura si alinare, tarie si reconfortare a noastra, readucatoare de puteri, la
picioarele lui Isus, in pragul orbitoarei straluciri a cerului, la Icoana. Noi nu facem si
n-am facut politica, o singura zi in viaja noastra. Noi avem o religie, noi suntem robii
unei credinje. In focul ei ne consumam si in intregime stapaniji de ea, o slujim pana
la ultima putere. Pentru noi nu exista infrangere si dezarmare, caci forja, ale carei
unelte vrem noi sa fim, e etern invincibila.

Nu putem discuta deocamdata in amanunte cauzele prabusirii sistemului de pana
acum. Sa fie spus doar atat, in aceste clipe de zamislire noua, sa fie clar si hotarat,
spre a imprima caracterele noului sistem nascand:

"Lumina din lumina "

Articolul urmeaza vorbind de organizarea noua si termina cu manifestarea credinjei
in biruinja.

***

Dintr-un articol al lui Corneliu Georgescu, din Nr.2:

APRINDEJI FACLIA CREDINJEI!

"Se spune in istoriile vechi ca odinioara Zeii au lovit cu o grea incercare antica Elada,
pentru pacatele ei. Dinspre pustiurile Asiei osti grele, insutit de tari s-au napustit ca
vijelia, pe plaiurile Jarii, pustiindu-i campiile, daramandu-i orasele, stricandu-i
altarele si faramandu-i ostirile viteze, dar prea mici la numar pentru ca sa se poata
opune cu succes. Ne mai avand nici o impotrivire invingatorii Mezi, au patruns pana
in inima Greciei, la Delfi, acolo unde era templul eel mai vestit al lui Apollon.
Tremurau preojii templului de teama ca in curand dusmanii vor ajunge sa
pangareasca altarul sfant. Singur preotul eel mare nu se temea si plin de incredere in
puterea divina a spus catre tovarasii sai: "Nu aveji teama, zeul nu are nevoie de osti,
ne apara singur!"

"Si s-a pornit preotul eel mare impreuna cu toji ceilalji preoji pe ruga, si ruga lor a
savarsit minuni. De cum s-au apropiat increzatoarele osti ale Persilor, de o
azvarlitura de piatra de templu, muntele Parnasului s-a cutremurat si si-a rostogolit
cu tunet grozav stancile-i uruitoare spre dusmani, strivindu-i. Trasnetele cazute din
senin au venit sa implineasca ruina si din falnica oaste de adineaori, abia au mai
ramas cajiva vestitori ai minunii ceresti.

Luptatori! Aprindeji din nou in suflete faclia credinjei ca biruinja si izbanda va fi a
noastra."

***

Apoi o scrisoare a lui Radu Mironovici, catre un frate de la sat, pe care vazandu-l
descurajat ii spune:

"Sa fim amaraji, indureraji, avem dreptul, dar un singur drept n-avem, acela de a
pierde curajul si de a lasa arma jos".

Apoi ii explica dezbinarea din Liga si infiinjarea Legiunii, astfel:

"Casa noastra, pe care am zidit-o toji cu truda si care ne da adapost, a ars....

Astazi au mai ramas niste ziduri negre si afumate, ca o dureroasa amintire a casujei
batranesti.

Ce voiesti tu sa facem acum? Sa ne rasculam impotriva lui Dumnezeu? Asta nu se
poate, caci Domnul ne-a dat, Domnul ne-a luat, fie numele Domnului binecuvantat.

Sa stam cu mainile in san ca sa pierim in mizerie, in frig, in ploi si in vant? Nu! Ci cu
credinja in Dumnezeu sa pornim la lucru si incetul cu incetul, sa ne cladim o noua
casa, care sa fie de doua ori mai frumoasa. lata "Legiunea" la care am pus o intaie
piatra de temelie".

Urmeaza articolul lui Garneaja:

NEINJELEGEREA DINTRE FRAJI - BUCURIA DU$MANULUI

"Cu inima plina de durere pun mana pe condei, sa impartasesc cu aljii chinul
gandurilor de neliniste ce ne-a cuprins in faja framantarilor din ultimul timp...

Cearta intre fraji, neinjelegerea intre conducatori, este astazi intr-o stare destul de
accentuata ca s-o mai putem ascunde. Urmarile ei vor fi de natura sa descurajeze pe
mulji, iar descurajarea celor ce-si pusesera cu o farama de suflet, atatea nadejdi in
aceasta organizajie, este desigur un pas inapoi, un pas spre infrangere.

Aceasta este asa de evident, deoarece nicaieri in istorie nu s-a vazut, ca dezbinarile
sa duca la altceva decat la nenorocire, la dezastru.

Pe drumul pe care ni l-am ales de acum 7 ani, vom sti sa mergem tot asa de
hotaraji. Ciolanele desprinse cu asprimea zilelor de inchisoare si de mizerie, se vor
simji foarte bine in transeele de lupta, pe pozijie, contra dusmanului.

"Deci jidanii care se bucura azi, crezand ca a sosit ceasul stapanirii lor, sa afle ca in
Jara aceasta exista un colj, unde, la orice ceas din zi si din noapte, o garda vegheaza
cu faja la dusman.

Numarul se termina cu cateva informajii si cu articolul inginerului Gheorghe Clime,
fostul vice-presedinte al L.A.N.C. din Moldova: "VISURI, NADEJDI, REALITATE", din
care extrag partea finala:

"Ce ne trebuie spre ajungerea acestui Jel?

"Armata luptatoare, condusa de comandant priceput, inconjurat de ajutoare
devotate. In aceasta chestiune in ce ma priveste, desi cu mult mai in varsta,

"urmez grupul de acjiune al tanarului Corneliu Z.

"Codreanu, Ion I. Moja...

"Desigur, trebuie contribujia multora, a tuturor ce astazi stau razlejiji in tabere
demoralizate.

"In aceasta privinja, daca exista cineva, in vreun colt; al Romaniei, care sa fi inceput
inscrierea in vreo lista de subscripjie, autorizata sau nu, sa ma inscrie in vreo lista de
subscripjie, autorizata sau nu, sa ma inscrie si pe mine cu ceea ce pot da: "viaja".

"PAMANTUL STRAMO$ESC" No. 2

A aparut la 115 August. In primul articol, intitulat "Legiunea Arhanghelului Mihail",
incerc eu sa formulez, prin cateva cuvinte cele dintai norme etice de viaja legionara,
pe care noi sa le respectam cu severitate, sa le afirmam si in jurul carora sa se
adune toji cei ce le prejuiesc. Oricine va veni si oricine va creste in mijlocul nostru va
trebui sa creasca in respectarea lor.

Desprind din acest articol-statut ideile in ordinea in care le-am scris atunci.

Prima idee: Curajenia sufleteasca.

A doua : Dezinteresarea in lupta.

A treia : Avantul.

A patra (intr-o singura fraza): Credinja, munca, ordine, ierarhie, disciplina.

In fraza urmatoare, a cincea idee: Legiunea va stimula energie si forja morala a
neamului fara de care nu poate exista niciodata biruinja.

A sasea: Dreptate, (Legiunea, scoala a dreptajii si a energiei care s-o introneze).

A saptea: Fapta, nu vorba. - Fa! Nu vorbi!

A opta: La capatul acestei scoli sta o Romanie noua si invierea mult asteptata a
acestui neam romanesc, scopul tuturor sforjarilor, durerilor si jertfelor pe care le
facem.

Voiesc sa ma opresc asupra unora dintre ele.

DEZINTERESAREA IN LUPTA

Infrangerea interesului personal. Aceasta este o alta virtute fundamental^ a
legionarului. Ea sta in opunere completa cu linia politicianului, al carui singur motor
de acjiune si lupta este numai: interesul personal, cu toate derivatele lui degenerate
(pofte de imbogajire, lux, desfrau sau trufie).

De aceea, iubiji camarazi, de acum si pana cand va mai viaja legionara, sa stiji ca
unde veji vedea aparand, fie in sufletul vreunui luptator, fie in propriul suflet,
ranjetul acestui interes personal, acolo a incetat de a mai exista Legiunea. Acolo se
termina legionarul si incepe sa-si arate coljii politicianul.

Priviji in ochi pe eel ce vine si daca in ochii lui veji simji ca scanteiaza vreun mic
interes personal (fie material, fie ambijie, fie patima, trufie), sa stiji ca acela nu
poate deveni legionar.

Nici imbracarea camasii verzi si nici salutul nu sunt de ajuns ca cineva sa devina
legionar. Nici chiar Tnjelegerea "rajionala" a miscarii legionare. Ci numai conformarea
viejii cu normele de viaja legionara. Pentru ca Legiunea nu este numai un sistem
logic, o inlanjuire de argumente, ci o "traire". Dupa cum cineva nu este crestin daca
"cunoaste" si "injelege" Evanghelia, ci numai daca se conformeaza normelor de viaja
afirmate de ea daca o "traieste".

DISCIPLINA §1 DRAGOSTEA

Toata istoria sociala a omeniri e plina de lupte, avand la baza cele doua mari principii
care cauta sa-si faca loc unul, in paguba celuilalt: Principiul autoritajii si principiul
libertajii.

Autoritatea a cautat sa se extinda in dauna libertajii. Iar aceasta, la randul sau, a
cautat sa limiteze cat mai mult puterea autoritajii. Aceste doua, faja in faja, nu pot
insemna decat conflict.

A orienta o miscare dupa unul sau celalalt din aceste doua principii, inseamna a
continua linia istorica de turburari si razboire sociala. inseamna a continua pe de o
parte, linia de tiranie, impilari si nedreptate, iar pe de alta, linia de razvratire sange
si de permanent conflict.

De aceea doresc ca sa atrag atenjiunea tuturor legionarilor si in special celor mai noi,
pentru ca ei dintr-o neinjelegere, sa nu devieze de la linia miscarii. Am observat in
multe cazuri ca imediat ce un legionar a capatat un grad, se pironeste cu toata fiinja
lui in "autoritate", rupandu-se de tot ceea ce il lega de camarazi pana atunci si
simjindu-se obligat sa se "impuna", facand uz de autoritarism.

Miscarea legionara nu se intemeiaza exclusiv nici pe principiul autoritajii si nici pe
acela al libertajii. Ea iji are temeliile infipte in principiul dragostei. In el isi au
radacinile, atat autoritatea, cat si libertatea.

Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici impilare, nici nedreptate, nici razvratire
sangeroasa, nici razboire sociala. Ea nu poate insemna niciodata conflict. Exista si o
concepjie ipocrita a principiul dragostei practicata de tirani si de jidani cari,
necontenit si sistematic fac apel la sentimentul dragostei practicata de tirani si de
jidani cari, necontenit si sistematic fac apel la sentimentul dragostei altora, pentru ca
la adapostul acestuia sa poata urisiimpila nestingheriji.

Dragostea aplicata insemneaza pace in suflete, in societate si in lume.

Pacea nu mai apare ca o biata expresie a unui echilibru mecanic si rece intre cele
doua principii: autoritate si libertate, condamnate la vesnica razboire, adica la
imposibilitate de echilibru.

Pacea nu ne va da o justijia, ci numai bunatatea si dragostea, pentru ca justijia e
foarte greu sa se realizeze integral si chiar daca s-ar gasi un aparat de realizare
perfecta a acesteia, este imperfect omul, care, neputand-o sesiza si aprecia, va fi un
vesnic nemuljumit.

Dragostea este cheia pacii pe care Mantuitorul a aruncat-o tuturor neamurilor din
lume. Pana la sfarsit, ele se vor convinge, dupa ce vor fi ratacit, cercetat si incercat
totul, ca in afara de dragostea pe care Dumnezeu a sadit-o in sufletele oamenilor, ca
o sinteza a tuturor insusirilor omenesti si trimijandu-ne-o prin insusi Mantuitorul Isus
Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtujilor, nu exista nimic care sa ne poata da
liniste si pace.

Toate celelalte isi au radacina in dragoste: si credinja si munca si ordinea si
disciplina.

Ce minunat si ce injelept vorbeste Apostolul Pavel:

"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si dragoste nu am, sunt o arama
sunatoare sau un chimval zanganitor. §i chiar daca as avea darul prorociei si as
cunoaste toate tainele si toata stiinja, chiar daca as avea toata credinja asa incat sa
mut si munjii, daca dragoste nu am, nimica nu sunt.

§i chiar de as imparji toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul
sa fie ars si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu
pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie.

Nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau.

Nu se bucura de nelegiuiri, ci se bucura de adevar.

Acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodata.

Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinja va avea sfarsit." (Corinteni
1,13,1-8)

De aici porneste miscarea noastra. Nu stiu cum sa va indemn mai mult ca sa cultivate
dragostea si cei ce comandaji si cei ce staji sub comanda. Ea va va da posibilitaji
nebanuite si nesfarsite de rezolvare a tuturor problemelor grele care vi se vor ivi.
Acolo unde nu este dragoste, nu este viaja legionara. Priviji un moment aceasta
viaja legionara si injelegeji ce ne leaga pe noi, pe toji, unul de altul, pe cei mari si pe
cei mici, pe cei saraci si pe cei bogaji, pe cei batrani si pe cei tineri.

Dragostea nu desfiinjeaza insa obligajia de a fi disciplinat, dupa cum nu desfiinjeaza
obligajia de a munci sau pe aceea de a fi ordonat.

Disciplina este o ingradire a noastra, fie pentru a ne conforma unor norme etice de
viaja, fie pentru a ne conforma voinjei unui sef.

In cazul intai o practicam pentru a ne urea pe inalt;imile viejii, in cazul al doilea,
pentru a objine succesul in lupta: cu natura sau dusmanii.

Pot fi o suta de oameni care se iubesc intre ei ca frajii. Dar in faja unei acjiuni, e
posibil ca fiecare sa aiba cate o parere. O suta de pareri nu vor birui niciodata.
Dragostea singura nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplina. Pentru a
birui trebuie sa-si insuseasca toji o singura parere, aceea a celui mai experimentat
dintre ei, a sefului.

Disciplina este chezasia biruinjei, pentru ca ea asigura unitatea efortului.

Sunt greutaji pe care numai un neam intreg unit, ascultand de o singura comanda, le
poate birui. Cine este imbecilul, care intr-un asemenea caz, sa refuze de a se grupa
cu toji ai lui la un loc, ascultand de aceeasi comanda, pentru motivul ca disciplina i-
ar stirbi din personalitate?

In asemenea cazuri cand neamul i£i este ameninjat si cand firea lucrurilor te
indeamna sa-Ji schilodesti trupul, sa-Ji pierzi viaja, sa-Ji sfarmi familia, sa-Ji
periclitezi viitorul copiilor, sa renunji la tot ce ai pe acest pamant, pentru a Ji-I salva,
este eel pujin ridicol sa vorbesti despre "stirbirea personalitajii".

Disciplina nu injoseste pentru ca te face biruitor. Si daca biruinjele nu se pot castiga
decat cu jertfa, disciplina este cea mai mica dintre jertfele pe care un om poate sa le
faca pentru victoria neamului sau.

Daca disciplina este o renunjare, o jertfa, ea nu injoseste pe nimeni. Pentru ca orice
jertfa inalja, nu coboara.

Neamul acesta al nostru avand in calea sa uriase greutaji de trecut, fiecare Roman
trebuie sa primeasca educajia disciplinei cu draga inima si cu constiinja ca astfel
contribuie la biruinja de maine.

Nu exista biruinja fara unitate. Si nu exista unitate fara disciplina. De acea neamul
nostru va trebui sa condamne si sa considere ca acjiune vrajmasa orice abatere de la
scoala disciplinei, ca pe ceva care-i pericliteaza biruinjele si viaja.

LUPTA PENTRU MENJINEREA REVISTEI

Lupta pentru asigurarea revistei este o a doua etapa in dezvoltarea miscarii
legionare. Ne avand bani, sforjarile noastre au luat aspectul unei adevarate batalii.
"Batalie" chiar i-a spus din primul moment.

Am intrebuinjat doua sisteme:

1. Concentrarea tuturor sforjarilor, in acelasi timp, asupra aceluiasi obiectiv.

2. Stimularea luptatorilor in timpul bataliei, prin citarea lor si prin distincjii acordate.
Acest sistem il veji intalni dea lungul intregii vieji legionare.
El intruneste urmatoarele avantaje:

a) Realizarea rapida a scopului urmarit.

b) Educarea acjiunii unitare si a efortului disciplinat al tuturor luptatorilor.

c) Trezirea constiinjei puterilor proprii. increderea in sine, increderea in puterile sale.
Amintirea infrangerilor economice, in special a incercarilor nereusite, a aruncat
poporul roman in resemnare, lipsa de curaj, neincredere. Va trebui sa-i trezim
increderea in sine, prin inlocuirea amintirilor dureroase, cu o tradijie de biruinja in
incercarile sale.

Si in sfarsit, prin stimularea luptatorilor, vom putea objine o selecjionare a celor cu
tragere de inima, cu dor de munca, o elita a luptatorilor.

Am facut prin revista apel la toji prietenii nostri, ca in timpul de la 1 septembrie la 15
Octombrie, sa porneasca la ofensiva, pentru a face toji impreuna un cat mai mare
numar de abonamente.

In urma apelului lansat, a inceput o adevarata munca de furnici. La ea au luat parte
deopotriva: tineri, batran, Jarani si intelectuali. Unii au ajuns a face pana la 45
abonamente (Constantin Ilinoiu).

In numarul de la 1 Noiembrie 1927 s-a dat rezultatul acestei prime batalii. lata ce
scriam atunci:

"La 15 Octombrie, ora 6 seara, numarul celor abonaji a ajuns la 2.586. Legiunea
muljumeste tuturor celor care s-au ostenit, lucrand pentru cea dintai biruinja a ei."

in revista au fost trecuji toji acei care au luat parte la aceasta lupta. in primul rand
s-au adus muljumiri parintelui Moja care ne-a facut o frumoasa propaganda prin
"Libertatea".

Dau si aici numele tuturor asa cum au fost publicate in "Pamantul Stramosesc". Unii
din ei n-au devenit legionari, iar aljii nu mai sunt acum printre noi, murind in
credinja legionara.

Le dau aici numele pentru ca ei sunt credinciosii din primul moment. Sunt trecuji in
ordinea in care s-au distins:

Maica Pamfilia Ciolac (Varatec), Octav NeguJ (Focsani), Arhimandrit Atanasie
Popescu (Balji), Ieromonah Ishie Antohi (NeamJ), Mihail Tanasache, Victor Silaghi,
Ion Bordeianu, Radu Mironovici, Capitan V. Juchel (Ivesti), Constantin Ilinoiu (Iasi),
N. Grosu (Botosani), Ion Minodora (Husi), Grigore Balaci (Movilija-Putna), Andrei C.
Ionescu (Barlad), Spiru Peceli (Galaji), Inginer Mihai Itu (Bucuresti), InginerGh.
Clime (Iasi), Ion T. Banea (Sibiu), Hie Garneaja (Iasi), Totu Nicolae (Iasi), Coman
Alexandru (Gauri-Putna), Decebal Codreanu (Husi), Mihail Marinescu (Galaji), Traian

Lelescu (Piatra NeamJ), Sebastian Erhan (Campulung-Bucovina), N. Tecau
(America), Elena Petcu (Vaslui), Dr. Socrate Divitari (Tecuci), Ion Plesea (Orhei), P.I.
Morariu (Suraia Putna), Nanu Gavril Raileanu (Orhei), Cotiga Traian (Focsani), Maria
Mitea (Severin), I. Ciobanija (Belcesti), Carausu (Voinesti), Tinistei Neaga (Orhei),
Zosim Bardas (Tarnava Mare), Ion Blanaru (Focsani), Iuliu Stanescu (Marsani - Dolj),
Corneliu Georgescu (Poiana Sibiului), Fanica Anastasescu (Bucuresti), D. Ifrim (Iasi),
I. Durac (P. NeamJ), Pacuraru Gh. (Bucuresti), Prof. Isac Mocanu (Turda), Marius
Popp (Cluj), N. Voinea (Panciu), N.B. Munceleanu (Roman), Grigorie Berciu (Varna),
Corneliu Cristescu Basa (Comanesti), Angela Plesoianu (Severin), Emil Eremeiu
(Nasaud).

Din care au luat parte la prima batalie legionara, acum dupa 8 ani, constatam
urmatoarele:

Patru ne-au parasit, neputand sa ne injeleaga; ne-au si atacat.

Opt, dupa un an sau doi, n-au mai dat nici un semn de viaja.

Douazecisidoi au capatat cele mai inalte grade, devenind comandanji legionari,
comandanji ajutori sau senatori.

Sapte au devenit legionari si oameni de credinja neclintita, infruntand toate
prigoanele.

Optsprezece ne-au ramas prieteni, ajutandu-ne pana astazi.

***

In urma acestei batalii, "Pamantul Stramosesc" a fost asigurat pentru un an de zile.

ALTE NUME CARE SE DESPRIND CITIND PRIMELE NUMERE ALE REVISTEI

Vasile State, comerciant si C. Vasiliu, pensionar (Adjud), Gh. Oprea (San-Nicolaul
Mare), Ion Schiopu (Prundul Bargaului), Avocat Budescu P. (Banat), Adolf Greiter,
Misu Stefanescu, Iosif Dumitru (eel dintai abonat al "Pamantului Stramosesc"), Hie
Berlinschi (Igesti-Bucovina), Dr. Elena Bratu, Mille Lefter (Galaji), Ion Demian
(Turda), Dr. Popescu (Vasliu), Teodorescu Craciun, Augustin Igna, Ivanovici, Adam
Branzei, Sofron Robota (Dorna), Bacuja Boghiceanu (husi), frajii Balan (Soveja, C.
Gheorghiu Contar, Capitan Siancu, Gh. Postolache, Gheorghe Despa (Dorna),
Luchian Cozan (Dorna), Dr. Crisan, inginer Camil Grossu, Chirulescu Victor, Iordache
Nicoara , Ion si Alexandru Butnaru, Adriana si Teodora Ieseanu, Vasile Stan, profesor
Razmerija, Craciunescu (Focsani), Ion Belgea, Gurija Stefaniu, Ghija Antonescu,
Pantelimon Statache, Octav Pavelescu (Focsani), Gheorghe Potolea (Beresti), I. Gh.
Teodosiu, Margareta Marcu, Gheorghe Marcu,(GalaJi), Dan Tarnovschi, Simion

Tonea, inginer Stoicoiu, Colonel Paul Cambureanu, Amos Horajiu Pop (Ludos), §tefan
Nicolau, Ileana Constantinescu, Elvira Ionescu, Marioara Cidimdeleon, Gh.Amancei,
Coca Tiron, Iulius Igna, Aristotel Gheorghiu (Rm.-Sarat), D. Bunduc, Valer
Danieleanu, Constantin Ursescu, Vasile Jampau, C. Mierla, Octav Danieleanu, §tefan
Manzat, Colonel Blezu, Eufrosina Ciudin, Cuviosia SA Maica Zenaida Rachis, Gh. Liga,
Ana Dragoi (Galaji), profesor Matei Coriolan.

Am dat aceste nume intalnite mai des nu pentru a satisface curiozitatea cititorilor, ci
pentru ca oamenii care ne-au facut bine si cu deosebire cei din ceasul intai, nu
trebuiesc uitaji niciodata.

Din acestia, unii au disparut, iar aljii s-au ridicat luptatori, infruntand toate
prigoanele pana in ziua de astazi.

Despre unii din ei poate nu voi avea ocazia sa vorbesc in cursul carjii si de aceea m-
am grabit sa-i tree acum.

CUM ERA PRIMITA ACJIUNEA NOASTRA

Ne-am bucurat din primul ceas de ura iudeo-masonica-politicianista. Dar erau si
oameni care ne primeau in casa lor ca pe o raza de nadejde.

lata cateva scrisori de la cititori, publicate in primele numere din „Pamantul
Stramosesc":

„Nu voi cauta sa-mi aratin randuri interminabile bucuria, de aparijia revistei. O
intampin insa cu vorba din batrani: Doamne ajuta-le\ Nici nu voi releva in aceste
randuri faptele din urma, ci zic: La drum inainte, tot inainte, oamenii cei noi.
Traiasca ceata Arhanghelului Mihail. Ceata celor rai prabu§easca-se in intunericul lui
Belzebut.

Arhanghelul Mihail va trebui sa loveasca fara sovaire si fara crujare. lata principiul
acjiunii anunjate prin revista Pamantul Stramosesc.

La glasul Arhanghelului nu poate alerga nici Satana nici slujitorii ei. Dar nici sa-si
inchipuie ca pot insela prin aparenja. Pentru tradatori mai mare pedeapsa decat
pentru dusmani.

Nici o ingaduinja, caci nimanui nu-i lipseste maturitatea de a judeca in ceasul
hotarator.

Inchei randurile mele cu urarea de a vedea cu un ceas mai devreme izbanda.
Izbanda cea mare.

Colonel Blezu"

„Soarele stralucitor al zvasticii n-a Tntarziat nici de aceasta data sa ne scoata din
haos. Din lumina lui binefacatoare ne-a dat spre mantuire Legiunea Arhanghelului
Mihail. De acum sufletul romanesc e Tncalzit iarasi de credinja ca miscarea aceasta
sfanta nu va pieri.

Ideea najionala ne va enema la datorie.

Cei ce nu vor Tnjelege, vor cadea. Sunt alaturi de voi,

M. I. Letter, avocat

Presedintele L.A.N. C. Galap"

***

„SunteJi speranja zilelor noastre de maine. Viitorul nostru si al copiilor nostri, Tl
punem la picioarele D-voastra.

Toji asteapta cu nerabdare o organizajie puternica si toji suntem dornici de lupta.

Si cand ca spun aceasta nu ca spun numai ceea ce simt eu, dar ceea ce vad la aljii
destul de numerosi.

C. N. Paduraru

contabil la sat, Ruptura - Roman"

„Vad si simt cum incep sa renasca din nou inimile romanesti. Izbanda acum, nu am
speranja ci cred ca va fi a noastra.

Ion Banea, student, Vurpar - Sibiu"

„Jin de a mea datorie de student crestin sa va aduc salutul meu si al prietenilor mei
din Campia Jiului, pentru hotararea si energia ce dovediji in lupta inceputa.

Iuliu Gh. Stanescu, student"

„Noi romanii din comuna Vulcani, care suntem muncitori la Societatea Petrosani,
purtam si astazi jugul in Romania Mare din partea funcjionarilor Societajii, pentru ca
toji sunt straini.

Eu, cu numele Augustin Igna, sufar de tuberculoza, boala de plamani si meserie am
avut de miner, dar acum cu boala nu mai pot ca sa mai lucru sub pamant, ca nu-mi
sufera aerul greu din mine.

Am facut o cerere iscalita de medic ca sa-mi deie ceva de lucru mai usor, afara, nu
in mina, caci inauntru ma prapadesc in cateva saptamani. Nu mi-au primit-o. Ma
plang D-voastra, caci nu mai am cui.

Igna Augustin"

***

„OpriJi-mi revista de sub adresa: Axente Poenar, minier, Carteju de Sus (dar noi nu
i-am oprit-o).

Fiindca nu mai am ataxia bani s-o abonez pe eel pujin trei luni, iar ca s-o trimit
indarat imi pare rau.

Acum sa va explic pujin de ce nu am bani. E toamna aici. Toata lumea se bucura de
ea fiindca vin produsele si recolta intregului an, dar noi amarajii de mineri, nu ne
bucuram, caci vine iarna si ne lipsesc imbracamintele si incaljamintele; ne lipsesc si
la biejii copilasi care trebuie manaji la scoala. Ce mai crujam de la amara paine
trebuie sa dam pentru acestea.

Axente Poenar, minier"

„SCUMPI §1 DRAGI COPII AI NEAMULUI NOSTRU

Desi eu merg spre apusul viejii, totusi imi rasare in suflet o raza noua de nadejde si
reinviere a scumpei noastre Jari, vazand miscare sfanta si curata a D-vs. cu Legiunea
Marelui Voievod Ceresc Arhanghelul Mihail. Ma intristez foarte ca nu voi trai sa vad
inflorind neamul nostru si sa gust si eu roadele trudnice, udate cu sudori reci si
sange poate, al celor sortiji de Dumnezeu martiri, care sunt si vor mai fi inca pentru
implinirea marelui plan ce se plamadeste cu atatea amaraciuni. e destul de tarziu:
molima se lajeste, mormantul ni se sapa, cioclii sunt gata sa ne astupe pe vecie; iar
noi romanii, mari si mici, ne codim, ne tocmim si ne sfadim pentru ambijii, mariri
goale si averi trecatoare.

Eu tac ca sunt prost. Tu taci ca esti siret. El tace ca e inhamat in partid politic. Ei tac
ca sunt la carma, si asa mereu tacem cu tojii; intunericul pierzarii ne cuprinde clipa
cu clipa si faclia neamului nostru se stinge.

Sunt un biet Jaran plugar, dar manuiesc condeiul ca si sapa ori coasa, voi da ajutorul
meu cu banul, cu condeiul, cu vorba si fapta, rugandu-va a-mi da un locusor in
revista noastra Pamantul Stramosesc.

„Voi scrie sub titlu: noi, romanii, suntem pe pragul pieirii, sau nu? Si pentru ce?

Si cine sunt vinovajii?

Care e cauza acuzelor?

Ce se face si ce trebuie facut?

Ce trebuie sa stie si sa faca tot romanul?

V. I. Onofrei, plugar

Com. Tungujei, (Vaslui)"

DINCOLO DE FORME

De altfel, toata revista „Pamantul Stramosesc" e plina de astfel de scrisori:
contribute a romanilor la crearea Legiunii, care este mai mult decat o organizajie cu
membri, registre si sefi. Este o stare de spirit. O unitate de simjire si traire la care
contribuim toji. Membri, sefi, numar, uniforme, program etc., constituie Legiunea
care se vede. Cealalta insa, cea mai importanta, este Legiunea care nu se vede.
Legiunea care se vede, lipsita de Legiunea care nu se vede, adica de acea stare de
spirit, de viaja, nu inseamna nimic. Sunt forme goale fara conjinut.

Noi nu ne-am instalat cu revista ca un profesor la catedra, Tnaljand bariera Tntre noi,
„sefii", „invatatorii", care scriam la gazeta invajaturi si norme, si Tntre muljimea care
nu are altceva de facut decat sa invefe invajaturile noastre si sa se conformeze lor.
Pe de o parte noi, pe de alta parte, ea. Nu.

A face Legiunea nu inseamna a-i face uniforma, nasturi etc. Nu inseamna a-i elabora
sistemul de organizare. Nu inseamna nici macar a-i formula legislajia, normele de
conducere, insirand logic textele pe hartie. Dupa cum a crea un om nu inseamna a-i
face hainele, nici a-i fixa principiile de conduita si nici a-i stabili programul de
acjiune.

O miscare nu inseamna nici statut, nici program, nici doctrina. Acestea pot fi
legislajia miscarii, pot defini scopul ei, sistemul de organizare, mijloacele de acjiune
etc., dar nu insasi miscarea.

Acestea sunt adevaruri pe care oamenii, chiar cei de stiinja, le confunda.

A crea numai „statut", „program" etc., si a crede ca ai facut „miscare", este ca si
cum voind sa faci un om, i-ai face numai hainele.

A crea o miscare inseamna in primul rand, a crea, a da nastere unei stari de spirit,
care nu-si are sediul in rajiune, ci in sufletul muljimii.

Aceasta constituie esenpalul in miscare legionara.

Aceasta stare de spirit nu am creat-o eu. Ea s-a nascut din intalnirea aportului
nostru de simpre cu al celorlalji romani. Revista „Pamantul Stramosesc" a fost locul
de intalnire, de infrapre a simt;irilor si, mai tarziu a gandurilor noastre, cu simjirile si
cu gandurile acelor romani care simjeau la fel ca noi si judecau la fel.

Asadar, Legiunea in adancul ei, in acea stare de spirit nevazuta, dar simjita de noi,
n-am creat-o eu.

Ea este rezultatul unei conlucrari.

Ea s-a nascut din contopirea urimatoarelor elemente:

1. Aportul nostru de simjire.

2. Aportul de simjire al altor romani.

3. Prezenja in constiinja tuturor a morjilor neamului.

4. Indemnul pamantului patriei si

5. Binecuvantarea lui Dumnezeu.

N-as vrea sa se interpreteze vreodata gresit, spunandu-se:

- Eu nu sunt legionar de acestia in uniforma, eu sunt legionarin spirit.

Aceasta nu se poate.

Pe acest fundament sufletesc se creaza doctrina, program, statut, uniforma, acjiune,
toate deopotriva, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care fixeaza conjinutul
spiritual al miscarii, dandu-i o forma unitara, il menjin in constiinja oamenilor si il
poarta spre infaptuire si biruinja.

Miscarea legionara inseamna toate la un loc.

Uniformele aparute in toate miscarile contemporane: Fascism (camasa neagra),
Najional-Socialism (camasa bruna) etc. nu s-au nascut din imaginajia sefilor. Ele s-
au nascut dintr-o necesitate de exprimare a acestei stari de spirit. Expresia unitapi
de simpre. Ele sunt faja vazuta a unei realitaji nevazute.

MISCARILE NAJIONALE SI DICTATURA

De cate ori se vorbeste despre o miscare najionala, sistematic i se pune in sarcina
faptul conducerii spre un regim de dictatura.

Nu vreau sa fac in acest capitol critica dictaturii, ci voiesc sa arat ca miscarile din
Europa: „Fascismul", „Nat;ional-Socialismul" si „Miscarea Legionara" etc. nu sunt nici
dictaturi, dupa cum nu sunt nici democrat^.

Cei care ne combat, strigand: „Jos dictatura fascista!", „LuptaJi impotriva dictaturii!
Feriji-va de dictatura!", nu lovesc in noi. Impusca alaturi sau eel mult pot lovi in
faimoasa „dictatura a proletariatului".

Dictatura presupune: voinja unui singur om, impusa cu forja voinjei celorlalji oameni
dintr-un stat. Deci doua voinje: a dictatorului sau a unui grup, de o parte si a
poporului, de alta.

Cand aceasta voinja se impune prin silnicie si cruzime, atunci dictatura este tiranie.
Cand insa o najiune in entuziasm indescriptibil si in majoritate de 98%, najiune de
60 de milioane sau de 40 de milioane de suflete, aproba, aplauda in delir masurile
sefului, insemneaza ca intre voinja sefului si voinja poporului este un desavarsit
acord. Mai mult, ele se suprapun asa de perfect, incat nici nu mai exista doua. Exista
una singura: a natjiunii, a carei expresie este seful.

Intre voinja najiunii si voinja sefului nu exista decat un singur raport: raport de
exprimare.

A susjine ca unanimitatea objinuta sub regimurile miscarilor najionale se datoreaza
„terorii" si „sistemelor inchizitoriale" este cu totul neserios. Pentru ca popoarele in
mijlocul carora s-au ridicat asemenea miscari sunt de o inalta constiinja
cetajeneasca. Ele s-au luptat, au sangerat, au lasat mii de morji pentru libertate.
Niciodata insa nu s-au plecat: nici in faja dusmanilor dinafara si nici in faja tiranului
dinauntru.

Pentru ce nu s-ar lupta si n-ar sangera si azi in faja terorii de acum? §i apoi cu forja,
cu silnicia, cu teroarea, poji sa scoji voturi si chiar majoritaji; vei scoate plansete, vei
scoate suspine, dar nu s-a pomenit si nici nu se va pomeni sa poji scoate entuziasm
si delir. Nici la najia cea mai imbecila din lume.

Miscarea najionala, neavand deci caracterul regimurilor dictatoriale, neintrebam: ce
este atunci?

Este democrajie? Nu este nici democrajie. Pentru ca seful nu este ales de muljime.
Democrajia are la baza sistemul eligibilitajii. Aici nici un sef nu este ales prin vot.
§eful este consimt;it.

Daca nu-i dictatura si nici democrajie, atunci ce este?

Este o forma noua de conducere a statelor. Neintalnita pana acum. Nu stiu ce
denumire va capata, dar este o forma noua.

Cred ca are la baza acea stare de spirit, acea stare de inalta constiint;a naponala,
care, mai devreme sau mai tarziu, se intinde pana la periferiile organismului national.

Este o stare de lumina interioara. Aceea ce odinioara era zacamant instinctiv al
neamului, in aceste momente se reflecteaza in constiinje, creand o stare de unanima

iluminajie, intalnita numai in marile experience religioase. Aceasta stare, pe drept s-
ar putea numi o stare de ecumenicitate najionala.

Un popor in intregimea lui ajunge la constiinja de sine, la constiinja rostului sau si a
destinului sau in lume. In istorie n-am intalnit la popoare decat sclipiri de o secunda.
Din acest punct de vedere azi ne gasim in faja unor fenomene najionale permanente.

In acest caz seful nu mai este un „stapan", un „dictator" care face „ce vrea", care
conduce dupa „bunul plac".

El este expresia acelei stari de spirit nevazute. Simbolul acestei stari de constiinja. El
nu mai face „ce vrea". El face „ce trebuie". Si este condus nu de interesele
individuale, nici de cele colective, ci de interesele na(iunii eterne la a caror constiinja
au ajuns popoarele. In cadrul acestor interese si numai in cadrul lorisi afla maximum
de satisfacjie normala si interesele personale si cele colective.

PRIMELE INCEPUTURI DE ORGANIZARE

O noua etapa in dezvoltarea miscarii legionare o constituie organizarea.

Orice miscare, daca voim sa nu ramana un haos trebuie turnata in forme de
organizare. Intreg sistemul de organizare legionar se bazeaza pe ideea de „cuib".
Adica, un grup, variind intre 3-13 oameni, sub comanda unui sef. La noi nu exista
„membri", indivizi separaji. Exista numai cuib. Individul este incadrat in cuib.
Organizajia legionara nu este formata dintr-un numar de membri, ci dintr-un numar
de cuiburi. Sistemul n-a variat prea mult in esenja lui de la inceput si pana astazi.
Totusi a avut si completari necesare, pentru ca o organizajie trebui sa Jina seama de
realitaji. Este ca un copil care se dezvolta necontenit. Si trebuie necontenit sa i se
ajusteze haina, in masura dezvoltarii.

Gresit procedeaza acei care, imaginandu-si cum va trebui sa fie organizajia in faza ei
ultima de dezvoltare, ii croiesc de la inceput o haina, pe care ea nu o va putea bine
intrebuinja decat intr-u anumit stadiu de dezvoltare. Dupa cum gresit procedeaza
acei care fac o haina mica la inceput si nemaijinand seama de dezvoltarea miscarii, o
forjeaza sa se chinuiasca in forme care nu mai corespund.

Nu voi insista prea mult aici asupra cuibului, deoarece am tratat pe larg problema in
„Carticica Sefului de Cuib".

Ce m-a condus insa sa aleg acest sistem?

In primul rand, nevoia.

E o mare deosebire intre momentul infiinjarii Ligii, cand am intrebuinjat un sistem si
intre acela al infiinjarii Legiunii, cand am intrebuinjat alt sistem.

In momentul infiint;arii Ligii exista un curent popular. El trebuia sa fie de urgenja
captat. In momentul infiinjarii Legiunii nu exista nici un curent popular pentru noi. Ci
numai oameni razleji, izolaji, raspandiji prin sate si orase.

Eu nu puteam sa Tncep cu infiinjare de comitete judejene. Pentru ca nu aveam
oameni. Nici nu puteam lua un om sa-l pun seful unui judej. Daca el nu are decat
putere dea fi seful numai al unui satisor, va fi incapabil sa organizeze un judej.

Seful unei miscari trebuie sa Jina seama cu cea mai mare stricteje de realitate. Or,
singura mea realitate era „omul singur". Un biet Jaran sarac care plange intr-un sat,
un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual dezradacinat.

Si atunci, fiecaruia dintre acestia i-am dat posibilitatea de a aduna in jurul lui un
grup, dupa puteri, al carui sef devenea. Cuibul cu seful lui.

Nu-I numeam eu sef de cuib. Puterile lui Tl numeau, il ridicau: nu devenea sef daca
„voiam" eu, ci daca el putea aduna, convinge si conduce un grup. Cu timpul am
ajuns, spre deosebire de celelalte organizajii (nude adesea se fac sefi pe baza
cadourilor) sa am un sir de mici comandanp, nu „facu£i", ci „nascut;i", zacand in ei
calitaji de conducator. De aceea, un sef de cuib legionar este o realitate pe care te
poji sprijini. Rejeaua acestor sefi de cuib formeaza scheletul intregii miscari
legionare. Stalpul organizajiei legionare este seful de cuib. Cand se inmuljesc aceste
cuiburi se grupeaza sub comanda: pe comune, plasi, judeje, provincii.

Cum mi-am facut pe ceilalji sefi? Nu am numit: seful satului, plasii, judejului. Le-am
spus:

- Cuceriji, organizaji. §i cat veji putea organiza, peste atat se va intinde sefia
voastra.

Eu in consfinjeam in situajiile in care puterea, calitajile si aptitudinile lor Ti ridicau.

Am pornit de la seful de cuib si incet am ajuns la seful de sat, plasa, oras, judej si
abia la 1934, adica dupa sapte ani la seful de regiune.

Sistemul cuibului mai prezinta urmatoarele avantaje:

a. Face sa activeze; pune in funcpune intreg organismul unei miscari. In celelalte
organizajii, unde exista comitete si membri, pe comune sau judeje, lucreaza numai
cajiva din comitet. Restul: o mie, doua mii, zece mii stau.

In sistemul cuibului, prim marea inipativa pe care o au sefii de cuiburi, in cadrul
normelor prescrise si prin obligajia fiecarui cuib de a-si inscrie in trecutul sau o cat
mai glorioasa pagina si cum nu exista nimeni in afara de cuib, toata lumea, absolut
toata lumea munceste.

b. Rezolva toate problemele. Sunt o serie nesfarsita de lucruri pe care un om e prea
pujin a le putea face, iar o intreaga organizajie e prea mare pentru a se putea ocupa
de ele. Exemplu: facerea unei mic fantani intr-un sat, repararea unui podej etc. Un
om nu poate singur; o organizajie nu se poate ocupa de ele; cuibul insa, din sase,
opt sau zece oameni este unitatea cea mai potrivita pentru a le putea executa.

c. Este usor transformabil. Dintr-o unitate de lupta intr-o unitate d
una de munca intr-una de lupta.

e munca sau dintr-

d. Creaza un mare numar de cadre. Oameni specializaji in arta conducerii.

e. Localizeaza efectul unei defecpuni sau tradari.

f. In sfarsit, este eel mai bun loc unde se poate face educapa. Pentru ca in cuib sunt
oameni de aceeasi varsta, de acelasi sex, de aceeasi putere de injelegere, de aceeasi
constitute sufleteasca. Aici sunt toji prieteni. Omul care n-ar putea sa-si
destainuiasca necazurile, sufletul in faja unui copil (fie din jena, fie pentru a nu-l face
partas prea de timpuriu al greutajilor si grijilor viejii) aici in cuib, intre prieteni,
poate. Dupa cum poate primi o observajie sau chiar o pedeapsa.

Cuibul este o mica familie legionara avand la baza dragostea.

In „Carticica Sefului de Cuib", i-am fixat acestei familii sase legi dupa care trebuie sa
se conduca (pag. 4, pet. 3) (Nu se conduce deci dupa voinja, bunul plac al sefului;
aceasta ar fi dictatura. Ci dupa legi).

1. LEGEA DISCIPLINED Fii disciplinat, legionar, caci numai asa vei invinge.
Urmeaza-Ji seful si la bine si la greu.

2. LEGEA MUNCH: Munceste, munceste in fiecare zi. Munceste cu drag. Rasplata
muncii sa-Ji fie, nu castigul, ci muljumirea ca ai pus o caramida la inaljarea
Legiunii si la inflorirea Romaniei.

3. LEGEA TACERII: Vorbeste pujin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cand trebuie.
Oratoria ta este oratoria faptei. Tu faptuieste. Lasa-i pe aljii sa vorbeasca.

4. LEGEA EDUCAJIEI: Trebuie sa devii altul. Un erou. In cuib, fa-Ji toata scoala.
Cunoaste bine Legiunea.

5. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC: Ajuta-ti fratele cazut in nenorocire. Nu-l lasa.

6. LEGEA ONOAREI: Mergi numai pe caile indicate de onoare. Lupta si nu fi
niciodata misel. Lasa pentru aljii caile infamiei. Decat sa invingi printr-o
infamie, mai bine sa cazi luptand pe drumul onoarei.

Dar accentuez inca o data, iubiji legionari, si va atrag luarea aminte asupra unui
lucru esenjial: sedinja unui cuib este incompleta daca veji proceda rece: „Ce aji mai
executat?", „Ce mai avem de executat?", „Sa facem cutare lucru", „La revedere".

Lasaji loc liber sufletului. Lasaji-i un loc in cadrul sedinjei. Procedaji cu caldura. Daji
posibilitatea sa-si descarce fiecare sufletul, greutajile, supararile, necazurile, pe care
viaja i le-a pus in spate. Sa-si impartaseasca bucuriile. Sa fie cuibul vostru un loc de
mangaiere si de impartasire de bucurii. O sedinja atunci a fost buna, cand omul se
intoarce descarcat de poverile sufletului si incarcat de credinja in neamul sau. Daca
in „Carticica Sefului de Cuib" n-am atras suficient atenjia asupra acestui lucru,
completez acum.

***

Tot in legatura cu activitatea de educate in cadrul cuibului, extrag din „Carticica
§efului de Cuib", punctul 53: Rugaciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la
stramosi:

„Legionarul crede in Dumnezeu si se roaga pentru biruinja Legiunii

Sa nu se uite ca no, poporul roman, stam ici pe acest pamant prin voia lui Dumnezeu
si binecuvantarea Bisericii Creatine. In jurul altarelor bisericilor s-au adunat laolalta
de mii de ori, in vremuri de bejenie si restriste intreaga suflare romaneasca de pe
acest pamant, cu femei, copii si batrani, cu constiinja limpede a ultimului refugiu
posibil. Si astazi stam gata sa ne adunam - poporul roman - in jurul altarelor ca in
vremurile de mari primejdii, pentru ca ingenuncheaji sa capatam binecuvantarea lui
Dumnezeu.

Razboaiele s-au castigat de catre acei care au stiut sa atrag din vazduh, din ceruri,
forjele misterioase ale lumii nevazute si sa-si asigure concursul acestor forje. Forjele
acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele stramosilor nostri, care au fost
si odata legaji de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apararea acestui
pamant si care sunt si azi legaji de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi,
copiii, nepojii si stranepojii lor. Dar mai presus de sufletul mortilor sta Dumnezeu.

Odata aceste forje atrase, ele vin in balanja ta, te apara, i£i dau curaj, voinja si toate
elementele necesare victoriei si te fac sa invingi. Introduc panica si groaza in
dusmani, le paralizeaza activitatea. In ultima analiza, biruinjele nu depind de
pregatirea materiala, de forjele materiale ale beligeranjilor, ci de puterea lor de a-si
asigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explica - din istoria noastra -
biruinjele miraculoase ale unor puteri materialiceste cu desavarsire inferioare.

Cum se poate asigura concursul acestor forte?

1. Prin dreptatea si moralitatea acpunii tale si

2. Prin apelul fervent, insistent la ele. Cheama-le, atrage-le cu puterea sufletului
tau si ele vor veni.

Puterea de atracjie este cu atat mai mare, cu cat apelul, rugaciunea se face in
comun de cat mai mulji.

De aceea, in sedinjele cuibului, care se Jin in toata Jara sambata seara, se vor face
rugaciuni si se vorindemna toji legionarii ca a doua zi, duminica, sa mearga la
biserica.

Patronul nostru este Sfantul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuie s-o avem in casele
noastre si in vremuri grele sa cerem ajutorul ui si el nu ne va lasa niciodata."

Aceste cuiburi sunt grupate apoi in unitap, fie dupa criteriul varstei si sexului (frajii
de cruce, tineri pana la 19 ani si frajiori de cruce, pana la 14 ani, cetajui, fete si
doamne, viitori legionari, legionari), fie dupa criterii administrative (sat, oras, judej)
cu sefii respectivi care indruma activitatea, asigurandu-i unitatea. Toate acestea sunt
tratate in „Carticica §efului de Cuib".

Acest sistem de cuib ar putea avea un dezavantaj. S-ar parea ca sfarma, macina
unitatea. Aceasta se inlatura insa, prin dragoste si prin doza de mare disciplina care
se toarna in educajia legionara.

LEGAMANTUL PRIMILOR LEGIONARI

Se apropia ziua de 8 noiembrie 1927, Sfinjii Arhangheli Mihail si Gavril. Acum urma
sa depunem primul legamant. Am cautat si am gasit o forma care sa poata fi
expresia fidela a caracterului miscarii noastre, a legaturii noastre cu pamantul, cu
cerul si cu morjii. Am adunat cate o cantitate mica de Jarana din toate locurile
glorioase, incepand de acum 2000 de ani, ale pamantului romanesc, am amestecat-o
si am umplut apoi cu ea niste mici pungulije facute din piele si legate cu snur, pe
care legionarii le vor primi cu ocazia legamantului si le vor purta la piept.

lata descrierea acestei solemnitaji, extrasa din numarul 8, noiembrie 1927 al revistei
„Pamantul Stramo§esc":

„In dimineaja zilei de 8 noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toji legionarii
din Ia§i §i cajiva care s-au ostenit a veni din alte parji.

Nu mulfi la numar, dar puternici prin credinfa noastra neclintita in Dumnezeu §i in
sprijinul Sau, puternici prin hotararea §i mcapat,anarea noastra de a sta neclintip in
mijlocul oricarei vijelii, puternici prin dezlegarea noastra completa de tot ce este
pamantesc, fapt ce se manifests prin dorinfa, placerea de a rupe in chip vitejesc cu
pamantul, servind cauza neamului romanesc si cauza crucii.

Aceasta era starea sufleteasca a celor care asteptau cu nerabdare ceasul
legamantului, pentru ca sa formeze voiosi eel dintai val de asalt al Legiunii si oricine
isi poate Tnchipui ca nu putea fi alta stare, atunci cand in mijlocul nostru, Tmbracaji in
haine albe ca in ceasurile de urgie, se adunasera uniji: Ion I. Mo(a, Hie Garneat,a,
Radu Mironovici si Corneliu Georgescu. Cei care, strabatand seria inchisorilor, au
purtat pe umerii lor toata greutatea miscarii najionale de cinci ani incoace.

Rugaciunea

La ora 10 am plecat toji in costum national cu caciula, cu zvastica mare in dreptul
inimii, in coloana de mars, in direcjia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o
rugaciune pentru pomenirea sufletelor lui Stefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai
Viteazul, Mircea, Ion Voda, Horia, Closca si Crisan, Avram Iancu, Domnul Tudor,
Regele Ferdinand si pentru pomenirea tuturor voievozilor si ostasilor care au cazut pe
campul bataliei contra navalirilor vrajmase.

Solemnitatea depunerii legamantului

In mars, cantand imnul Legiunii, ne-am intors la camin. Acolo a avut loc pioasa
solemnitate a legamantului celor dintai legionari.

Pamantul stramo§esc

Aceasta solemnitate a inceput prin amestecul Jaranii adusa de pe mormantul lui
Mihai Viteazul de la Turda, cu Jarana din Moldova, de la Razboieni, unde Stefan eel
Mare a avut cea mai grea batalie a sa si din toate locurile unde sangele stramosilor
s-a amestecat in crunte batalii cu Jarana, sfinjind-o. Cand se desfacea pachetul cu
tarana, inainte de a se turna pe masa, se citea scrisoarea din partea celui care a
adus-o sau a trimis-o".

Au depus legamantul urmatorii:

Corneliu Zelea-Codreanu, Ion I. Mo£a, Hie Garneaja, Corneliu Georgescu, Radu
Mironovici, Hristache Solomon, care a prezidat aceasta solemnitate, G. Clime, Mile
Lefter, Ion Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim,
Pantelimon Statache, Ghija Antonescu, Emil Eremiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu,
Marius Pop, Misu Crisan, Popa, Butnaru, Budeiu, I. Tanasache, Stefan Budeci, Traian
Cotiqa si Mihail Stelescu, elev de liceu.

O NOUA BATALIE

In numarul de la 1 decembrie 1927, am deschis o noua lupta pentru a se cumpara o
camioneta cu care sa ne putem deplasa. Am intrebuinjat acelasi sistem al Tncordarii
generale. Legionarii au inceput a face serbari, a organiza conferinje, coruri de
Craciun, a contribui cu putjinul lor.

S-a distins „FraJia de Cruce Vrancea" din Focsani care a adunat cu ocazia unei
sarbatori date sub patronajul d-lui General Macridescu, suma de 50.000 lei. Atunci i-
am schimbat numele din „Vrancea"in „Victoria", asa cum se numeste si azi.

La 19 februarie 1928, adica in doua luni si jumatate, batalia a fost castigata. Am
cumparat din Bucuresti o camioneta noua cu suma de lei 240.000, din care am
achitat 100.000 lei, iar restul de 140.000 lei, urmand a-i achita in 12 rate lunare.

Am plecat cu „Caprioara", cum o botezasera baiejii, din Bucuresti spre Iasi, cu Stefan
Nicolau, care o conducea, Banea, Bordeianu si Mironovici. La Iasi a fost o adevarata
bucurie. Legionarii si prietenii ne-au asteptat la intrarea in oras.

Pentru achitarea ratelor am format un comitet de 100, ai carui membri sa contribuie
cu cate 100 lei lunar, timp de un an. In timp de doua luni acest comitet a ajuns pana
la 50 de membri solvabili, majoritatea oameni saraci, mici funcjionari, muncitori sau
Jarani, care rupand din punga lor, lunar cate 100 lei, faceau un adevarat sacrificiu.

Fetele din Cetajuia de la Iasi si cu deosebire „CetaJuia Iulia Hajdeu" din Galaji incep
sa lucreze lucruri de mana si sa le vanda pentru a strange bani.

PROBLEME DE ORDIN MATERIAL

Miscarea, pentru micile ei nevoi, mergea bine din punct de vedere material. Din
munca si contribujia oamenilor saraci se strangea aproape cat trebuia ca sa putem
trai si acjiona.

Absolut toate sumele incasate sunt trecute in revista „Pamantul Stramosesc".

Revista e plina de cei ce dadeau cate 10 lei, 5 lei. Sunt rari acei care dadeau cate 50-
60 lei. Iar bancherii nostri erau acei care puteau contribui cu cate 100 lei lunar,
membrii comitetului de 100. lata sa luam la intamplare din acest comitet:

Nr.16. Nicolae Voinea din Panciu (O familie de cinci copii care se hranesc dintr-un
hectar de vie).

Nr.17. D. Popescu (Sublocotenent pensionar).

Nr.18. Ion Blanaru (fost student pana ieri, acum inginer cu 4.000 lei lunar).

Nr.19. Ion Butnaru (funcjionar c. f. r.).

Nr.20. Nistor M. Tilinca (vanzator la o cooperativa).

Nr.21. Corneliu Georgescu (ajutor de la parinji).

Nr.22. Radu Mironovici (ajutor de la paring).

Nr.23. Ionescu M. Traian (inginer silvic).

Din Tngradirile pe care si le puneau in cheltuielile pentru masa si haine, se strangea
atat cat organizajia, Tntrebuinjand cu chibzuinja, sa poata trai si sa se dezvolte
normal.

Presa jidaneasca insa striga: Din ce bani isi cumpara acesti domni camionete?
(Jidanul totdeauna de rea credinja, facuse din una mai multe) Cine finanjeaza
aceasta miscare? O, Domnilor! N-a finanjat-o nimeni. Ci numai credinja fara margini
a romanilor, in majoritate saraci lipiji pamantului.

Nu numai ca nu eram finanjaji de capitalist, dar sfatuiesc pe oricine conduce o
miscare bazata pe sanatate, sa refuze orice tentativa de finanjare, daca voieste sa
nu-si omoare miscarea. Pentru ca o miscare este astfel constituita incat sa produca
singura din credinja si jertfa membrilor ei, exact atat cat ii trebuie pentru ca sa poata
trai si sa se poata dezvolta.

Pentru o normala si sanatoasa dezvoltare, o miscare nu are drept sa consume decat
atat cat poate produce ea si nu poate produce decat in masura capacitajii de credinja
si deci de jertfa a membrilor ei. Nu produce suficient? Nu va sta deschisa calea
finanjarii, ci aceea a intensificarii credinjei. E chiar un indiciu, a nu produce suficient,
este o dovada a pujinatajii credinjei. Nu produce nimic? Organizajia e moarta sau se
va prabusi in curand. Lipsita de credinja, ea va fi invinsa de cei ce o au.

Un sef care admite finanjarea miscarii sale din afara organizajiei, este ca si omul
care-si invaja organismul sa traiasca din medicamente. In masura in care
administrezi unui organism medicamente, in aceeasi masura il condamni sa nu mai
reactjioneze singur.

§i mai mult, in momentul in care i-ai ridicat medicamentele, moare. E la discrejia
farmacistului! Tot astfel o miscare este la discrejia celor care o finanjeaza. Acestia ar
putea, la un moment dat sa inceteze finanjarea si miscarea neinvajata a trai prin
sine, moare.

O miscare, ca si un om de altfel, poate avea nevoie, uneori, de o cantitate mare de
bani. Se poate imprumuta, pentru ca sa plateasca cu timpul.

Deci, domnilor sefi de miscari (vorbesc pentru cei ce vor veni dupa noi), sa respingeji
pe binevoitorii care se vor oferi sa va finanjeze miscarea, bineinjeles, daca vor mai fi
in viitor de acestia. In Romania cred ca nu. Nici astazi aproape nu mai sunt. Toji acei
ce au posibilitaji de finanjare si finanjeaza, sunt bancherii jidani, marii bogatasi
jidani, marii cerealisti jidani, marii industriasi jidani, marii comercianji jidani. Ei
finanjeaza partidele politice pentru a extermina pe romani in Jara lor.

Sa finanjeze (acest cuvant suna a bancher, a prada, a nedreptate, a necuviinja) nu
va mai fi nimeni. Nici romanii, si cu atat mai pujin jidanii. Pentru ca aceasta casta a
bancherilor si a oamenilor de afaceri, a imbogajijilor prin lovituri, aceste pasari de
prada care pandesc deasupra societajii omenesti, vor fi nimicite. Oameni cu dare de
mana, oameni bogaji, pana la limita bunei cuviinje, vor fi. Ei nu vor avea posibilitaji
de finanjare, ci vor putea numai sa ajute, din prinosul lor, o miscare. Aceasta
obligate de a ajuta, de a-si ajuta neamul in grele momente, o au toji romanii si vor
avea-o in veacul veacurilor. Ajutorul lor este si va fi bine primit totdeauna.

Situajia mea insa, materiala si a camarazilor mei, era din ce in ce mai grea, mai
apasatoare.

Eu cazusem pe capul bietului meu socru, care si asa, abia putea intrejine, din mica
sa leafa, pe cei cinci copii ai lui. Locuiam intr-o camera, iarin celelalte doua, sapte
suflete. Injelegand Tnsa situajia in care ma gaseam, datorita marii lui iubiri pentru
cauza romaneasca, nu mi-a spus niciodata nimic, desi vedeam ca pe zi ce merge, se
incovoia tot mai mult sub povara greutajilor.

Atunci ne-am sfatuit ca eu sa raman a ma ocupa de miscare, iar Moja si ceilalji trei
camarazi vacaresteni sa faca avocatura, pentru a se putea Tntrejine pe ei si a ma
ajuta si pe mine.

In scurt timp vor Tncepe, dar se vor izbi de greutaji imense. Priveam in urma. Intraji
acum 10 ani la Universitate, luptasem, rand pe rand, alaturi de toate senile de
studenji. Si, rand pe rand, toji se aranjasera, isi creasera cate o mica situajie din
care puteau trai, numai noi ramasesem singuri, ca niste nebuni rataciji in mijlocul
valurilor lumii.

Desi elemente de valoare, ei abia isi vor castiga o biata paine. Avocaji la Calea
Ferata, la Primarie sau Stat, ei nu vor putea intra. Acolo sunt locuri numai pentru cei
ce isi parasesc linia de lupta si tree in linia partidelor politice. Incurajare pentru lipsa
de caracter. De la jidani, procese nu vor lua, pentru ca asa le va dicta onoarea lor.
Romanii ii vor ocoli. Nu vor intra in birourile lor decat cei saraci.

Era greu drumul. Ostracizaji in Jara noastra si pusi aproape in imposibilitate de a trai.

VARA LUI 1928

Am continuat tot timpul iernii cu organizarea de cuiburi, in primavara am inceput iar
caramidaria de la Ungheni si gradinaria de al D-na Ghica. In aceste doua locuri
munceam, facand caramizi sau gradinarit. Vroiam sa facem un alt camin, pentru ca
in acesta nu eram siguri ca vom mai putea ramane, deoarece se intentase proces
contra noastra, ca sa fim daji afara.

In aceasta munca grea ne infrajeam tot mai mult, ne simjeam mai aproape de toji
cei ce muncesc, din ce in ce mai departe de toji acei care traiesc din munca altora.

Munca ne completa educajia noastra mai mult decat prelegerile unui profesor
universitar. Acolo ne invajam sa invingem greutajile. Ne ojeleam voinja. Ne intaream
trupurile si ne deprindeam cu viaja aspra si severa, in care nici o placere nu-si mai
avea loc in afara de aceea a muljumirii sufletesti. Acolo a venit „FraJia de Cruce" de
la Galaji cu Jocu, Savin, Costea si celelalte frajii.

Radu Mironovici a invajat sa conduca bine camioneta si, ajutat de Eremeiu, facea
curse ducand pasageri de la Iasi la Manastirea Varatic, Agapia si NeamJ. Totusi, din
cauza verii, care totdeauna e mai saraca, am fost nevoit sa ma imprumut de la
Banca „Albina" din Husi, ipotecand casa tatalui meu, cu suma de lei 110.000, pe care
am imparjit-o, o parte la caramidarie, o parte la plata ratelor camionetei si o parte la
publicajii legionare. Neputand-o achita nici pana astazi, ea s-a ridicat la suma de
300.000 lei.

Tot in acea vara, ne-am apucat si de comerj, ca sa putem castiga un ban pentru
Legiune.

Jidanii dejin comertul cu zarzavaturi aproape pe toate piejele targurilor din Moldova.

Trei echipe de legionari (studenji) au fost insarcinate cu comertul cu zarzavat. Aceste
echipe cumparau marfa de pe piaja Iasiului, incarcand 300-400 kg in camioneta si
cadeau ca o pacoste asupra jidanilor, scazand prejurile la jumatate.

***

La 1 august 1928 se implinea un an de la aparijia revistei noastre. lata ce scriam
atunci pe pagina I-a:

„La 1 august Pamantul Stramosesc implineste un an de aparijie regulata.

Nu-i mult. Cateva zile in urma, intre 13-30 iulie, orasul Carcassonne (cetate) din
Franja si-a sarbatorit 2000 de ani de existenja. Vom fi avand si noi vreo 2000 de ani
in fat;a! Dartimpul eel mai greu este anul I, atunci cand trebuie sa desjelenesti, sa
tragi intaia brazda. In aceste zile de inceput, multe greutaji au venit peste noi, dar
revista noastra - uneori mai bogata, alteori mai saraca, totdeauna insa mare - a
rezistat pe pozijii, invingandu-le.

Cand, acum un an, plecand fara nici un ban, in eel mai critic moment al miscarii
najionale, am pus pe coperta icoana Sfantului Arhanghel Mihail, am stiut ca revista
noastra va birui."

IN LUPTA CU MIZERIA

Spre toamna, greutajile materiale personale au inceput sa ma incovoaie. Nu mai
aveam ghete, nu aveam haine, nici eu nici sojia mea, care la purta pe cele de la
1924. De la tatal meu nu mai puteam astepta nimic, deoarece mai avea in afara de
mine inca sase copii, toji in scoli, iar luptele pe care le daduse il lasasera incarcat de
datorii. Din leafa sa nu-i mai ramaneau decat cateva mii de lei, din care cu greu isi
putea duce o familie numeroasa.

Atunci mi-am incordat puterile si m-am hotarat sa ma apuc si eu de avocatura, cu
gandul de a ma ocupa totodata si de miscare. Mi-am deschis birou de avocatura la

Ungheni, unde am lucrat cu secretarul meu, Ernest Comanescu. De acolo am
parvenit sa-mi realizez un mic, foarte mic castig, cu care sa-mi pot acoperi lipsurile si
pujinele pretenjii ale viejii mele si ale sojiei. Trecusera acum sase ani de cand imi
limitasem viaja la un strict necesar pentru existenja.

De 6 ani nu mai intrasem la teatru, la cinematografe, la berarii, la baluri, la
petreceri. Iar acum cand scriu sunt 14 ani de cand nu am mai fost la vreuna din ele.
Nu-mi pare rau. Dar imi pare rau ca dupa o asemenea viaja de restrict^, s-au gasit
suflete care sa ma atace pe temeiul ca as fi dus si due inca o viaja larga.

In aceasta saracie de ani de zile, ca si in grelele incercari prin care m-a dus soarta,
am avut un sprijin permanent in sojia mea, care m-a ingrijit cu credinja, s-a
impartasit cu suferinje nenumarate, a dus lipsuri si a indurat uneori chiar foamea,
pentru a ma ajuta sa lupt mai departe. Ii voi purta totdeauna recunostinja.

PROFESORUL GAVANESCUL PRIMESTE SACUSORUL CU JARANA

Este un suflet care ne urmareste de aproape. Pas cu pas. Se intereseaza de noi.
Poate ne studiaza. Este vorba de impunatoarea figura a batranului profesor de
Pedagogie de la Universitatea din Iasi: Ion Gavanescul. Profesor universitar din anul
1880. Odata ne-a spus: tare as dori sa am si eu un sacusor cu Jarana!

La 10 decembrie 1928, l-am invitat la noi acasa si acolo, in mijlocul grupului de
legionari, i-am predat sacusorul cu Jarana ca dar din partea noastra.

Batranul cu parul si sprancenele albe a facut ochii mari, ca intr-un moment de mare
gravitate.

§i dupa o clipa de tacere:

- Domnilor, nu sunt vrednic sa primesc acest sfant talisman, decat in genunchi.

II ia. Se aseaza incet in genunchi si se roaga. Dupa el ingenunchem si noi in jurul lui.

In aceasta toamna a anului 1928, dupa asalturile indarjite ale naponal-t;arani§tilor,
care au ameninjat cu „violent;a" si „revolutie", Partidul Liberal s-a prabusit.

Najional-Jaranistii, dupa 8 ani de lupte, invingeau. Dar in curand vor fi o decepjie
pentru toata Jara. Vorincepe sa fure, la fel ca si liberalii. Vor incepe sa faca „afaceri
scandaloase", la fel ca si liberalii. Vorincepe a „teroriza" cu jandarmii si chiar
impusca pe adversari sau pe cei ce-si vor manifesta nemuljumirile, la fel ca si
liberalii. isi vor crea bancherii lor, la fel ca si liberalii.

Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenita a finanjei international careia vor
incepe sa-i cedeze, rand pe rand, contra unor Tmprumuturi pe ani, pe zeci de ani,
bogajie dupa bogajie romaneasca.

3-4 IANUARIE 1929

Pentru aceste zile convocasem la Iasi o adunare. Prima adunare a sefilor de cuib. Au
venit intre 40-50. Sedinjele s-au Jinut in casele Generalului Ion Tarnoschi, care,
acum, Tntr-o emojionanta sedinja. plangand, a primit sacusorul cu Jarana in care era
si sangele soldajilor si ofijerilor sai.

- Tare as vrea sa-mi dea Dumnezeu zile ca sa vad si eu ceasul mantuirii romanesti.
Dar nu cred sa pot ajunge pana atunci, ne spunea el.

Au mai depus, cu acest prilej, legamantul, o serie de legionari, in frunte cu Spiru
Peceli, invalid de razboi, Gheorghe Potolea, invalid in sarja de la Prunaru, Nicolae
Voinea si aljii.

Din discujiile pe care le-am avut si din rapoartele pe care le faceau fiecare din cei
prezenji, reprezentand toate Jinuturile, ne-am putut convinge ca sistemul „cuibului",
neintrebuinjat la noi pana atunci, poate prinde foarte bine. Desigur, ca sunt greutaji
si neindemanari inerente oricarui inceput. Dar mi-a fost suficient ca intr-un an, fara
alta scoala, ci numai prin indemnurile si lamuririle date prin revista, in toate regiunile
ca si in toate straturile sociale, s-au infiinjat cuiburi razleje care funcjioneaza. Mi-am
zis:

- „Sistemul" a reusit la examen. El este rodnic.

Pentru mine, sedinja de la 3-4 ianuarie a fost o verificare a propriilor mele masuri de
organizare. Nu ne ramanea decat sa mergem cu statornicie pe aceasta cale.

Am constatat cu acest prilej ca miscarea prinde cu deosebire in randurile tineretului.
Ca sistemul de educate dinamic, educate odata cu acjiunea, este mult superior celui
static.

Vom continua deci, ca si pana acum, acest sistem, inca un an, fara a incerca sa luam
contact cu masele. Fara a ne gandi la vreo acjiune electorala.

Tot atunci s-a constituit Senatul Legiunii. Un for compus din batrani peste 50 de ani,
intelectuali, Jaran sau muncitori, care au trait o viaja de mare corectitudine, au dat
dovada de credinja in viitorul legionar si de injelepciune. Ei vor fi convocaji in
momente grele, ori de cate ori se va simji nevoie de sfatul lor. Nu sunt alesi. Sunt
indicaji de seful Legiunii si cooptaji de Senat. Este cea mai inalta treapta de onoare
la care poate aspira un legionar.

Au format Senatul: Hristache Solomon, General Doctor Macridescu, General Ion
Tarnoschi, Spiru Peceli, Colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru. Tot aici in acest
senat isi va avea locul sau, peste cateva luni, ilustrul profesor universitar Traian
Braileanu, acela care mai tarziu, peste 5 ani, in revista sa „Insemnari Sociologice",
va explica in cea mai inalta forma stiinjifica fenomenul legionar.

SPRE MASELE POPULARE

LA MOJI

Mojii traiesc inca in munjii din mijlocul Ardealului. Vechi ca si munjii, ei isi due via£a
de-a lungul secolelor avand intreaga lor istorie strabatura de doua fire de foe:
saracia - sunt singurii romani si poate singurii oameni de pe pamant care n-au
cunoscut in toata istoria lor o zi de bine si de belsug - si lupta pentru libertate. Toata
viaja lor a fost o lupta pentru libertate. Ei ne-au dat pe Horia, Closca si Crisan si au
susjinut revolujia de la 1784; ei ne-au dat pe Avram Iancu si au luptat si la 1848. In
munjii lor, istoria cunoaste peste 40 de rascoale contra stapanirii unguresti; toate
inecate pana la sfarsit in sangele lor. Dar darzenia nu le-a fost induplecata niciodata.

In ultimul timp glasul de tribun al lui Amos Francu si acela al Capitanului Emil Siancu
- ei insisi moji - rasuna in pustiu ca un strigat de alarma.

In munji sunt mine de aur. Rand pe rand s-au imbogajit si se imbogajesc
exploatatorii, dar ei au ramas mereu fara haine si fara paine:

„MunJii nostri aur poarta,

Noi cersim din poarta-n poarta".

Stanca sura e goala. Pe ea nu creste nimic. Nici grau, nici porumb. Singura avujie e
aurul din mana exploatatorilor si singura posibilitate de trai sta in lemnul din padure.

O mie de ani a Jinut calvarul stapanirii straine. O mie de ani de rabdare cu gandul ca
va veni odata Romania Mare, care-i va scapa, care se va ocupa, in sfarsit, de soarta
lor si de soarta copiilor lor. Care va repara lunga si omoratoarea nedreptate, care va
veni sa le rasplateasca rabdarea milenara si suferinja si luptele.

Numai cei ce n-au mama nu stiu ce-i mangaierea. Numai cei ce n-au patrie nu
cunosc nici mangaierea, nici rasplata. Patria plateste totdeauna pe copiii ei, pe cei ce
au asteptat dreptatea ei si au crezut in ea, pe cei ce au luptat si suferit pentru dansa.
Cum nu-i va rasplati si pe moji pentru nemasurata lor rabdare, suferinja si vitejie?

Dar dupa razboi fiecare om si mai ales fiecare om politic s-a ocupat de „el", de
persoana lui. De situajia lui materiala, electorala, politica. Asa ca pe moji i-a uitat.

Cine se ocupa numai de „el", nu se mai poate ocupa si de „alt;ii". Si pe cine il
impresoara grijile prezentului, nu se mai poate situa cu gandurile si simjirea in
istorie, pentru ca, lucrand in numele patriei, sa aiba grija de a infaptui marile
reparajii si rasplaji istorice pe care aceasta le datoreaza vitejilor ei.

Si nu numai ca au fost uitaji, dar au fost lasaji prada tuturor samsarilor jidani care,
in fuga dupa castig, s-au infiltrat in munjii lor, unde niciodata piciorul strainilor n-a
putut sa-i incalce si le-au luat singura lor posibilitate de viaja. Si-au ridicat
fierastraiele pana in creierii munjilor, doborandu-le padurea si lasandu-le numai
stanca goala.

„0, Iancule, de ce nu-nvii

Sa-Ji vezi tu munjii tai pustii!"

II cheama in cantecul lor de jale pe Iancu, eroul lor, sa-si vada munjii goi si „codrii
rasi" de cetele de „jidanasi". Sub stapanirea Romaniei Mari, in zilele mult asteptatei
izbanzi a neamului.

In adevar, ce tragedie infioratoare sa rezisti zece veacuri contra tuturor impilarilor si
sa mor ide foame si de mizerie in Romania Mare, pe care tu ai asteptat-o timp de un
mileniu!

Pe ea ai asteptat-o. Ea Ji-a fost singurul sprijin moral ce te-a menjinut. Acum cade si
aceasta speranja. N-a avut paine, dar a trait in nadejde. Romania Mare, pentru
aceasta populate, nu a fost o inviorare si un triumf, o incoronare, dupa o mie de ani
de suferinja, cu mari rasplaji din partea neamului intreg. Pentru acesta era nevoie de
sufletul lui Stefan eel Mare, nu de sufletul de pigmeu al politicianului roman. Pentru
ei, Romania Mare a fost o prabusire in deznadejdea morjii.

Acesti politicieni pateaza obrazul najiei noastre. Caci un neam, pe deasupra oricaror
interese, isi are obligajiile morale de indeplinit. Daca nu si le indeplineste, ramane
patat.

***

Induiosat de scrisoarea unui invajator din Bistra, de langa Campeni, m-am suit in
tren sa merg la faja locului. Sa vad si eu ce e acolo.

Purtat de un tren mic, urcam cu inima stransa pe vaile glorioase ale Munjilor
Apuseni, pe unde jucase moartea in zeci de lupte si pe unde umbla duhurile lui Horia
si Iancu.

Intr-o gara ma apropii de un Jaran. Un mot;. Pe hainele lui erau eel pujin 20 de petice
cusute. Expresie a unei saracii neasemuite. Avea de vanzare cercuri de lemn pentru
vase, facute de el. Le vindea pentru un prej de nimic. Cu ochii afundaji in cap si cu
obrajii supji. O figura blajina. Privirea ii era sfioasa si nefixata de vreun gand. Pentru
cine cunoaste, citeste in acesti ochi durerea si descopera pe omul flamand. Omul
chinuit de foame.

In acesti ochi blajini care inspirau mila, nu era nici o preocupare. Nici un interes
pentru viatja.

- Cum o duceji pe aici? il intreb eu.

- Bine! Bine, muljumesc.

- Dar se face porumb, cartofi?

- Da, se face.

- Aveji de toate, hrana...?

- Da, avem... avem...

- Va sa zica, n-o duceji rau?

- Nu!... Nu!...

M-a masurat de cateva ori cu ochii, s-a aratat foarte pujin dispus la vorba, caci cine
stie pe ce meleaguri de deznadejde ii zbura mintea si in noblejea mostenita a rasei,
nu voia sa se planga in faja unui om strain.

***

In sfarsit, am ajuns la Bistra. M-am dus la invajatorul din sat care-mi scrisese. am
stat o zi. Am intrat prin casele sarace ale mojilor. O spuza de copii asteptau zgribuliji
cate 2-3 saptamani, cate o luna si mai bine, pe parinjii lor plecaji cu calul si caruja
sa le aduca cate un sac de malai, in schimbul cercurilor de lemn si ciuberelor pe care
le lucreaza si pe care apoi le vand la sute de kilometri, in regiunile unde Dumnezeu a
fost mai darnic.

Intr-un an, mojul, cateva luni sta acasa si restul timpului dupa malai, pentru copiii
sai.

Imi spune invajatorul:

- Nici in timpul stapanirii unguresti nu s-au putut aseza straini aici. Acum insa, iata
s-a stabilit o cherestea a unei societaji jidanesti din Oradea, care a pus mana pe
paduri si le taie. Toata viaja saraca si-o intrejineau mojii din munca lemnului, facand
cercuri si ciubere. De acum, nici de acestea nu vor mai avea parte. Sunt condamnaji
la moarte.

De foame si de nevoi, se due si muncesc la jidani, taindu-si ei singuri copacii din
padure, pentru 20 de lei pe zi. Atat ii ramane mojului din toata bogajia care se
scurge la vale in trenuri lungi. Si cand se va termina lemnul din padure, se termina si
cu noi. Dar este ceva si mai trist. Noi am trait sute de ani viaja de virtute. Jidanii ne-
au adus cu ei pacatele desfraului. Sunt peste 30 de jidani la aceasta fabrica. Si
sambata seara, cand fac plajile, opresc pe fetele si femeile mojilor, isi bat joe de ele
si fac orgii pana dimineaja. Boli morale si fizice na macina stele alaturi de saracie si
mizerie.

Si nu poji zice nimic. Nu poji Tncerca nici o acjiune, deoarece acesti jidani sunt in
raporturi de asa stransa prietenie cu toji politicienii, incat sunt stapani atotputernici.
Autoritajile unt la discrejia lor, de la jandarmi si pana sus.

Iar daca incerci sa spui ceva, esti acuzat imediat, „ca indemni la ura" , pe o parte de
cetajeni in contra celorlalji cetajeni; „ca tulburi armonia sociala" si „buna infrafire" in
care totdeauna au trait romanii cu „populapa pa§nica evreiasca". Ca nu suntem
„cre§tini" , caci Iisus Hristos a zis: „sa iubesti pe aproapele tau" si chiar pe eel care
face rau etc.

O vorba daca spui, esti arestat ca „du§man al sigurant;ei statului" si ca ajajator la
„razboi civil". Esti insultat si chiar batut. Sunt stapani pe autoritaji si trebuie sa taci si
sa privesti la tot dezastrul neamului tau. Mei bine ne-ar lua Dumnezeu vederile, ca sa
nu mai vedem cu ochii nostri si sa nu mai stim nimic.

***

Mie mi se urea sangele in cap si iarimi trecea prin mine sa pun mana pe arma, sa
ma ridic in munji si sa trag cu nemiluita in cetele de dusmani si de vanduji, daca
autoritaji si legi in Romania Mare pot patrona asemenea crime in contra najiunii
romane, a onoarei si a viitorului ei si daca aceste legi si autoritaji vandute i-au inchis
orice speranja de dreptate si de mantuire romaneasca.

M-am intors la Iasi cu sufletul chinuit , incarcat de povara pe care tot neamul acesta
o poarta asupra lui.

Ce grozava este instrainarea clasei conducatoare a unui popor, a clasei lui politice si
culturale.

Literajii si scriitorii isi gasesc subiect de tratat in toate nimicurile. Carji peste carji
apar. Sunt pline vitrinele librariilor de ele. Ce va zice viitorul despre acestia, daca
pentru o tragedie istorica precum aceea a mojilor, petrecuta sub ochii lor, ei n-au
gasit nici un cuvant care sa fie in acelasi timp si un semnal de alarma pentru poporul
amejit de toata literatura scandaloasa care-l adoarme si-i intuneca drumul viitorului
si al viejii?

Cum va trebui sa priveasca neamul pe acesti scriitori si literati, a caror misiune, ce
mai sfanta, este tocmai aceea de a denunja primejdiile care-i ameninja fiinja fizica
sau morala si de a-i lumina caile viitorului? Si cum va trebui sa fie privita aceasta
clasa politica de „oratori" in parlament si pe la toate raspantiile drumurilor,
dezertoare de la obligajiile ei elementare, d ea veghea asupra viejii si onoarei
neamului?

Coborand cu micul tren de la Bistra spre Turda, in aceeasi incapere a vagonului s-a
urcat si directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras pe care abia il mai Jineau hainele
si care dadea impresia unei vieji traite in abundenja. Nu cred ca unul ca acesta,
macar o singura data in viaja lui, sa fi cunoscut ce este foamea.

In stasia urmatoare s-a mai urcat un tanar cam de seama mea. Din primele
momente am injeles ca sunt cunoscuji si prieteni si se afla in foarte bune raporturi,
si ca acel tanar e roman.

Jidanul si-a turnat cafea cu lapte dintr-un terimos si a scos niste bucaji de cozonac
dintr-un pachet. A Tnceput sa manance. Observam la el o pofta de lup. S-a repezit la
mancare inainte de a-l invita pe cunoscutul sau. Imediat insa, l-a invitat. Acesta a
primit o felie de cozonac si o ceasca de cafea cu lapte si a Tnceput a manca pujin cam
sfios, aratandu-se recunoscator si respectuos faja de bogatasul jidan pentru „aten£ia"
pe care i-o aratase.

Era pe la cinci dimineaja. Inca nu se luminase bine. Vineri, inainte de Pasti. Vinerea
Patimilor. Ma intrebam indurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tanar
roman, care in aceasta zi, cand toata lumea crestina Jine post negru, mananca
alaturi de jidan, alaturi de calaul romanilor, cozonac?

Din discujiile intre aflu ca acesta era un inginer silvic. Jidanul avea o pofta de vorba
nemasurata. Tot timpul vorbea si glumea.

La un moment dat, scoate un patefon, aseaza rand pe rand placile si-l pune sa cante.
Tot ce-si poate imagina mintea mai necuviincios. Eu stau intr-un colt; de vagon.
Ascult fara a spune nici un cuvant. Ma uit pe geam. Incepe sa se lumineze. Pe
soseaua de alaturi coboara, tacuji si tristi, mojii, mergand fiecare pe langa capul
calului sau. Se due la targ la Turda, cu cate un sac de mangal in caruja, la 60 de
kilometri sa-l vanda si sa cumpere, nu haine noi, nu jucarii, ci cateva kilograme de
malai, pentru ca sa duca de Pasti copiilor. Aceasta e toata bucuria pe care le-o pot
face.

***

Geme inima in mine de durere si de ingrijorare. Nu e de ajuns ca acesti jefuitori le
iau painea. Le pangaresc, le palmuiesc, in aceasta Vineri a Patimilor, saracia si
credinja. Tree cantand si batjocorind pe drumurile acestea de patimire milenara, pe
care din respect pentru suferinja si durere omeneasca, nici un om din lume nu poate
pasi decat in cea mai adanca tacere si buna cuviinja, descoperit in faja poporului
flamand si rupt, care paseste rar, sub condamnarea soartei nemiloase.

Cand s-a luminat de ziua, patru ochi si-au intalnit privirile. Ai mei si ai tanarului. Am
injeles ca ma cunoscuse. Incurcat, nu-si mai gasea cumpatul. II recunoscusem si eu.
Fusese student nationalist crestin la 1923. II vazusem in primele randuri ale unui
grup studenjesc, manifestand si cantand:

„Si vom strivi jidanii sub calcaie,

Sau vom muri cu gloria etc."

Mi-am zis plin de amaraciune: Daca toji tinerii care lupta, vor ajunge maine asa,
atunci neamul acesta al nostru trebuie sa piara: prin cucerire jidaneasca, prin potop,
prin cutremursau prin dinamita - nu intereseaza, dar trebuie sa piara.

VARA LUI 1929

Am petrecut-o in doua marsuri. Cu tinerii din fragile de cruce din Galaji si Focsani si
cu legionarii.

Voiam sa-i due pe drumurile de atatea ori batatorite de mine, sa traiesc cat mai mult
cu ei, sa-i observ. sa-i studiez, sa vada si ei frumusejile Jarii acesteia.

De data aceasta, ca si in toate marsurile pe care le voi face, voi cauta sa dezvolt in
tinerii legionari, in primul rand, voinfa. Prin marsuri lungi, incarcaji de poveri,
executate prin ploaie, vant, caldura tropicala sau noroaie si in cadenja si aliniere, cu
ore intregi de interdicjie a vorbirii. Prin viafa aspra, dormind in padure si mancand
simplu. Prin obligapa de a fi seven cu ei insisi, in toate privinjele, incepand de la
Jinuta si gesturi. Prin crearea de obstacole pe care ei erau obligate a le invinge,
escaladand stand, trecand ape.

Urmaream sa fac din ei oameni de voin(a, care sa priveasca drept si sa se comporte
cu barbajie faja de orice greutate. De aceea nu permiteam niciodata ocolirea unui
obstacol, ci numai depasirea lui.

In locul omului slab si invins, care se apleaca mereu la toate bataile de vant, om care
covarseste, ca numar, in politica, ca si in celelalte ocupajii - trebuie sa cream
neamului acesta un invingator. Neaplecat si neinduplecat.

Prin instrucjia intrunita, voi cauta, in al doilea rand, sa dezvolt constiinja de corp, de
unitate. Un dun al unitajii. Am observat ca instrucjia intrunita are o mare influenja
asupra intelectului si psihicului unui om, punandu-i in ordine si in cadenja mintea
dezordonata si simjirea anarhica.

Prin aplicarea de pedepse, voi cauta sa dezvolt, in sfarsit, sim$ul responsabilita$ii.
Curajul de a-si asuma fiecare raspunderea faptelor sale. Pentru ca nimic nu e mai
dezgustator decat omul care minte si fuge de raspundere.

Am pedepsit regulat, fara excepjie, pentru orice abatere. La Vatra Dornei am
pedepsit un tanar, pentru ca a provocat un conflict intr-un pare.

La Dorna Cozanesti s-a intamplat ceva mai grav, nu ca efect, ci ca dezvaluire de
construcjie sufleteasca. Patru tineri s-au dus la o carciuma jidoveasca, au cerut
sarmale, paine, vin si dupa ce au mancat bine, s-au sculat si, in loc de plata, unui
dintre ei a scos revolverul, eroic si a ameninjat pe jidan ca il impusca daca spune
ceva, sub cuvant ca sunt din grupul lui Corneliu Codreanu.

L-am pedepsit. Tanarul, daca-l voi lasa asa, se va nenoroci el, nu jidanul caruia i-a
furat o cutie de sardele. De altfel in lumea legionara pedeapsa nu poate da nastere la
suparare. Pentru ca toji suntem supusi greselii. Pedeapsa inseamna in concepjia
noastra, obligajia pe care o are omul e onoare de a repara greseala sa. Odata
aceasta ispasita, omul este liber de povara ei, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Aceasta pedeapsa, in cele mai multe cazuri, este o munca. Nu pentru ca munca ar
avea un caracter de osanda, ci pentru ca da o posibilitate de a repare, printr-un
bine, raul pe care l-ai facut.

De aceea totdeauna legionarul va primi si va executa cu seninatate o pedeapsa.

HOTARAREA DE A PASI IN MASE
8 NOIEMBRIE 1929

Trecusera mai bine de doi ani de cand Legiunea luase fiinja. Cuiburile se inmuljisera
pe toata intinderea Jarii. Se simjea acum nevoia de a accentua, prin intrebuinjarea si
stimularea acestor mici forte, miscarea inceputa. Singura cale legala care putea sa
ne duca la masuri de stat pentru rezolvarea problemei jidanesti, era calea politica. Ea
presupune contactul cu masele populare. Bun sau rau, acesta era drumul pe care
legea ni-l punea la dispozijie si pe care, mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa
pasim. Cu Lefter si cu Potolea am fixat prima intrunire publica legionara la Tg.
Beresti din nordul judejului Covurlui, pentru data de 15 decembrie. Hotararea am
luat-o inca de la 8 noiembrie, cand o noua serie de legionari, veniji din diferite parti
ale Jarii cu ocazia sarbatoririi patronului Legiunii, Tsi depuneau juramantul.

In acelasi timp l-am trimis pe Totu in judejul Turda, pentru ca, Tmpreuna cu Amos
Horajiu Pop, sa intensifice si acolo propaganda legionara, pregatind o intrunire.

15 DECEMBRIE 1929

La 14 decembrie seara, eram in Beresti. La gara m-a asteptat Lefter, Potolea, Tanase
Antohi si aljii. Targul era un adevarat viespar de jidanime; casa ingramadita langa
casa, dugheana langa dugheana. Singura strada trece prin mijlocul targusorului.
Noroiul pana la glezne. Pe margini, niste trotuare de scandura. Am fost gazduiji la
Potolea.

A doua zi dimineaja, ma intampina la usa maiorul de jandarmi si procurorul, veniji de
la Galaji sa-mi puna in vedere ca nu pot sa Jin intrunirea.

Le-am spus:

- Ceea ce pretindeji dvs. nu e nici drept nici legal. In Jara aceasta toata lumea are
dreptul sa Jina intruniri: nemji, unguri, turci, tatari, bulgari, jidani. Numai eu sa nu
am acest drept? Masura Dvs. este samavolnica. Este in afara legii si nu ma voi
supune. Voi tjine intrunirea cu orice prej.

In sfarsit, dupa mai multa discujie, mi s-a aprobat sa Jin intrunirea, dar sa nu fac
dezordini.

Ce era sa fac? Ce dezordine? Sa sparg casele la oameni? Era prima mea intrunire
publica. Nu aveam tot interesul ca ea sa decurga in cea mai perfecta ordine, pentru a
nu-mi pierde dreptul de a le Jine pe celelalte?

La ora fixata pentru intrunire, s-a adunat un numarfoarte mic de oameni. Abia vreo
suta. De la ei am aflat ca lumea ar fi voit sa vina multa, dar a fost oprita de jandarmi
prin sate.

Toata intrunirea a durat cinci minute. Un minut a vorbit Lefter, unul Potolea si restul
eu. Am spus:

- Am venit sa Jin o intrunire. Dar autoritajile imi opresc oamenii cu forja. In contra
tuturor ordinelor, voi Jine zece intruniri! Sa mi se aduca un cal si voi merge calare
din sat in sat, prin toata plasa Horincii!

Calul era de altfel singura posibilitate de locomojiune prin noroaiele acelea. Peste
doua ore mi s-a adus un cal si am plecat. Dupa mine, pe jos, venea Lefter cu inca
vreo patru legionari. Am ajuns in primul sat, la Meria. Acolo, in curtea bisericii, in
cateva minute, lumea s-a adunat toata: barbaji, femei si copii. Le-am vorbit pujine
cuvinte si nu am desfasurat nici un program politic:

- Sa ne unim cu tojii, barbaji si femei, sa ne croim noua si neamului nostru alta
soarta. Se apropie ceasul de inviere si mantuire romaneasca. Cel ce va crede, eel ce
va lupta si suferi, va fi rasplatit si binecuvantat de neamul acesta. Vremuri noi bat la
porjile noastre! O lume, cu sufletul sterp si uscat, moare si alta se naste: a acelora
cu sufletul prin de credinja. In lumea aceasta noua, fiecare isi va avea locul sau, nu
dupa scoala, nu dupa inteligenja, nu dupa stiinja, ci in primul rand dupa credinja sa
si dupa caracterul sau.

Am plecat mai departe. Dupa vreo patru kilometri, am ajuns in sat, la Slivna. Se
inserase. Oamenii m-au asteptat insa, in drum, cu lumanarile aprinse. In capul
satului mi-a iesit inainte un cuib de legionari in frunte cu Todosiu. Am vorbit si aici.
Pe urma am plecat mai departe, spre satul Comanesti, condus de cuibul de legionari
din Slivna. Pe drumuri pe care nu mai fusesem niciodata.

Si aici, de asemenea, oamenii m-au asteptat cu felinare si lumanari, iar flacaii,
cantand.

Oamenii ma primeau cu bucurie, fara deosebire de partide politice. Nu ne
cunoscusem, dar parca eram prieteni de cand lumea. Dusmaniile se topisera. Eram o
singura apa, un singur suflet, un singur neam.

A doua zi dimineaja, am plecat mai departe. De asta data, nu mai eram singur. Trei
calareji ma intrebasera daca ma pot insoji si am pornit impreuna. In marginea
satului vecin, Ganesti, Ne-am oprit la Dumitru Cristian. Om de vreo 40 de ani, cu o
figura de haiduc si uitatura de sub sprancene. Nationalist si luptator din timpul
miscarilor studenjesti, el si-a deshamat caii de la caruja, si-a pus seaua pe unul si a

pornit cu noi. In curand numarul nostru s-a marit cu Dumitru si Vasile Popa, cu
Hasan si Chiculija.

Tot mergand din sat in sat, numarul calarejilor a ajuns la douazeci. Eram toji tineri
intre 25 si 30 de ani. Numai cajiva aveau intre 35 si 40 de ani, iar eel mai batran era
mos Chiculija din Cavadinesti, de vreo 45 de ani. Cand ne-am facut mai mulji, am
simjit nevoia de un semn distinctiv, de o uniforma. Dar pentru ca nu aveam
posibilitaji, ne-am pus cu tojii, la caciuli, pene de curcan. §i asa intram prin sate
cantand. Trecand in cantec si in trapul cailor, pe coamele dealurilor de langa Prut, pe
unde de atatea ori trecusera si luptasera stramosii nostri, se pare ca eram umbrele
acelora care aparasera pe vremuri pamantul Moldovei. Viii de acum si morjii de
atunci, eram acelasi suflet, aceeasi mare unitate, purtata de vanturi pe creste de
dealuri: a romanismului. Vestea ca sosesc s-a intins din om in om, prin toate satele.
Lumea ne astepta pretutindeni. Pe cine intalneam pe drum, ne intampina cu
intre barea:

- Domnisorule, cand veniji si pe la noi prin sat? Ieri v-a asteptat lumea pana
noaptea tarziu.

In sate, cand cantam sau vorbeam oamenilor, simjeam ca patrund in cele adancuri
sufletesti nedefinite, acolo unde politicienii, cu programele lor de imprumut, nu
putusera sa pogoare. Aici, in aceste adancuri, am infipt radacinile miscarii legionare.
Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni.

Joi, era zi de targ la Beresti. La ora 10 dimineaja, am aparut pe creasta de deasupra
targului, 50 de calareji. De acolo, in coloana de mars, cantand, am coborat in targ.
Lumea ne-a primit cu mare insuflejire. Din casele crestinilor ieseau romanii si ne
turnau caldari cu apa in cale, dupa vechiul obicei, ca sa ne mearga in plin pe drumul
nostru. Ne-am dus din nou in curtea lui Nicu Balan, unde ar fi trebuit sa aiba loc
prima intrunire. acum eram peste trei mii de oameni. N-am Jinut intrunire. Am dat
calarejilor, unora dintre ei, cate o amintire de la mine.

Lui Nicu Bogatu i-am dat tabachera mea, facuta in inchisoarea de la Vacaresti; lui
mos Chirculija i-am dat o zvastica. Pe Lefter si Potolea i-am numit in Consiliul
suprem al Legiunii, iar pe Nicu Balan, in statul major la Covurluiului. Pe Dumitru
Cristian, seful legionarilor de pe valea Horincii.

Valea aceasta a Hornicii, cu locurile si cu oamenii ei, mi-a ramas draga. Dupa
Focsani, aici va fi al doilea stalp al miscarii legionare.

IN ARDEAL, LA LUDO§UL DE MURE§

Vineri, inainte de Craciun, seara la ora 5, am plecat cu camioneta spre Ludos. Eram
patru: Radu Mironovici, care conducea, Emil Eremeiu, un alt cunoscut si eu. Un ger
grozav oprise trenurile pe drum. In noaptea aceea am indurat un frig ingrozitor. Desi
umpluseram camioneta cu paie si intraseram pana la brau in ele. Am facut drumul

Iasi - Piatra Neamt; - Valea Bistrijei. La ora 4 dimineaja, eram pe crestele Munjilor
Carpaji.

La 11 seara, in ajunul Craciunului, dupa mai mult de 24 de ore de mers, am ajuns la
Ludosul de Mures. Aici ne-am odihnit bine la Amos. A doua zi, ne-am dus la biserica,
apoi am vizitat oraselul. E mai mare decat Tg Beresti si situat la vreo 40 km nord de
Turda, capitala judejului. §i acesta e plin de jidanime, fara insa a ajunge procentul
de la Beresti. §i aici Iuda, asezat la Targ, si-a intins panza ca un paianjen peste
intreg Jinutul romanesc. In aceasta plasa vor fi prinsi biejii Jarani, vor fi invartiji si
amejiji si apoi supji de tot avutul lor.

In dimineaja zilei a doua de Craciun, am pornit. Intai camioneta cu 10 legionari, iar
dupa ea, eu cu vreo 20 de calareji: Amos, Nichita, Colceriu, profesorul Matei si aljii,
toji cu pene de curcan la caciuli.

Pe sosea ne intalnea lumea si nestiind despre ce este vorba, ne privea cu
nedumerire. Dar noi mergeam parca investiji cu cea mai puternica autoritate, caci
simjeam ca venim in numele neamului romanesc, din porunca lui si pentru dansul.

In Gheja, Gligoresti, in Gura Ariesului, oamenii s-au adunat tot asa de mulji ca si pe
Valea Horincii. Nici lor nu le-am dus nici un program politic. Le-am spus numai ca
venim din Moldova ca sa chemam la inviere sufletul necajit al romanilor; caci o mie
de ani de robie, de nedreptate si de mormant ne-au fost de ajuns. Romania Mare s-a
facut cu multa jertfa, dar parca stapanirea straina si vechea nedreptate se
prelungesc inca si dincoace de infaptuirea acestei Romanii. Zece ani de guvernari
romanesti n-au reusit sa ne vindece de ranile care ne dor si nici n-au reparat
nedreptajile seculare. Ele ne-au dat o unitate de forma dar sufletul romanesc ni l-au
frant in atatea bucaji, cate partide sunt.

invierea neamului acesta clocoteste sub pamant si va izbucni in curand, luminand cu
lumina ei intreg viitorul si intreg trecutul nostru intunecat. Cel ce va crede, va fi
biruitor!

Din nou simjeam cum ma coborin adancuri.

Desi la sute de kilometri distanja, desi in regiuni desparjite de secole prin granije, si
acolo am gasit acelasi suflet, exact acelasi ca pe Valea Horincii de langa Prut. Acelasi
suflet al neamului, peste care am injeles ca n-a putut fi trasa niciodata vreun fel de
frontiera. El a curs de la un capat la altul al neamului, de la Nistru pana la Tisa, fara
ca sa-i pese de frontierele asezate de mana omeneasca, ca si apa care in adancuri
curge pe sub pamant, fara ca sa Jina seama de gardurile pe care oamenii le-au facut
la suprafaja. Acolo, in adanc, nu am gasit partide, nici vrajba, nici ciocniri de
interese, nici „oarba neunire", nici luptele intre fraji, ci unitate §i armonie.

A treia zi de Craciun am plecat din nou. Ne-am oprit la o biserica si am facut o
rugaciune pentru Mihai Viteazul, pentru Horia si ai lui si pentru Iancu, ca sa stie si ei
ca noi pasim astazi pe pamantul pe care trupurile lor au fost chinuite si sfartecate
pentru neam. Era ziua Sfantului §tefan. Am aprins o lumanare pentru sufletul lui
§tefan eel Mare, prin care neamul nostru s-a ridicat la cea mai mare inaljime a lui si
pe care au il socot la inaljimea lui Napoleon, a lui Cezar si Alexandru Macedon. Pe
oriunde vor merge pasii mei, prin orice lupte voi intra, daca deasupra mea voi simji

umbra Sfantului Arhanghel Mihail si dedesubt umbrele celor 20 de morji dragi ai
familiei si miscarii legionare, in dreapta simt sufletul lui Stefan eel Mare si spada sa.

IN BASARANIA

La 20 ianuarie, am trimis pe Totu, Cranganu, Eremeiu, inso£it;i de o echipa cu
camioneta, in jud. Tecuci; iar eu, la 25 ianuarie 1930, eram din nou pe Valea
Horincii, in mijlocul calarejilor. La 26 seara, dupa ce am trecut prin Rogojeni, intram
in Oancea. In ambele sate suntem primiji cu dragoste si cu nadejdi de muljimea
adunata. Suntem gazduiji in Oancea la familia Antachi. A doua zi, luni, targ la Cahul.

Sa trecem in Basarabia. Aici jidanii sunt mulji si mai provocatori. Aici, ca si in
celelalte targuri basarabene, jidanimea e comunista, dar nu pentru „iubirea de
oameni", ci numai din ura pentru statul roman, pe care numai prin triumful
comunismului l-ar putea vedea doborat la pamant si pus sub calcaiul totalei stapaniri
jidanesti. Triumful comunismului coincide cu visul iudaismului de a stapani si
exploata popoarele crestine in virtutea „poporului ales", care sta la baza religiei
jidanesti.

Seara, am facut niste cruci albe din panza, de 20 cm pe care le-am pus pe piepturile
calarejilor. Mi s-a dat o cruce de lemn pe care o voi purta in mana.

A doua zi, la ora 10 dimineaja, in fruntea a 30 de calareji, tree Prutul, mergand cu
crucea in mana in contra puterii pagane care sugruma Basarabia crestina. Dupa
patru kilometri intram in oras. Crestinii ies din case si vin dupa noi. Nu ne cunosc,
dar ne vad cu cruci albe pe piept si cu pene la caciula. Trecem pe strazi cantand:
„Scoala, scoala, mai romane".

Ne oprim in piaja. Intr-o clipa se aduna in jurul nostru peste 7000 de Jarani. Nimeni
dintre ei nu stie cine suntem si ce voim. Dartoji presimt ca venim spre mantuirea
lor.

Incep sa le vorbesc in aceeasi limba ca pe Valea Hornicii si in Turda. Dar dupa doua
minute polijaiul Popov si autoritajile strabat pana la mine si ma opresc:

- N-ai voie sa Jii intrunire in piaja publica...

- Poporul roman are voie oriunde in casa lui.
Autoritajile strigau sa nu vorbesc; oamenii, sa vorbesc.

- Oameni buni - le spun eu - asa este; legile ne opresc sa Jinem adunari in piaja
publica. Sa mergem la marginea orasului sau intr-o curte a cuiva.

Fac semn calarejilor si pornim spre marginea orasului. Un cordon de sergenji opreste
muljimea. Peste cateva minute imi apare in faja un detasament de soldaji cu

baioneta la arma. In frunte un colonel, Colonelul Cornea. Scoate revolverul si mi-l
pune in faja:

- Stai, ca te-mpusc!
Ma opresc.

- Domnule colonel, de ce sa ma impusti, caci nu am facut nici un rau. Am si eu
revolver, dar n-am venit sa ma bat cu nimeni si mai cu seama cu armata romana.
Toate argumentarile mele au fost zadarnice. Am stat acolo timp de aproape o ora,
suportand toate insultele si batjocurile posibile. As fi putut sa raspund la fel si sa ma
lupt. Mi-a trebuit insa o rabdare de fier ca sa nu cad intr-o situate si mai trista,
aceea de a ma lupta eu, nationalist roman, cu armata Jarii mele, in faja jidanilor
comunisti.

Colonelul a inceput sa traga cu sabia in noi si in cai, iar soldajii sa ne impunga cu
baionetele. A venit prefectul. am descalecat si am plecat cu el la Prefectura. A fost un
om civilizat. A venit si colonelul.

I-am spus:

- Eu am respect pentru gradul Dvs., de aceea nu v-am raspuns. Dar nu-i nimic.
Lunea viitoare ne intalnim din nou in acelasi loc.

Am plecat. Un sergent mi-a dat calul. Cristian si Chiculija ma asteptau, fara cai, la
poarta. §i-au adus si ei caii, am incalecat si am pornit inapoi pe unde venisem,
alungaji din urma de polijisti si intovarasiji de privirile batjocoritoare ale jidanilor. La
marginea orasului, am gasit si pe ceilalji calareji amaraji si deprimaji de infrangerea
avuta. Mai departe, cajiva Jarani s-au furisat din oras, sa ne intrebe cine suntem.

- Mergeji si spuneji oamenilor ca lunea viitoare venim din nou. Toata crestinatatea
din judej sa vina la Cahul.

Suferisem o infrangere. Acum nu mai puteam canta, ne intorceam fara sa mai
vorbim unul cu altul. Ajunsi la Oancea, am facut 10 afise de mana prin care anunjam
ca luni, 10 februarie, vom veni din nou la Cahul. Acestea le-am trimis prin calareji in
mai multe puncte ale judejului. Ne-am intors la Ganesti, acasa la Cristian, unde am
ajuns pa la 12 noaptea, dupa un drum greu, prin intuneric de nu vedeam la doi pasi
inainte, batuji in faja de lapovija, iar in spate de amintirea infrangerii. Am dormit la
Cristian. A doua zi dimineaja, am plecat la Beresti. Acolo am scris un ordin catre
legionarii din Valea Horincii, Galaji, Iasi, Bucuresti, Focsani si Turda, prin care le
spuneam ca am fot infranji la Cahul si ca este, pentru noi toji, o problema de onoare
de a ne reintoarce acolo si de a invinge. Ca sunt chemaji in numar cat mai mare.
Locul de adunare, la Oancea, nude trebuie sa fie prezenji eel tarziu duminica seara, 2
februarie. In acelasi timp, am anunjat si echipa Totu, Cranganu, Eremeiu, care se
afla in judejul Tecuci. Am scris de asemenea o scrisoare tatalui meu pe care-l rugam
sa vina sa ne ajute. Legionarii mi-au strans bani si am plecat la Bucuresti. Acolo im-
am prezentat d-lui Ioanijescu, subsecretar de stat la Interne.

I-am povestit cele intamplate la Cahul si i-am cerut permisiunea de a Jine o noua
intrunire - cerere legala - luandu-mi angajamentul desfasurarii in cea mai perfecta

ordine a acestei Tntruniri. Cu condijia de a nu fi provocate de autoritaji. Dupa mai
multe lamuriri pe care mi le-a cerut, mi s-a aprobat intrunirea. Nu aveam nevoie de
aprobare. Nu cere legea acest lucru. Dar eu am vrut sa ma pun la adapost de orice
interpretare tendenjioasa.

Duminica dimineaja am fost din nou la Oancea. Lefter s-a dus la Cahul, pentru a fixa
cu autoritajile locul de adunare.

In oras era o mare fierbere. Autoritajile primeau vesti ca Jaranii se indreapta cu miile
din toate parjile judejului, pentru a veni la adunare la Cahul.

In cursul zilei, au sosit doua camioane din Focsani, cu Hristache Solomon si Blanaru.
Au sosit de la Turda: Moga si Nichita; de la Iasi: grupul de legionari cu Banea, Ifrim
si parintele Isihie : din Galaji: Stelescu cu frajia, un delegat al studenjilor legionari
din Bucuresti si Pralea cu cuiburile din Foltesti. apoi pe jos, cu caruje si calari,
berestenii si legionarii din Valea Horincii.

A sosit si tatal meu. Seara eram peste 300 de legionari care au fost incartiruiji in
Oancea. Si inca mai soseau.

Fiindu-mi teama ca nu cumva sa ni se desfaca podul de pontoane de peste Prut,
facandu-ne astfel imposibila trecerea, am dispus ca in timpul nopjii, un grup de 30
de legionari sa ocupe ambele capete ale podului.

Luni dimineaja, la ora 8, am trimis inainte un grup de 50 de legionari sub comanda
lui Potolea ca sa intre in oras pentru a face polijia adunarii. intre timp s-au facut
intervenjii pentru a ne opri intrunirea. Era o imposibilitate. La ora 10 ne-am incolonat
si am pornit:

In linia I-a, calareji in numar de 100, cu drapel, toji cu pene la caciula. Mulji in
camasi verzi. Fiecare avea pe piept o cruce alba facuta din panza. Aveam infajisarea
unor cruciatji, care mergeau in numele crucii, in contra unor puteri pagane, sa scape
pe romani.

In linia a Il-a, veneau pedestrii in coloana de mars, cu drapelul lor, peste 10 la
numar.

In linia a Ill-a, urmau vreo 80 de caruje, incarcate cu cate 4-5 si 6 oameni, in
majoritate locuitori din Oancea, de asemenea cu drapelul lor.

Totul avea aspect de inceput de batalie.

Cand am ajuns la marginea orasului, o mare de capete descoperite ne-au primit fara
urale si fara muzici, intr-o impresionanta tacere de biserica.

Am trecut calari prin mijlocul acestei Jaranimi. O parte plangea.

Jaranimea aceasta din intreaga Basarabie, nici ea nu a simjit nimic in bine dupa
unire. Caci iesind de sub stapanirea ruseasca, a intrat sub stapanirea jidanilor. A fost
pur si simplu lasata prada jidanilor.

De 12 ani este exploatata si supta de catre comunistii jidani, cum nici eel mai tiranic
regim cunoscut in istorie n-a exploatat vreo societate omeneasca.

Orasele si targurile sunt adevarate colonii de lipitori infipte in trupul istovit al
taranimii.

Si culme a nerusinarii, tocmai aceste lipitori s-au transformat in luptatori impotriva
exploatarii poporului, in contra terorii care apasa poporul. Acestia sunt comunisti din
Basarabia si din Romania.

Si mai mult: aceste lipitori pline de sangele supt al romanilor intrejin, in presa lor in
frunte cu „Adevarul" si „Dimineat;a" urmatorul limbaj:

- Noi am trait si traim (lipitorile!) in cea mai buna frape si armonie cu poporul

roman.

- Numai niste dusmani ai poporului, dusmani ai (arii, niste extremist de dreapta, vor
sa strice aceasta armonie.

Erau pe locul intrunirii peste 20.000 de Jarani. Desigur, cea mai mare adunare de
oameni pe care o vazuse de la inceputul fiinjei sale acest oras. Fara manifeste, fara
ziare si fara propaganda. Intrunirea s-a Jinut intr-o mare solemnitate. De o parte,
erau asezaji in linie calarejii: de alta parte, coloana legionarilor pedestri.

Jaranimea a ascultat descoperita. Nici un cuvant, nici un gest n-a tulburat aceasta
solemnitate. De asta data colonelul Cornea n-a mai aparut la intalnirea data.

Am spus acestei Jaranimi basarabene, pe care o vedeam ca asteapta un cuvant de
mangaiere si pe care n-o adunasem eu aici, in numarul acesta covarsitor, ci marile ei
dureri:

- Ca noi nu vom lasa-o uitata in robia jidaneasca in care zace astazi. Ca ea va deveni
libera, stapana pe rodul muncii ei, stapana pe pamantul ei, stapana pe Jara ei. Ca
zorile zilei celei noi a neamului se arata. Ca in lupta inceputa, ea sa dea numai
credinfa - credinja pana la moarte - si va primi, in schimb, dreptate si marire.

Au vorbit apoi: Lefter, Potolea, Banea, Ifrim, preot Isihie, Victor Moga, Tarziu,
Hristache Solomon. La urma a vorbit timp de doua ore tatal meu, desavarsit ca limba
populara, stil si adancime.

Apoi am sfatuit Jaranimea sa se imprastie prin sate, in cea mai perfecta liniste si
ordine, atragand atenjia ca noi am face eel mai mare serviciu jidanilor daca aceasta
impunatoare adunare s-ar sfarsi printr-o cat de mica dezordine.

Lumea voia sa ne duca cu ea. Din toate parjile ni se striga:

- Dumnezeu sa va ajute!

Urmariji de dragostea acestor Jarani, am plecat la Oancea, de unde ne-am desparjit.
Din acest moment al adunarii de la Cahul, tatal meu a intrat in miscarea legionara.

Lumea s-a imprastiat in cea mai perfecta ordine. triumful nostril era mare, mai ales
prin linistea si ordinea in care se desfasurase si se terminase totul. Jidanii din Cahul
avea insa nevoie cu orice pret; de scandal, de tulburare si dezordine. Pentru ca sa ne
compromita acjiunea si sa poata determina masuri in contra ei din partea guvernului.

Vazand insa ca oamenii se indrepta linistiji catre case, doi jidani, desigur pusi de
rabin, au spart geamurile unui magazin, propriu lor magazin. Ar fi iesit de aici, in
presa din Sarindar: „Dimineat;a" si „Adevarul": Man devastari la Cahul, Cat pierde
(ara in fat;a strainatapi! etc., daca autoritajile si oamenii nostri ni i-ar fi surprins
asupra faptului si n-arfi fost dusi la polijie.

Am dat acest caz de mica importanja in sine, dar de o imensa importanja pentru cei
care vor sa injeleaga si sa cunoasca sistemele de lupta diavolesti ale jidanilor. Ei sunt
in stare sa dea foe unui oras intreg, pentru ca, aruncand propria lor fapta in spatele
adversarului, sa compromita o acjiune, care altfel ar duce la rezolvarea completa a
problemei jidanesti.

Atrag deci atenjia legionarilor, sa nu se lase provocate, caci noi, numai prin cea mai
perfecta ordine vom triumfa. Dezordinea nu inseamna conflictul nostru cu jidanii, ci
insemneaza conflictul nostru cu statul. Or, jidanii de aici vor sa ne impinga in
permanent conflict cu statul. Deoarece statul fiind mai puternic, noi, atrasi sau
impinsi in lupta cu statul, vom fi macinaji; iar ei vor ramane mai departe ca niste
privitori impartiali.

La Iasi, ma astepta in poarta cainele meu Fragu, pe care-l aveam de la 1924, martor
la toate incercarile si luptele prin care trecusem de atunci incoace.

Aici mi-am rezolvat chestiunile curente de organizare, corespondent^ cu cuiburile, pe
care mi le prezenta in regula Banea, seful corespondenjei legionare. Banea incepuse
a prinde bine felul meu de a vedea, in timp de doi an de corespondent^, incat putea
rezolva foarte multe chestiuni singur, in aceasta perioada in care veneam rar la Iasi.

DIN NOU IN BASARABIA

N-am putut ramane acasa decat o saptamana, deoarece Jaranii din Basarabia au
trimis delegaji, scrisori si telegrame dupa mine. Ei s-au legat cu atata nadejde de
miscare aceasta, cu atata sfinjenie, cum nu-si poate cineva imagina.

in doua saptamani de la prima intrare in Cahul, vestea despre legionari s-a dus ca
fulgerul prin toata masa crestina a Basarabiei de jos. Din sat in sat, pana la marginea
Nistrului. Vestea unui inceput de mantuire din sclavia jidaneasca a aprins inimile
biejilor Jarani.

Isi legasera pana atunci nadejdea de Partidul Jaranesc, crezand ca ei, Jaranii, cand
va veni la putere acest partid al lor, vor capata dreptate. Dupa 8 ani de chinuri, de
lupte, de nadejdi in acest partid, au descoperit ceva ingrozitor pentru sufletul lor: ca
au fost tradap, in§elap: ca in dosul numelui de partid Jaranesc se ascund interesele
jidanimii. Partidul „La Jaranul roman cu perciunii de jupan". Asa in botezase
profesorul Cuza.

Te cuprindea jalea sa fi vazut aceasta strivire de credinja in inimile Jaranimii, in
momentul in care, dupa 8 ani, a injeles ca buna ei credinja fusese inselata.

Iata-ne deci din nou la Beresti si apoi cu masina pe malul Prutului, la Rogojeni, unde
ma asteptau peste 200 de calareji sub conducerea lui Stefan Moraru si a lui Mos
Cosa. Adunaji de prin toate satele din jur.

- Sa mergem pana la Nistru, spuse unul.

- Da! Vom merge, ii raspund.

Acum imi incoljeste pentru prima oara gandul sa fac o expedite in stil mare
cuprinzand toata Basarabia de sud, de la Tighina pana la Cetatea Alba.

Intors la Iasi, ma munceste mereu acest gand: cum as putea face sa strabat
Basarabia pana la Nistru?

O singura problema e grea: cum as putea proceda ca sa nu ne opreasca autoritajile,
sa nu ne batem cu statul, cu armata?

Atunci ma gandesc sa lansez o noua organizajie najionala, pentru combaterea
comunismului jidanesc, in care sa intre si „Legiunea Arhanghelul Mihail" si oricare
alte organizajii de tineri, peste deosebire de partide. In modul acesta socoteam ca ne
puteam strecura in Basarabia.

Ce nume sa-i dam acestei organizajii? Discut cu legionarii in sala caminului. Unii
spun: „Falanga anticomunista", aljii, alte denumiri. Cranganu spune: „GARDA DE
FIER".

- Acesta sa fie!

Acum pregateam aceasta acjiune anticomunista, nu antimuncitoreasca. Pentru ca eu,
cand zic comunisti, injeleg jidani.

Pentru a objine autorizajia intrarii in Basarabia, inlaturand astfel conflictele cu
autoritajile, peste cateva zile m-am prezentat in audienja la Dl. Vaida Voevod, pe
atunci Ministru de Interne. De la Ionel Bratianu, era al doilea om politic de talie mare
pe care-l vedeam.

M-a rejinut trei ore. Am injeles ca era gresit informat si asupra noastra si asupra
problemei jidanesti, pe care nu o cunostea in adevarata ei lumina.

Pe noi ne credea niste tineri zvapaiaji, care vrem sa rezolvam problema jidaneasca
prin spargeri de geamuri. I-am explicat atunci cum vedem noi problema jidaneasca.
Cum ea este o problema de viaja si de moarte pentru romani. Cum numarul lor e
coplesitor si inadmisibil; cum au desfiinjat clasa de mijloc, orasele romanesti. I-am
spus proporjia dintre crestini si jidani la Balji, Chisinau, Cernauji, Iasi; pericolul pe
care-l reprezinta in scoli, ameninjand cu instrainarea clasei conducatoare romanesti
si cu falsificarea culturii noastre.

I-am explicat si modul cum vedem noi rezolvarea. A injeles din primul moment
despre ce este vorba. Dar, desi unui om de valoarea sa nu-i trebuie mult ca sa
injeleaga esenja lucrurilor, totusi, eu cred ca el nu va putea niciodata complet,
pentru ca as e in firea lucrurilor: ochii de la 1890 nu mai vad la fel u cei de la 1930.
Sunt chemari, sunt Tndemnuri, sunt porunci mute, pe care numai tineretul le aude si
le injelege pentru ca numai lui i se adreseaza. Fiecare generate cu ei in lume. De
aceea, poate, nu avea suficienta incredere in noi.

Am objinut aprobarea marsului in Basarabia, dupa ce bineinjeles, mi-am luat
angajamentul ca se va pastra cea mai perfecta ordine.

Peste cateva zile am facut un manifest catre tot tineretul Jarii.

FRAMANTARI IN MARAMURES

Intre timp incep mari framantari in Maramures.

Un alt colj de Jara romaneasca, peste care moartea isi intinsese aripa. Acolo,
jidanimea a cuprins satele. A pus stapanire pe pamanturi, pe munji, pe stanile din
munji. Romanii, ajunsi in stare de sclavie, se retrag tot mai mult in faja navalirii
iudaice si se sting incet, incet, lasand mosiile lor mostenite de la Dragos Voda in
mainile navalitorilor. Nici un guvern nu se mai intereseaza de ei, nici o lege nu-i
apara.

***

La inceputul lui iunie 1930, la poarta casei mele de la Iasi, se opreste o caruja cu doi
cai. Din ea se coboara doi preoji, un Jaran si un tanar.

Ii primesc inauntru. Se recomanda preot ortodox Ion Dumitrescu, preot unit Andrei
Berinde si Jaranul Nicoara.

- Venim cu caruja din Maramures. De doua saptamani suntem pe drum: suntem
amandoi preoji in Borsa, unul unit si altul ortodox. Nu mai putem de mila

nenorocijilor de romani din Maramures. Am facut memorii peste memorii. Le-am
adresat pe unde ne-a taiat capul: Parlament, Guvern, Ministri, Regenja.

De nicaieri, nici un raspuns. Nu stim ce sa mai facem. Am venit cu caruja pana aici,
al iasi, sa rugam studenjimea romana sa nu ne lase. Vorbim in numele a mii de
Jarani din Maramures, care au ajuns la disperare. Suntem preojii lor. Nu putem
inchide ochii la ceea ce vedem. Ne moare neamul. Si ni se fringe inima de mila.

I-am gazduit cateva zile si le-am spus:

- Singura solujie pe care o vad este sa-i organizam si sa incercam a le ridica
moralul. Ei sa stie ca nu due singuri lupta; ca noi Ti sprijinim; ca luptam pentru ei si
ca soarta lor depinde de biruinja noastra.

In urma le-am trimis, pentru organizare, pe Totu si Eremeiu. Iar mai tarziu pe Savin
si pe Dumitrescu-Zapada. Mii de Jarani din Borsa si din toate vaile se inrolau in
organizajie.

Jidanii si-ai dat seama de primejdia unei renasteri romanesti si au inceput a provoca.
Vazand ca sistemul nu le reuseste, atunci au recurs la un mijloc infernal. Au dat foe
Borsei, aruncand vina asupra romanilor. Ziarele jidanesti au inceput imediat sa Jipe.
Sa ceara masuri energice contra romanilor, care vor sa faca pogromuri.

Preojii amandoi au fost atacaji de jidani, batjocoriji, loviji si mai apoi alungaji mai
mulji kilometri si batuji cu pietre. La urma au fost arestaji ca agitatori si inchisi
amandoi in temnija din Sighetul Marmajiei. De asemenea au fost arestaji: Savin si
Dumitrescu-Zapada si cateva zeci de Jarani fruntasi. Totu si Eremeiu au fost si
arestaji la Dorna si inchisi in arestul de la Campulung. „Adevarul" si „DimineaJa"
incep o adevarata canonada de minciuni si infamii puse in sarcina preojilor si a
arestajilor.

Toate protestele noastre: telegramele, memoriile etc., n-au nici un rezultat, din
cauza Jipetelor, larmei si presiunilor jidanesti.

MARSUL IN BASARABIA
20 IULIE 1930

In vederea marsului pe care urma sa-l facem, dau un „ordin de mars" pe care-l
public in „Pamantul Stramosesc".

Extrag din el:

1. Mergem sa trecem Prutul in sunetul vechiului imn al unirii romanesti „Hai sa dam
mana cu mana cei cu inima romana".

Mergem sa facem o vizita satelor Tntre Prut si Nistru, sa le ducem cantecele noastre
si sa legam frajie de legionari cu urmasii lui Stefan eel Mare si Sfant.

2. Durata marsului, o luna.

3. Formajie pe 7 coloane puternice, la interval de 20 km.

4. Trecerea Prutului prin 7 puncte. Coloana din dreapta cu direcjia si obiectivul de
atins: Cetatea Alba, coloana din stanga, direcjia si obiectivul: Tighina.

5. Modul de inaintare, marsul pe jos de la Prut pana la Nistru.

6. Data plecarii, 20 iulie, dimineaja. Trecerea Prutului la ora ce se va anunja.

In momentul in care jidanimea a luat cunostinja de faptul ca noi voim sa intram in
Basarabia pentru a trezi constiinja romanilor, presa jidaneasca a pornit in contra
noastra un uragan de atacuri. Calomnii, minciuni, ajajari, s-au abatut fara incetare
timp de o luna peste noi.

Aceste atacuri s-au indreptat deopotriva si in contra d-lui Vaida. Jidanii cereau ca dl.
Vaida sa fie imediat debarcat de la Ministerul de Interne, mai mult, „dat peste bord",
pentru indrazneala de a fi aprobat ca noi, tinerii romani, sa intram in Basarabia
pentru a duce un cuvant romanesc de bine, de mangaiere, de nadejde, parinjilor
frajilor nostri de peste Prut.

si

Basarabia e data economiceste si politiceste in stapanirea absoluta a jidanilor. Orice
incercare de dezrobire romaneasca, orice atingere a acestei negre stapaniri, este
considerata ca o crima. Sub presiunea atacurilor si uneltirilor presei jidanesti, mar§ul
in Basarabia a fost interzis, tocmai in ziua in care legionarii pornisera din toate parjile
spre Prut.

Am facut atunci urmatorul protest pe care l-am lansat in capitala:

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

„GARDA DE FIER"

UN APEL SI UN AVERTISMENT

ROMANI DIN CAPITALA,

„Marsul Garzii de Fier, care trebuia sa aiba loc in Basarabia a fost oprit. Inamicii unei
Romanii sanatoase si puternice au triumfat. Jidanasii din Sarindar, de la Lupta,
Adevarul, Diminea$a, acesti otravitori ai sufletului romanesc, de o luna de zile

ameninfa, de o luna de zile insulta, de o luna de zile ne palmuiesc sufletele, aici la
noi acasa.

Din capusi infipte in sanul cestei najii, s-au transformat in monopolizatorii injelegerii
intereselor superioare ale patriei si cenzuratorii nepoftiji ai tuturor actelor de
guvernamant.

La Turda au cerut guvernului sa opreasca demonstrate, sub motiv ca se aprinde
Ardealul; la Cahul, ca se incepe revolujia in Basarabia; la Galap, ca se vor naste
maceluri si pogromuri.

Pretutindeni au ramas niste provocatori ordinari, Legiunea pastrand o ordine si o
disciplina desavarsite.

Astazi ne indreptam spre Nistru, pentru ca sa intoarcem Basarabia cu fat;a spre
Bucuresti.

Dar, acestor mercenari ai comunismului, nu el convine aceasta.

Basarabia trebuie sa ramana prada bolsevismului si sa priveasca spre Moscova,
pentru ca ei sa continue a teroriza cu provincia dintre Prut si Nistru intreaga politica
a Romaniei.

ROMANI

Politicianismul venal si pervers, acest putregai care ne infecteaza viaja, ii
secundeaza, din calcul meschin de interes electoral si dintr-un injositor spirit de
servilism, in opera lor de dezmembrare a Jarii si instrainare a pamantului nostru
stramosesc. Spirit si calcul care au dat Romania, de 50 de ani incoace, pe mana
veneticilor de peste hotare.

Priviiil... se misca astazi mucenicii din Maramures si Bucovina! Isi plang pe drumuri
amarul de robie in care i-a aruncat ticalosia tuturor conducatorilor de (ara; nu pentru
ca i-ar fi uitat, ci pentru ca i-au vandut.

Nu vi se pare eel pujin straniu, ca nu s-a gasit un singur glas in aceasta tara, care sa
vina cu un cuvant de mangaiere pentru ei? Si nu vi se pare eel putjin o nerusinare, a
reduce toata chestiunea din Maramures la „instigatorii" Nicolae Totu si Eremeiu? Ei
sunt vinovajii? Dar politicianismul care a inselat in fiecare zi, de 12 ani, nu este
vinovat? Dar sutele de mii de venetici, jidani, care au venit peste capul lor ca
lacustele, sa le ia pamantul ramas de la stramosi si sa-i robeasca, acestia nu sunt
instigatori si provocatori? Dar domnii din Sarindar care necinstesc mandria noastra
de stapanitori in Jara aceasta, acestia nu sunt provocatori?

ROMANI,

lata un exemplu tipic din care se poate vedea adevarata cauza a „dezordinilor" din
Bucovina si Maramures.

Universul din 17 iulie 1930 publica urmatoarea statistical la Cernaut,!: copii in varsta
de scoala, curs primar: 12.277 din care romani (baieji si fete) 3.378 iar restul de

8.825 straini. Ce dovada de coplesire a elementului romanesc din nordul Jarii mai
doriji? Unde voiji sa fuga din faja acestei navale uriase si ucigatoare sufletul
neamului romanesc? ii barfiji si ii loviji si-i ofensaji, ca s-ar ridica pentru paine si
„situa£ie economica proasta", cand in realitate ei se inalja cutezator, sa apere fiinja
romanismului la granija de nord. Pentru ce nu s-a gasit nici un barbat politic sa-i
spuie Majestajii Sale adevarul:

MARIA TA,

Nenorocipi acestia nu cer paine. Cer dreptate! Cer eliberarea suflatului romanesc
care trage sa moara, inabusit in Maramures si Bucovina. Cer masuri in contra sutelor
de mii de jidani, ghiftuifi, rotunzi si albi va viermii, care-i sfideaza in fiecare zi In
saracia lor, sub protectia tuturor autoritat,ilor romanesti.

Desigur, stiu ei bine, domnilor ziaristi, ca nu prin manifestari violente vor putea
rezolva o asemenea problema: dar ajunsi la limita de pe urma a rabdarii, ei vor sa
impuna o conducere romaneasca Romaniei; sa forjeze legiferarea romaneasca: legi
de protectee a elementului romanesc in Romania.

DOMNILOR DIN SARINDAR,

Poate voiji ca prin insultele neincetate cu care raniji sufletele romanesti, sa ma
vedeji intr-o buna zi in fruntea sfinjilor rasculaji din Maramures? Sa stiji ca in clipa
aceea v-a sunat ceasul si v-a sunat si scandura!

In orice caz, daca legile vi se par insuficiente ca sa va poata domoli, eu va declar ca
am destula putere pentru ca sa va pun la locul vostru si sa va fac sa injelegeji in ce
Jara traiji.

Daca nu va linistiji, voi chema in contra voastra tot ce este viu in Jara asta, hotarat
sa lupt prin toate armele pe care mi le va pune la dispozijie mintea.

ROMANI,

O Romanie noua nu poate iesi din culisele partidelor, dupa cum Romania Mare n-a
iesit din calculele politicienilor, ci de pe campiile de la Marasesti si din fundul vailor
batute de grindina de ojel.

O Romanie noua nu poate iesi decat din lupta. Din jertfa fiilor sai.

De aceea, nu politicianismului ma adresez astazi. Ci Jie, soldat. Inal(a-te! Istoria te
cheama din nou Asa cum esti. Cu mana rupta. Cu piciorul frant. Cu pieptul ciuruit.
Lasaji-i pe neputinciosi si pe imbecili sa tremure.

Voi, daji lupta cu barbajie.

In curand, Garda de Fier va va chema la o mare intrunire in Bucuresti intru apararea
maramuresenilor, copiii lui Dragos Voda si a bucovinenilor, fiii lui Stefan eel Mare si
Sfant.

Scrieji pe steagurile voastre: Strainii ne-au cople§it. Presa tnstrainata ne otrave§te.
Politicianismul ne omoara.

Sunaji din trambije alarma. Sunaji din toate puterile.

In clipa cand du§manii ne cople§esc §i politicienii ne vand, romani, strigap cu
infrigurare ca pe potecile munfilor, in ceasurile de furtuna:

PATRIA! PATRIA! PATRIA!

Corneliu Zelea Codreanu

§eful Legiunii"

ATENTATUL CONTRA MINISTRULUI ANGHELESCU
IULIE 1930

In seara zilei in care afisasem manifestul, ma gaseam la Centrul Studenjesc.
Stateam de vorba cu cajiva studenji. Isi face aparijia si tanarul Beza. La un moment
dat isi scoate insigna organizajiei „Vlad Jepes" si o arunca:

- De astazi inainte, nu mai am nimic cu „Vlad Jepe§", imi dau demisia.

Pe mine, gestul nu m-a impresionat. Intai, pentru ca Liga „Vlad Jepe§" mi s-a parut
ceva neserios §i cu atat mai mult tineretul „Vlad Jepe§", despre a carui existenja m-
am indoit chiar din primul moment. O demisie din acest tineret ma lasa complet rece.

Dupa mai multe minute, tanarul intervine din nou in discujie, spunand ca ar voi sa
devina legionar, daca eu n-a§ avea vreo obiecjiune. I-am dat un raspuns vag, care
sa ocoleasca un refuz. Dogma legionara imi impune rezerva la orice noua cerere de
intrare in Legiune si cu atat mai mult in cazul de faja.

Cu cateva saptamani inainte, il mai vazusem pe Beza la un mic restaurant, unde ma
intreba daca n-ar fi bune sa-l impuste pe Stere. Nu l-am luat in serios nici atunci.

La plecare m-a invitat sa dorm la el. Am refuzat. M-am culcat la medicinisti. A doua
zi pe la 12, aud strigand pe vanzatorii de gazete: „Atentatul contra ministrului
Anghelescu". Cine? Beza. Cum? A tras cateva focuri fara sa-si atinga victima decat
superficial.

De ce? Nu stiam. Ma interesez. Aud: conflict intre macedoneni si Anghelescu pe tema
„Legii Dobrogei noi", prin care se incalca interesele romanilor din Dobrogea. Pe
Anghelescu nu l-am cunoscut niciodata, dupa cum nu-l cunosc si nu l-am vazut nici
pana in ziua de astazi. Peste doua zile sunt chemat la instrucjie. In buzunarul lui
Beza s-au gasit manifeste de ale „Garzii de Fier". Explic judecatorului de instrucjie si

dau o declarajie. Nu am nici o cunostinja si nici o legatura. Nu cunosc nici macar
mobilul care l-a Tndemnat. Mi se da drumul. Ma gandesc: cum poate cadea napasta
pe om. Daca as fi primit invitajia lui Beza de a dormi la el? Deveneam autor moral.
Orice argument expus de mine intru aparare ar fi fost de necrezut. Mai ales ca faptul
coincidea cu oprirea marsului in Basarabia.

A doua zi, spre marea mea surprindere, citesc in „DimineaJa" cu titlul pe jumatate de
pagina: Corneliu Codreanu infiereaza fapta lui Beza. Raman uluit. Ma due la
judecatorul de instrucjie si-i spun:

• Domnule judecator, sunt foarte mirat ca a putut iesi, de aici, de la dvs., dintr-
o instrucjie secreta, o informajie inexacta. Eu nu am Tnfierat fapta lui Beza.
Nu am eu chemarea de a infiera fapta lui Beza!

• Nu am dat nici o informajie. Sunt invenjie de ale presei.

Dar pot sa fie eu calcat in picioare de presa jidaneasca? Chiar daca am cunoscut pe
cineva numai cateva minute, chiar daca nu am avut nici un fel de legatura cu el,
nimeni nu ma poate forja sa ca sa ma reped ca o canalie asupra lui , intr-un
asemenea caz si sa-l infierez. Nu vreau. Poate s-o faca toata lumea, afara de mine,
pentru ca nici nu stiu despre ce este vorba si pentru ca trecutul meu, in care am fost
pus in aceeasi situajie de a trage, mi-a luat dreptul de a infiera pe aljii. Voi face un
nou avertisment.

In aceeasi zi am tiparit un manifest pe care l-am imprastiat in capitala:

AL II-LEA AVERTISMENT

„Deoarece presa a indraznit din nou sa mistifice adevarul, susjinand ca eu as fi
„infierat" gestul lui Beza, Jin sa dau urmatoarele lamuriri:

Daca Dl. Ministru Anghelescu o fi avand motive de a fi suparat, cred ca eel pujin tot
atatea motive are si tanarul Beza, atat in faja justijie cat si in faja sufletului
romanesc.

Dec/area nu injeleg sa iau apararea celui dintai, infierand pe eel de-al doilea, ci ca
voi apara pe tanarul Beza si cauza lui cu toata caldura sufletului meu si cu toata
puterea.

Iar voi, din Sarindar, inscrieji in rabojul rafuielilor apropiate al doilea avertisment.

Corneliu Zelea Codreanu"

In urma acestor doua avertismente raporturile mele cu Dl. Vaida s-au rupt. Dl. Vaida
s-a suparat pe mine. Eu nu puteam insa proceda decat asa cum imi dicta constiinja.

Chemat din nou la instrucjie, am fost arestat. Iata-ma, asadar, din nou in duba spre
Vacaresti. In aceeasi duba mai erau inca sapte tineri cu care fac cunostinja:
Papanace , Caranica, Pihu , Mamali, Anton Ciumetti, Ficata si Ghejea. Facusera un
manifest de solidarizare cu Beza. Am pasit din nou pe sub aceleasi porji, ca si acum
7 ani in urma, cu ceilalji 5 camarazi si printr-o intamplare am fost dus in aceeasi
celula in care statusem atunci. A doua zi, am intrat in fabrica si am vazut icoana
Sfantului Arhanghel Mihail, de la care am pornit acum 7 ani, cand eram copil.

***

Aici, in inchisoare am cunoscut bine pe acesti tineri aromani, plecaji din Munjii
Pindului. Cultura aleasa, o inalta sanatate morala, buni patriot^. Constructs de
luptatori si de viteji. Oameni de jertfa.

Aici am cunoscut indeaproape marea tragedie a macedo-romanilor, aceasta ramura
romaneasca, ce de mii de ani, singura, izolata in munjii ei, isi apara, cu arma in
mana, limba, najionalitatea si libertatea.

Atunci l-am cunoscut pe Sterie Ciumetti , pe care Dumnezeu l-a ales, pentru sufletul
sau bun si curat ca roua, sa fie, prin tragica sa moarte si chinuire, eel mai mare
martir al miscarii legionare, la Romaniei legionare.

Aici gandurile si inimile noastre s-au infract pentru totdeauna. Vom lupta impreuna
pentru neamul nostru intreg din Pind si pana dincolo de Nistru. Nici plangeri, nici
petijii, nici intervenjii pe la toate guvernele, surde pentru romanii de peste hotare
sau de aici, ci numai o najie romaneasca puternica si stapana va putea rezolva toate
probleme romanesti de pretutindeni. Atunci, acesti romani, razlejiji in lumea larga,
vor fi adusi in Jara. Caci este nevoie de sangele lor al tuturor aici, unde romanimea
se lupta cu moartea. §i e bine sa se stie ca in aceasta lupta, au putut exista guverne
care au deschis larg porjile Jarile pentru miile de jidani si care in acelasi timp, au
interzis intrarea in Jara a romanilor de peste hotare.

Toate fortele oculte erau in joe pentru ca, presand asupra justijiei, sa objina
condamnarea mea.

Noua mea arestare si incarcerare la Vacaresti a creat o stare de mare satisfacjie in
randurile jidanimii. Sunt atacat si insultat in toate foile de orice jidanas obraznic. Ma
ataca si foile romanesti din slujba partidelor, pentru ca sa placa jidanilor.

***

Mise fixeaza termenul de judecata. Incep aceleasi pregatiri. Astept ca Nelu Ionescu,
care ma apara in toate procesele incepand de la 1920, sa vina la Iasi. La rugaminjile
studenjilor s-au mai inscris in apararea mea si dl. Mihail Mora.

Procesul meu este, ca totdeauna, un asalt iudaic pentru a se objine o condamnare. O
cat de mica condamnare, cer jidanii de la „Adevarul". Numai ca sa poata spune ca
miscarea condusa de mine este anarhica, uzand de mijloace ilegale de acjiune.

Misuna jidanii pe salile Ministerului de Justice cu tot felul de intervenjii. In faja lor
magistratura romana sta dreapta si neinduplecata. Sunt achitat.

Procurorul face insa apel. Sunt rejinut mai departe la Vacaresti.

Presiunile si intervenjiile puterii iudaice se maresc. Sunt dus din nou la judecata.
Procurorul Praporgescu, la judecarea apelului, pentru a face pe placul acestei puteri,
m-a asezat in boxa cu escrocii, hojii de cai si pungasii de buzunare. Trei ore i-au
judecat pe acestia, in care timp am fost obiectul privirilor ironice si sfidatoare a zeci
de jidani. La urma abia s-al luat procesul meu. Am fost din nou aparat de d-nii Mihail
Mora si Nelu Ionescu. Procesul s-a terminat cu o noua achitare. Dupa aproape o luna
si jumatate de inchisoare, am fost eliberat. Am plecat acasa.

***

Dupa acestea, cu Nelu Ionescu, Garneaja, Moja si Ibraileanu, am pornit cu
camioneta la Sighetul Marmajiei sa ne interesam de soarta celor doi preoji care se
aflau inchisi intr-o mizerie inspaimantatoare. Nu venea nimeni sa-i vada, sa le aduca
de mancare. Preotul Dumitrescu avea sojia bolnava si doi copii mici. O casa, fara
paine, fara bani, fara medicamente, din mila oamenilor. Soarta de preoji crestini,
ridicaji intru apararea crucii, a bisericii si a neamului lor! La fel de trista era si soarta
celorlalji 10 Jarani fruntasi arestaji.

Afara, jidanimea triumfa. Se strangeau bani in Jara si strainatate. Guvernul dadea
bani pentru „nenorociJii de jidani" de la Borsa, pentru ca sa-si faca case noi din
piatra, cu etaj, in timp ce biejii Jarani romani mananca paine din faina de lemn
amestecata cu rumegatura de ovaz.

Eu, care am vazut atunci acest Maramures romanesc, gemand si zbatandu-se in
ghearele morjii, nu pot decat sa indemn pe toji oamenii politici, pe toji membrii
invajamantului, pe toji preojii, pe studenji, ca si pe elevii de scoala, ca si pe toji
procurorii umanitajii, care vin sa ne cenzureze viaja politica:

- Mergeji cu tojii si vizitaji Maramuresul. Puneji arbitru pe orice om din lumea
intreaga, sa raspunda daca e admisibil ca in Jara Romaneasca, sa se petreaca cu
romanii ce se petrece in Maramures.

Dupa patru luni de zile, preojii au fost transportaji in inchisoarea din Satu Mare.
Acolo s-a judecat procesul lor, in care mai erau implicate 50 de Jarani si taranci cu
copii in braje, si 20 de jidani. Au pledat in procesul acesta profesorul Catuneanu, Ion
Moja, un avocat din localitate si eu, pentru romani, si patru avocaji jidani pentru cei
20 de acuzaji ai lor. Dupa opt zile cu tojii au fost achitaji, deoarece tot ce li se
pusese in sarcina nu era adevarat.

DIZOLVAREA LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL SI GARZII DE FIER
11 IANUARIE 1931

Intre timp, dl. Vaida, sub presiunea atacurilor jidanesti, a fost scos de la Ministerul
de Interne si tot prin aceeasi presiune, inlocuit cu dl. Mihalache, care prin
manifestable din ultimul timp lasa sa se intrevada ca nu se va sfii sa mtrebuint;eze
fata de noi metode de „mana tare". Acest moment sosise.

Tanarul Dumitrescu-Zapada, care fusese arestat la Signet, exasperat de minciunile,
atacurile, injuriile presei jidanesti, fara sa Tntrebe pe nimeni, fara sa spuna un singur
cuvant cuiva, ia un revolver pe care-l gaseste la intamplare, pleaca la Bucuresti, intra
in cabinet la Socor si trage un foe de revolver in acesta. Revolverul era insa stricat.
La al doilea glonte s-a defectat.

Era in timpul sarbatorilor Craciunului, dupa un an de zile, in care timp nu statusem
acasa nici o luna. Voiam sa fac sarbatorile in familie. Eram la Focsani, pregatindu-ma
sa plec spre casa, cand citesc in ziare cele intamplate la Bucuresti. Am fost imediat
chemat la judecatorul de instrucjie, Papadopol. S-a dovedit ca nu aveam nici un
amestec in cele intamplate. Mi s-a dat drumul. Am plecat din nou la Focsani, unde
din ordinul d-lui Mihalache si fara nici un motiv, am fost inconjurat de polijie, in casa
la Hristache Solomon si timp de 8 zile n-am putut iesi afara.

Domnul Mihalache dizolvase Garda de Fier si Legiunea, printr-un jurnal al Consiliului
de ministri. S-au facut perchezijii la toate organizajiile, s-au ridicat scriptele, s-au
sigilat sediile. Acasa la Iasi precum si la Husi mi s-au rascolit pana si pernele si
saltelele. Pentru a cincea oara mi se ravasea casa, luandu-mi-se tot ce era in
legatura cu miscarea, pana la cele mai mici insemnari pe care le aveam. Saci intregi,
plini de acte, scrisori, hartii, au fost ridicate din casele noastre si duse la Bucuresti.
Dar ce puteau sa gaseasca la noi ilegal sau compromijator? Noi lucram la lumina zilei
si tot ce aveam de spus, spuneam in gura mare. Credinja noastra ne-o marturiseam
tare in faja lumii intregi.

De la Focsani, la 9 ianuarie, am fost dus de agenji la Bucuresti si acolo, dupa un
interogator de 12 ore, arestat si trimis iar la Vacaresti. Au mai fost adusi a doua zi
legionarii din judejele in care lucrasem eel mai mult: Lefter, de la Cahul; Banea, de
la Iasi; Stelescu, de la Galaji; Amos Pop, din Turda; Totu si Danila.

O noua lovitura aspra data in moalele capului, unei organizajii romanesti, care nu
facuse nimic ilegal, ci numai incercase sa-si ridice fruntea in contra hidrei iudaice. O
noua incercare a neamului acesta de a se ridica, prin tineretul sau, din robie, se
prabusea sub loviturile unui roman, Ministru de Interne, in aplauzele unanime ale
jidanimii din Jara si din strainatate.

Si de aceasta data, furia pentru nimicirea noastra s-a pornit necrujatoare. Nici un
mijloc n-a fost crujat pentru a ne distruge. Nici o infamie. Si nu eram vinovaji cu
nimic. Patrundeau pana la noi foile jidanesti care ne atacau cu violenja, batandu-si
joe de noi si de adevar; iar noi nu puteam face nimic. Nu puteam raspunde nimic.

Cu brajele incrucisate intre patru pereji de inchisoare, priveam cum merg asupra
noastra insulte si acuzajii peste acuzajii, care de care mai grozave.

Pentru a arata masura infamiei presei jidovesti din acea vreme, este suficient ca din
multiplele incercari facute cu intenjia de a ridica in contra-ne opinia publica si de a
forja condamnarea noastra, s redau urmatorul fals ordinar savarsit de ziarul
„Dimineat;a" si apoi reprodus si comentat de celelalte.

Atrag atenjiunea ca niciodata n-am conceput, scris si iscalit un asemenea ordin. Nu-
mi aparjine nici un cuvant. El este pe de-a-ntregul nascocit de jidanime.

II reproduc in intregime astfel cum a aparut cu comentariile ziarului dimineaja:

,UN DOCUMENT EDIFICATOR

In legatura cu scopurile si mijloacele uzitate de organizajia Arhanghelul Mihail,
suntem in masura sa publicam un document senzajional emanat de la legiunea din
Iasi.

Este vorba de o circulara trimisa la Campulung si Ludosul Mare de catre Legiunea
Arhanghelul Mihail din capitala Moldovei:

Legiunea Arhanghelul Mihail

Sediul Iasi (Rapa Galbena)

Caminul Cultural Crestin

245/930 ad circulandum

Copie

Pentru raspunsuri adresaji

Corneliu Zelea Codreanu

Str. Florilor 20, Iasi

- prin cifru -

Catre

Batalionul II Campulung

Batalionul III Ludosul de Mures

Avem onoare a va aduce la cunostinja urmatoarele:

Luand in considerare ca autoritajile civile cat si cele militare au slabit in vigilenja lor
prin faptul ca noi am intervenit pe langa unele personagii suspuse - atat la Ministerul
Internelor, cat si din (e vorba de o alta autoritate inalta N.R.) - trebuie ca sa dublam
fort;e mari de propaganda si instigajii abuzand de aceasta ocazie, care nu suntem
siguri ca intr-o buna zi din nou se va intoarce contra noastra. Prin urmare fara nici o
ezitare si pierdere de timp, veji face urmatoarele:

1. Veji intocmi tablouri de companii si plutoane de toji legionarii care au depus
juramantul. Aceste tablouri le veji inainta Legiunii pana la 1 noiembrie cor.
care se vor centraliza apoi pe regiuni.

2. Batalionul II. va convoca la Campulung pe principalii conducatori: Robota,
Popescu, Serban, Despa, iar absolut in secret pe comisarul Nubert, Vatra
Dornei si pe seful postului Poiana Stampii, Paduraru Gheorghe. Le veji
comunica ca Legiunea a luat dispozijiuni in schimbarea planului de lucru. De
acum se va lucra prin conspirajii absolut in secret, nu veji mai Jine intruniri
publice si nici propaganda - veji lua contact mutual cu toji legionarii sefi de
cuiburi - punandu-le in vedere sa menjina aceeasi stare de revolta intre
Jaranime.

Lovitura decisiva se va da in toamna aceasta cu ocazia schimbarii guvernului
Mironescu.

3. Bat. Ill, veji convoca pe dl. Profesor Matei, Moga Victor, Moga Tanase si
comandantul plutonului din Grindeni - din Urea, veji chema doar pe
comerciantul Moldovan. In secret se va chema serg.-instr. Jandarm
Constantin, de la postul Ludos - comunicandu-le (ca la Bat. II).

4. De 2 ori pe saptamana veji scoate tineretul legionar la exercijii pe teren -
(islaz) sau alte locuri - pregatindu-l si explicandu-i marejul nostru scop,
imbarbarandu-l.

5. §eful marelui stat major pe langa Bat. Ill va termina cat mai repede posibil
cu lucrarile ce a fost insarcinat verbal si cu ord. seer. nr. 7/1930 in cazul ca
ecrazitul nu a fost indeajuns veji cere din nou persoanei cunoscute.

6. Prin corespondent^ veji incunostiinja si pe d. dr. Iosif Ghizdaru de la
Sighisoara despre cele de mai sus, trimijandu-i si un raport detaliat asupra
activitajii de la Ludos - la Sighisoara va lua fiinja Bat. IV sub conducerea d-lui
dr. Ghizdaru.

7. Acest ordin il veji arde imediat dupa primire.

Fiji prudenji, o armata de spioni jidani s-au pus in urmarirea acjiunii noastre - nu
staji de vorba si nu primiji pe nimeni care nu are semnatura mea.

Sus inimile, traiasca Legiunea si cu Dumnezeu inainte!

Iasi. 7 octombrie 1930.

Comand. Leg.

(ss) Corneliu Zelea Codreanu

§eful stat Major si secretar
(ss) Garneaja

Reiese clar din aceasta circulara ca legiunea Arhanghelul Mihail a pregatit acjiuni
criminale apropiindu-si pentru aceasta pe unii dintre funcjionarii publici.

Desi tardiv, autoritajile sunt deci datoare sa identifice pe absolut toji funcjionarii
publici care s-au pus in serviciul criminalei acjiuni a legiunii Arhanghelul Mihail si sa
aplice sancjiunile cele mai severe."

Imi dadeam seama ca situajia era grea. Organizajia dizolvata, sediile sigilate,
perchezijii prin toate parjile.

Opinia publica zapacita complet in faja Jipetelor jidanilor si inmarmurita de acuzajiile
pe care acestia ni le azvarleau, inclina sa creada de adevarate toate aceste odioase
inscenari.

Pe deasupra, in inchisoare, mizerie, frig, umezeala, lipsa de aer si de lumina, lipsa de
asternut. Trebuia o mare intervenjie ca sa putem capata niste paie pentru a pune in
saltele si niste rogojini pentru a acoperi igrasia de pe pereji.

1931 incepuse in inchisoare sub ploaie de minciuni, de insulte si de lovituri ale
jidanilor.

I-am dus, si de randul acesta, pe noii camarazi care ma intovaraseau in noua mea
incercare, sa vada icoana si toate locurile pline de amintiri pentru mine.

Era desigur greu si pentru ei. Dar, raspunderea lor nu era decat pentru ei si cu mult
mai mica. Jinta care trebuia sfaramata si nimicita eram eu.

Simjeam cum din nou se aduna nori negri deasupra noastra, cum din nou si cu mai
multa indarjire se pravaleste asupra noastra o lume dusmana, care vrea sa ne
piarda.

Singurul sprijin, in mijlocul acestor infernale uneltiri si uriase asalturi, l-am gasit
numai in Dumnezeu. Incepem sa postim, post negru, toate vinerile. Iarin fiecare
noapte la ora 12, sa citim Acatistul Maicii Domnului.

Afara, legionarii din capitala in frunte cu Andrei Ionescu, Ion Belqea , Iordache, Doru
Belimace , Victor Chirulescu, Cotiga, Horia Sima , Nicolae Petrascu , Iancu Caranica,
Virgil Raculescu, Sandu Valeriu, fac sforjari uriase pentru a lumina opinia publica
derutata de presa Sarindarului.

§i in acelasi timp devotatul si neclintitul Fanica Anastasescu - nelipsit de la toate
incercarile prin care am trecut - cauta sa ne imbunatajeasca starea materiala din
inchisoare.

lata vina ce mi se punea in sarcina, prin:

MANDATUL DE ARESTARE NR. 194

„Avand in vedere actele de procedure! penala adresate contra lui Corneliu Zelea
Codreanu, avocat din Iasi, in etate de 31 ani, prevenit ca a comis faptul ca a incercat
a intreprinde o acpune impotriva formei de guvernamant statornicita prin Constitute
si a incercat a face agitajiuni din care putea rezulta un pericol pentru siguran$a
publica prin organizarea unei asociajiuni Legiunea Arhanghelul Mihail - Garda de
Fier, avand ca scop intronarea unui regim dictatorial, ce urma sa fie impus la un
moment voit de el, prin mijloace violente, in care sens partizanii erau pregatiji si
indemnaji, prin instrucjie quasi-militara, ordine, directive si cuvantari, precum si prin
publicajiuni, afise, embleme, discursuri in intrunirile organizate sau intrunirile
publice.

Avand in vedere ca acest fapt e prevazut de art. 11 aliniatul II din legea pentru
reprimarea unor noi infracjiuni in contra linistii publice, cu inchisoare de la 6 luni,
pana la 5 ani si cu amenda de la 10.000, la 100.000 lei si cu interdicjiune
corecjionala.

Considerand ca din cercetarile facute rezulta sarcini si indicii grave de culpabilitate,
contra lui Corneliu Zelea Codreanu si ca pentru a impiedica pe numitul sa nu
comunice cu informatorii si martorii ce urmeaza a fi audiaji, cum si in interesul
siguran$ei publice, este in interesul instrucjiunii, ca numitul inculpat, pana la noi
dispozijiuni, sa fie dejinut in casa de opreala;

Ascultand si concluziunile D-lui Procuror Al. Procop Dumitrescu si dispozijiunile art.
93 procedura penala;

Pentru aceste motive:

Mandam tuturor angajajilor forjei publice ca confirmandu-se legii sa aresteze si sa
conduca la casa de arest de la Vacaresti, pe Corneliu Zelea Codreanu...

Data in cabinetul nostru astazi 30 ianuarie 1931.

Judecator de Instrucjie §tefan Mihaescu

(Dosar nr.10-1931)"

PROCESUL

VINERI, 27 FEBRUARIE 1931

Ploaia aceasta de acuzajii a durat neincetat 57 de zile, raspandindu-se zilnic, in
milioane de foi, in sate si orase. Nici o posibilitate de raspuns. De nicaieri, nici o raza
de nadejde. Nimeni n-are putinja sa ne ia apararea si sa denunje complotul jidanesc
pentru condamnarea si ingroparea noastra si a miscarii. Privim cum autoritajile,
procurorii, siguranja si acest domn, Mihalache, Ministru de Interne, care desi cu tojii
stiau din cercetarile pe care le facusera ca nu suntem vinovaji cu nimic, ca nu s-a
gasit nici un depozit de munijii, arme, dinamite etc., cu toate acestea se complaceau
in aceasta situajie de infamie, lasand prada insultei si batjocoririi jidanesti niste
oameni arestaji, care nu se puteau apara.

Fiind in joe Siguranja Statului, ar fi avut elementara datorie sa linisteasca opinia
publica, dand un comunicat, prin care sa fi spus ca nu este adevarat, ca Siguranja
Statului ar fi descoperit depozite de munijii etc. si ca Jara ar fi fost in ajunul unui
razboi civil.

In mijlocul acestei situajii, ni se fixeaza procesul pentru vineri, 27 februarie.

O parte din avocaji sunt de parere sa se amine procesul, din cauza atmosferei
incarcate si sa punem martori, eel pujin din lumea organelor de siguranja, care sa fie
forjate, sub juramant, sa declare adevarul.

Refuzam propunerea. Ne judecam fara nici un martor.

Prezideaza dl. Consilier Buicliu, ajutat de d-nii judecatori G. Solomonescu si I. Cotsin,
Procuror, dl. Procop Dumitrescu.

Ne apara profesorul Nolica Antonescu, d-nii Mihail Mora, Nelu Ionescu, Vasiliu-Cluj,
Moja, Garneaja, Corneliu Georgescu, Ibraileanu.

Lumea si magistrajii asteapta sa vada aparand dovezile in contra noastra, bombele si
depozitele de munijii, dinamite, ecrazite si arme. Nimic, absolut nimic. Intr-o
jumatate de ora dupa interogatoriul nostru, toata aceasta farsa infama s-a prabusit.
In sfarsit, am putut sa vorbim, inecaji de indignare, care 2 luni, ceas cu ceas, se
concentrase in noi. Tot barajul acela de minciuni se frangea in faja adevarului. Toate
lanjurile cu care ne legasera, cadeau. Am fost aparaji in mod stralucit de avocajii
nostri. Procesul a continuat si a doua zi. Pronunjarea s-a amanat cateva zile.

La termenul fixat, am fost dusi din nou la Tribunal, unde ni s-a citit sentinja de
achitare cu unanimitate (sentinja penala nr. 800)

lata in ce termeni a caracterizat sentinja de achitarea acjiunea pentru care „Legiune
Arhanghelul Mihail" fusese tradusa in faja judecajii, dupa ce mai inainte fusese
dizolvata:

„Avand in vedere ca din cele aratate de Dl. prim-procuror se constata in fapt din
dosar, ca in adevar se recrutau aderenji numai printre oameni hotaraji, barbaji,
femei si copii, printre plugari, elevi; ca se vorbeste de cuiburi de legionari sau
„vulturi albi" de pilda; ca e vorba de un stagiu, juramant sau legamant, de 5 legi
fundamental, dintre care una e a secretului; ca legiunea este organizata militareste
cu o uniforma, cu un centiron, cu o esarfa, cu programe de educate fizica si
instrucjie militara, exercijii de semnalizare si cunoastere a alfabetului Morse etc.

Nu se constata insa ca cei ce recrutau si cei recrutaji au intreprins vreo acjiune
impotriva actualei forme de guvernamant statornicita prin Constitute si nici nu au
intreprins vreo acjiune din care sa rezulte vreun pericol pentru Siguranja Statului. Ca
simplul fapt al constituirii intr-o asemenea organizajie nu poate constitui o
infracjiune, chiar daca in concepjia unora ea ar prezenta un pericol, cand, atata
vreme cat organizarea n-a fost oculta, autoritatea administrative! arfi putut
interveni, fie oprind-o, fie dizolvand-o. Chiar in ipoteza in care s-ar stabili ca
organizajia a copiat modelul fascist ca forma de alcatuire, inca prin asta membrii ei
nu pot fi considerate pasibili de pedeapsa pe care o prevede textul pentru care sunt
trimisi in judecata fiindca, in starea statica, o organizajie, oricare ar fi forma ei, nu
prezinta nici un pericol pentru Siguranja Statului, ea putand face obiectul
preocuparilor unor masuri preventive a autoritatjilor administrative, nu insa a unor
masuri represive care au intervenit numai atunci cand se trece la acjiune (afara de
cazul cand legea nu prohiba direct forma de organizare).

Ori nu se poate spune ca, din imprejurarea ca cajiva legionari au mers prin comune
pentru a capata aderenji, indrumand poporul sa se organizeze, sa aiba incredere in
miscarea legiunii etc., se poate scoate un indiciu ca ei intenjionau sa pericliteze
Siguranja Statului - propaganda fiind un mijloc de formarea si reimprospatarea
cadrelor unei organizajii politice cum era aceasta si nici ca injghebarea de asa-zise
cuiburi, de catre elevii de liceu - formajiuni care nu faceau parte din organizajia
propriu zisa - nu da nota pericolului pentru Siguranja Statului daca se are in vedere
ca in programul organizajiei era trezirea constiinjei najionale cu precepte de educate
fizica si morala care cadreaza cu un program scolar, atat timp cat lipsesc agitajiunile.

Considerand ca nu se poate imputa inculpajilor ca urmareau prin acjiunea lor
schimbarea actualei forme de guvernamant, pentru ca din dosar si e netagaduit si de
reprezentantul Ministerului public, ca atat inculpatul Corneliu Z. Codreanu cat si
ceilalji precum si toji componenjii organizajiei propovaduiau un brat; tare, in locul
partidelor parazite, dar recunosteau autoritatea regelui, de care se vorbeste cu tot
respectul cuvenit si ai caror colaboratori, spun foarte des in manifestarile lor, vor sa
ajunga.

Ori atata vreme cat era vorba de o colaborare cu capul statului, nu poate fi vorba de
o rasturnare a formei de guvernamant la care guvernul n-ar fi consimjit.

Avand in vedere ca pentru aceste considerajiuni acjiunea subversiva (care de altfel
nu se dovedeste de nicaieri a fi o acjiune subversiva) de care sunt acuzaji inculpajii
nu poate fi incadrata in dispoz. art. 11.

Considerand ca marsul in Basarabia pus la cale de organizajie n-a avut loc, caci nici
n-ar fi avut loc daca autoritajile n-ar fi consimjit; consimt;amant pe care de altfel
inculpajii pretind ca l-au avut dar ca le-a fost retras mai tarziu.

Ca in asemenea imprejurari e de prisos sa se mai rejina susjinerile inculpajilor ca ei
aveau de scop, in prim rand o punere la incercare a rezistenjei legionarilor si in al
doilea rand trezirea constiinjei najionale in populajia impregnate! de elemente
straine.

Avand in vedere ca s-a mai susjinut ca toate actele inculpajilor au a fi privite in
lumina antecedentelor lor.

Avand in vedere ca nici ca dat in dozarea punibilitajii unor infractori nu pot fi citate,
actele inculpajilor Corneliu Zelea Codreanu, Danila etc. cat timp nu se stabileste
existenja faptului pentru care sunt daji in judecata, fiindca, antecedentele
intereseaza pentru proporjionarea pedepsei, nu pentru intervenirea ei.

Ca astfel fiind, inculpajii nu sunt vinovaji de faptele ce lise imputa si prin urmare
urmeaza a fi achitaji.

Ne reintoarcem bucurosi la inchisoare. Acolo ne facem bagajele si asteptam sa
plecam. Sa ne vina ordinul de punere in libertate. Asteptam, 8 seara, 9, 10 ,11,
tresarim la fiecare pas care se aude prin curte. adormim cu bagajele facute.

A doua zi asteptam iar. Abia a trei zi auzim ca procurorul a facut apel si ca, pana la
noua judecata, vom ramane arestaji.

In sfarsit, iarincep sa treaca zilele greu.

Pentru vineri, 27 martie 1931, ni se fixeaza noul termen la Curtea de Apel. Zilele tree
din ce in ce mai greu. In sfarsit, iata-ne din nou in duba spre Palatul de Justice. Ne
judecam. Suntem la Curtea de Apel, Secjia a Il-a. Prezideaza dl. Ernest Ceaur Asian.
Aceiasi aparatori isi fac datoria, combatand cu acelasi succes teza procurorului Gica
Ionescu, care depaseste rechizitoriul sau, prin iesiri insultatoare si pline de ura.

Pronunjarea se amana cateva zile. Inapoi la Vacaresti. Asteptam. Rechemaji, ni se
comunica o noua achitare, cu unanimitate. Suntem eliberaji dupa 87 zile de
inchisoare. Suntem gasiji nevinovaji. Oare cine va pedepsi pe insultatorii nostri?
Oare cine ne va razbuna toate nedreptajile, loviturile si toate suferinjele indurate?

Dar procurorul face recurs. Mai tarziu se judeca si acesta la Casajie. Suntem din nou
achitaji, cu unanimitate.

Iata-ne cu doua hotarari: una a d-lui Mihalache, prin care „Legiunea Arhanghelului
Mihail" si „Garda de Fier" sunt dizolvate ca organizajii subversive si periculoase
pentru existenja statului roman, alta a Tntregii justijii romanesti: Tribunal, Curte de
Apel si Casajie, in unanimitate, dupa care, tinerii acestia n-au nici o vina, Legiunea si
Garda nu sunt periculoase intru nimic, nici ordinii publice, nici Sigurantjei Statului. Cu
toate acestea, sediile noastre raman sigilate pe mai departe.

Jidanimea, care a fost din nou infranta, tace si pregateste din umbra alte minciuni,
alte atacuri, alte infamii.

Doamne! Doamne! Cum nu vede neamul acesta ca noi, copiii lui, suntem lasaji prada
loviturilor dusmane care curg asupra noastra, una dupa alta!

Doamne! Doamne! Oare cand se va trezi el si va injelege toata urgisirea si cabala
indreptata contra lui, cu vrajmasie, pentru a-l adorimi si rapune!

MISCAREA LEGIONARA IN PRIMELE ALEGERI
IUNIE 1931

In aprilie cade guvernul najional-jaranesc. Vine guvernul Iorga-Argetoianu.

Legiunea fiind dizolvata, imi inscriu miscarea la comisia electorala centrala sub o
noua denumire: „Gruparea Corneliu Z. Codreanu", alegandu-mi semn electoral:

Noua denumire, se injelege, nu prinde in mase. Popor, presa, dusmani, guvern, tot
„Garda de Fier" continua a-i zice. Sa luam parte la alegeri. Sa nu ni mai spuna ca de
ce nu ne punem in rand cu lumea, de ce nu uzam de caile legale.

La 1 iunie sunt alegerile. Cu mari sforjari materiale, cu imprumuturi, reusim sa ne
punem candidaturi in judeje.

Incepe propaganda. Cea mai legala si cea mai delicata. In judejele in care
candideaza Ministrul de Razboi si Primul Ministru al tarii, noi nu candidam. Pentru
acest motiv, din pujinul cat avem, rupem Focsanii si Radaujii.

In schimb, asupra noastra se reped: guvern, autoritaji, batausi. Ni se opreste
propaganda. La urma ni se mai fura si din voturi. Totusi, objinem, dupa o lupta grea,
34.000 de voturi. Se prezinta pe linia intaia Cahulul cu aproape 5.000 de voturi,
Turda cu 4.000, Covurluiul cu cele trei secjii: Beresti, Ganesti, Oancea cu aproape
4.000, Ismail cu 6.000 etc.

De al 15 decembrie 1929, de cand am plecat la prima intrunire la Beresti si pana
acum, in iunie 1931, am dus-o intr-o lupta si inchisoare continua. Pe acasa nu stiu
daca, adunand zi cu zi, am stat doua luni.

LUPTA DE LA NEAMJ
31 AUGUST 1931

Dupa 20 de zile, aflu ca s-a declarat vacant un loc de parlamentar la jud. Neamt; si ca
in curand vor fi alegeri.

Studiez situajia si iau hotararea de a intra in lupta.

Avusesem in acest judej, la alegerile trecute, 1.200 de voturi. Acum se prezentau in
alegeri liberalii, najional-jaranistii in cartel cu averescanii, georgistii etc.

Presa voia sa dea o semnificajie deosebita acestor alegeri, pentru ca lupta va fi
incordata si rezultatul ei va fi succesiunea la guvern.

Se observa concentrari de forje. Lumea incepe a face chiar pronosticuri. Unii dau
victoria liberalilor, aljii najional-jaranistilor. In toiul luptei, unii vor face pariuri. Se
injeleg de la sine, ca de noi nici nu se vorbea. Pe capul nostru nu se gandea nimeni
sa puna pariuri.

La 25 iulie, dau si eu ordin de concentrare. Dar noi suntem sleiji. Nu avem nici cu ce
plati lista. Ne ajuta familia Iesanu pentru plata listei si tiparirea de manifeste.

Pe la 30 iulie, sunt in Piatra Neamt; si astept sosirea echipelor. Vine fiecare cum
poate. Pe jos, cu trenul, cu caruja. Acum incep sa intre mai in serios in lupta
elementele crescute in frajii, care formeaza echipe sub comanda legionarilor mai
vechi.

Dupa harta, dau fiecarei echipe cate un sector. Numarul luptatorilor nostri se ridica la
un total de 100. Ei pleaca pe jos, cu o credinja nesfarsita, desi nu cunosc pe nimeni
si nu stiu nici ce vor manca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grija, iar
nevoia ii va invaja. La Brosteni pleaca echipa Banica, profesor Matei, Cosma, la care
se vor adauga campulungenii; la Rapciuni, echipa Jocu; la Bicaz, echipa Cranganu; la
Tg. NeamJ, Victor Silaghi, Jorjoaia, Stelescu; la Baljatesti, Banea, Ventonic, Ifrim,
Mihail David; la Roznov, Popovici; la Buhusi, Paduraru cu Romascanii, Hristache
Solomon si inginerul Blanaru; la Cracaoani, Doru Belimace si Rajoiu; la Razboeni,
Valeriu Stefanescu, familia Mihai Craciun si Stelian Teodorescu. Alaturi de acestia,
prof. Ion Z. Codreanu tinea Tntruniri in diverse puncte ale judejului.

Pe alocuri erau si cuiburi de legionari sub conducerea urmatorilor: Herghelegiu,
Taraja, Platon, Loghin, David, Nuja, Mihai Bicleanu, Ungureanu, Olaru V. Ambrozie,
Macovei etc.

Echipele au inceput sa munceasca pe la oameni cu ziua pentru a capata de mancare.
In scurt timp, ele au inceput sa fie iubite de Jarani.

Najional-Jaranistii au venit cu masini multe. Numai din partea lor sosesc in judej si
pleaca in propaganda sapte fosti ministri. De asemenea, de la liberali.

Din toate categoriile sociale, preojii se poarta eel mai slab. In judejele unde se
stramba crucile de pe biserici, in faja stapanirii politicianiste, atee si jidanite, intr-o
lupta in care eram singurii care veneam in numele crucii, cu pieptul deschis in faja
monstrului pagan, preojii din judej, cu o excepjie de vreo 3-4, au fost in contra
noastra.

In ultima saptamana, trebuia sa-mi organizez fortele in vederea bataliei finale.
Aveam acum 6 secjii puternice si 10 slabe.

in discujia pe care am avut-o cu sefii de echipe, acestia susjineau ca odata ce avem
6 secjii puternice, putem sa ne ridicam echipele de acolo si sa le intarim pe cele
slabe. Era o parere gresita care ne putea duce la pierderea bataliei.

Am procedat exact contrar, concentrand forje in punctele mele puternice; iar la
celelalte lasand numai mici echipe de hartuiala. Adversarii, toji s-au grupat gresit. Ei
s-au concentrat in punctele tari ale mele. incat noi am dat batalia in punctele noastre
cele mai tari, iar ei in punctele lor cele mai slabe.

Au fost nimiciji. Eu am luat in aceste 6 puncte cate 1.000 de voturi de secjie, iar ei
cate 200, maximum 300. in acelasi timp, secjiile lor tari, ramanand fara buna
aparare, au fost injumatajite de echipele noastre.

in ziua de votare, incepand de dimineaja, am strabatut cu o masina puternica, insojit
de Totu, 15 secjii devotare din 16.

Noaptea, la ora 12, s-a aflat rezultatul, intr-un mare entuziasm al maselor Jaranesti
si al echipelor de legionari si intr-o nemaipomenita deprimare a politicienilor si a
jidanilor. Garda: 11.300 voturi; liberalii: 7.000; najional-jaranistii cu averescanii:
6.000; ceilalji, mult mai pujin.

Si astfel, in prima lupta, in camp deschis cu fortele coalizate ale politicienilor,
legionarii, desi intr-un numar redus si dispunand de mijloace incomparabil mai mici,
izbutesc sa castige victoria, imprastiind panica in toji adversarii.

DEMOCRAJIA IMPOTRIVA NEAMULUI

IN PARLAMENT

In urma acestei alegeri, am intrat in Parlament. Singur, in mijlocul unei lumi
dusmanoase. Fara experienja acestei vieji parlamentar, fara talentul oratoriei
democratice, care cuprinde multa fraza goala, dar pompoasa, stralucitoare, gesturi
pregatite in oglinda si o buna doza de obraznicie. Insusiri cu care poji strabate, te
poji ridica, dar pe care Dumnezeu n-a vrut sa mi le dea si mie. Probabil, pentru a-mi
taia orice tentajie care m-ar fi indemnat sa ma inalj prin ele.

Nu am depasit niciodata, tot timpul cat am stat in Parlament, legile bunei cuviinje si
a respectului pentru cei mai batrani, fie chiar cei mai mari adversari ai mei. N-am
batjocorit, n-am luat parte la injuraturi, n-am ras de nimeni si n-am ofensat pe
cineva. Asa ca nu m-am putut integra viejii de acolo. Am ramas un izolat, nu numai
datorita faptului ca eram singur faja de ceilalji, ci un izolat faja de viaja aceea.

Intr-o seara tarziu, cand sedinja era pe sfarsite si bancile aproape goale, mi s-a dat
cuvantul.

Am cautat sa arat ca Jara aceasta este cotropita de jidanime. Ca acolo unde este
cotropirea cea mai mare, acolo este si cea mai inspaimantatoare mizerie omeneasca:
Maramuresul. Ca inceputul existenjei jidanilor pe pamantul nostru, coincide cu
inceputul morjii romanilor. Ca in masura in care numarul lor va creste, noi vom muri.
Ca, in sfarsit, conducatorii najiei romanesti, oamenii veacului democrajiei si ai
partidelor, in aceasta lupta si-au tradat neamul lor, punandu-se in slujba marii
finance najionale sau internajionale jidanesti.

Arat ca in portofoliul Bancii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de uneltire si de
corupere, sunt trecuji o buna parte din oamenii politici, oameni pe care aceasta
banca ii Jmprumutase" cu bani: dl. Brandsch, subsecretar de stat 111.000 lei; Banca
Jaraneasca a d-lui Davilla 4.677.000; dl. Iunian 407.000 lei; dl. Madgearu 401.000
lei; dl. Filipescu 1.265.000 lei; dl. Raducanu 3.450.000; Banca Raducanu 10.000.000
lei; dl. Pangal (seful masoneriei de rit scojian) 3.800.000 lei; dl. Titulescu
19.000.000 lei. Toji fruntasi ai viejii publice romanesti.

In afara de acestia mai sunt si aljii. Sunt mulji. Sunt top, dar n-am putut pune mana
pe lista.

Fiind intrerupt de unul din ei:

- Sunt bani imprumutat;i. O sa plateasca.
Raspund:

- Or plati sau nu, nu stiu, dar eu va spun un singur lucru: exista obligatjia pe care o
are cineva cand imprumuta bani de la o asemenea finanja, de a o satisface cand este
la guvern, de a o satisface cand este in opozijie si, in orice caz, de a nu lovi in ea
cand trebuie sa fie lovita.

Citesc apoi o lista din care arat, fara posibilitate de replica, cum de la razboi si pana
acum statul roman a fost defraudat cu cca. 50 miliarde lei, sub conducerea
democrajiei, a prea cinstitei si prea perfectei forme de guvernare a „poporului" prin
el insusi. Conducerea „democraJiei" avand la baza ideea „controlului" permanent al
poporului in care poporul, marele controlor, este pradat, in timp de 15 ani de
guvernare cu fabuloasa suma de 50 miliarde lei.

Fac apoi observajiuni critice asupra democrajiei.

La urma formulez 7 cereri:

1 . cer introducere pedepsei cu moartea pentru manipulatorii fraudulosi ai banului
public.

Ma intrerupe dl. Ispir, profesor la Facultatea de Teologie:

- D-le Codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purtator al ideii crestine. I£i aduc aminte
ca susjinerea acestei idei este anticrestina.

Raspund:

- Domnule Profesor, cand este chestiunea sa aleg intre moartea Jarii mele si aceea a
talharului, eu prefer moartea talharului. Cred ca sunt mai bun crestin daca nu voi
permite talharului sa-mi duca Jara le pieire.

2. Cerem revizuirea §i confiscarea averilor celor care §i-au furat fara.

1 . Cerem tragerea la raspundere penala a tuturor oamenilor politici care se vor
dovedi ca au lucrat in contra (arii, fie sprijinind afaceri incorecte, fie in alt
mod.

2. Cerem impiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din
consiliile de administrate ale diferitelor band sau intreprinderi.

3. Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemilosi care au venit pe pamantul
acesta sa exploateze bogapile solului si munca brat,elor noastre.

4. Cerem declararea teritoriului Romaniei ca proprietatea inalienabila si
imprescriptibila a neamului romanesc.

5. Cerem trimiterea la munca a tuturor agenplor electoral! si stabilirea unui
comandament unic, caruia sa i se supuna, intr-u singur gand, toata suflarea
romaneasca.

Acestea sunt cele dintai incercari de formulare publica a catorva masuri politice pe
care el socoteam mai urgente.

Ele nu sunt rodul unei cugetari indelungate, a unei framantari ideologice, ci rezultatul
unor ganduri momentane asupra a ceea ce are nevoie neamul romanesc, acum,
imediat.

Peste 6 luni au aparut cateva miscari destul de populare, avand in program numai
cele trei puncte inijiale: 1. Pedeapsa cu moartea, 2. Revizuirea averilor, 3. Oprirea
oamenilor politici de a intra in consilii - ceea ce inseamna ca le-au mai observat si
aljii ca necesare.

CATEVA OBSERVASIUNIASUPRA DEMOCRAJIEI

Voiesc ca in paginile ce urmeaza sa fac cateva insemnari trase din experienja zilnica
in asa fel incat sa poata fi injelese de orice legionar tanar sau muncitor.

Traim in hainele, in formele democrajiei. Sunt oare bune? Inca nu stim. Un lucru insa
il vedem. II stim precis. Ca o parte din najiunile cele mai mari si mai civilizate din
Europa au aruncat aceste haine si s-au imbracat in altele noi. Oare sa le fi aruncat de
bune? Alte najiuni fac toate sfortarile sa le arunce si sa le schimbe si ele. De ce? Sa fi
innebunit oare toate najiunile? Si sa fi ramas numai politicienii romani cei mai
injelepji oameni din lume? Pare ca nu-mi vine sa cred.

Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sa le schimbe, desigur ca vor fi avand fiecare
motivele lor.

Dar de ce sa ne ocupam noi de motivele altora? Sa ne ocupam mai bine de motivele
care ne-ar face pe noi, romanii, sa ne schimbam aceste haine ale democrajiei.

Daca nu avem motive, daca pentru noi sunt bune, atunci noi le pastram, chiar daca
toata Europa le-ar arunca.

lata insa ca nici pentru noi nu sunt bune, pentru ca:

1. Democra$ia sfarma unitatea neamului romanesc, imprastiindu-l in partide,
invrajbindu-l si expunandu-l dezbinat in faja blocului unit al puterii iudaice, intr-un
moment greu al istoriei sale.

Numai acest argument este atat de grav pentru existenja noastra, incat ar fi un
suficient motiv ca aceasta democrajie sa fie schimbata, cu orice ne-ar putea garanta
unitatea, deci viaja. Caci dezbinarea noastra inseamna moartea.

2. Democrapa transforms milioanele de jidani in cetat;eni romani.

Facandu-i egali cu romanii. Dandu-le aceleasi drepturi in stat. Egalitate? Pe ce baza?
Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sangele nostru.
De unde egalitate cu eel ce de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici? Privind trecutul,
noi am creat statul acesta. Privind viitorul, noi romanii, avem raspunderea istorica
intreaga a existenjei Romaniei Mari. Ei n-au nici una. Ce raspundere pot avea jidanii
in fat;a istoriei pentru disparijia statului roman?

Prin urmare: nici egalitate in munca, jertfa si lupta la crearea statului si nici egalitate
de raspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dupa o veche maxima, egalitate
inseamna a trata inegal lucrurile inegale. Pe ca baza cer jidanii tratament egal,
drepturi politice egale cu ale romanilor?

3. Democra$ia este incapabila de continuitate in efort.

Pentru ca imparjita in partide care guverneaza, cate un an, doi sau trei, este
incapabila de a concepe si realiza un plan de lunga durata. Un partid anuleaza
planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si cladit de unul azi, se darama in ziua
urmatore de altul.

Intr-o Jara in care este nevoie de construcjie, al carei moment istoric este insasi
construct^, acest dezavantaj al democrajiei este o primejdie. Ca intr-o gospodarie in
care s-ar schimba in fiecare an stapanii, venind fiecare cu alte planuri, stricand ce au
facut unii si apucandu-se de alte lucruri care si ele sa fie stricate de cei ce vor veni
maine.

4. Democraiia pune in imposibilitate pe omul politic de a-§i face datoria catre neam.

Omul politic de cea mai mare bunavoinja devine in democrajie sclavul partizanilor
sai, intrucat, ori le satisface poftele personale, ori acestia ii distrug gruparea. Omul
politic traieste sub tirania si permanenta ameninjare a agentului electoral.

El e pus in situajia de a alege: ori desfiinjarea muncii sale de o viaja, ori satisfacerea
partizanilor. §i atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sau, ci
din buzunarul Jarii. Creaza posturi, funcjii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse in
sarcina bugetului Jarii, care apasa tot mai mult pe spinarea, din ce in ce mai istovita,
a poporului.

5. Democrafia este incapabila de autoritate. Pentru ca ii lipseste puterea sancjiunii.
Un partid nu ia masuri in contra partizanilor lui, traind din afaceri scandaloase de
milioane, din hojie si prada, de frica sa nu-i piarda. Nici impotriva adversarilor, de
frica acestora sa nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini.

6. Democrafia este in slujba marii finance. Din cauza sistemului costisitor si a
concurenjei dintre diferite grupari, democrajia cere sa fie alimentata cu bani mulji.
Ca o consecinja fireasca ajunge sluga marii finance internajionale jidanesti care o
subjuga, platind-o.

In modul acesta soarta unui neam este data pe mana unei caste de bancheri.

ELECJIUNE, SELECJIUNE §1 EREDITATE

Poporul nu se conduce dupa voint;a lui: democrajia. Nici dupa voinja unei persoane:
dictatura. Ci dupa /eg/'. Nu e vorba de legile facute de oameni.

Sunt norme, legi naturale de viat;a si norme, legi naturale de moarte. Legile viepi §i
legile morpi. O najiune merge la viaja sau la moarte dupa cum respecta pe una sau
pe alta din aceste legi.

Ramane un lucru de stabilit. Cine, din mijlocul unei najiuni, poate injelege sau intui
aceste norme? Poporul? Muljimea? Cred ca i se cere prea mult. Muljime nu injelege
nici alte legi mai marunte. Nu numai ca nu le poate prinde ea din vazduh, dar trebuie
sa i se explice multa vreme, sa i se repete in mod insistent, sa fie chiar pedepsita,
pentru a le putea injelege.

lata cateva legi imediat necesare viejii ei, pe care le injelege cu greu: ca in caz de
boala infecjioasa, trebuie izolarea bolnavului si dezinfecjie generala; ca in casa e
nevoie sa intre soarele, deci trebuie ferestre mari; ca vitele, daca sunt ingrijite si
hranite mai bine, dau mai mult pentru hrana omului etc.

Daca muljimea nu poate injelege sau injelege cu greu cateva legi imediat necesare
viejii ei, cum isi poate imagina cineva ca muljimea, care in democrajie trebuie sa se
conduca pe ea, va putea injelege cele mai dificile legi naturale, va putea intui cele
mai fine si mai imperceptibile norme de conducere omeneasca, norme care o
depasesc pe ea, viaja ei, necesitajile viejii ei, care nu i se aplica direct ei, ci care se
aplica unei entitaji superioare ei: napunea?

Daca pentru a face cineva paine trebuie sa fie specializat, daca pentru a face ghete,
pentru a face pluguri, pentru a face agricultura, pentru a conduce un tramvai, trebuie
specializare; pentru cea mai grea conducere, aceea a unei najiuni, nu trebuie o
specializare? Nu trebuiesc anumite insusiri?

Concluzia: un popor nu se conduce prin el insusi, ci prin elita lui. Adica prin acea
categorie de oameni nascuji din sanul sau cu anumite aptitudini si specialitaji.

Dupa cum albinele isi cresc „regina", tot astfel un popor trebuie sa-si creasca elita
lui.

La fel muljimea, in nevoile ei, apeleaza la elita ei, la injelepjii satului.

Cine alege aceasta elita? Muljimea?

Pentru orice „idei" sau pentru orice candidat la guvernare, se pot capta oameni. Se
pot castiga voturi. De aceea, nu depinde de injelegerea de catre popor a acelor

„idei", „legi" sau „oameni", ci de cu totul altceva: de maiestria oamenilor in a capta
bunavoinja mult;imii.

Muljimea e cea mai capricioasa si cea mai nestabila in pareri. De la razboi incoace
aceeasi muljime a fost rand pe rand: averescana, liberala, najionalista, najional-
Jaranista, iorghista etc. Ridicand in slava pe fiecare, ca dupa un an sa-l scuipe,
recunoscandu-si prin aceasta propria greseala, ratacire si incapacitate. Criteriul ei de
alegere este: „Sa mai incercam si pe aljii". Deci alegerea se face nu dupa studiere si
cunoastere, ci la noroc si la intamplare.

Doua idei contrarii. Una cuprinde adevarul si cealalta minciuna. Se cauta adevarul.
Adevarul nu poate fi decat unul. Se pune la vot. Una intruneste 10.000 de voturi,
alta 10.050. Este oare posibil ca 50 de voturi in plus sau in minus sa determine
adevarul sau sa-l nege? Adevarul nu depinde nici de majoritate, nici de minoritate, el
isi are legile sale si triumfa, dupa cum s-a vazut, impotriva tuturor majoritajilor,
chiar zdrobitoare.

Gasirea adevarului nu poate fi incredinjata majoritajilor, dupa cum in geometrie
teoria lui Pitagora nu are a fi pusa la votul muljimii, pentru ca aceasta sa-i hotarasca
adevarul sau sa i-l nege. Si dupa cum chimistul, care voieste sa objina amoniac, nu
are a se adresa muljimii pentru a decide prin votul ei cantitajile de azot si de
hidrogen. Si dupa cum un agronom, care a studiat ani de zile agricultura si legile ei,
nu are a se prezenta dupa aceea la vot in faja unei muljimi spre a se convinge, prin
rezultatul votului, de valoarea lor.

Poate poporul sa-si aleaga elita?

De ce nu-si aleg atunci soldajii pe eel mai bun general?

Pentru ca sa poata alege, acest juriu colectiv, artrebui sa cunoasca bine:

a. Legile strategie, tacticii, organizarii etc.

b. Intrucat persoana X se conformeaza prin aptitudini si stiinja acestor legi.

Fara aceste cunostinje nu poate nimeni sa aleaga.

Muljimea, daca voieste sa-si aleaga elita, este neaparat necesar sa cunoasca legile
de conducere ale organismului national si intru cat candidate se conformeaza prin
aptitudini si stiinja acestor legi.

Muljimea insa nu poate cunoaste nici aceste legi si nici oamenii. lata de ce credem ca
o elita nu poate fi aleasa de muljime.

A incerca alegerea acestei elite, este ca si cum am avea pretenjia de a determina,
prin vot si majoritaji, poetjii din sanul unei najii, scriitorii, mecanicii, aviatorii sau
atlejii.

Democrajia, asadar bazata pe principiul elecjiunii, alegandu-si ea elita, savarseste o
fundamental^ eroare din care decurge intreaga stare de nenorocire, turburare si

mizerie a satelor. Ne gasim la un punct capital. Deoarece de la aceasta eroare de
concepjia democratica pleaca, am putea spune, toate celelalte erori.

Muljimile fiind chemate sa-si leaga elita, acestea nu numai ca nu sunt in stare sa-si
descopere si sa-si aleaga elita, dar mai mult, aleg afara de mici exceppi, tot ce este
mai rau in sanul unei nap'uni.

Deci nu numai ca democrajia inlatura elita naponala, dar o inlocuieste cu ce este mai
rau in mijlocul najiei. Democrajia va alege: pe oameni fara nici un fel de scrupul,
deci fara morala. Pe cei care vor plati mai bine, deci pe cei cu mai multa putere de
corupjie. Pe scamatori, sarlatani, demagogi, care vor iesi mai bine la concursul de
scamatorie, sarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor
strecura si cajiva oameni de treaba, oameni politici chiar, de buna credinja. Vor fi
sclavii celor dintai.

Adevarata elita a unei najii va fi infranta, inlaturata, pentru ca ea va refuza sa
concureze pe aceste teme. Ea se va retrage si va sta ascunsa.

De aici, consecinje funeste pentru stat.

Cand un stat este condus de o asa zisa „elita", formata din tot ce are el mai rau, mai
nesanatos, mai stricat, este oare admisibil ca cineva sa se mai intrebe de ce statul se
ruineaza?

lata cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, corupjie, desfrau, in toata tara, jaf si
prada in averea statului, exploatare pana la sange a poporului, saracie si mizerie in
casele acestuia, lipsa simjului de implinire a datoriilorin toate funcjiile, dezordine si
dezorganizare in stat, navala strainilor cu bani din toate parjile, ca la magazinele
cazute in faliment, care-si desfac marfurile pe nimic. Jara se vinde la licitajie: „Care
da mai mult?" Pana in cele din urma, aici ne va duce democrajia.

In Romania, de la razboi incoace in special, democrajia ne-a creat, prin acest sistem
de alegeri, o „elita najionala" de romano-jidani, avand la baza: nu vitejie, nici iubire
de tara, nici jertfa, ci vanzarea de tara, satisfacerea interesului personal, mita,
traficul de influenja, imbogajirea prin exploatare si furt, hojia, lasitatea, adica
doborarea adversarului prin intriga.

Aceasta „elita najionala" daca va continua sa ne conduca va duce la desfiint;area
statului national roman.

Deci, in ultima analiza, problema care se pune astazi poporului roman si de care
depind toate celelalte, este inlocuirea acestei elite cu o elita naponala, avand la
baza: virtutea, iubirea si jertfa pentru tara, dreptatea si dragostea pentru popor,
cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale si onoarea.

**

Cine sa faca aceasta inlocuire? Cine sa fixeze noua elita la locul ei? Raspund: oricine
in afara de muljime. Admit oricare alt sistem in afara „democraJiei", care vad ca ma
omoara sigur pe mine, poporul roman.

Noua elita romaneasca si orice elita din lume trebuie sa aiba la baza principiul
selecpunii sociale. Adica in mod natural se selecjioneaza din corpul najiunii, adica din
marea masa sanatoasa a Jaranimii si muncitorimii, permanent legata de pamant si
de tara, o categorie de oameni cu anumite insusiri, pe care apoi si le cultiva. Ea
devine elita najionala. Aceasta trebuie sa conduca o najiune.

Cand poate fi sau cand trebuie consultata o mulpme? In fata marilor hotarari care o
angajeaza. Pentru a-si spune cuvantul, daca poate, daca nu poate, daca e pregatita
sufleteste sau nu. I se arata cararea si i se cere sa raspunda daca se simte in stare
sa mearga pe ea. Este consultata asupra sorjii sale. Aceasta inseamna consultarea
poporului. Nu inseamna alegerea elitei de catre popor.

Dar repet intrebarea: cine fixeaza pe fiecare a locul sau, in cadru elitei si cine
cantareste pe fiecare? Cine constata selecpunea §i da consacrare membrilor elitei
noi? Raspund: elita precedents.

Aceasta nu alege, nu numeste ci consacra pe fiecare la locul pe care s-a ridicat
singur prin capacitatea si valoarea lui morala. Consacrarea o face seful elitei,
consultandu-si elita.

Deci o elita naponala, trebuie sa aiba grija de a-si lasa o elita mo§tenitoare. O elita
inlocuitoare. Dar nu bazata pe principiul ereditajii, ci numai pe principiul selecjiunii
sociale aplicat cu cea mai mare stricteje.

Principiul ereditatyi nu este suficient in sine.

Dupa principiul selectiunii sociale, primenita necontenit cu elemente din adancurile
najiei, o elita se pastreaza totdeauna viguroasa.

Greseala istorica a fost in aceea ca acolo unde s-a creat o elita bazata pe principiul
selectiunii, aceasta a parasit de a doua zi principiul care i-a dat nastere, inlocuindu-l
cu principiul ereditat,ii si consacrand sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din
nastere.

Ca o protestare impotriva acestei greseli, pentru inlaturarea unei elite degenerate si
pentru abolirea privilegiilor din nastere, s-a nascut democrajia.

Parasirea principiului selectiunii a dus la o elita falsa si degenerata, iar aceasta a dus
la ratacirea democratiei.

Principiul selectiunii inlatura deopotriva si principiul electiunii si principiul ereditatii.
Ele nu pot sta impreuna. Intre ele este un conflict, pentru ca din doua una: ori exista
un anumit principiu al selectiunii si atunci nu are ce cauta parerea si votul multimii,
ori alegem noi oamenii si atunci nu mai functioneaza selectiunea.

De asemenea, daca ne servim de selecjiunea sociala, nu are ce cauta ereditatea.
Aceste doua principii nu pot merge impreuna decat daca mostenitorul corespunde
legilor selecjiunii.

Dar daca o nafiune nu are o adevarata elita, prima care s-o poata fixa pe a doua?
Raspund printr-o singura fraza, care cuprinde un adevar indiscutabil:

In cazul acesta elita se naste din razboi cu elita degenerata sau falsa. Tot pe
principiul selecp'unii.

Asadar, in rezumat, rolul unei elite este:

a. De a conduce o najiune dupa legile viejii unui neam.

b. De a-si lasa o elita mostenitoare bazata nu pe principiul ereditajii, ci pe acela
al selecjiunii, caci ea cunoa§te legile viejii §i poate judeca intru cat persoanele
se conformeaza prin aptitudini si stiinja acestor legi.

Ca un gradinar care isi va conduce gradina sa si va avea grija ca inainte de a muri
sa-si lase mostenitor, inlocuitor. Caci el este singurul care poate sa spuna cine dintre
toji cei cu care lucrat este eel mai bun pentru a-i lua locul si continua opera sa.

Pe ce trebuie sa se intemeieze o elita:

a. Curajenia sufleteasca.

b. Capacitatea de munca si de creajie.

c. Vitejia.

d. Viaja aspra si razboire permanenta cu greutajile asezate in calea neamului.

e. Saracie, adica renunjarea voluntara de a acumula averi.

f. Credinja in Dumnezeu.

g. Dragostea.

Am fost intrebat daca activitatea noastra de pana acum se afla pe linia Bisericii
Crestine. Raspund:

Facem o mare deosebire intre linia pe care mergem noi si linia Bisericii Crestine. Linia
Bisericii este cu mii de metri deasupra noastra. Ea atinge perfecjiunea si sublimul. Nu
putem cobori aceasta linie pentru a explica faptele noastre.

Noi, prin acjiunea noastra, prin toate faptele si gandurile noastre, tindem catre
aceasta linie, ne ridicam spre ea, atat cat ne permite greutatea pacatelor carnii si
condamnarea la care am fost sortiji prin pacatul originar. Ramane de vazut cat am
putut, prin sforjarile noastre pamantesti, a ne inalja catre aceasta linie.

INDIVID, COLECTIVITATE NAJIONALA, NAJIUNE

„Drepturile omului" nu sunt marginite numai de drepturile altui om, ci si de alte
drepturi. Pentru ca exista trei entitaji distincte:

1. Individul.

2. Colectivitatea najionala actuala, adica totalitatea indivizilor din aceeasi najie,
traind intr-un stat, la un moment dat.

3. Najiunea, acea entitate istorica traind peste veacuri cu radacinile infipte in
negura vremii si cu un viitor infinit.

O noua mare eroare a democrajiei bazata pe „drepturile omului" este aceea de a nu
recunoaste si a nu se interesa decat de una din aceste trei entitaji: individul. Pe a
doua o neglijeaza sau isi bate joe de ea, iar pe a treia o neaga.

Toate trei isi au drepturile si datoriile lor. Dreptul de a trai. §i datoria de a nu
periclita dreptul la viaja al celorlalte doua.

Democrajia nu se ocupa decat de asigurarea dreptului individului. De aceea asistam
in democrajie la o rasturnare formidabila. Individul crede ca poate sa impieteze cu
drepturile sale nelimitate asupra drepturilor colectivitat;ii intregi, pe care poate sa o
incalce si sa o jupoaie. De aceea asistam, in democrajie, la acest tablou sfasietor, la
aceasta anarhie, in care individul nu voieste sa recunoasca nimic deasupra
interesului sau personal.

La randul ei, colectivitatea najionala are o tendinja permanenta de a sacrifica viitorul
- drepturile najiunii - pentru interesele ei prezente.

De aceea asistam la nemiloasa exploatare sau chiar instrainare a padurilor, a
minelor, a petrolului, uitand ca in urma noastra sunt sute de generajii romanesti,
copiii copiilor nostri, care asteapta sa traiasca si ei, ducand mai departe viaja
neamului.

Aceasta rasturnare, aceasta rupere de raporturi careia democrajia i-a dat nastere,
constituie o adevarata anarhie, o desfiinjare a ordinii naturale si este una din cauzele
principale a starii de tulburare a societajii de astazi.

Armonia nu se poate restabili decat prin reintronarea ordinii naturale. Individul
trebuie subordonat entitajii superioare, colectivitatea najionala, iar aceasta trebuie
subordonata najiunii. „Drepturile omului" nu mai sunt nemarginite, ele sunt
marginite de drepturile colectivitajii najionale, iar drepturile acesteia sunt marginite
de drepturile najiunii.

***

In sfarsit, s-ar parea ca in democrajie eel pujin individul, incarcat de atatea drepturi,
traieste minunat. In realitate insa - si aici sta tragedia finala a democrajiei -
individul nu are nici un drept, caci ne intrebam: unde este libertatea intrunirilor,
unde este libertatea scrisului, unde este libertatea constiinjei. El traieste sub teroare,

tare de asediu, cenzura, cu mii de arestaji si cu oameni ucisi pentru credinja lor, ce
pa vremea celor mai tirani conducatori de popoare.

Unde este „dreptul mult;imii suverane" de a decide soarta sa, cand Tntrunirile sunt
interzise, iar de la vot zeci de mii e oameni sunt opriji, maltrataji, ameninjaji cu
moartea, omoraji.

Veji zice: da, dar acestia vor sa schimbe constitute, sa restranga libertajile, sa
introneze alta forma de stat!

Intreb: poate susjine democrajia ca un popor nu e liber si nu-si poate decide singur
soarta sa de a-si schimba constitute, de a-si schimba forma statului, cum vrea el, de
a trai in libertajile mari sau mici pe care le vrea el?

Aici e tragedia finala.

In realitate, in democrajie omul nu are nici un drept. El insa nu si le-a pierdut nici in
folosul colectivitajii najionale, nici in acela al najiunii, ci in folosul unei caste politico-
financiare de bancheri si agenji electorali.

In sfarsit, ultima binefacere pentru individ. Democrajia masonica, printr-o perfidie
neasemuita se transforma in apostol al pacii pe pamant. Darin acelasi timp proclama
razboiul dintre oameni si Dumnezeu.

„Pace intre oameni" si razboire contra lui Dumnezeu.

Perfidia consta in aceea ca intrebuinjeaza cuvintele Mantuitorului: „Pace intre
oameni", transformandu-se apoi in apostol al „pacii", iar pe El condamnandu-L
siaratandu-L ca vrajmas al omenirii. §i in fine, perfidia consta in aceea ca
prefacandu-se a voi sa apere viaja oamenilor, in realitate nu-i due decat la pierderea
viejii. Prefacandu-se ca vor sa-i apere de moartea prin razboi, nu fac altceva decat
ating diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte vesnica.

NEAMUL

Cand zicem neamul romanesc, injelegem nu numai pe toji romanii traind pe acelasi
teritoriu, avand acelasi trecut si acelasi viitor, acelasi port, aceeasi limba, aceleasi
interese prezente.

Cand zicem neamul romanesc, injelegem: toji romanii vii si morji, care au trait de la
inceputul istoriei pe acest pamant si care vor mai trai s i in viitor.

Neamul cuprinde:

1. Toji romanii aflatori, in prezent, in viaja.

2. Toate sufletele morjilor si mormintele stramosilor.

3. Toji cei ce se vor naste romani.

Un popor ajunge la constiinja de sine cand ajunge la constiinja acestui intreg, nu
numai la acea a intereselor sale.

Neamul are:

1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea si sangele.

2. Un patrimoniu material: pamantul Jarii si bogajiile lui.

3. Un patrimoniu spiritual, care cuprinde:

a. Conceppa lui despre Dumnezeu, lume si viaja. Aceasta concepjie formeaza un
domeniu, o proprietate spirituala. Frontierele acestui domeniu sunt fixate de
marginile stralucirii concepjiei lui. Exista o Jara a spiritului national, Jara
viziunilor lui, obtjinute prin revelajie si prin proprie sforjare.

b. Onoarea lui ce straluceste in masura in care neamul s-a putut conforma, in
existenja sa istorica, normelor izvorate din concepjia lui despre Dumnezeu,
lume si viaja.

c. Cultura lui: rodul viejii lui, nascut din propriile sforjari in domeniul gandirii si
artei. Aceasta cultura nu este internajionala. Ea este expresia geniului
national, a sangelui. Cultura este internajionala ca stralucire, dar najionala ca
origine. Facea cineva o frumoasa comparajie: si painea si graul pot fi
internajionale ca articole de consumajie, dar vor purta pretutindeni pecetea
pamantului in care s-au nascut.

Toate aceste trei patrimonii isi au important^ lor. Pe toate un neam trebuie sa si le
apere. Dar cea mai mare insemnatate o are patrimoniul sau spiritual, pentru ca
numai el poarta pecetea eternitajii, numai el strabate peste toate veacurile.

Grecii antici nu traiesc prin fizicul lor, oricat de atletic - din el n-a mai ramas decat
cenusa - si nici prin bogajiile materiale, daca le-ar fi avut, ci prin cultura lor.

Un neam traieste in vesnicie prin concepjia, onoare si cultura lui. De aceea
conducatorilor najiilor trebuie sa judece si sa acjioneze nu numai dupa interesele
fizice sau materiale ale neamului, ci Jinand seama de linia lui de onoare istorica, de
interesele eterne. Prin urmare, nu paine cu orice prej, ci onoare cu orice prej.

JELUL FINAL AL NEAMULUI

Este viaja?

Daca este viaja, atunci nu intereseaza mijloacele pe care neamurile le intrebuinjeaza
spre a si-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele.

Se pune deci problema: dupa ce se conduc najiile in raport cu alte najiuni? Dupa
animalul din ele? Dupa tigrul din ele? Dupa legea pestilor din mare sau a fiarelor din
padure?

Jelul final nu este viaja. Ci Invierea. invierea neamurilor in numele Mantuitorului
Iisus Hristos. Creajia, cultura, nu-i decat un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut,
pentru a objine aceasta inviere. Este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sadit in
neamul nostru, de care trebuie sa raspundem. Va veni o vreme cand toate neamurile
pamantului von invia, cu toji morjii si cu toji regii si imparajii lor. Avand fiecare
neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, „invierea din
morji", este Jelul eel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalja un neam.

Neamul este deci o entitate care isi prelungeste viaja si dincolo de pamant.
Neamurile sunt realitaji si in lumea cealalta, nu numai pe lumea aceasta.

Sfantul loan, povestind ceea ce vede dincolo de pamanturi, spune:

„Cetatea n-are trebuinja nici de soare, nici de luna ca s-o lumineze; caci o lumineaza
slava lui Dumnezeu si luminatorul ei este mielul.

Neamurile vor umbla in lumina ei si imparajii pamantului isi vor aduce slava si
cinstea lor in ea.

(Apocalips, 21, 23-34)"

§i in alta parte:

„Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slavi numele tau? Caci numai Tu esti
sfant si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecajii
Tale au fost aratate.

(Apocalips, 15, 4)"

Noua, romanilor, neamului nostru, ca orisicarui neam din lume, Dumnezeu ne-a sadit
o misiune. Dumnezeu ne-a hotarat un destin istoric.

Cea dintai lege pe care un neam trebuie s-o urmeze este aceea de a merge pe linia
acestui destin, implinindu-si misiunea incredinjata.

Neamul nostru n-a dezarmat si n-a dezertat de la misiune., oricat de grea si de lunga
i-a fost calea Golgotei lui.

§i acum ni se ridica in faja obstacole inalte ca munjii.

Fi-vom noi, oare, generajia debila si lasa, care sa lasam din mainile noastre, sub
presiunea ameninjarilor, linia destinului romanesc si sa parasim misiunea noastra ca
neam in lume?

MONARHIA §1 LEGILE MONARHIEI

In fruntea neamurilor, deasupra elitei, se afla monarhia.

Resping republica.

In istorie s-au vazut monarhi buni, foarte buni, slabi sau rai. Unii s-au bucurat de
onoruri si dragostea popoarelor pana la sfarsitul viejii, altora li s-a taiat capul. N-au
fost, deci, toji monarhii buni. Monarhia insa, a fost totdeauna buna. Nu trebuie sa se
confunde omul cu institujia, tragandu-se concluzii false.

Pot fi preojii rai, dar pentru aceasta, nu putem trage concluzia ca trebuie sa
desfiinjam Biserica si sa ucidem pe Dumnezeu cu pietre.

Sunt, desigur, si monarhi slabi sau rai, dar nu putem renunja la monarhie.

in agricultura avem un an bun si un an rau, sau unul bun si doi rai; cu toate acestea,
lumii nu i-a trecut inca prin gand sa se lase de agricultura.

Un monarh face ce vrea? Atunci, cand e mare si cand e mic? Cand e bun si cand e
rau?

Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic, atunci cand face ce vrea si e mare,
atunci cand face ce trebuie.

Exista o linie e viejii neamului. Un monarh e mare si bun, atunci cand se menjine pe
aceasta linie. E mic sau rau, in masura in care se indeparteaza de aceasta linie a
viejii neamului sau i se opune. lata legea monarhiei. Sunt si alte linii care pot ispiti
un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor
unui grup, linia intereselor straine (dinauntru sau din afara hotarelor).

El trebuie sa le inlature pe toate si sa urmeze linia neamului.

Stefan eel Mare, de o jumatate de mie de ani, straluceste in istorie si romanii nu-l
mai uita, pentru ca s-a confundat perfect cu linia de viaja a neamului.

Regele Ferdinand, impotriva oricaror legaturi si interese, s-a plasat pe linia neamului,
a indurat cu el, a facut jertfa alaturi de el, a izbandit cu el. Prin aceasta, el este mare
si nemuritor.

LUPTA DE LATUTOVA
17 APRILIE 1932

Dupa alegerile de la NeamJ nu trecusera decat patru luni si tanara oaste legionara a
intrat intr-o noua lupta. La inceputul lui ianuarie 1932 s-a declarat vacant un loc de
deputat la Tutova. Am studiat situajia. Aici, al alegerile generale, avusesem numai
500 de voturi. Judejul era slab; dar era bine incadrat de Covurlui, Cahul si Tecuci,
incat puteam sa fac usor deplasari de legionari.

Mi s-a parut ca am putea objine victoria. M-am gandit la important^ si rasunetul pe
care le-ar avea o noua biruinja. Doua victorii consecutive a celei mai tinere
organizajii impotriva tuturor partidelor politice i-arfi marit considerabil prestigiul in
ochii Jarii. Am luat hotararea sa candideze tatal meu, fiindu-mi eel mai necesarin
miscare, atat in Parlament cat si in afara, pentru organizare si propaganda. Alegerile
s-au fixat pentru 17 martie.

La 9 ianuarie am lansat un manifest in intreg judejul. La 10 ianuarie a sosit tatal meu
cu o prima echipa. Au venit apoi echipele din Iasi, Tecuci, Beresti si Cahul.

In primele trei saptamani, rapiditatea si eroismul micilor for£e legionare au
determinat un curent de simpatie pentru noi in intreg judejul. Pe o iarna grea, cu
zapezi mari, cu ger, partidele nu se puteau deplasa. Ele asteptau o vreme mai buna.
In acest timp insa, peste dealuri, prin zapada pana la brau, prin viscol, legionarii
strabateau din sat in sat.

Pe la inceputul lui februarie, lupta a inceput sa devina grea. in faja noastra se ridica
coalijia liberala-Jaranista-lupista-cuzista cu o inversunare pe care noi nu o mai
cunoscusem pana atunci. Guvernul a trecut la masuri de adevarata teroare. Presa
jidoveasca ne ataca cu vehemenja.

Simjeam nevoia de a mai intari forjele. Am trimis ultimele rezerve de la Iasi sub
comanda lui Totu. Altele nu mai aveam decat la Bucuresti. Cu acestea insa, se punea
o problema grea pentru noi, aceea a transportului. N-aveam bani. Am chemat atunci
legionarii si le-am propus o masura eroica: sa porneasca pe jos de la Bucuresti la
Barlad, o distanja de aproape 300 km, explicandu-le ca cest mars va insemna pentru
victorie mai mult decat 100.000 de manifeste. El va constitui, sigur, un mare discurs
eroic, adresat de legionari romanilor din Tutova.

Legionarii au primit propunerea cu entuziasm. Peste o saptamana o echipa de circa
douazecisicinci, sub comanda lui Stelescu, ajutat de Caratanase si Doru Belimace, a
plecat pe jos de la Bucuresti la Tutova. Dupa un mars greu de 10 zile, prin viscol, au
ajuns la Barlad, primiji cu insuflejire de intreaga populate. Dar prigoana s-a intejit
pana la ultima incordare posibila. A fost adus in judej colonelul de jandarmi Ignat, cu
forja mari, avand ordinul din partea ministrului de interne, dl. Argetoianu, ca
legionarii sa fie scosi pe targa din intreg judejul. Mici echipe era imposibil sa mai
poata inainta. Am facut atunci doua echipe puternice, sub comanda lui Victor Silaghi
si Stelescu, care, susjinandu-se una pe alta, sa poata inainta pe linia Puesti-
Dragomiresti, insojind pe tatal meu. O alta echipa mai mica am trimis-o in direcjia
Bacani. Aceste doua direcjii mai ramasesera nebatute. Ele constituiau jumatatea de
nord-este a judejului. Sudul, cealalta jumatate, fusese bine lucrata de tatal meu, de
dl. D. Popescu, seful judejean, de Victor Silaghi, de Teodor Jilea si Ion Antoniu, cu
primele echipe.

Cele doua echipe din nord au inaintat, luptand pe un mare viscol, peste 40 km,
avand si cajiva raniji, pe Jocu si aljii. In nordul judejului ele au fost intampinate de
mari forje de jandarmi. Echipele s-au baricadat atunci in podul unei case pustii, unde
au rezistat fara foe, hrana si apa timp de 48 de ore. In cele din urma s-au putut
retrage, dupa un mars greu de o noapte, pe care l-au executat in condijiuni cu
adevarat eroice si numai datorita incapajanarii lui Victor Silaghi, care a imbarbatat
legionarii zdrobiji de oboseala, de frig si de foame, indemnandu-i sa mearga pana la
ultima rezistenja posibila. Acest copil orfan, fiul preotului roman Silaghi din Careii
Mari, ucis de unguri la 1918 in condijiuni tragice, a luptat cu adevarata vitejie.

La sfarsit, echipele acestea au fost inconjurate de forje mari si aduse in Barlad. Tatal
meu a fost arestat si inchis in arestul unui regiment.

Echipa a treia a fost decimata complet in lupta de la Bacani. Aici, inainte de a intra in
sat, pe inserate, a fost atacata de un mare numar de jandarmi. Seful echipei,
legionarul Popescu Lascar, lovit in cap cu arma, a cazut primul in nesimjire intr-un
lac de sange. Ceilalji legionari au refuzat sa se retraga. au atacat cu piepturile goale,
fara nimic in mana, incercand sa intre in sat. Rand pe rand, au cazut toji in
nesimjire. Ultimul a atacat singur. A cazut in genunchi sub lovituri, s-a inaljat, a
atacat din nou. S-a prabusit alaturi de camarazii lui. Intreaga echipa a cazut in
nesimjire intr-un lac de sange. De acolo au fost taraji prin zapada de jandarmi
distanja de doi kilometri, pana la postul din sat. La ora 1 noaptea, un calarej a adus
vestea in Barlad a celor intamplate seara la Bacani. Echipa de ieseni, sub conducerea
lui Totu, care sosise la 12 noaptea la Barlad, a pornit imediat pe jos, in ajutorul
camarazilor raniji. Dupa o lupta de la ora 3 jumatate la 5 dimineaja, in care timp
jandarmii au tras toate cartusele pe care le aveau, legionarii au ocupat postul de
jandarmi, gasind inauntru inca in nesimjire, trantiji la pamant, pe legionarii cazuji in
lupta de Bacani. Ei i-au ridicat si transportat la spitalul din Barlad.

***

Lucrurile n-au ramas insa aici. Jidanimea a pornit o uriasa campanie de presa,
atacandu-ne cu un cinism si o nedreptate revoltatoare. Un val de minciuni, insulte,
calomnii s-a abatut asupra noastra. Toate gruparile politice se coalizasera spre a ne
scoate din lupta.

A DOUA DIZOLVARE A GARZII
MARTIE 1932

Izbiji de jandarmi, atacaji de presa jidoveasca, peste capul nostru cade o noua
dizolvare a Garzii, hotarare data printr-o simpla decizie ministeriala.

Desi ne gaseam in cadrul celei mai perfecte legalitaji, guvernul Iorga-Argetoianu,
calcand Constitujia si legile, ne dizolva in mod arbitrar. Sediile din nou au fost
ocupate si sigilate. Tipografia de la Iasi inchisa. Atacaji de presa, suntem pusi in
imposibilitate de a ne apara, toate publicajiile noastre fiind suspendate. In Parlament

incerc sa vorbesc, dar sunt impiedicat de zgomotele majoritajii, care nu-mi permite
sa ma apar.

Candidatura totusi n-au putut-o opri.

Echipa de la Bucuresti a fost evacuata. Rand pe rand si celelalte. Echipa iesenilor, in
numar de 30, sub conducerea lui Totu, fiind dusa la gara pentru aceeasi operate de
evacuare, rupe cordoanele si ocupa sala de asteptare, unde se baricadeaza si rezista
24 de ore, pana cand este atacata cu gaze. Pana la sfarsit insa, este suita in tren si
evacuata.

In oras nu mai raman decat Ibraileanu, Nuju, Esanu si tatal meu arestat. Prigoana
incepe asupra satelor. Jarani, invajatori si preoji, sunt arestaji si batuji; casele lor
calcate. alegerile se amana cu o luna, pentru 17 aprilie.

Tatal meu este eliberat. Intervin in lupta, prezentandu-se in oras, batranii, in frunte
cu Hristache Solomon, Cornel Cambureanu, Ventonic, Ifrim, Pr. Isihie, Peceli, Potolea
etc. Ii impart pe la diferite secjiuni. Se strecoara noaptea, fiecare la postul sau.
Echipele din judejele vecine patrund din nou in Tutova prin diferite puncte. Echipa
Gh. Costea trece Barladul, prin apa pana la gat, toate intrarile fiind pazite. Ea se
prezinta uda la secjiile de votare.

In dimineaja de 17 aprilie incepe votarea. Continua ziua si noaptea. La 18 aprilie, ora
5 dimineaja, se anunja victoria legionara: 5.600 voturi; liberalii: 5.200; Jaranistii:
4.000; celelalte grupari: sub 2.000; cuzistii: 500 voturi.

Aceasta a doua biruinja legionara, in contra coalijiei tuturor politicienilor romani,
objinuta prin indarjirea si voinja de fier a legionarilor, prin eroismul si sangele lor,
infruntand obstacole, insulte, lovituri si prigoniri, a starnit un entuziasm de nedescris
in toata Jara.

NOI ALEGERI GENERALE
IULIE 1932

Tatal meu a fost validat in ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna noastra n-a
durat decat o saptamana, deoarece guvernul Iorga a cazut. S-a constituit un guvern
najional-jaranist in frunte cu dl. Vaida.

Intram intr-o noua lupta, sleiji de puteri fiziceste si materialiceste. Suntem in iunie
1932. De la 15 decembrie 1929, suntem intr-o lupta permanenta: decembrie 1929 -
aprilie 1930, campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, Tecuci. Vara lui 1930, pregatire
asi interzicerea marsului in Basarabia. Sunt inchis pana in toamna. in octombrie si
noiembrie suntem in Maramures. lama lui 1931 ne gaseste in inchisoare. Primavara
lui 1931, lupta in alegerile generale. Vara lui 1931, alegerile de la NeamJ. lama lui
1932, alegerile de la Tutova. Iar acum intram din nou in alegeri generale.

Cu toate aceste lupte, am continuat organizarea si in restul Jarii. Anul trecut
avusesem liste in 17 judeje, acum aveam in 36.

Toate partidele incep aceleasi certuri pline de intrigi pentru fixarea candidaturilor. Ele
au Jinut o saptamana. Eu fixez singur, intr-o singura noapte, toate candidaturile in
36 de judeje. Intre legionari, nimeni nu se bate pe locuri. Ei cer sa fie pusi ultimii pe
lista.

Problema grea este insa problema materiala. O mare parte din judeje isi susjin
singure cheltuielile, din contribute legionarilor. Altele insa nu pot. Imi trebuiesc
50.000 lei numai pentru taxe. Umblu naucit pana in ultima zi. Incerc la unul, la altul
- nimic.

Ma due la dl. Nichifor Crainic , directorul „Calendarului", crezand ca poate are el. Nici
el nu avea. Cu foaia sa, aparuta de cinci luni, ne susjine lupta, urmarind pas cu pas
vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu ne poate da. In sfarsit, imprumut
prin Pihu si Caranica , care, alergand pe la toji macedonenii, gasesc suma necesara.
Cateva judeje le susjin Focsanii cu Hristache Solomon.

Campania incepe. O noua prigoana se abate asupra noastra. Raspandiji pe un front
mare, suntem pujini si atacaji pretutindeni cu violenja. La Tighina sunt raniji
legionarii Savin si Popescu. La Barlad, zeci de invajatori si preoji sunt taraji in beciuri
si maltrataji din ordinul D-lui Georgescu-Barlad. La Vaslui, micile echipe sunt ranite.
La podul Iloaiei si in intreg judejul Iasi, la fel.

La Focsani, batranul Hristache Solomon, cu inginerul Blanaru si alji zece sunt atacaji
din ordinul avocatului Neagu, de bandele inarmate ale najional-jaranistilor, in
comuna Vulturul. Cad legionarii la pamant, raniji de ciomege si de cujite. Ramane in
picioare singur, ca un munte, Hristache Solomon, de obrazul caruia nu se atinsese
nimeni pana atunci. Se apara cu indarjire, dar pana la urma, cade in mijlocul
drumului, rapus de lovituri. Acolo jos, este batut cu ciomegele in cap de fiarele
acestea care faceau necontenit caz, pe atunci ca si acum, de legalitate, mijloace
civilizate, libertate etc.

Garda objine 70.000 de voturi, dublandu-si numarul faja de anul trecut. Se prezinta
eel mai bine judejele Cahul si NeamJ, Covurlui si Tutova unde candidase tatal meu.
Apoi vin: Campulung cu Moja, Turda, Focsani, Ismail, Tighina. Avem dreptul la cinci
locuri. Urmeaza optarile. Eu raman la Cahul, pentru a intra in Parlament Nuju Esanu.
Hotarasc ca tatal meu sa ramana la Barlad, pentru a lasa sa intre in Parlament,
Stelescu , care are numai 25 de ani si e student. Voiam sa dau tineretului o incurajare
si un imbold.

Increderea si dragostea pe care i le-am aratat nu mi-au fost insa rasplatite.

PENTRU A DOUA OARA IN PARLAMENT

Tot timpul, in Parlament, am luptat contra guvernului si a masurilor sale pe care eu
le-am socotit contra intereselor neamului romanesc, cum am luptat de altfel si
impotriva celorlalte guverne, care s-au perindat la carina statului. De la toate aceste
guverne, Jara aceasta nu avea nimic de asteptat. Nimic din viitorul sanatos al acestui
neam nu se faurea acolo. Toate masurile si legile nu erau decat niste paleative, care
sa lungeasca de azi pe maine existenja amara si trista a Jarii.

Cand la Grivija au fost impuscaji muncitorii romani, din ordinul Ministerului de
Interne, scarbit pana in adancul inimii de atitudinea comunizanjilor din Partidul
Najional-Jaranesc, care aplaudau masura guvernului, m-am ridicat la tribuna si am
simjit de a mea datorie sa vorbesc dupa cum urmeaza:

„E rau ca nenorocijii de muncitori au iesit in strada, dar e mai rau si de ei si de
neamul nostru, daca in faja nedreptajii strigatoare la cer, n-ar iesi, ci si-ar pleca
capul resemnaji in jug, lasand £ara pe mana unor politicieni exploatatori.

Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: D-le presedinte, d-lor deputaji, in numele gruparii din
care fac parte cer ca, alaturi de ancheta pe care este normal sa o faca autoritajile in
drept, sa se faca si o ancheta parlamentara, compusa din reprezentanji ai diferitelor
grupari politice din acest Parlament. Cer acest lucru, pentru ca ma indoiesc de
exactitatea afirmajiunilor facute de d-l Ministru de Interne; ma indoiesc pentru un
motiv bine determinat. La 24 ianuarie, atunci cand studenjimea romana, najionalista
si crestina, mergea sa depuna o cruce la mormantul eroului necunoscut, Siguranja
Statului a dat informajia, intr-o foaie din capitala, ca acea acjiune a fost pusa la cale
si subvenjionata de Moscova.

Daca tot asa de verosimila este si informajia pe care d-voastra o aveji in afacerea de
la Grivija, atunci injeleg foarte bine , cata dreptate aveji ca sa luaji masuri de
asemenea natura, ca cele pe care le-asi luat ieri si azi. (Aplauze pe bancile „Garzii de
Fier" si ale Partidului Jaranesc Dr. Lupu)

In al doilea rand, Jin sa afirm ca mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt; din aceasta
Jara, nu ne este frica de comunism sau de bolsevism. Noua ne este frica de altceva,
de faptul ca oamenii de la aceste ateliere nu au ce manca; le este foame. (Aplauze
pe bancile „Garzii de Fier" si ale Partidului Jaranesc Dr. Lupu)

Unii din acei muncitori au 1.000 lei pe luna si au 5, 6, 7 copii.

Dl. Dr. N. Lupu: Asa este.

Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Avand cinci, sase, sapte copii, aceasta leafa nu le
ajunge nici macar pentru painea de toate zilele.

Mie, in al doilea rand, mi-e frica si de altceva: de setea de dreptate.

Dl. Dr. N. Lupu: Foarte bine.

Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Atunci, d-voastra va trebui sa satisfaceji acestea
doua: foamea si setea de dreptate, (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier" si ale
Partidului Jaranesc Dr. Lupu) si va fi ordine deplina in aceasta Jara."

(Sedinja de joi, 16 februarie 1933,

M.O. 41 din 23 februarie 1933)

Una din greutajile care apasa activitajile parlamentarului este aceea a miilor de
cereri de intervenjie pe la ministere. Era o adevarata condamnare a noastra de catre
muljimea alegatorilor. Pentru ca, pe de o parte, ne pierdeam intregul nostru timp,
umbland toata ziua pentru rezolvarea acestor petijii. Este periculos pentru viaja unei
organizajii acest sistem, pentru ca iji paralizeaza intreaga activitate. Pierzi lupta
intreaga, trebuie sa renunji la soarta unei najii pentru ca sa-Ji servesti partizanii. De
la un timp, am observat ca printre cei ce veneau cu astfel de cereri nu era insa nici
un legionar. toji erau, fie milogi de meserie, fie adversari trimisi anume pentru a ne
paraliza. Pe de alta parte, acest sistem ne punea in situajia penibila de a merge si a
ne ruga la oamenii in contra carora luptam. De aceea, personal am refuzat sa fac
acest serviciu de intervenjie. Tot timpul cat am stat in Parlament, n-am cerut nici
unui ministru nimic.

O alta categorie o formau aceia care veneau sa ne ceara bani. Din sutele, caji se
perindau in fiecare zi, nici unul nu era legionar. Unii erau intr-adevar bolnavi sau
cazuji in vreo nenorocire, aljii insa isi facusera din acest sistem o adevarata meserie.

In sfarsit, gruparea noastra era o mica organizajie in devenire, in mars, in lupta
permanenta. Aceasta ne cerea, in special mie, necontenita atenjie asupra tuturor
miscarilor adversarului; pretindea descoperirea si pararea planurilor dusmane,
cucerirea si organizarea de noi pozijii, cu alte cuvinte, o supraveghere permanenta,
de zi si noapte, a campului de lupta din intreaga Jara. Inainte de toate venea insa
supravegherea educajiei legionare pentru a nu ne vedea transformaji pe nesimjite,
intr-o categorie politica de infecjie morala, din care sa nu mai putem iesi si in care
spiritul legionar sa moara.

Parlamentul imi rapea timpul necesar conducerii.

CUM SE PREZENTA ORGANIZAJIA LEGIONARA IN 1932-1933

In toamna lui 1932 si iarna lui 1933, legionarii au fost lasaji in refacere. Trei ani si
jumatate de lupte trecusera. Acesti tineri isi meritau acum odihna.

De aproape doi ani ma stabilisem la Bucuresti. La Iasi, ramasese in locul meu Banea,
ajutat de Totu, Cranganu, Tasca, Stelian Teodorescu, pentru chestiunile studenjesti,
tipografie, camin etc. Grupul studenjesc legionar se marise. Cuprindea acum ai mult
de jumatate din numarul studenjilor luptatori. La Cluj, era un inceput sanatos de
organizare cu Banica Dobre, la Cernauji de asemenea, cu Laurie, se dezvolta bine un
inceput de viaja legionara, sub indrumarea spirituala a profesorului Traian Braileanu,

in jurul caruia se Strang prof. Toppa si aljii. In intreaga Bucovina, curentul si
organizajia legionara cresteau sub buna si priceputa comanda a vechiului si
distinsului nationalist Vasile Iasinschi. La Chisinau lucrau Tudorache si Sergiu
Florescu; la Oradea Mare, Iosif Bozantan.

Tinrii crescuji in Fragile de Cruce, se ridicau la Universitate, gata formaji.

La Bucuresti aparuse un ziar nationalist de mare curaj si linie superioara,
„Calendarul", sub direcjia d-lui Nichifor Crainic si cu colaborarea unui manunchi de
intelectuali, in frunte cu profesorul Dragos Protopopescu. Aceasta foaie taia, cu
barbajie, drum nou si larg in lumea intelectualitajii romanesti, pe linia crestina si
nationalists. In special articolele D-lui Crainic erau adevarate lovituri de tun care
faceau ravagii in lumea antiromaneasca.

In miscarea studenjeasca a capitalei, legionarii aveau primul loc. La Presedinjia
centrului era Traina Cotiga cu un comitat legionar.

In mijlocul tinerilor intelectuali din capitala se simjea un reviriment. in constiinja lor
incep sa se puna marile probleme de viaja ale acestui neam. Un grup talentat, strans
in jurul tinerei reviste „Axa", avand in frunte pe Polihroniade , Vojen, Constant, intra
in randurile legionare. Si alji tineri eminent^ ca prof. Vasile Cristescu , Vasile Marin ,
prof. Vladimir Dumitrescu, ing. Virgil Ionescu, prof. Radu Gyr, avocatul Popov,
pictorii Basarab si Zlotescu, toji de mare talent si plini de suflet, lucreaza pe linia
ideologica legionara.

Macedonenii se apropie tot mai mult de noi printr-un tineret sanatos, curat ca
lacrima si viteaz. Ne gandim totusi, ca nu e bine ca masa macedonenilor din
Cadrilater sa fie incadrata in Garda, deoarece, abia venita de peste hotare, am
expune-o la prea multe asupriri. Tineretul universitar insa se inroleaza in intregime.

in fruntea tineretului macedonean se gaseau trei elemente de o aleasa cultura:
Papanace, Caranica si Sterie Cuimetti.

Cu cei doi dintai ma sfatuiam deseori, avand amandoi o admirabila judecata, pusa in
valoare de o curajenie si sinceritate ireprosabila, de o mare dragoste si vitejie.

Nu cred, ca de la 1931, sa fi fost o singura zi in care sa nu ma fi intalnit cu ei. in
acest timp de prigonire, ceasuri intregi discutam impreuna; lovitura dupa lovitura,
nedreptate dupa nedreptate, miselie dupa miselie. Fiecare veste despre o noua
schingiuire legionara, era un cujit implantat in inimile noastre. Durerea pentru toji
legionarii maltrataji ne chinuia sufletele si mai ales, imposibilitatea de a intrezari un
mijloc de a capta dreptatea.

Sterie Ciumetti traieste zi si noapte cu mine. E un tanar de o mare corectitudine si de
o credinja de caine. El devine casierul central al Garzii. Toate zilele - cate le va mai
avea - nu se va gandi decat la Garda, nu se va framanta si nu va acjiona decat
pentru Garda, nu va trai viaja lui decat pentru ea.

in diferite puncte ale Jarii apar elemente de valoare: Dr. Pantelimon, Parintele
Ionescu Duminica, Dr. Augustin Bidian la Sibiu, Preotul Georgescu-Edineji,
duhovnicul studenjimii, vechi luptator, Capitanul Ciulei la Bacau, Aristotel Gheorghiu

de asemenea vechi, cu comanda la Ramnicu Sarat; la Braila, Ion Iliescu, Seitan la
Constanja, Preotul Doara si Victor Barbulescu la Valcea, profesorii Vinjan, Ghenadie
si Duma la Timisoara. Si vechii legionari: profesorii Nicolae Petrascu, Horia Sima,
avocatul Iosif Costea, Colhon si aljii, care au acum posturi de comanda in diferite
parti ale Jarii.

Bucurestii se impart in sectoare si incepe organizarea. La Verde si Albastru sunt doua
elemente de valoare: Nicolae Constantinescu si Doru Belimace. Doua caractere tari:
doua minji. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinsi studenji a Facultajii de Litere.
Nicolae Constantinescu cu o aleasa cultura economica, student al Academiei
Comerciale. Ambii in curand se vor dovedi a avea impunatoare calitaji de credinja si
vitejie legionara.

Tot acum se infiinjeaza eel dintai grad legionar, prin urmatorul ordin de zi din 10
decembrie 1932:

A) Se infiinjeaza eel dintai grad superior in ierarhia legionara purtand denumirea de
Comandant legionar.

Avand in vedere jertfa, munca, eroismul, credinja, capacitatea si vechimea se
inainteaza in grad urmatorii legionari in ordinea alfabetului:

Banea Ion, doctorand in Medicina; Belgea Ion; Blanaru Ion, inginer; Dumitrescu Ion,
preot; Ionescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae,
student; Traian Cotiga, student; Tanase Antohi, meserias.

B) Toji legionarii, seria 1927 si 1928, cu legamantul depus, ramasi in cadrele active
ale Legiunii, se inainteaza in gradul de Comandant legionar ajutor. Semnat: Corneliu
Zelea Codreanu

Ceilalji mai in varsta au fost inaintaji in Senatul Legiunii si in Consiliul Superior
Legionar.

OFENSIVA CALOMNIILOR

,MISCARE ANARHICA SI TERORISTA"

Miscarea legionara creste vazand cu ochii in special in randul tineretului din scoli si
universitaji si in randurile Jaranilor din toate provinciile romanesti. Se dezvolta mai
greu la orase, unde elementul romanesc este sau funcjionar la stat, in imposibilitate
de a se manifesta, sau robit economiceste de jidani.

Aceeasi prigoana surda, pe care am cunoscut-o de cand am deschis lupta in 1922, ne
urmareste crescand, pe noi, pe toji luptatorii si familiile noastre. Daca esti tanar cu

studii, nu vei capata niciodata funcjiune la stat de cat cu prejul vanzarii constiint;ei si
credinjei tale. Sute de tineri cauta sa fie ademeniji cu bani, promisiuni, onoruri,
funcjiuni. Statul a ajuns o scoala a tradarii, sunt ucisi oamenii de caracter, iar
tradarea este rasplatita din belsug. Daca esti comerciant roman, singurin mijlocul
jidovimii si crezi in Legiune, incepand de la sergentul de strada si pana la primar si
prefect, toji i£i sunt dusmani. Te urmaresc zi si noapte. I£i pun impozite mari ca
jidovilor; contravenjiile vor curge una dupa alta, lovitura dupa lovitura, pana te vor
nimici.

Daca esti Jaran, te vor duce, cu mainile legate, din post in post, pe jos, zeci de
kilometri, batandu-te in fiecare zi, la fiecare secjie de jandarmi. Te vor Jine nemancat
cate 4-5 zile, se vor uita pretutindeni ca niste fiare la tine si fiecare isi va trage peste
obraji cate o palma. Daca esti muncitor, te vor da afara ca pe o carpa, din orice
fabrica, din orice intreprindere.

Pentru ca in Jara aceasta, un om cu credinjele noastre trebuie sa moara de foame, el
si toji copiii lui. Suntem cu tojii consideraji ca niste dusmani ai neamului si ai Jarii.

Noi nea-m incadrat insa in cea mai perfecta ordine si legalitate. Pentru ca sa nu ni se
poata spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi:
„Nu va putem distruge pentru ca nu aji calcat legile? Nu-i nimic, le calcam noi si va
distrugem! Nu vreji sa fiji ilegali, suntem noi ilegali". Incat in modul acesta am intrat
intr-un sistem cu adevarat talmudic: pe de o parte, acuzaji prin presa si prin toate
oficinele politice, de „ilegalitate", iar pe de alta parte, stand in cadru perfect al legii,
suntem macinaji de cele mai odioase si ilegale sisteme, de catre toji reprezentanjii
guvernelor si ai statului, aflaji in cea mai flagranta ilegalitate.

Taraji in faja tribunalelor, hotarari dupa hotarari judecatoresti in toata Jara confirma
linia de legalitate si ordine a miscarii. Nici o hotarare in contra noastra. Totusi,
argumentul lor de baza, al politicienilor si al presei jidovesti, ramane invariabil:
„miscare de dezordine", de „anarhie", de „incalcare a legilor", „terorista".

Presa jidoveasca ajaja mereu pe politicieni in contra noastra, pentru ca acestia sa se
repeada sa ne sfartece, sa ne desfiinjeze.

,IN SLUJBA STRANILOR"

De un timp, nemaistiind ce sa ne puna in sarcina, presa jidaneasca ne acuza ca luam
bani de la Mussolini. Ca facem pe nationalistic dar ca in realitate scopul nostru este
de a stoarce de bani pe oricine intalnim in cale. Acum l-am gasit pe Mussolini si il
stoarcem pe el.

Rand pe rand, aflam uimiji ca:

„Suntem in slujba ungurilor care se desteapta";

„Suntem in slujba Moscovei";

„Primim bani de la jidani"

Pana si aceasta acuzare ridicola nu ne-a fost crujata. lata din ziarul jidanesc
„Politica", din 10 august 1934, un pasaj semnificativ dintr-u articol intitulat: „Max
Auschnitt si Garda de Fier":

„§i la noi deci, fenomenul s-a verificat intocmai si este lucru stiut de toata lumea, ca
cea mai insemnata miscare a fascismului romanesc, Garda de Fier, a fost creata si
susjinuta de marii capitalisti. §i aici vine senzajia de loc senzajionala: jidanul Max
Auschnitt a sprijinit si finanjat direct Garda de Fier. Lucrul acesta l-au afirmat doi
oameni destul de seriosi si cu raspundere, dl. ministru Victor Iamandi si cunoscutul
publicist Scarlat Calimachi.

Dupa explicable de mai sus, faptul apare ca foarte normal.

Cine nu stie ca si Hitler a fost finanjat de marii capitalisti evrei din Germania?"

,SUNTEM IN SOLDA HITLERI§TILOR"

In ultima vreme, in Germania, a invins Adolf Hitler, in lupta cu hidra iudeo-masonica
din toata lumea. Poporul german, cu o extraordinara hotarare si unitate, se lupta si
pune la pamant puterea iudaica.

Minciuna dupa minciuna, intrebuinjeaza jidovii in presa lor, cautand sa zapaceasca
minjile oamenilor: 1. Adolf Hitler e un zugrav, un prost, un incapabil. Cine se ia dupa
el intr-o Jara civilizata ca Germania!?

Dar Adolf Hitler paseste inainte.

2. Adolf Hitler nu va invinge pentru ca s vor opune comunistii germani.
Dar Adolf Hitler se apropie de putere.

3. Hitlerismul s-a rupt in doua, in trei. Mari nemuljumiri in sanul partidului etc.
Dar lui Adolf Hitler nu-i pasa.

4. Adolf Hitler a innebunit. A plecat in munji etc.

Dar Adolf Hitler e sanatos si se apropie tot mai mult de biruinja.

5. Daca va invinge, de a doua zi e revolujie in Germania. Comunismul va izbucni in
revolta generala si Hitler va cadea.

Dar Hitler vine la putere si revolujia visata de jidani nu are loc. El merge din
majoritaji in unanimitaji neintalnite in istorie.

6. Toate Jarile vor boicota economiceste Germania si hitlerismul va cadea.
Dar Adolf Hitler paseste biruitor inainte.

7. „Dictatura", „teroare hitlerista" in toata Germania. Votul e smuls prin teroare.
Dar poporul german merge din entuziasm in entuziasm.

8. Hitler vine sa ne ia Ardealul. Iar noi, toji na£ionalistii romani, care vrem sa scapam
de pacostea jidaneasca, suntem, nici mai mult nici mai pujin, „hitleristi", adica vrem
sa dam Ardealul nemjilor.

Noi insa raspundem: presupunem ca Hitler vrea sa ne faca razboi si sa ne ia
Ardealul. Noi, romanii, tocmai pentru ca sa ne putem apara Ardealul contra nemjilor,
trebuie sa scapam de jidani. Sa rezolvam si noi problema jidoveasca. Sa ne intarim
pozijia neamului nostru stors de jidovime, supt de vlaga si pus in imposibilitate de a
se apara. Cu jidovimea care ne otraveste sufleteste si ne suge sangele, nu vom avea
nici arme, nici suflet, nici carne pe noi.

9. In sfarsit, noi „primim bani", suntem stipendiaji, suntem „in solda" hitleristilor.

Raspundem: A. C. Cuza lupta impotriva jidanilor de la 1890, iar noi de la 1919,
1920, 1921, 1922, cand nici nu auzisem de Adolf Hitler. Serpi veninosi!

FABRICA DE BANCNOTE FALSE DE LA RASINARI

N-a trecut mut si o noua campanie jidano-politicianista se porneste impotriva
noastra.

Nevoindu-se muljimii cu banii de la Mussolini si Hitler, de la Moscova si de la Max
Auschnitt, adversarii nostri ne-au gasit o noua sursa financiara in fabrica de bancnote
false de la Rasinari. Senzajionala descoperire a umplut coloanele ziarelor
politicianiste si jidanesti.

Dam mai jos, din presa vremii, cateva pasaje menite sa ilustreze sistemul de perfidii
prin care se incerca anularea noastra in constiinja najiei.

Ziarul „Patria" din 22 iulie publica:

GARDA DE FIER §1 FABRICA DE FALSIFICAT BANI DE LA RASINARI
- SURSA FONDURILOR DE PROPAGANDA -

„Cluj 21. - La Rasinari, comuna situata in apropierea Sibiului s-a facut o senzajionala
descoperire, de natura a prezenta o intreaga organizajie politica in cea mai urata
lumina si impotriva careia, guvernul, care are acum in mana cele mai zdrobitoare
dovezi, va trebui sa procedeze cu toata strasnicia.

O fabrica de bani falsi a Garzii de Fier

Anume in comuna Rasinari s-a descoperit una din multele fabrici de falsificat
monede. Din cercetarile intreprinse s-a constatat insa, spre stupoarea tuturor ca de
asta data nu este vorba de o simpla banda de tigani sau de descreieraji, care
infrunta rigorile legii in nadejdea unei grabnice imbogajiri, ci de insasi Garda de Fier,
organizajia politica a D-lui Corneliu Zelea Codreanu care, in ultimul timp s-a dedat la
cea mai desanjata campanie impotriva guvernului si in general a tuturor partidelor
politice din Romania.

Garda de Fier si propaganda la sate

Pentru cei care cunosc insa activitatea mai de aproape a Garzii de Fier, cu cetele de
gardisti care cutreierau Jara de la un capat la altul, lucrul pare foarte natural. Caci in
asemenea imprejurari trebuiesc in primul rand bani. Ori se stie ca propagandistii
Garzii de Fier dispuneau in ultimul timp de numeroase fonduri, care le permiteau
deplasarea lor la sate precum si scoaterea de ziare si inarmarea membrilor ei
devotaji cu toate cele necesare pentru completarea sistemului a la Hitler.

Cum s-a descoperit falsificarea

Ministerul de Interne era de mult informat ca unii din fruntasii ardeleni ai Garzii de
Fier si in special cei de la Brasov si Sibiu, dispun de mari fonduri pe care le repartizau
apoi organizajiilor din intreaga Jara. Exista la inceput banuiala ca banii sunt furnizaji
de cine stie ce organizajii similare din strainatate insa in urma supravegherilor s-a
constatat ca aceasta este o banuiala neintemeiata. Descoperirea fabricii de bani de la
Rasinari a pus insa organele polijienesti pe o noua cale, iar rezultatul cercetarilor a
fost dintre cele mai surprinzatoare.

Sibiul subvenfioneaza intreaga organizape

Imediat autoritajile din capitala au delegat pe dl. judecator de instrucjie I. Stanescu
din capitala sa faca cuvenitele cercetari. D-sa insojit de D. Prim Procurer Radu Pascu
si procurer Mardarie au plecat la Sibiu, facand o prima descindere la locuinja d-lui
avocat Bidianu, seful organizajiei gardiste, unde au descoperit un senzajional
material compromijator din care reiese ca fabrica de bani de la Rasinari servea
exclusiv scopurilor politice si subversive ale Garzii de Fier. Printre corespondent^

confiscate! s-au descoperit scrisori ale diferitelor organizajii si in special ale
organizajiei de la Iasi in care domnul Banea cerea o suma mai mare de bani, pentru
a cumpara o camioneta si a intensifica propaganda in Moldova.

Organele polijienesti au operat o serie de arestari si au ridicat intreg materialul
compromitator dimpreuna cu aparatele care serveau la falsificarea banilor.

Cercetarile continua cu multa asiduitate si se cauta a stabili ce legatura era intre
fabrica si organizajiile gardiste si mai ales cantitate de fonduri repartizare acestora.

Valoarea morala a Garzii de Fier

Faptul ca organizajia Garzii de Fier care reusise sa-si creeze nuclee in intreaga £ara a
fost atat de rusinos prinsa cu maja in sac a facut o impresie profunda in intreaga
Jara si o adevarata consternare in faja partizanilor politici. Se stie ca agitata la Jara
se facea in numele dreptajii, a cinstei, a onoarei, respectului faja de legile Jarii etc.,
tot atatea lucruri care se dovedesc ca la Garda de Fier, erau numai vorbe goale si ca
de fapt ea urmarea doar puterea, fara sa fie cu nici un scrupul faja de mijloacele
intrebuinjate in lupta.

Faja de aceste descoperiri guvernul pare dispus sa opereze cu toata strasnicia. Astfel
Domnul subsecretar de stat V. V. Tilea a declarat intr-un cere intim, ca fat;a de
gravitatea faptelor comise de unii membrii, Garzile de Fier vor trebui sa fie neaparat
desf Ungate. "

In „Chemarea Romanilor", din 6 august 1933:

DRAGOSTE DE BANI SI FALSIFICAREA DE BANI

„Gazetele au vestit in zilele trecute cum ca trepadusi ai Garzii de Fier au fost prinsi
de autoritaji falsificand bani. Stim ca acest soi de oameni au inceput in vremea din
urma sa umble prin toate satele noastre fagaduind tot felul de lucruri poporului si
cerand pedeapsa cu moartea pentru raufacatori. Suntem tineri care am asteptat o
buna bucata de vreme sa ne putem lamuri asupra rosturilor si scopurilor pe care le
urmaresc. Propovaduind cu aprindere, dragoste de tara, buna oranduire a ei si
starpire a strainilor, am crezut un timp ca ei sunt de buna credinja. Cand am auzit
din gazete ca s-au apucat sa lucreze in paguba tarii, falsificand bani, nu putem decat
sa vedem ca ne-am inselat si am ajuns sa-i cunoastem. Ei fac parte din ceata
jefuitorilor de meserie ai Jarii si pentru greaua incalcare a legii pe care au facut-o,
noi n-am sfatui guvernul decat sa-i judece dupa felul cum cer ei judecarea unor
astfel de fapte: pedeapsa cu moartea. La furci cu falsificatorii de bani!"

In „Dreptatea", din 22 iulie 1933, oficiosul Partidului Najional-Jaranesc:

GARDA DE FALSIFICATORI

„Daca trebuia o proba definitiva pentru clasarea indivizilor care alcatuiesc asa zisa
aripa nationalists de dreapta a politicii noastre, iata o avem in urmatorul caz al
falsificatorilor de bani de la Rasinari.

In tot locul si totdeauna partidele extremei drepte, extrema dreapta care in fond se
compune din bande de huligani si batausi, au uzat de cele mai abominabile, mai
injositoare, mai incalificabile procedee in opera propagandists a muljimilor naive.

Pentru ca in „concept;ia" (sic) si „doctrina" (sic) dreptei scopul, care se reduce la
insfacarea puterii, scuza murdaria mijloacelor.

Nu poate exista nobleje in procedee, in tactica, in metoda si in comportare, acolo
unde nu exista nobleje in ideal, in scop, in obiectivele urmarite. Cine-ar putea afirma
ca ascunde o farama de nobleje in, hai sa zicem, idealul extremismului de dreapta?
Cultul forjei brutale in disprejul birjeresc al elementarelor drepturi, nu va constitui
niciodata un ideal si o superioritate! Altul este idealul ale carei raze incalzesc sufletul
omenirii: un ideal de justice, de pace si munca constructive!, pentru ridicare tot mai
sus pe scara intelectuala a colectivitajilor najionale si prin aceasta a omenirii intregi.

Nu acesta este idealul extremismului de dreapta, imbrajisat de cele mai inferioare
exemplare omenesti cu infumurate ganduri de puteri dictatorial. Extremismul de
dreapta inlocuieste inteligenja cu forja pumnului (care nu distinge pe un intelectual
de-un borfas de rand), dreptatea cu arbitrariul, nobilul ideal al pacii si conlucrarii
dintre stat si popoare cu dogma obtuza a urii dintre najiuni.

Extremismul de dreapta nu poate fi aprobat de nici un intelectual.

Daca a reusit sa prinda cajiva oameni, aceasta a facut-o in numele unei credinje
odios exploatate: credinja najionalista.

Asa a procedat asociajia de conspiratori zisa Garda de Fier. Ea pretinde ca activeaza
in numele najionalismului.

In numele najionalismului? Aceasta ipocrizie trebuie demascata in faja opiniei
publice. Najionalismul pentru a fi servit nu are nevoie de organizajii oculte, de
asociajii secrete si mai ales n-are nevoie de metode ca cele practicate de Garda de
Fier. Najionalismul este o credinja care se apara la lumina zilei, deschis, cinstit,
sincer.

in nici un caz nu servesti najionalismul prin ordine secrete catre... cuiburi (?!?), catre
„batalioane" invizibile si „celule" oculte. §i mai ales prin falsificare de bani ca niste
infractori de rand.

Garcia de Fier nu este decat o mana de aventurieri, grupaji clandestin pentru
cucerirea puterii de stat prin cea mai desant;ata si mincinoasa demagogie. Asta, in
numele ideii najionaliste.

In numele ideii najionaliste? Crezul acesta care e al tuturor fiilor acestui pamant nu
admite asemenea mijloace ca cele uzate de Garda de Fier. Nu admite falsificare de
bani.

Descoperirea bandei de la Rasinari pune in adevarata ei lumina Garda de Fier.

Lumea se intreaba: de unde au oamenii acestia bani? Ataxia bani pentru
propaganda? Pentru organizare si pentru cumpararea de constiinje? Pentru calatorii,
pentru intrejinere, pentru masini? De unde?

Descoperirea de la Rasinari indica sursa: falsificare de bani!

Asa lucreaza Garda de Fier. Pionierii Garzii de Fier sunt indivizi care cad sub legile
codului penal. Vor sa faca partid politic prin falsificare de bani.

Ce autoritate morala mai au pentru a cere aprobarea maselor? §i inca in numele ideii
najionaliste.

Garda de Fier este o garda de falsificatori. §i o garda de falsificatori nu poate vorbi in
numele nat;ionalismului!"

§i in sfarsit, pentru a nu prelungi peste masura citarea, dam din „Patria", sambata,
22 iulie, 1933:

,GARDI§TII" §1 FALSIFICATORII

„Descoperirea de la Rasinari a avut o latura cu adevarat senzajionala. Ea trece peste
faptul divers, bagatelizat si cotidian, punand intr-o amploare si o cruditate
sangeroasa toata descompunerea, disolujia si elasticitate morala a celor care pretind
ca regenereaza masele prea credule, in cautare de un nou crez. §i spunem: cu
adevarat senzajionala pentru ca daca ziarele ne-au obisnuit, ultimul timp, sa aflam
ca in diverse coljuri ale Jarii apar mici monetarii clandestine, niciodata patronii
ingeniosi si pujin cavaleri ai acestei institute inflationists certate cu codul, nu s-au
dovedit a fi incadraji intr-o mai rasarita situajie sociala. La Rasinari eroii nu mai sunt
Jigani in goana dupa cojcarie, nici simpli certaji ai justijiei porniji dupa usoara si
meschina lovitura, nici unul din acei eroi care injeleg estetic gustul unei aventuri
fructuoase in riscuri grele. Ci este vorba de seful - nota(i bine - seful Garzii de Fier
din Sibiu. Citam dupa un ziar obiectiv si care nu de purine ori a luat sub
dezinteresata-i protectee miscarea prozelijilor codrenisti:

„Autoritat;ile din Sibiu, perchezijionand casa d-lui avocat Bidian, seful organizajiei
Garzii de Fier din oras, au descoperit un material senzajional din care reiese ca
fabrica de monede false de la Rasinari era creata pentru a susjine Garzile de Fier.
Intre alte documente s-a gasit o scrisoare a presedintelui organizajiei din Sibiu. d.
Banea, care de la Iasi, cere bani pentru o camioneta si pentru a intensifica
propaganda pentru Garzile de Fier."

Este clar, nu? O monetarie pentru susjinerea unui partid ce se proclama regenerator
al politicii si al moravurilor! Dupa cunoscutele ipostaze de agitatori fara scrupule, de
scandalagii si batausi, inca una tot atat de pujin onorabila, dar poate si mai
culpabila: de falsificatori. Cine ar putea pretinde ca este aici un semn curios si grav al
vremii; iar un iubitor de jocuri de cuvinte, ar gasi ca pentru un gardist fie el chiar si
de fier - este exagerat sa se faca falsificator. Oricum ar fi cazul de la Rasinari, este
extrem de grav. El arunca si o vie lumina asupra resurselor cu care acesti aventurieri
se pozeaza cand in batausi, cand in martiri, isi intrejin o agitata si ambulatorie
existenja. Chiar in ceste coloane intrebam uimiji si curiosi de unde au domnii acestia
bani? Sa o marturisim sincer, nu asteptam ca raspunsul sa vie atat de prompt, atat
de infiorator, si tocmai de la... Rasinari!" Dr.

Trei saptamani a durat aceasta odioasa campanie.

In zadar au umblat disperaji pe la ziare, ca sa objina vreo dezminjire, cei trei
legionari de elita: Caranica, Sterie Ciumetti si Papanace, care de la 1931, datorita
calitajilor lor de clara judecata si de mare sinceritate, traiau zilnic cu mine,
impartasindu-se de aceeasi chinuitoare grija si ajutandu-mi, pas cu pas, la greaua
sarcina a conducerii unei organizajii, pe campul de lupta.

Zadarnice sforjari, pentru ca toate aceste infamii care se aruncau contra noastra
erau comandate.

Ele nu vor avea decat un singur efect: de a acumula in suflet nedreptate peste
nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitura peste lovitura, durere peste durere.

Tineretul acesta le-a rabdat toate, a inabusit toate in sufletul sau. Acum insa, dupa
atajia ani, daca as voi sa dau un sfat lumii, as striga: Ferip-va de cei ce rabda!

ECHIPA MORJII

Darin faja obstacolelor, loviturilor, uneltirilor, prigoanelor, care ne asaltau de
pretutindeni, noi, avand sentimentul acesta grozav al singuratajii, al nici unui ajutor
la care sa putem alerga, opuneam: hotararea morpi.

„Echipa morpi" este expresia acestor stari de suflet ale tineretului legionar din
intreaga Jara. Ea insemneaza hotararea acestui tineret de a primim moartea.
Hotararea lui de a merge inainte, trecand prin moarte.

La Tnceputul lui mai 1933, se formeaza o echipa din: preotul Ion Dumitrescu, Nicolae
Constantinescu, Sterie Ciumetti, Petru Jocu, Constantin Savin, Bulhac, Constantin
Popescu, Rusu Cristofor, Adochijei, Iovin, Traian Clime, Iosif Bozantan, Gogu
Serafim, Isac Mihai, profesor Papuc, Radoiu...

Inainte de a pleca sa strabata o jumatate din tara, ei isi iau denumirea de „Echipa
morjii". De la Iasi a sosit Caprioara. Vor merge cu ea. Au de parcurs: Bucuresti -
Pitesti - Ramnicu Valcea - Targu Jiu - Turnu Severin - Oravija - Resi£a.

Pana aici vor fi insojiji si de preotul Duminica Ionescu. Apoi Timisoara - Arad si
inapoi la Bucuresti. In faja lor sta cea mai mare expedite legionara. Pleaca cu 3.000
de lei in buzunar pentru benzina si incolo cu ce le va mai da Dumnezeu si oamenii
din cale. Merg cu legile Jarii in mana. Vor pastra legalitatea, dar se vor apara in
contra masurilor ilegale.

La Tg. Jiu, la Turnu Severin, la Bozovici sunt urmariji si atacaji de polijie si jandarmi.
Ei se aseaza in genunchi in faja revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind rojile
masinii.

La Oravija sunt asteptaji cu mitraliere la marginea orasului si arestaji. Dupa o zi,
procurorul Popovici le da drumul, negasindu-le nici o vina. Pentru ca ei nu fac nimic,
nu vorbesc nimic, nu Jin intruniri. Merg si canta. Atat.

Lumea insa injelege. Ii primeste cu flori. Le da mancare si benzina pentru masina. Pe
unde tree ei ramane o dara de entuziasm.

La Resija le ies eu inainte.

Aici trebuia sa Jinem intrunire publica. Eram in drepturile noastre. Parlamentar, care
avusesem lista in judejul Caras, unde objinusem 2.000 de voturi, veneam si luam
contact cu alegatorii nostri, pentru a le face dare de seama asupra activitajii noastre
in Parlament. E legal. E perfect legal. Dar faja de noi, legile nu mai exista.

Nici in vreme de razboi, Resija n-a vazut atata armata. Ea este adusa din orasele
vecine, ocupa oraselul si-l inconjoara de jur imprejur.

Imi dau seama ca guvernul imi intindea o cursa.

El ar fi voit ca eu sa incerc o iesire necugetata; sa-mi pierd calmul pentru a prilejui
un motiv de reprimare:

- lata pentru ce oprim pe acesti domni. lata pentru ce trebuie desfiinjaji. Pe unde
tree, rascoala populajia in contra masurilor noastre de ordine, in contra armatei, a
autoritajilor. Vor sa faca revolujie.

O asemenea greseala din partea noastra ar fi fost exploatata si de guvern si de presa
jidaneasca. De aceea nu le-am dat acest prilej. Si inecand in mine toata revolta, am
ocolit orice ciocnire. Izbanda lor ar fi fost tocmai in aceasta ciocnire. Am preferat sa
renunt; la intrunire.

Echipa a plecat mai departe, a trecut prin Timis-Torontal si a intrat in judejul Arad.
Aici, in satul Chier, jandarmii impreuna cu jidanii au rasculat pe Jarani, strigand ca au
trecut bandele rosii din Ungaria.

Jaranii, inarmaji cu furci, cu topoare si ciomege, s-au napustit asupra legionarilor.
Acestia n-au mai avut timp sa explice cine sunt. Loviturile i-au umplut de sange. Lui
Ciumetti i s-a rupt mana dreapta, cazand in marginea drumului in nesimjire. Alaturi
de el zacea Adochijei. Toji au fost raniji. Apoi au fost arestaji, transportaji la Arad si
introdusi in celule separate, in arestul din acest oras.

Daji in judecata pentru rebeliune, procesul a avut loc peste 10 zile.

Au pledat avocajii din Arad, Moja, Vasile Marin, eu. Au fost achitaji cu tojii.

Populajia romaneasca a Aradului le-a facut o calda manifestajie de simpatie.

In urma acestui fapt, am luat hotararea sa-i insojesc.

O parte au plecat cu masina, iar eu, insojit de patru dintre ei si de Jaranul Frajila, am
plecat pe jos, strabatand toate satele, pana in munji, la mormantul lui Avram Iancu,
o distanja de 140 km. Jaranii m-au primit pretutindeni cu bucurie.

De la Jebea, ne-am desparjit. Ei si-au continuat drumul in Hunedoara, iar eu am
plecat la Teius.

LA TEIUS

Aici, tatal meu urma sa Jina o conferinja.

Am ajuns seara si l-am gasit plin de sange, in casa unui Jaran. Un mare numar de
jandarmi se introdusese in sala, lovind lumea cu paturile de arma. Pe tatal meu l-au
lovit in cap.

Legalitate! O, Legalitate!

Un parlamentar roman, cu imunitaji si drepturi garantate merge sa Jina o conferinfa
si reprezentanjii forjei publice patrund in sala si-i sfarma capul cu paturile de arma.
Jarani, invajatori si preoji sunt cu tojii indignaji. Am hotarat atunci ca in acelasi loc,
peste doua saptamani, sa Jinem o adunare de protestare.

Aici au sosit in ajunul intrunirii „Echipa morjii" cu camioneta, legionari din Cluj si din
Bucuresti, dar intrunirea nu s-a putut tjine.

Un regiment de infanterie si un batalion de jandarmi au inconjurat Teiusul, oprind
intrarea Jaranilor.

Acelasi lucru ca si la Resija. Am cautat sa ocolesc conflictul, dispunand ca tatal meu
si legionarii prezenji sa paraseasca localitatea unde am ramas singur. Caci prezenja
unui numar oricat de mic putea da nastere la conflict, pe cand prezenja unui singur
om in fat;a atator forje nu putea fi prilej de rascoala. §i nici o glorie pentru cei mullji
daca s-ar fi napustit asupra lui.

Totusi, Jaranii din Mihalt; si jur au incercat sa treaca cu forja podul ocupat de armata.

- Podul acesta, noi, Jaranii din Mihalt; l-am cucerit in lupte grele din mana ungurilor
care il ocupasera. Astazi nu admitem ca jandarmii romani sa ne opreasca trecerea pe
el, spuneau acesti viteji si indaratnici Jarani din Mihalt;.

S-a incins o lupta care a durat peste doua ore. S-au tras salve de focuri. Un Jaran a
fost ucis, iar din „Echipa morjii", Jocu, Constantinescu si Adochijei au fost pentru a
doua oara grav ranitji.

In cursul zilei au fost adusi in Teius intreaga „Echipa a morjii" si alji studenji intr-un
numar total de 50. Li s-a spus ca vor fi evacuaji, dar ca neavand bilete de tren
trebuie sa mearga la Alba Iulia pentru a le lua de acolo.

Aici insa, in loc de bilete, s-au trezit cu tojii, fara mandate de arestare, introdusi in
vestita temnija a lui Horea si incarceraji.

Toate protestele lor au fost inutile. In zadar au demonstrat ca dejinerea lor este in
afara de orice lege; ca nici un dejinut nu poate fi introdus in inchisoare fara mandat
de arestare; ca autoritatea care i-a introdus acolo calca legile in picioare. La ora 2
noaptea au spart poarta inchisorii, s-au incolonat si au plecat toji acasa la procuror.
I-au raportat cele petrecute. Acolo, in curte, au ramas pana dimineaja, cand,
impreuna cu procurorul, s-au intors la arest. De asta data, li s-au lansat mandate de
arestare, „pentru ca au forjat poarta inchisorii".

A urmat procesul in care au fost achitaji, deoarece fara mandat de arestare ei se
aflau dejinuji prin calcare legii.

Ei s-au conformat dispozijiilor legale, anunjand procurorul.

Inca o data s-a dovedit in faja justice ca provocatorii la dezordine nu sunt legionarii,
ci insasi autoritajile, care in loc sa apere legile, le calca cu un suveran disprej.

„Echipa morjii", dupa doua luni de zile, s-a reintors la Bucuresti. Luptele ei, suferinja
la care a fost supusa, nedreptajile, procesele, ranile ei, au rascolit sufletul intregului
Ardeal.

Acum, in acest moment, putem spune ca miscare legionara s-a intins in toata tara,
cu toata opunerea autoritajilor, cu toata prigonirea.

De acum ne vom opri. Vom incepe sa adancim educajia legionara, prin viaja in
tabere de munca. Pe cine va putea supara aceasta tacuta activitate, mai ales ca ea
depasea cadrul politic?

DIGUL DE LA VISANI
10 IULIE 1933

Inca din timpul iernii, farmacistul Aristotel Gheorghiu, seful legionar al Ramnicului
Sarat, mi-a inaintat un raport in care imi descria situajia din satul Visani, unde
Buzaul se revarsa in fiecare an, nimicind ogoarele biejilor oameni pe o intindere de
cateva mii de hectare. Si imi spunea ca ei ne roaga, satul intreg, sa-i ajutam. Sa
ridicam un dig de aparare. Am aprobat. Am luat toate masurile necesare. Am trimis
ingineri specialist. Ne-am facut planuri. Am dat ordin ca legionarii din intreaga
regiune sa se prezinte in ziua de 10 iunie 1933 la Visani, cand urma sa se deschida
tabara de munca. lata ordinul pe care l-am dat cu acea ocazie:

CATRE TOJI SEFII DE CUIBURI SI DE UNITAJI LEGIONARE DIN JARA

CAMARAZI:

„Niciodata nu s-a pus problema luminii mai mult decat in clipa in care omul si-a
pierdut vederea.

Tot astfel, in lume, problema construc(iei se pune mai puternic in clipa in care
omenirea are constiinja clara ca totul in jurul ei se ruineaza.

Cand toate se indreapta incet catre paragina, sufletul omenesc se indreapta in sens
contrar, porneste la contraatac, care se manifesta prin setea formidabila de a cladi
din temelie, de a ?nalt;a prin munca, de a construi.

In Europa nu s-a pus niciodata aceasta problema a construcjiei ca astazi, cand epoca
razboiului ne-a lasat o ruina si cand epoca de dupa razboi ne lasa mai multe ruine, in
fiecare zi cate o ruina.

La noi in tara, dupa 15 ani de discursuri pe la raspantii, discursuri umflate dar sterile,
de pe urma carora n-au ramas decat ruine, sufletul nostru fuge de vorbe si cauta
direcjie faptei.

Voim si noi sa construim: de la un pod nipt pana la o sosea si pana la captarea unei
caderi de apa si transformarea ei in forja motrica, de la construct^ unei gospodarii
Jaranesti noi, pana al aceea a unui sat romanesc nou, a unui oras, a unui stat
romanesc nou.

Aceasta este chemarea istorica a generajiei noastre: pe ruinele de astazi sa cladim o
Jara noua, o £ara mandra.

In Jara de astazi, poporul roman nu-si poate implini misiunea lui in lume: creator de
cultura si civilizajie proprie in rasaritul Europei.

LEGIONARI

Aceste adevaruri m-au indemnat sa va chem in mijlocul tarii, pe malul Buzaului,
pentru a inalja cu propriile voastre braje acel dig urias, care sa va poarte numele de-
a lungul deceniilor. V-am chemat pentru ca sa spuneji romanilor ca voi sunteji aceia
care veji inalja Romania cea noua.

Romania cea noua nu poate iesi: nici de la jocul carjilor din cluburi, nici din cafenele,
nici din cabareturi si nici din calcaiele roase pe strazile oraselor in plimbari si
desfatari ale diferijilor Don Juani.

Ea va iesi din eroismul muncii noastre.

LAMURIRI §1 INDICAJII

1. Digul se va inalja in apropierea satului Visani (sudul judejului Ramnicu Sarat),
la 6 km nord de stajia Faurei, linia Buzau-Braila.

2. Locul intalnirii: satul Visani. Toate echipele se opresc in acest sat unde vor
intra sub comanda locala.

3. Data sosiri in satul Visani: 8 si 9 iulie 1933.

4. Lucrarea se va face in doua etape de cate 30 zile.

Prima etapa:

10 iulie - 10 august 1933.

A doua etapa:

10 august - 10 septembrie 1933.

Ambele echipe vor avea efectivul de cate 500.

Comanda generala o va avea Comandantul legionar din Judejul Ramnicu Sarat,
Aristotel Gheorghiu, care se va ocupa cu:

- aprovizionarea

- incartiruirea

- uneltele de lucru

- si cu toate chestiunile ce privesc lucrarea in mare.

Sub comanda lui vorfi: 1. Seful santierului, legionar pe care-l voi fixa personal la
inceperea lucrului, 2. Seftv/ cartiruirei si aprovizionarii si 3. Comandantul legionar al
echipei.

impreuna vor stabili toate serviciile (aprovizionare etc.) de care se va simji nevoia.

Prima echipa va fi formata din: Braila, Buzau, Ramnicu Sarat, Focsani, Tecuci,
capitala, Ploiesti, Ialomit;a, Dambovifa, Muscel, Arges, Vlasca, Oltenia.

Basarabia se va prezenta in ziua de 15 iulie, adica cu 5 zile intarziere. Basarabenii
vor pleca pe jos din Chisinau, strabatand Gradiste, Comrat, Congaz, Cahul, Colibasi,
Reni, Galaji. La acest grup se vor afilia legionarii din Cahul, Tighina, Isamil si Cetatea
Alba.

F. d. C. din toata Jara vor sosi cu prima echipa.

A doua echipa: restul t,arii.

Legionarii vor cauta sa aiba asupra lor: haine de lucru, schimburi de rezerva, un
harlej, o patura.

Marsul celorlalte echipe se va face pe jos sau cu trenul, beneficiind de 75% reducere
ca excursionisti in grup.

Cinci legionari braileni de isprava vor sosi cu cinci zile inainte, adica in ziua de 5 iulie
pentru aranjarea situajiei si a primirii legionarilor. Ei vorfi numiji de catre
Comandantul legionar brailean Ion Iliescu si vor lua contact imediat cu comandantul
legionar din Ramnicu Sarat, Aristotel Gheorghiu.

Cartierul General unde urmeaza a se anunja plecarile si sosirile: Aristotel Gheorghiu,
farmacist, Ramnicu Sarat.

RECOMAND:

a) ordine deplina pe tot parcursul drumului. Daca veji fi provocate, va este interzis a
raspunde. Trebuieste scopul atins: ajungerea la destinajie.

Doresc ca toate localitajile prin care veji trece, sate sau orase, sa ramana
impresionate de disciplina, corectitudinea, atitudinea plina de demnitate si buna
cuviin(a, in toate ocaziile, a legionarilor.

Comandanjii echipelor au intreaga raspundere.

b) In satul Visani si jur, va atrag atenjiunea ca va trebui sa aveji o purtare
exemplara din toate punctele de vedere: prietenoasa cu oamenii si mai ales eroica in
direcjia rabdarii si a muncii.

c) In cazul cand elemente dubioase se vor strecura printre legionari, la prima
incercare de a iesi din fagasul eel drept, cor fi trimisi acasa si mi se va raporta mie
personal.

De altfel, fiecare sef este raspunzator de oamenii lui.

d) Eu voi sosi dupa intrunirea de la Suceava, luni dimineaja, in ziua de 10 iulie.

In zorii zilei, inainte de inceperea lucrului, veji face slujba religioasa cu toji preojii din
jur.

CAMARAZI

Sunteji in ajun de a inscrie o noua pagina in istoria bataliilor legionare.

Jara va va privi din nou ca pe niste eroi, asa cum v-a mai privit de atata ori, asa
acum v-a privit de atatea ori.

Indreptaji-va deci, cu inima plina de avant spre campul unde va asteapta o munca
grea, dar prin care voi veji face o noua jertfa, deci un nou pas catre victoria noastra,
catre Romania Legionara.

Va astept deci, pe toji, pe noul nostru camp de lupta".

Bucuresti, 23/VI. 1933

Corneliu Zelea Codreanu

§eful Legiunii

**

La 10 iulie, peste 200 de tineri legionari s-au adunat la Visani, venind pe jos de la
Galaji, Focsani, Bucuresti, Buzau, Tecuci, Iasi, Braile, sub comanda lui Stelian
Teodorescu, Nicolae Constantinescu, Pavaluja, Doru Belimace, Stoenescu si Bruma.

Dar, in loc de a fi primiji cu bucurie, in loc de a li se da ceva de mancare si un loc de
odihna, asa obosiji si flamanzi cum au sosit, au fost inconjuraji de mai multe
companii de jandarmi, atacaji cu o brutalitate de fiara salbatica si culcaji la pamant
sub lovituri.

Jandarmi erau in asa fel instruiji de ofijeri, din ordinul Ministerului de Interne, unde
Dl. Armand Calinescu, dupa propriile sale declarajii, avea un rol precumpanitor in
masurile de oprimare si de schingiuire a noastra, incat loveau in acesti copii cu ura
cu care ar fi lovit in cei mai mari dusmani ai neamului romanesc.

Printre cei raniji si umiliji pana la ultima limita de umilire au fost legionarii: Stelian
Teodorescu, Bruma, Doru Belimace, preot Ion Dumitrescu, Stoenescu, Pavaluja, iar
Nicolae Constantincescu a fost pentru a patra oara grav ranit in interval de doua luni.

Vestea acestei nemaipomenite cruzimi impotriva unortineri care mergeau sa faca un
bine si a tuturor ofenselor la care fusesera expusi, s-a Tntins ca un giulgiu negru
peste inimile strivite si pine de ingrijorare ale tineretului intreg, care pentru credinja
si dragostea lui de neam se simjea vandut strainului dusman de catre politicienii Jarii
sale. Am Tnjeles atunci ca toate caile ne sunt inchise si ca de acum trebuie sa ne
pregatim de moarte.

O stare de apasare generala in care simjeam ca se rup toate resorturile rabdarii si
stapanirii de sine. Mi-am dat seama ca totul crapa in jurul meu si ca daca, pe
deasupra acestora ar mai veni o singura palma, ea ar duce la nenorociri ireparabile.
Imi venea sa strig din adancul sufletului: Nu mai putem rabda!

In aceasta atmosfera apasatoare, m-am adresat Primului Ministru cu urmatoarea
scrisoare publicata in ziarul „Calendarul" din 20 iulie 1933:

PRIGOANA IMPOTRIVA „GARZII DE FIER"

SCRISOAREA DOMNULUI DEPUTAT CORNELIU Z. CODREANU CATRE D. PRIM
MINISTRU AL. VAIDA

„D. Corneliu Zelea Codreanu a trimis d-lui Al. Vaida urmatoarea scrisoare:

Domnule Prim Ministru

In urma incidentelor de la Visani, de o gravitate care-mi sangereaza inima, m-am
hotarat sa va scriu randurile ce urmeaza.

Nu ma determina la aceasta nici impulsivitate momentana si nici dorinja dea a-mi
vedea publicata scrisoare prin ziare pentru ca sa aplaude prietenii sau pentru ca sa-
mi indeplinesc usor, dupa cum se obisnuieste, obligajiunea formala de protest
impotriva infamiei petrecute la Ramnicu Sarat.

Ma indeamna sa va adresez scrisoarea, constiint;a framantata ca aceasta cale pe care
ne-asi introdus cu atata usurinja pentru orice om de onoare, este calea nenorocirilor
fatale, nenorociri care nu mai pot fi evitate astazi.

Domnule Prim Ministru.

Martirajul nostru de zece ani trecuji, in propria noastra Jara pentru credinjele noastre
romanesti si crestine, nu vi-l voi putea aici descrie in cateva randuri.

Va voi spune numai ca de zece ani au obosit guvernele Romaniei Mari, lovindu-ne. A
fost guvernarea liberala si ne-a strivit sub lovituri. A venit d. Goga si ne-a strivit si el
in 1926. A venit d. Mihalache si si-a facut si el o glorie pe langa stapani straini de a
ne lovi barbar, de a ne extermina. A venit guvernul Iorga-Argetoianu care din nou a

lovit in noi pana cand a obosit. In sfarsit, a£i venit D-voastra, continuand cu
loviturile.

Dintre toji acestia, nimeni nu s-a intrebat, Domnule Prim Ministru, daca mai putem
suporta nesfarsitele chinui-i fizice si morale care de multe ori tindeau sa depaseasca
puterile noastre de rezistentja.

In tot acest timp le-am suportat pe toate cu multa tarie. Suntem plini de rani, dar
niciodata nu ne-am plecat capul.

Le-am suportat, pentru ca oricat de grele ne-arfi fost chinurile, ni se respecta
sentimentul demnitajii omenesti din noi si onoarea noastra. In ultimul timp insa, sub
guvernarea D-voastra, persecujiile si chinurile noastre au intrat in faza cea mai grea.

Cele ce s-au intamplat la Teius, cand tatal meu a fost lovit si umplut de sange si cele
ce s-au intamplat mai ales la Visani sunt incomparabil mai grave decat toate
suferinjele noastre de pana azi. Ele ataca insasi onoarea noastra.

Nu va voi face un expozeu prea larg.

Domnia Voastra va reamintiji desigur ca acum doua luni, cand am venit sa va intreb
cu ce am gresit noi pentru ca sa meritam prigoana care abia incepea, mi-aji spus:

- Pentru ce nu incepeji ceva constructiv?

- Domnule Prim Ministru, v-am raspuns, am luat hotararea ca sa fac un dig pe malul
Buzaului. Aveji ceva de obiectat?

- Nu. Foarte bine. Foarte frumos.

Am introdus petijie cu o luna de zile inainte la Ministerul Lucrarilor Publice; am vorbit
cu cei mai distinsi ingineri cunoscatori in materie si la 10 iulie trebuia sa inceapa
lucrul.

Nu era numai o recreate tinereasca"; era chemare tinerejii noastre in slujba marilor
nevoi de fapta sanatoasa. Era o educate a o mie de tineri in direcjia constructive!.

Era un indemn pentru alte zeci de mii de tineri.

Era o scoala pentru marile mase populare care stau ani intregi cu podurile rupte, cu
drumurile stricate, asteptand sa vie statul ca sa el faca, atunci cand numai intr-o
singura zi munca lor comuna le-ar putea repara.

Era un indemn pentru toata Jara si un indreptar pentru acei care isi pot imagina ca o
Romanie puternica ar putea iesi din mila altora si nu din munca noastra a tuturora.

In vederea lucrului am trimis inainte cu cateva zile trei tineri distinsi la Visani ca sa
se ocupe de incartiruire si aprovizionare. Dar ei au fost ridicaji in ziua de 8 iulie,
transportaji la Ramnicu Sarat, iar apoi legaji cu lanjuri de maini, unul de altul, si
trimisi acasa ca cei din urma borfasi, in aceasta situajie de batjocorire provocatoare
a demnitajii lor de oameni.

Alji doi tineri studenji de la Universitatea din Bucuresti gasiji in orasul Ramnicu
Sarat, unde venisera cu atata dor de munca, au fost prinsi, dusi la police, insultaji in
mod trivial, palmuiji de polijaiul orasului si de doi comisari - frajii Ionescu - apoi
legaji cu mainile la spate si condusi in aceasta situajie la gara, prin mijlocul orasului
si apoi cu trenul acasa.

In sfarsit, in ziua de luni, 10 iulie, au sosit in Visani 200 de tineri, studenji in
majoritate.

Acolo, in loc de brajele deschise pentru nunele lor intenjii, s-au pomenit cu prefectul
judejului, procurorul, colonelul dejandarmi Ignat, generalul Cepleanu, locotenent de
jandarmi Fotea, mai multe sute de jandarmi cu armele intinse, o companie de
infanterie cu mitralierele aranjate pentru tragere si cu somajiunea de a parasi
imediat localitatea pe un ton de insultatoare agresivitate cu nimic justificata.

In fat;a acestei situajii si a tuturor ameninjarilor, cei 200 de tineri s-au culcat la
pamant, in noroiul care era de doua palme, in cea mai umila pozijie si au inceput sa
cante: „Cu noi este Dumnezeu".

La un moment dat, jandarmii au primit ordin sa sara asupra lor. Au sarit mai multe
sute si i-au calcat in picioare, strivindu-le piepturile si capetele cu bocancii, tinerii
indurand intr-o tacere de martiri tot acest calvar, fara nici o impotrivire.

in fruntea celor care loveau era procurorul Rachieru, colonelul Ignat, care, cu mana
lui, a smuls parul din capul studentului Bruma si locotenentul Fotea, care a lovit cu
pumnii in obrajii nevinovatji ai biejilor copii.

La urma, s-au adus franghii si toji cei 200 au fost legaji cu mainile la spate in mod
barbar si Jinuji in aceasta situajie, in ploaie, o jumatate de zi.

intre timp a sosit preotul Dumitrescu, pe care procurorul l-a intampinat cu vorbele:
Ce-i cu tine, ma?

- Sunt preot. Am venit sa fac slujba de inceperea lucrului.

- Nu esti preot, esti magar, ii raspunde procurorul. Legaji-I imediat cu mainile la
spate.

Preotul a fost si el legat cu mainile la spate si apoi, impreuna cu toji ceilalji, in
aceasta situajie de umilinja, au fost transportaji la Ramnicu Sarat si inchisi la
Legiunea de Jandarmi, unde au fost din nou insultaji si chinuiji oribil de procuror,
jandarmi si polijisti.

Unii au fost scosi lesinaji din camerele acelea de chin sau din pivnijele in care erau
aruncaji si apoi batuji cu rancile.

Dupa patru zile de chinuri, au fost pusi in libertate, negasindu-li-se nici o vina.

Aljii, prinsi pe drum inspre Visani, au fost inchisi la Buzau si Braila, de unde au fost
trimisi, de asemenea cu mainile legate, acasa. Mai sunt 15 care pana astazi,

sambata, n-au sosit inca. Vin pe jos de la Buzau la Bucuresti, din post in post, de
patru zile, nemancaji, insultaji si palmuiji.

Domnule Prim Ministru

Aceasta nu este o intamplare izolata, ci ordinul guvernului s-a intins in toate parjile.

De doua saptamani, fara nici o vina - si dovada neclintita de aceasta sunt toate
hotararile justijiei - suntem loviji si insultaji la fiecare pas: la Bucuresti, la Arad, la
Teius, la Piatra Neamt; si la Suceava.

Domnule Prim Ministru

Va atrag atenjiunea in modul eel mai cuviincios, ca noi, care cunoastem istoria si
care stim jertfele facute de fiecare popor atunci cand dorea sa-si rascumpere o
soarta mai buna, noi, tineretul de azi al Romaniei nu refuzam aceasta jertfa.

Nu suntem lasii care sa fugim de jertfe cuvenita unei alte Romanii.

Dar, iarasi va atrag atenjiunea, ca eu am facut acestor tineri scoala sentimentului
demnitafii omenesti, scoala onoarei.

Noi stim sa murim dupa cum va vom dovedi. Putem fi inchisi. Ne pot putrezi oasele
in fundul inchisorilor. Putem fi impuscaji, dar nu putem fi palmuiji, nu putem fi
injuraji si nu putem fi legaji cu mainile la spate.

Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru - in trista dar mandra noastra istorie
romaneasca - sa fi primit vreodata a fi dezonoraji.

Sunt pline campurile noastre de morji, dar nu de lasi.

Azi suntem oameni liberi, cu constiinja clara a drepturilor noastre. Sclavi nu suntem
si nici n-am fost.

Moartea o primim, dar umilinja nu.

Fiji sigur, Domnule Prim Ministru, ca aceste zile pline de umilinja si de nedemnitate
nu le putem trai.

Dupa zece ani de chinuri fiji, Va rog, incredinjat, ca avem suficienta forja morala sa
gasim o iesire onorabila din viaja pe care nu o putem suporta fara onoare si fara
demnitate.

Primiji, Va rog, sentimentele mele."

Corneliu Zelea Codreanu

Totusi, chinurile acestui tineret nu se vor sfarsi. Ni se intuneca zarile inaintea ochilor.
Alte chinuri, mai mari, ni se pregatesc. Inca nu se terminase bine schingiuirea de la
Visani, cand am auzit ca I. G. Duca, seful Partidului Liberal, a plecat la Paris. Citim

cutremuraji in ziarele pariziene, declarable facute de acesta: „Garda de Fier" este in
solda hitleristilor, guvernul Vaida e slab pentru ca nu ne distruge si ca el, I. G. Duca
si cu partidul sau isi iau angajamentul de a ne pregati moartea, de a ne extermina.
In tara, „Viitorul", oficiosul partidului, se va napusti asupra noastra, pe baza acelorasi
argumente: „miscare anarhica", „miscare subversiva", „miscare in solda hitleristilor"
si in contra guvernului Vaida, pe care il va acuza de „slabiciune", de „tolerant;a", faja
de miscarea noastra, de „cochetarie" cu miscarea noastra: „anarhica" si „vanduta
hitleristilor".

Zilele acestea vom cobori ca neam pe scara celei mai mari umiliri romanesti. Doi
barbaji de stat romani, I. G. Duca si N. Titulescu vor aranja cu faja politica a
trustului bancherilor jidani de la Paris, interesaji pe de o parte la exploatarea
nemiloasa a bogajiilor Jarii si, pe de alta parte, in a asigura o cat mai fericita situajie
coreligionarilor lor din Romania, venirea la putere a Partidului Liberal.

Aceasta, cu condijia formala cu angajamentul de exterminare prin orice mijloace a
miscarii legionare. Bancherilor straini nu le convine o najie romaneasca legionara,
tanara, puternica, mandra si care sa-i scuipe afara din Jara cu toate capitalurile lor
de prada.

§i astfel, ca o implinire a suferinjelor de peste zece ani, ni se pregateste, fara a fi cu
nimic vinovatji, cununa morpi.

***

Sa-mi fie permis ca la capatul acestui sir de lupte sa-mi indrept gandul catre mama
mea, al carei suflet m-a urmarit an cu an si ceas cu ceas, tremurand la fiecare
lovitura pe care o primeam si tresarind la fiecare primejdie in care soarta ma arunca.

Perchezitjii peste perchezijii, cu procurori si comisari brutali si necuviinciosi i-au
tulburat in fiecare an linistea casei, de pe deasupra careia a disparut de mult orice
raza de bucurie si de liniste. Rasplata din partea unui neam, injosit de politicienii sai,
pentru o mama care, in cea mai amara privajiune si-a crescut sapte copii in
dragostea de Jara.

Fie aceste cateva cuvinte un omagiu pentru toate mamele ai caror copii au luptat, au
suferit sau au cazut pentru neamul romanesc.

CAMARAZI,

Cu aceste ultime povestiri, care mcheie volumul de fata, tineret;ea mea si a multora
dintre voi s-a terminat. Pe cararile ei, de acum, nu vom mai trece niciodata.

Daca acesti 14 ani ai tinerepi noastre n-au fost prea plini de petreceri si bucurii, o
mare mulpjmire imi lumineaza acum constiinpa: o Romanie legionara si-a infipt, ca
un pom, radacinile in carnea inimii noastre. Ea creste din dureri si din jertfa si ochii
nostri plini de nesap o privesc inflorind; luminand zarile si veacurile cu stralucirea si
marepa ei. Aceasta marepe rasplateste din belsug nu numai micile noastre jertfe,
dar orice chin omenesc, fie el cat de ingrozitor.

DRAG I CAMARAZI,

Voua celor ce ap fost lovip, hulip sau martirizap, va pot aduce vestea, care doresc sa
treaca dincolo de valoarea subreda a unei fraze oratorice ocazionale: in curand vom
birui.

In fapa coloanelor noastre vor cadea top asupritorii nostri. Sa iertap pe cei ce v-au
lovit din porniri personate. Pe cei ce v-au chinuit pentru credinpa voastra in neamul
romanesc, nu-i vep ierta. Sa nu confundap dreptul si datoria crestina de a ierta pe
cei ce v-au facut voua rau, cu dreptul si datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au
tradat si pe cei ce si-au asumat raspunderea de a i se impotrivi. Sa nu uitap ca
sabiile pe care le-ap incins sunt ale neamului. In numele lui le purtap. In numele lui,
deci, vep pedepsi cu ele: neiertatori si necrupatori.

Astfel si numai astfel vep pregati un viitor sanatos acestei napi.

Carmen Sylva, 5 aprilie 1936.

AI doilea volum va cuprinde: continuarea istoricului mi§carii legionare, prigoana,
procesul, tradarea - precum §i considerajiuni asupra problemelor sociale §i statale in
Romania §i asupra omului nou: legionarul.

DESTINUL SCRIERILOR LEGIONARE

In „Carticica §efului de Cuib", tiparita din nou in toamna anului 1940, am semnat un
„Cuvant Inainte", in care spuneam ca cei ramasi in viaja nu ne vom abate de la
invajatura Capitanului. Ca semn neindoielnic al nezdruncinatei noastre hotarari de a

nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit ca formula
salutului „Traiasca Legiunea si Capitanul" se pastreaza neatinsa.

Prin aceasta enunjare voiam sa spun legionarilor ca Corneliu Zelea Codreanu nu pate
fi indepartat din preocuparile noastre zilnice, venerandu-l numai ca figura istorica,
cum se intampla cu toji marii barbaji care au savarsit fapte de seama in viaja unui
neam. Capitanul nu e o realitate a trecutului; el isi afirma prezenja constanta in
acjiunile noastre. El ne inspira in fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne
admonesteaza cand facem lucruri neconforme cu concepjia lui si el ne bucura si ne
aproba cand acjionam in stilul lui. Cu Capitanul intrejinem un permanent dialog. El
interpreteaza mai bine ca noi insine vrerea najiunii. In fond, el conduce miscarea sau
daca miscarea s-ar conduce altminteri de cum gandeste el, nu mai e miscare. El este
si energia care improspateaza permanent energiile noastre slabite de lupte,
privatum, deceptjii si inchisori.

Capitanul n-a murit si nu poate muri! Desi el nu mai e cu trupul intre noi, nu e mai
pujin viu intre noi. E o chestiune pe care oamenii straini de universul nostru legionar
nu o pricep. Capitanul e viu in mijlocul nostru nu in sens speculativ si teoretic, nu
pentru a intrebuinja un anumit fel de a vorbi in raport cu cei disparuji, nu ca
imagine, simbol sau expresie, ci viu pe plan sufletesc in sens concret, viu ca forja
spirituala care ne domina si ne copleseste, ne smulge din apatie si ne antreneaza in
lupta.

Capitanul nu are nevoie de un „cult" pentru a-i intrejine amintirea; el isi intrejine
cultul din propria lui energie si, pe deasupra, ne mai da si noua puteri ca sa putem
rezista tuturor suferinjelor si prigoanelor. Cand suntem obosiji, el ne invioreaza,
cand suntem chinuiji, el ne mangaie si cand suntem incoljiji de dusman, el ne da
putere sa rezistam. El a creat un exemplu de demnitate omeneasca, de justa
interpretare a relajiilor dintre individ, neam si Dumnezeu, care se actualizeaza cu o
putere elementara in propriile noastre suflete. El e steaua polara care calauzeste
lumea noastra. El e aluatul pe care trebuie sa-l punem in fiecare framantatura de a
noastra, daca vrem ca acjiunile ce le savarsim sa dea roade legionare. Capitanul nu e
omul care a trait intre anii 1899 si 1938, nu e un capitol inchis de istorie, ci o
realitate „hic et nun", care isi manifesta prezenja activa in Legiune. El e izvorul de
lumina care pune in miscare moleculele sufletului nostru pentru a reconstrui zi de zi
organismul legionar in suferinja din cauza loviturilor si prigoanelor. Asa se explica de
ce si scrierile legionare, fie ale Capitanului, fie acelora care i-au interpretat cu
fidelitate gandurile, au fost persecutate si arse pe rug la rand cu trupurile martirilor
nostri. Cuvintele Capitanului au inspirat tot atata groaza dusmanului ca si luptatorul
viu, prin marea lor putere de convingere si propagare. Scrierile legionare sunt o
dinamita spirituala, pentru ca se conjuga permanent cu aceasta miraculoasa
prezenja a Capitanului in mijlocul neamului nostru. Cine citeste un rand de-al
Capitanului simte cum i se incalzeste sufletul si cum se transfigureaza sub influenja
cuvintelor lui rascolitoare. De aceea ura tuturor regimurilor s-a manifestat cu egala
inversunare si impotriva oricarui semn care ar putea perpetua imaginea lumii
legionare intre noile generajii. Cu o consecvenja feroce au confiscat si distrus carjile
legionare, marjisoarele, camasile verzi si orice marturie ramasa de la martirii nostri.
Nici parastasele nu mai erau ingaduite, nici botezurile cu numele de Corneliu,
considerandu-se subversive. O perfecta continuitate leaga regimul antonescian de
regimul carlist si regimul comunist de primele doua, in privinja felului cum au tratat
opera scriitorilor legionari.

Ne aducem aminte cei care am trecut prin prigoana carlista ce soarta au avut carjile
legionare. A poseda un rand de la Capitan echivala cu un atentat contra Siguranjei
Statului si era aspru pedepsit. Carjile confiscate in timpul descinderilor au fost
prefacute in cenusa. Statul Infamiei si al Crimei, patronat de Regele Carol si pazit de
aparatul polijienesc al lui Armand Calinescu, vedea in orice pagina lasata de la un
legionar un inamic de temut, capabil sa aprinda din nou in suflete flacara credinjei
legionare, pe care ei o voiau inmormantata pentru totdeauna sub lespedea de la
Jilava.

Dar n-a fost asa! Dupa doborarea regimului carlist, cartea legionara a iesit
triumfatoare la lumina. Scrierile legionare au fost imprimate in totalitatea lor in cele
cinci luni de libertate de care s-a bucurat poporul roman sub regimul najional-
legionar. O avalansa de lucrari legionare au inundat atunci toate satele si orasele
Romaniei. Din nou slova de foe a Capitanului a patruns pana in cele mai indepartate
catune ale Jarii; asigurand unitatea si continuitatea intre generajia creatoare a
miscarii si tineretul care in acel scurt rastimp s-a incadrat cu zecile de mii in Legiune.
Citite cu infrigurare si durere, intr-o perioada in care intreaga najiune vibra de elan,
aceste carji au constituit hrana spirituals a neamului nostru in grelele incercari ce au
urmat. Presimjind parca scurtul ragaz de libertate de care ne vom bucura, Petrascu,
secretarul general al miscarii si Vasile Posteuca, seful serviciului de propaganda, intr-
un ritm halucinant au multiplicat si raspandit toate lucrarile mari si mici, ramase de
la Capitan si de la ceilalji condeieri ai Legiunii.

Aceasta epoca de libertate najionala pentru poporul roman intr-adevar nu a dainuit
mult. Dusmanii stateau la panda si, profitand de orgoliul bolnavicios al Generalului,
s-au reconstituit in spatele lui si l-au impins la nelegitimul act a atentatului contra
Statului National Legionar. Odata cu incarcerarea a mii de legionari si asupra
scrierilor legionare s-a abatut o noua prigoana. Literatura legionara a fost decretata
subversiva si urmarita cu sete de organele regimului. Din nou, posesiunea unei carji
legionare expunea la grave pedepse pe posesorul ei. Din nou, numele Capitanului nu
mai era ingaduit sa apara in publicajii, decat pentru a fi insultat. Generalul
Antonescu, obsedat de sangele nevinovat ce l-a varsat in ianuarie, vedea in orice
manifestare legionara o ameninjare pentru regimul sau tiranic.

Furai distructiva a lui Antonescu nu s-a marginit la Jara. Cum o parte din capeteniile
legionare se refugiasera in strainatate, era de presupus ca vor incerca sa publice
texte legionare in aceste Jari. Pentru a impiedica imprimarea si difuzarea de carji
legionare in Europa, Antonescu a intervenit la guvernul german, solicitandu-l ca in
toate Jarile in care isi exercita dominajia sau numai influenja. sa interzica publicarea
lor cu ajutorul cenzurii sau prin mijloace diplomatice.

Mussert, seful Partidului Najional-Socialist Olandez, citise cartea Capitanului in edijia
germana, si parandu-i-se de mare interes, a dat dispozijie sa fie tradusa in olandeza
si publicata. Cand cartea trebuia sa ia drumul tipografiei, un ordin de la Berlin
interzice publicarea ei.

In Spania, Radu Ghenea tradusese cartea Capitanului si gasise si o editura sa o
publice. Aflandu-se la Bucuresti, Antonescu face presiuni la Madrid, atat prin
reprezentantul sau, cat si via Berlin, prin ambasada germana, ca sa se suspende
tiparirea cart;ii, iar daca a aparut intre timp, sa fie confiscata. Guvernul spaniol a avut
demnitatea sa nu se supuna acestor presiuni.

Dl. Mihail Sturdza, in timpul surghiunului sau din Danemarca, a scris o carte asupra
responsabilitajilor razboiului, „La Bete sans Norn", destinata in mare parte publicului
francez. Cea mai mare parte a acestor carji a fost confiscate! de polijia germana
inainte de a ajunge la Paris, pentru a face pe placul lui Antonescu.

In comunitatea legionara de la Rostock, foarte pujine lucrari au putut fi reproduse.
Am stat permanent sub teama unei reacjii a Gestapo-ului, care putea fi alarmat de la
Bucuresti. La Rostock s-au multiplicat „Carticica Sefului de Cuib", „Insemnarile de la
Jilava", o brosura despre Grigore Pihu, scrisa de Papanace, iar Nicolae Petrascu a
scris „Din Viaja Legionara". S-au scos apoi trei numere din revista „Axa", condusa de
Paul Costin Deleanu. Aceasta e tot ce s-a putut publica in patru ani de surghiun in
Germania. Foarte pujin in raport cu marile posibilitaji de le-ar fi avut acest grup
puternic de peste 400 legionari.

Dupa 23 august 1944, ni s-a restituit in Germania libertatea de ane afirma pe plan
publicistic. Profesorul Sixt, care conducea secjiunea culturala din Ministerul de
Externe, ne oferise toate mijloacele ca sa tiparim carji, dar numeroasele probleme
care ne asaltau la Viena, frontul, refugiajii, armata najionala si apoi retragerea in
interiorul Austriei, ne-au impiedicat sa dam drumul la vechile lucrari, asa cum am fi
dorit, si la altele noi care se gaseau in cartoane. De abia am putut scoate numere din
„Cuvantul" si am multiplicat strictul necesar pentru organizajie, „Carticica Sefului de
Cuib" si „Cartea de Cantece".

In cursul anilor de nesiguranja care au urmatindata dupa razboi, s-au pierdut multe
carji legionare din pujinele care mai ramasesera in posesiunea camarazilor, si, in
afara de aceasta, s-au pierdut manuscrise prejioase, ca de pilda doua volume de
amintiri ale lui Corneliu Georgescu, un manuscris al meu cu povestirea prigoanei din
1938 si multe caiete cu insemnari aparjinand altor legionari.

in Jara s-au repetat scenele de vandalism, dupa invazia armatei bolsevice. Carjile
care mai scapasera din rejeaua perchezijiilor antonesciene au fost confiscate de
polijia noului regim si arse. Represiunea vestigiilor de viaja legionara a mers atat de
departe sub comunisti, incat numai pronunjarea numelui de legionar intr-un cere de
cunoscuji expunea pe imprudent la pedepse foarte grave. Obsesia lui Carol, obsesia
lui Antonescu, a devenit acum obsesia comunistilor. in timp ce in gazetele, revistele
si lucrarile istorice oficiale ale partidului, numele Capitanului si toate evenimentele
relajionate cu miscarea sunt supuse celor mai grosolane deformari, nu se ingaduie
nici cea mai nevinovata manifestare legionara, nici aceea de a afirma in public
numele organizajiei.

Facand o paranteza necesara, constatam ca comportamentul comunistilor, de cand
sunt la putere, contrasteaza violent cu ceea ce se intampla in Romania vechiului
regim referitor la scrierilor lor. Comunistii erau prigoniji, partidul lor interzis, foile lor
de propaganda confiscate, dar nu s-a pomenit sa se extinda prigoana la lucrarile lor
doctrinare clasice. Gaseai pe Marx in orice biblioteca, filosofia lui era dezbatuta de la
catedra, iar in librarii puteai sa-Ji procuri o muljime de opere care priveau revolujia
din octombrie si tot ce a urmat dupa aceea. Nu ideile comuniste erau interzise in
Romania, ci organizajia care voia sa le dea circulate revolujionara si politica. Sub
regimul actual nu e ingaduita sa se manifeste nici o idee care ar contrazice sistemul
de gandire marxist si, chiar mai pujin decat atat, care nu ar deriva din structura lui.
De ce acesta discriminare? Daca sistemul comunist reprezinta un progres in istoria

omenirii, ce mai au ei cu niste oameni care au murit demult, dar ale caror scrieri sunt
indispensabil sa fie cunoscute de cercetatorii acelui trecut?

In Europa occidental^, nesupusa dominajiei comuniste, legionarii gasesc o alta
situajie. Pentru intaia oara se bucura de libertatea de a-si manifesta gandurile si de a
publica scrierile lor. Trebuie sa aducem acest omagiu occidentului democratic,
recunoscand ca libertatea de constiinja si de expresie in aceste Jari e o realitate
constitutive! a viejii publice. Sub presupusa protectoare a Garzii de Fier, Germania
najional-socialista, carjile noastre nu au putut sa apara in nici o Jara europeana afara
de Spania.

Miscare foloseste acest climat de libertate pentru a re imp rim a carjile legionare,
aflatoare doarin cateva exemplare si ameninjate sa dispara. Incepand cu anul 1951
se formeaza la Salzburg o echipa de tipografi legionari care se pun pe treaba cu elan
si in decurs de trei ani savarsesc minunea de a reproduce aproape toate textele
legionare clasice. Primul gand pentru realizarea acestei lucrari memorabile ii aparjine
lui Traian Golea. Rasfoind printre hartiile aflate in locuinja din Ignatz Harrerstrasse
75 din Salzburg, unde in afara de el mai impartaseau acelasi acoperis si alji legionari,
a dat peste niste pagini batute la masina in copie si prinse cu o capsa. Uitandu-se
mai bine, a vazut ca aceste pagini formau o brosura, „Din Lumea Legionara", a lui
Victor Puiu Garcineanu. Infajisarea brosurii era jalnica. Atunci si-a dat seama de
dezastrul carjilor legionare si de iminenta primejdie ca si pujinele exemplare ce se
mai gasesc in strainatate sa dispara sau sa se perpetueze sub aceasta forma
lamentabila. Un sentiment de mila, unit cu o adanca venerajie pentru scriitorii martiri
ai Legiunii, l-a determinat sa se apuce sa studieze chestiunea reproducers in masa a
carjilor legionare. A vorbit cu Traian Borobaru, care nu numai ca a fost entuziasmat
de idee, dar i-a si oferit mijloacele materiale ale Legiunii, pentru a grabi ritmul de
scoatere a carjilor. Mii de pagini sunt batute la masini si apoi trase la multiplicator in
casa din Ignatz Harrerstrasse 75. Carjile legionare vad din nou lumina zilei si patrund
din nou in circuitul culturii najionale. §i din punct de vedere financiar, intreprinderea
a fost un succes, caci incasarile realizate din vanzarea carjilorin exil au depasit
cheltuielile. Aceasta isprava prodigioasa poarta numele de „ColecJia Omul Nou",
voind sa se arate si prin numele ei ca echipa de la Salzburg, cand a dat aceasta
batalie de insemnatate decisiva pentru perpetuarea patrimoniului spiritual si cultural
al miscarii, a fost insuflejita de viziunea „omului nou".

Se cuvine cu acest prilej sa pomenim si pe acei camarazi care au colaborat la aceasta
lucrare, muncind cu drag ori de cate ori aveau un moment liber, noaptea, duminicile
si sarbatorile. In primul rand e Spiridon Neaja, care a si luat conducerea
intreprinderii in anul 1952, dupa ce Golea a parasit orasul Salzburg; apoi Vasile
Simian, care s-a specializat in multiplicatul la masina, Sandu Marin, Victor Voina si
Mos Calniceanu, care dupa ce munceau toata ziua in ateliere, veneau seara si ii
ajutau pana noaptea tarziu. Chiar de la inceput, de cand Golea a inceput acjiunea, a
fost prezent si legionarul Vasile Creju din Banatul sarbesc. Nu trebuie uitat nici
ajutorul lui Pitt Moraru, Traian Puiu si al lui Dr. loan Fleseriu.

La a XXX-a comemorare a morjii Capitanului, Colecjia „Omul Nou" ofera legionarilor
si tuturor romanilor lucrarea de capetenie a intemeietorului miscarii, Corneliu Zelea
Codreanu, „Pentru Legionari", in reproducerea fidela a edijiei prime, aparute la Sibiu
in anul 1936. S-a reimprimat vechea lucrare din dorinja de a nu pierde textul
princeps, care a devenit o raritate si e ameninjat sa dispara. E o noua vrednicie a

aceleiasi echipe de legionari care si-au facut o datorie de constiint;a din salvarea
patrimoniului cultural al miscarii.

Fie ca aceasta fapta inaljatoare sa devina pilda rodnica pentru toji legionarii, pentru
ca, ori de cate ori du§manii vor cauta sa distruga scrierile Tnaintasilor nostri, ei, cu
munca si sacrificiile lor, sa refaca pierderile suferite, asigurand perpetuarea in lume a
carjii legionare-martire.

Horia Sima